Tăinuirea. Art. 221 C.p.. Decizia nr. 907/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 907/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 2766/307/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.907/A/2014
Ședința publică din 28 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. V. A., judecător
JUDECĂTOR: L. H.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin
PROCUROR: S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul C. M. A., împotriva sentinței penale nr.140/11.04.2014, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Sighetu Marmației, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, nr. 2040/P/2012, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 raportat la art. 208 alin. 1 C.p.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.M. V., din cadrul Baroului Maramureș, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul C. M. A. și partea civilă I. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosarul cauzei s-au depus motivele de apel ale inculpatului precum și un memoriu formulat de partea civilă cu privire la apelul inculpatului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.17 alin.2 corobort cu art.16 alin.1 lit.c C.pr.pen. iar în subsidiar, a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81V.C.penal. Astfel, consideră că la dosar nu sunt probe din care să rezulte vinovăția inculpatului. Arată că latura subiectivă a infracțiunii de tâinuire presupune ca făptuitorul să cunoască că bunurile provin din săvârșirea unei fapte penale ori, din starea de fapt rezultă că între inculpat și martora I. C., soția părții vătămate, a existat o relație extraconjugală. Inculpatul, având probleme financiare a încunoștiințat-o pe martoră despre această situație iar ea s-a oferit să îl ajute cu o sumă de bani. Chiar dacă inculpatul avea cunoștință despre faptul că martora îl va ajuta cu bani, aceasta nu i-a adus la cunoștință modalitatea ce o va intreprinde în acest sens. Partea civilă nu a dovedit că banii sustrași de către soția sa sunt banii săi proprii. Referitor la solicitarea subsidiară solicită a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, considerând că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea acestei modalități de executare. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului apreciază că prima instanță a stabilit corect vinovăția inculpatului, din probe rezultând că acesta cunoștea despre proveniența banilor. Referitor la modalitatea de executare a pedepsei considerăcă apelul inculpatului ar fi admisibil din acest punct de vedere însă, prima instanță a procedat corect la individualizarea pedepsei. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 140 din 11 aprilie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației, pronunțată în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul: C. M. A., fiul lui M. și V., născut la data de 13.08.1991 în Sighetu Marmației, jud. Maramureș, cetățean român, fără antecedente penale, necăsătorit, posesor al C.I. ., NR._, CNP-_, domiciliat în Sighetu Marmației, ., jud. Maramureș, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 raportat la art. 208 din vechiul cod penal, recalificată în art. 270, al.1 raportat la art.228 din noul cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 5 din vechiul cod penal și art. 16 din Legea nr.187/2012, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani, în temeiul art. 86 indice 1 și 86 indice 2 din vechiul cod penal.
În temeiul art.86 indice 3 din vechiul cod penal, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) Să se prezinte la Serviciul de Probațiune De Pe L. Tribunalul Maramureș, la datele fixate de acesta.
b) Să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
c) Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art.86 indice 4 din vechiul cod penal privind neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, situație în care aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea pedepsei în întregime.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile I. C., domiciliat în Sighetu Marmației, . A, jud. Maramureș, suma de 27.000,00 euro cu titlu de despăgubiri.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile I. C., suma de 1000,00 lei cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 550,00 lei, din care suma de 200,00 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu pentru cabinet de avocat Skerhak L. D., care a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe L. Judecătoria Sighetu Marmației, înregistrat la instanță sub dosarul nr._ /24.10.2013, a fost trimis în judecată inculpatul C. M. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 raportat la art. 208, al.1 din vechiul cod penal.
În conținutul actului de sesizare a instanței se reține între martora I. C. și inculpat a existat o relație ce a durat din luna aprilie până în luna septembrie a anului 2012. Martora I. C. care a fost soția părții vătămate I. C., a cunoscut faptul că inculpatul avea nevoie de bani, precum și faptul că soțul deține sume importante și bunuri de valoare, astfel că s-a hotărât să sustragă din locuința comună sume de bani și bunuri ale părții vătămate pentru a le preda inculpatului, precum și să însceneze o spargere.
În dimineața zilei de 21.09.2012, martora I. C. a profitat de lipsa părții vătămate de la domiciliu, astfel că a intrat într-o anexă a imobilului de domiciliu în care se aflau depozitate mai multe cutii cu CD-uri ce aparțineau părții vătămate și dintr-o cutie și-a însușit suma de 28.000,00 euro. Pentru a înscena spargerea a lovit cu o șurubelniță închizătoarea ușii de la intrare, în scopul evidențierii unei efracții, după care din dormitorul comun și-a însușit dintr-un sertar suma de 8000,00 lei și cinci ceasuri bărbătești de diferite mărci ce aparțineau părții vătămate.
Martora i-a predat inculpatului sumele și bunurile precizate mai sus, la ., unde s-au întâlnit.
Starea de fapt este dovedită în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal acte premergătoare; procesul verbal plângere penală; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșă foto; raport criminalistic de interpretare a urmelor; declarații parte vătămată; declarații inculpat; cazier judiciar, declarații I. C.; declarația martorului C. C.; procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a restituit părții vătămate suma de 2370,00 lei euro, 2660,00 lei și ceasurile.
Partea vătămată I. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 27.000,00 euro.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a primit sumele în valută și în lei și ceasurile, de la martora I. C. și știa că în momentul primirii că acestea au fost sustrase de către martoră de la soțul ei, iar la prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat că la momentul primirii sumelor și bunurilor nu avea cunoștință că acestea provin din furt și că i-au fost făcute cadou.
Această susținere a fost combătută prin declarațiile martorei și chiar prin declarația inculpatului în faza actelor premergătoare.
În cadrul cercetării judecătorești inculpatul fiind audiat a susținut faptul că a primit de la martora I. C. sumele în valută și în lei și ceasurile bărbătești, la ., cu precizarea că fiind în relații de prietenie au fost primite cu titlu de împrumut și nu știa că aceste sume provin din furt. De asemenea inculpatul a precizat că a restituit suma de 2370,00 euro, 2660,00 lei și ceasurile.
Din probele de la dosar rezultă următoarele:
În cadrul cercetării judecătorești s-au audiat, inculpatul, partea civilă și martorii I. C., C. C. și M. S. I..
Coroborând declarațiile inculpatului și a martorei din cursul urmăririi penale și din cadrul cercetării judecătorești și cu cele ale martorului C. C., rezultă că martora I. C. s-a înțeles cu inculpatul cu care se afla într-o relație extraconjugală, să sustragă sume importante de bani și alte bunuri ce aparțineau părții civile I. C., de profesie cântăreț, iar inculpatul să primească aceste sume și bunuri pentru a le folosi în scop personal cunoscând faptul că provin din furt.
Inculpatul și martora I. C. s-au înțeles și cu privire la modalitatea de sustragere, pentru a rezulta că fapta a fost comisă de alte persoane și a nu fi descoperită, astfel că martora a răvășit lucrurile și a lovit cu o șurubelniță închizătoarea ușii de la intrare.
Din conținutul textului art.221 din vechiul cod penal, infracțiunea de tăinuire constă în primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea, pentru sine sau pentru altul, a unui folos material.
În textul art.270 din noul cod penal, tăinuirea este definită ca fiind primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia.
Analizând obiectul juridic și obiectul material al infracțiunii de tăinuire, din doctrină se reține că privește ocrotirea integrității patrimoniului și se realizează prin asigurarea reîntoarcerii în patrimoniu a bunurilor sau valorilor, care au fost scoase în mod ilicit din cadrul acestuia. Latura obiectivă a acestei infracțiuni se poate realiza în principal prin acțiunea de primire, cum este cazul în speță.
A primi înseamnă a lua bunul în posesie, de la cel care a săvârșit fapta din care provine acel bun, sau prin intermediul altei persoane, urmarea imediată este trecerea bunului în altă sferă patrimonială ori modificarea substanței și formei sale, prin aceasta reducându-se efectiv posibilitatea de recuperare a bunului de către posesorul sau deținătorul acestuia.
Prin urmare, în speță martora I. C. în calitate de făptuitoare a sustras sumele de bani și ceasurile din patrimoniul soțului său, partea civilă I. C., în scopul de a le preda inculpatului cu care s-a înțeles, iar acesta le-a primit știind că provin dintr-o faptă de sustragere.
Sub aspectul laturii subiective, se susține în doctrină că infracțiunea de tăinuire se săvârșește numai sub forma intenției calificate, tăinuitorul cunoscând de la început că bunul ce-l primește provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală și cu toate acestea vrea să-l primească, adică reacționează cu rea-credință.
S-a apreciat că nu prezintă interes faptul că tăinuitorul a cunoscut sau nu încadrarea juridică a faptei din care provine bunul, împrejurările comiterii faptei, cel care a săvârșit-o, precum și dacă acesta răspunde sau nu pentru fapta săvârșită.
Latura subiectivă a infracțiunii de tăinuire include și scopul obținerii de către tăinuitor a unui folos material pentru sine sau pentru altul.
Inculpatul a primit sumele și ceasurile sustrase de martora I. C., în scopul obținerii unui folos material pentru sine, evidențiat de faptul că avea nevoie de bani pentru acoperirea unor datorii, astfel că a plecat în Italia după primirea bunurilor sustrase.
Instanța a apreciat că prin acțiunea sa inculpatul a realizat atât latura obiectivă a infracțiunii primirea sumelor și a ceasurilor și a cunoscut proveniența acestora, cât și latura subiectivă, prin dorința de a intra în posesia bunurilor sustrase cu scopul de a le folosi în interesul său pentru acoperirea datoriilor.
Având în vedere că de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea cauzei, a intervenit . noului cod penal și a noului cod de procedură penală, prin Legea nr.187/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind codul penal și a Legii nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, instanța a pus în discuție aplicarea textului art.5 din noul cod penal cu privire la legea mai favorabilă.
Art. 5 din noul cod penal, prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În acest sens dispozițiile mai favorabile cu privire la încadrarea juridică a faptei, sunt cele prevăzute de textul art. 270, al.1 din noul cod penal prin raportare și la infracțiunea prev. de art. 228 din noul cod penal privind infracțiunea de furt.
Prin urmare instanța a dispus recalificarea faptei în textul art.270, al.1 raportat la art.228 din noul cod penal.
Apreciind probele administrate, instanța a considerat că vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de tăinuire recalificată după dispozițiile noului cod penal, este dovedită din probele administrate în faza de urmărire penală și în cadrul cercetării judecătorești, astfel că în soluționarea laturii penale a cauzei, în temeiul art. 396, al.2 din noul cod de procedură penală, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare.
Pentru a pronunța această pedeapsă instanța a avut în vedere dispozițiile prev. de textul art.74 din noul cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol pentru valoarea ocrotită constând în relațiile sociale cu caracter patrimonial, natura și gravitatea rezultatului produs și a altor consecințe ale infracțiunii, cum sunt sumele mari de bani care au fost scoase în mod ilicit din patrimoniul părții civile și consecința ca acestea să nu se mai poată întoarce în patrimoniul acestuia din sfera de folosință a inculpatului.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile în temeiul dispozițiilor art.5 din noul cod penal și potrivit dispozițiilor art. 16, al.2 din Legea nr.187/2012, instanța a apreciat că pentru atingerea scopului pedepsei, nu se impune executarea acesteia în regim de detenție, astfel că se apreciază că modalitatea de executare a acesteia să fie suspendată sub supraveghere.
Textul art.16, al.2 din Legea nr.187/2012 prevede că pentru stabilirea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 5 din noul cod penal, instanța a avut în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Față de aceste dispoziții, în aplicarea legii mai favorabile, instanța a apreciat că dispozițiile art. 86 indice 1, art.86 indice 2 și 86 indice 3 din vechiul cod penal, cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, sunt mai favorabile în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
Prin urmare în temeiul acestor dispoziții, instanța a dispus ca pedeapsa de un an închisoare să fie suspendată executare sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, iar inculpatul va trebui să se supună unor măsuri de supraveghere, astfel: să se prezinte la Serviciul de Probațiune De Pe L. Tribunalul Maramureș, la datele fixate de acesta; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de dispozițiile art.86 indice 4 din vechiul cod penal, ce privesc neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor stabilite, ceea ce duce la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și dispunerea ca executarea acesteia să fie realizată în întregime în regim de detenție.
În temeiul dispozițiilor art.397 raportat la art.25 din noul cod de procedură penală, în soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a admis cererea de constituire de parte civilă a părții civile I. C. și a dispus ca inculpatul să plătească acestuia suma de 27.000,00 euro, reprezentând diferența dintre suma sustrasă de martoră și predată inculpatului și sumele ce au fost achitate ulterior de către acesta.
În temeiul art. 276, al.1 din noul cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile I. C., suma de 1000,00 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul avocațial.
În temeiul art. 274, al.1 din noul cod de procedură penală, inculpatul a fost obligată să plătească statului cheltuieli judiciare, în sumă de 550, 00 lei din care suma de 200,00 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu pentru cabinet de avocat Skerhak L. D. care a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C. M. A., criticând solutia atacata ca fiind nelegală si netemeinciă si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizi prin care să se dispună în principal, achitarea sa în temeiul art.17 alin.2 corobort cu art.16 alin.1 lit.c C.pr.pen., iar în subsidiar, a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81V.C.penal.
Apelul a fost motivat arătându-se că nu sunt probe din care să rezulte vinovăția inculpatului si că nu a cunoscut că bunurile provin din săvârșirea unei fapte penale si nici modalitatea în care banii au intrat în posesia martorei I. C.. A mai arătat că a avut o relatie cu sotia părtii vătămate căreia i-a spus despre problemele financiare si că aceasta s-a oferit să îl ajute cu o sumă de bani. A mai invocat faptul că partea civilă nu a dovedit că banii sustrași de către soția sa sunt banii săi proprii. Referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei, consideră că sunt îndeplinite cerintele legale în acest sens si că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea acestei modalități de executare
Analizând sentinta penala atacata, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu, potrivitt art. 417 al. 2 N.C.proc.pen., sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata următoarele:
Instanta de fond a stabilit o situatie de fapt corectă pe baza unui probatoriu complet administrat în cursul urmăririi penale si readministrat în cursul judecăti.
Pe baza analizei si interpretării corespunzătoare a acestui probatoriu prima instantă a stabilit corect că martora I. C., sotia părtii vătămate, a avut o relatie extraconjugală cu inculpatul si că susnumita i-a remis sumele de bani si bunurile cu privire la care inculpatul stia că apaărtin părtii vătămate si că au fost sustrase de la acesta de către martoră, cei stabilind modalitatea în care martora să actioneze în vederea intrării în posesie a bunurilor si banilor, precum si pentru a masca actiunea sa sub aparenta unui act de sustragere comis de persoane necunoscute.
Desi inculpatul a negat în fata instantei faptul că ar fi cunoscut care era provenitenta bunurilor si banilor, sustinerea acestuia este nesinceră si contrazisă de probatoiul cauzei.
Referitor la latura obiectivă a infracțiunii inculpatul nu a făcut obiecțiuni, acesta a recunoscut că, la data reținută prin actul de inculpare și prin hotărârea instanței de fond, dorind să obțină un folos material, a dobândit de la martora I. C., cu care aceasta avusese o relatie extraconjugală, bunurile si sumele de bani ce fac obiectul material al infracțiunii reținute în sarcina sa. Recunoașterea se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, așa încât se concluzionează că elementul material al infracțiunii și scopul prevăzut de text au fost stabilite în acord cu probatoriul administrat, împrejurarea că inculpatul a dobândit acele bunuri de la autorul furtului fiind un element faptic real.
Pentru a concluziona că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, este necesar să se verifice dacă sub aspectul laturii subiective fapta a fost comisă cu forma de vinovăție specifică. Astfel, cum infracțiunea de tăinuire se comite numai cu intenție, este necesar ca tăinuitorul să știe că bunul provine dintr-o faptă penală și cu toate acestea acceptă să-l primească, fiind de rea credință.
Inculpatul a susținut că nu există nicio probă care să demonstreze împrejurarea că a avut știință de împrejurarea de care depinde caracterul penal al faptei sale. În legătură cu această chestiune trebuie arătat că în procesul penal, pentru dovedirea învinuirii și a apărării, se pot folosi atât probele directe cât și cele indirecte, acestea din urmă, cunoscute și sub denumirea de indicii, se referă la acele deducții logice din care se poate trage concluzia existenței sau nu a unei împrejurări.
Se remarcă că initial inculpatul a recunoscut faptul că banii si bunurile au intrat în posesia martorei ca urmare a comiterii unei infractiuni de furt deoarece împreună cu martora a stabilit modalitatea în care aceasta era sa procedeze pentru a intra în posesia banilor si bunurilor.
Această sustinere este confirmată si de martora I. C. care constant a declarat că inculpatul a avut cunostinta despre modalitatea în care a intrat în posesia banilor si bunurilor, oferind informatii detaliate cu privire la întelegerea celor doi referitoare la modalitatea în care martora urma să procedeze pentru a comite actul de sustragere, precum si pentru a disimula fapta sa si a abate atentia de la persoana sa ca si potential făptuitor.
Cunoașterea de către inculpat a provenienței ilicite a bunurilor dobândite rezultă din următoarele elemente faptice: primirea banilor si bunurilor într-un mod clandestin (în afara localitatii, în masină); lipsa partii civile, a vreunui martor si neîntocmirea vreunui înscris care ar fi putut justifica ca împrumut a unor sume mari de bani si bunuri de valoare; chiar daca inculpatul a invocat probleme financiare, nu a justificat ratiunea primirii celor trei ceasuri bărbătesti si în cel fel ar fi putut fi folosite la rezolvarea pretinsei probleme; atitudinea inculpatului care a plecat imediat din tara si a cheltuit aproape întreaga suma de bani si de a face declarații contradictorii.
Toate aceste împrejurări, chiar dacă singulare nu duc la concluzia că, în momentul dobândirii bunurilor, inculpatul a fost de rea credință, coroborate au aptitudinea de a exclude orice altă variantă.
Cu privire la sanctiunea penală aplicată inculpatului, se impune a sublinia că pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa manieră încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale.
În cauză, Curtea consideră că modalitatea de executare a pedepsei corespunde atât cerinței restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și nevoii de reeducare a inculpatului.
Chiar daca inculpatul nu are antecedente penale si a întreprins în mod voluntar demersuri în vederea recuperării prejudiciului, nu se poate omite atitudinea oscilanta în declaratii a inculpatului, gravitatea faptei din perspectiva modului si mijloacele de comitere, precum si valoarea ridicată a prejudiciului, astfel că sanctiunea a fost în mod corect individualizată sub aspectul modalitatii de executare, printr-o evaluare corespunzatoare a tuturor criteriilor prevazute de art.72 V.C.pen. si tinându-se seama de scopul urmarit prin stabilirea pedepsei, asigurându-se cerinta proportionalitătii cu gravitatea faptelor savârsite, fiind în acelasi timp justă în raport cu datele personale ale inculpatului.
Asa fiind, neconstatând existenta unor motive de nelegalitate sau netemeincie în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, iar hotărârea atacată se va mentine în totalitate ca atare.
În temeiul art. 275 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. M. A. împotriva sentinței penale nr. 140 din 11 aprilie 2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației.
Obligă pe apelant sa plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronunțata în ședința publica, azi, 28 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. V. A. L. H.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./24.11.2014
Jud.fond. N. P. I.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... → |
|---|
