Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 753/2014. Curtea de Apel CLUJ

Curtea de Apel CLUJ - Sentințe și decizii penale / 2014

Încheierea nr. 753/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 5332/117/2014/a3

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.753/2014

Ședința Camerei de Consiliu din 03 decembrie 2014

JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ: V. G.

GREFIER: D. S.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, S. Teritorial Cluj – reprezentat prin PROCUROR:

D. D.

S-a luat spre examinare contestația formulată de D. S.T. CLUJ împotriva încheierii penale nr.321/C din 21.11.2014, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, având ca obiect cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, P. M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea contestației.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și judecând, să se dispună respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpat pentru motivele expuse în detaliu la dosar. Susține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, iar în raport de gravitatea infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat și de împrejurarea că cercetarea judecătorească încă nu a început, măsura arestării preventive este proporțională, rezonabilă și oportună în acest moment. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru o parte din infracțiunile pentru care a fost începută urmărirea penală, iar în privința celorlalte cauza s-a disjuns. Raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la cele personale ale inculpatului, măsura arestării preventive este perfect legală.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea contestației formulate de D. ca nefondată și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Arată că în mod judicios a analizat judecătorul de cameră preliminară aspectele ce țin de circumstanțele cauzei și de cele personale ale inculpatului. Susține că astăzi nu se mai poate vorbi de subzistența acelor indicii care au fost avute în vedere în urmă cu aproximativ 8 luni la data la care s-a luat măsura arestării preventive. Arată că s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru 4 sau 5 fapte, ulterior pe parcursul a 6 luni în care s-au administrat probe, s-a întocmit un rechizitoriu, inculpatul fiind trimis în judecată doar pentru 2 infracțiuni. Prin urmare, situația inculpatului este favorabilă în acest moment. Cererea formulată a fost analizată și din punct de vedere al termenului rezonabil, cu precizarea că orice inculpat are dreptul să fie judecat și pus în libertate într-un termen rezonabil. Procedura în camera preliminară va dura și aceasta se datorează carențelor acestei proceduri, aspect neimputabil inculpatului S-a analizat oportunitatea și suficiența măsurii arestului la domiciliu, fiind stabilite obligații în sarcina inculpatului, cu care acesta a fost de acord, respectiv să se prezinte la instanță, să nu ia legătura cu prietena acestuia, care este suspectă în alt dosar, să nu dețină mijloace electronice, inclusiv telefon mobil, suficiente obligații pentru a asigura scopul măsurilor preventive. De altfel, măsura arestului la domiciliu este o măsură privativă de libertate. A depus la dosar contractele reziliate pentru furnizarea serviciului de internet, cerere formulată încă din vară, deci nu se poate susține că a fost făcută pro causa.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că nu dorește să influențeze desfășurarea procesului penal și interesul său este să se afle adevărul.

JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂ

Prin încheierea penală nr.321/C din 21.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj, în temeiul art. 242 al. 2, 5, 7-9 Cod de Procedură Penală a fost înlocuită măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. S. T., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu reglementată de dispozițiile art. 218, 220 și 221 Cod de Procedură Penală.

În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat că inculpatul B. S. T. locuiește în mun. Cluj-N., .. 3, ., și s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul situat la adresa de mai sus, fără permisiunea judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată.

În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu inculpatul are următoarele obligații:

a. Să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat;

b. Să nu comunice cu numita U. A..

S-a impus inculpatului și obligația de a nu folosi nici un sistem informatic, inclusiv telefoane mobile.

În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

S-a dispus comunicarea câte unei copii de pe prezenta cu IPJ Cluj – Biroul Supravegheri Judiciare, instituție desemnată cu supravegherea inculpatului B. S. T., serviciului public comunitar de evidență a persoanelor, organelor competente să elibereze pașapoarte și organelor de frontieră.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de Procedură Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au răms în sarcina acestuia

Pentru a pronunța această soluție judecătorul de cameră preliminară a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. Teritorial Cluj emis la data de 06.10.2014 în dosarul de urmărire penală nr. 126 D/P/2013, și înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 06.10.2014 sub nr. unic de dosar_ 14, a fost trimis în judecată inculpatul B. S. T., pentru infracțiunile de acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 alin.1, 2 și 3 din Noul Cod Penal și operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, în modalitatea deținerii fără drept a unor programe informatice și a unor date informatice și parole, în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prev. de art. 360 – 364 din Noul Cod Penal, în formă continuată, prev. de art. 365 alin.2 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art.35 alin.1 din Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 din Noul Cod Penal.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare, în principal, că inculpatul, în data de 21.01.2013, în intervalul orar 11:03 – 13:26, ar fi procedat la accesarea fără drept a sistemului informatic care găzduiește server-ul www.presidency.ro, site-ul oficial al Președinției României, sistem informatic pentru care accesul era restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, în scopul obținerii de date informatice, de la sistemul său informatic conectat prin intermediul serviciilor de internet la adresa de IP 91.223.82.179, adresă IP atribuită sistemului informatic - server vitual privat –VPS administrat de către inculpat, server-ul virtual privat și adresa IP sus menționate fiindu-i alocate spre administrare inculpatului B. S. T. contra cost de către societatea International Widespread Services, activitatea de accesare fără drept a sistemului informatic care găzduiește server-ul www.presidency.ro, site-ul oficial al Președinției României fiind efectuată de către inculpat prin atacuri informatice de tip SQL Injection care au avut ca sursă adresa IP –ul 91.223.82.179, prin folosirea fără drept a unor aplicații informatice cu ajutorul cărora s-a procedat la ocolirea mecanismului de autentificare necesar unei accesări autorizate și s-a procedat la accesarea neautorizată, în vederea obținerii de date informatice.

De asemenea s-a mai reținut că inculpatul B. S. T., în perioada 2010 – aprilie 2014, până la intervenția organelor judiciare din data de 15.04.2014, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi procedat la deținerea fără drept, în sistemele sale informatice, într-un suport de stocare a datelor informatice și în adresele sale de e-mail_,_,_, a următoarelor următoarele categorii de programe informatice, date informatice și parole:

a) programe informatice, deținute fără drept în sistemul său informatic identificat cu seria RC942KKN_, de culoare neagră, având atașat un hard disk extern marca WD, inscripționat ,,My passport for M.’’ și un hard extern de culoare argintiu cu negru marca Storec:

- un program informatic - bothnet de POS (Point Of Sales), care reprezintă un virus informatic care extrage datele stocate despre card-urile bancare de pe sistemul informatic la care este conectat POS-ul, sistem informatic care în prealabil este infestat cu acest virus,

- un program informatic - virus informatic ”Antrax”, care reprezintă un virus informatic care se răspândește prin e-mail și IRC – Internet Relay Chat (comunicare instantanee pe internet), după infestarea calculatorului țintă virusul informatic trimite mesaje instant la toate adresele de email din secțiunea „Adress Book” de pe sistemul informatic infestat,

- un program informatic - virus informatic ”wallet tealer”, care reprezintă un virus informatic utilizat în căutarea și copierea ”portofelelor” de monede virtuale Bitcoin stocate pe sistemul informatic infestat. Infestarea cu acest virus se poate face și prin fișiere care par a fi imagini (fișiere cu extesnia JPG), dar care în realitate sunt fișiere tip program (fișiere executabile) care în momentul accesării, infectează calculatorul pe care sunt lansate în execuție,

- un program informatic ”Zeus 2.0.8.9”, care reprezintă un virus informatic folosit pentru a fura informații bancare de pe sistemele informatice țintă, acest virus informatic răspândindu-se în general prin activități de download,

- un program informatic ”SpyEye”, care reprezintă un virus informatic ce poate ”fura” datele despre conturile bancare respectiv ID-ul și parola pentru accesul la contul bancar online,

- un program informatic ”WinJect_1.7”, care reprezintă un soft – program informatic, care se folosește în infestarea calculatoarelor țintă cu soft malițios, soft-ul ” WinJect_1.7” fiind folosit pentru compromiterea conturilor utilizatorilor care au conturi la jocurile Punkbuster,

- un program informatic ”Acunetix Web Vulnerability Scanner”, care reprezintă un program informatic folosit pentru identificarea vulnerabilităților sistemelor informatice țintă, în special a site-urilor web găzduite de acestea, vulnerabilități care ulterior pot fi exploatate.

- un program informatic ”Sikandar s crypter”, care reprezintă un program ce poate fi folosit pentru criptarea virușilor informatici, care în momentul copierii pe diferite calculatoare să nu fie detectați de către programul antivirus instalat.

- un program informatic ”CD-konboot”, care reprezintă un program folosit pentru evitarea parolelor la pornirea calculatoarelor care au ca sistem de operare Windows și Linux,

- un program informatic ”PayPal-checker” care reprezintă un program ce verifică corespondența între user-ul și parola utilizatorilor site-ului PayPal, acest site fiind folosit la plăți online pe internet,

- un program informatic „AkBot”, care reprezintă un program informatic malițios care permite controlul calculatorului infestat, calculator care poate fi folosit ulterior la atacuri de tip DDOS (tip de atac care folosește o rețea de calculatoare compromise, care duc la îndeplinire atacul, din acest motiv neputându-se identifica o singură sursă),

- un program informatic „hellbot” care reprezintă un program informatic malițios care poate șterge fișierele importante de pe calculatorul infestat și poate permite controlul calculatorului infestat, precum și accesul la datele stocate pe calculatorul compromis, respectiv: informații personale și financiare,

- un program informatic „Rxbot”, care reprezintă un program informatic malițios care oferă atacatorului accesul de la distanță, neautorizat, la calculatorul infestat,

- un program informatic „Shellbot”, care reprezintă un program informatic malițios care oferă atacatorului accesul de la distanță, neautorizat la calculatorul infestat și afectează calculatoarele care au instalat sistemul de operare LINUX,

- un program informatic ”Ardamax Keylogger” care reprezintă un program informatic, un soft de tip keylogger (program care rulează fără a fi sesizat de către task managerul din sistemul de operare și care înregistrează toate apăsările de taste pe care le execută utilizatorul, informațiile fiind scrise într-un fișier criptat și ulterior trimise către „destinatarul” comenzii), care este folosit pentru a monitoriza activitatea calculatorului infestat, a afla parolele de la adresele de email, ID-urile și parolele la toate conturile care sunt deschise pe calculatorul infestat,

programele informatice descrise mai sus putând fi utilizate pentru comiterea unor infracțiuni informatice de acces ilegal la un sistem informatic, interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice, alterarea integrității datelor informatice, perturbarea funcționării sistemelor informatice, transferul neautorizat de date informatice;

b) următoarele categorii de programe informatice deținute fără drept în sistemul său informatic identificat cu .:

- programul executabil „Bandook v1.35.exe” – un program informatic care permite accesul de la distanță la un alt calculator, având caracteristici pentru efectuarea unor operațiuni de captură de ecran, logger apăsare de tastă și manager de proces,

- programul executabil „cp.exe” – un program informatic care monitorizează obiceiurile de navigare ale activității de pe un sistem informatic infestat și distribuie datele înapoi la serverele de autor pentru analiză, putând compromite securitatea computerului utilizatorului și a datelor importante,

programele informatice sus menționate fiind aplicații de tip malware, respectiv programe informatice (software) - rău intenționate, proiectate intenționat pentru deteriorarea unui computer sau pentru infiltrarea în el sau în întregi rețele de computere, fără consimțământul proprietarului respectiv, și putând fi utilizate pentru comiterea unor infracțiuni informatice de acces ilegal la un sistem informatic, transfer neautorizat de date informatice sau alterarea integrității datelor informatice;

c) următoarele categorii de programe informatice și date informatice deținute fără drept în sistemele sale informatice, respectiv: în sistemul informatic hard disk extern marca „ Western Digital”, cu ., capacitate 750 Gb, în sistemul informatic „Storex”, carcasă de culoare gri cu negru, cu ., în sistemul informatic hard disk marca Seagate, capacitate 500 GB, având ., în sistemul informatic hard disk Western Digital, capacitate 640 GB, cu ., în sistemele informatice cu privire la care s-a dispus măsura de acces, respectiv în sistemul informatic cu seria RC942KKN_, de culoare neagră, având atașat în hard disk extern marca WD, inscripționat ,, My passport for M.’’ și un hard extern de culoare argintiu cu negru marca Storec, dispozitiv extern marca DS213+ cu . cu M. 0011321E22B9, care are cuplat un hard disk extern WD de culoare neagră, în sistemul informatic – dispozitiv ,, Rasberry PI’’, conectat la sistemul informatic identificat cu seria RC942KKN_, sistemul informatic cu adresa IP 91.223.82.79 conectat la sistemul informatic identificat cu seria RC942KKN_, după cum urmează:

- programe informatice reprezentând aplicații care colectează datele de utilizator și numerele card-uri bancare, date informatice care ulterior sunt trimise către alte adrese de email, identificate în fișierele existente într-un număr de 9 structuri de directoare deținute în sistemele informatice utilizate de către inculpatul B. S. T.,

- programe informatice reprezentând aplicații care colectează informațiile de autentificare, codurile de securitate ale utilizatorilor, ip-urile și hostname-uri, care ulterior sunt trimise către alte adrese de e-mail, identificate într-o structură de directoare deținute în sistemele informatice utilizate de către inculpatul Bors S. T.,

- programe informatice reprezentând aplicații care colectează informațiile de autentificare și codurile de securitate ale utilizatorilor paginilor de Internet Banking ale unor instituții bancare (43): „Poste Italiene”, „ Banco Posta”, Barclays”, „Berliner Bank”, „Berliner Sparkasse”, „Raiffeisenbank Sparneck-Stammbanch-Zell”, „BNPPARIBAS”, „Bank of America”, „Cahoot”, „Caixa Activa”, „Caixa Penedes”, „Caixa Sabadell”, „Caja Madrid”,„Caja Madrid”, „Cajamar”, „CapitalOne”, „CCM”, „Citibank”, „Citi”, „Cooperative Bank”, „Lyonnais”, „Deutsche Bank”, „Deutsche Kreditbank”, „Dredsner Bank”, „Fineco”, „VR Genossenschaftbank Fulda”, „Halifax”, „Haspa”, „HSBC”, „Lloyds”, „Banca Mediolanum”, „NatWest”, „Postbank”, „Reiffesen Bank”, „SanPaolo Bank”, „Smile”, „Sparda-Bank”, „Sparkasse Regensburg”, „Unicaja”, „Unicredit Banka”, „US Bank”, „Wells Fargo”, „Woolwich”, date care ulterior sunt trimise către alte adrese de e-mail fie sunt scrise în alte fișiere din sistemele informatice utilizate de către inculpatul B. S. T., identificate într-un număr de 46 structuri de directoare deținute în sistemele informatice utilizate de către inculpatul B. S. T.

- programe informatice reprezentând aplicații care colectează informațiile referitoare la datele de acces ale utilizatorilor paginilor de Internet Banking ale instituțiilor bancare: „Desjardines”, „E-Gold”, „Suncorp”, „Deutsche-Bank”, „CUSwirl”, „Royal Bank Of Canada”, „Citibank”, „Alliance&Leicester”, „BB&T”, „Blue Ball”, „HM Revenue&Customs”, „Lloyds Bank”, „Westpac”, „Allied Irish Bank”, „Regions”, „Cooperative Bank”, „ANZ”, „Bank of Queensland”, „HSBC”, „BirminghamMidshires”, „Santander”, „Scotia Bank”, „St.G.”, „Bank of Montreal” și „Netbank”, informații care sunt apoi trimise către alte adrese de e-mail, identificate într-o structură de directoare deținută în sistemele informatice utilizate de către inculpatul Bors S. T..

- date informatice conținând pagini de internet care seamănă/replică cu paginile de internet a unor instituții bancare: "Alliance & Leicester, "El Banco de Valencia", "Caja Navarra", "Cajamar”, „Caja Madrid”, „Halifax”, "NatWest, "Banco Posta", "Regions", "Sooper”, identificate într-o structură de directoare deținută în sistemele informatice utilizate de către inculpatul Bors S. T., date informatice folosite pentru crearea paginilor de phishing, în scopul obținerii datelor bancare ale clienților băncii care accesează paginile de internet modificate.

- date informatice conținând replici ale fișierelor care alcătuiesc pagina de autentificare pe pagina de Internet Banking a unor instituții bancare: "Alliance & Leicester”, "Scotiabank”, „Banca Generali”, „Banca Intesa”, „Banesto”, „First Usa”, „BBVA”, „Caja Madrid”, date informatice folosite pentru crearea paginilor de phishing, în scopul obținerii datelor bancare ale clienților băncii care accesează paginile de internet modificate, identificate într-un număr de 8 structuri de directoare deținute în sistemele informatice utilizate de către inculpatul Bors S. T.,

- date informatice utilizate pentru ca, în momentul în care se încearcă accesarea link-ului de autentificare pe pagina web a instituției bancare „Cajamar”, să fie accesată o altă pagină web, respectiv: http://darkgamesmovie.. și datele sus menționate conținând funcții specifice limbajelor de programare și reprezentând coduri sursă ale unor pagini web, care replică paginile de Internet Banking, ale unor instituții bancare, având drept scop colectarea de informații referitoare la credențialele utilizatorilor și la cardurile bancare ale acestora, rezultând că permit, în urma accesării în mod neautorizat a unor sisteme informatice și a transmiterii neautorizate a datelor informatice obținute, efectuarea unor operațiuni financiare în mod fraudulos, cu consecința prejudicierii utilizatorilor reali.

d) următoarele categorii de date informatice și parole deținute fără drept:

- date informatice și parole aparținând unui număr de 54 utilizatori ai serviciului de transferuri de fonduri ,,PayPal”, care puteau fi folosite în vederea accesării neautorizate a unor sisteme informatice, respectiv a conturilor Paypal, în vederea obținerii de foloase în urma introducerii în mod neautorizat a datelor informatice aparținând utilizatorilor reali ai conturilor prin folosirea acestor conturi la diverse plăți online, deținute pe suportul său informatic ,,cd 73”,

- date informatice și parole aparținând unui număr de 101 utilizatori ai serviciului ebay, care puteau fi folosite în vederea accesării neautorizate a unor sisteme informatice în vederea obținerii de foloase în urma introducerii în mod neautorizat a datelor informatice aparținând utilizatorilor reali ai conturilor, date informatice și parole aparținând unui număr de 21 utilizatori, care puteau fi folosite în vederea accesării neautorizate a unor sisteme informatice (adrese de email) ale utilizatorilor, în vederea obținerii de foloase în urma introducerii în mod neautorizat a datelor informatice aparținând utilizatorilor reali ai conturilor, cu consecința prejudicierii acestora, date deținute în sistemele sale informatice cu privire la care s-a dispus măsura de acces, respectiv în sistemul informatic cu seria RC942KKN_, de culoare neagră, având atasat în hard disk extern marca WD, inscripționat ,, My passport for M.’’ și un hard extern de culoare argintiu cu negru marca Storec, în sistemul informatic – dispozitiv extern marca DS213+ cu . cu M. 0011321E22B9, având cuplat un hard disk extern WD de culoare neagră, în sistemul informatic – dispozitiv ,, Rasberry PI’’, conectat la sistemul informatic identificat cu seria RC942KKN_, în sistemul informatic cu adresa IP 91.223.82.79 conectat la sistemul informatic cu seria RC942KKN_;

- date informatice, respectiv adrese IP, nume utilizatori și parole aparținând unui număr de 37 utilizatori ai unor conturi pe site-ul Ebay, care puteau fi folosite în vederea accesării neautorizate a unor sisteme informatice, obținerii de foloase în urma introducerii în mod neautorizat a datelor informatice aparținând utilizatorilor reali ai conturilor, cu consecința prejudicierii acestora, inclusiv efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, deținute în sistemul său informatic hard disk extern marca Storex .,

- date informatice conținând pagini de internet care seamănă cu paginile de internet a băncilor ”Bank Of America” și ”WellsFrago”, aceste pagini de internet putând fi folosite pentru crearea paginilor de phishing, în scopul obținerii datelor bancare ale clienților băncii care accesează paginile de internet modificate, date care puteau fi utilizate pentru comiterea unor infracțiuni informatice de alterare a integrității datelor informatice, deținute în sistemul său informatic cu seria RC942KKN_, de culoare neagră, având atașat un hard disk extern marca WD, inscripționat ,, My passport for M.’’ și un hard extern de culoare argintiu cu negru marca Storec,

e) următoarele categorii de date informatice deținute fără drept:

- date informatice conținând date ale unui număr de peste 9.000.000 card-uri bancare unice, deținute în sistemul său informatic identificat cu seria RC942KKN_, de culoare neagră, având atașat un hard disk extern marca WD, inscripționat ,, My passport for M.’’ și un hard extern de culoare argintiu cu negru marca Storec, utilizat de inculpatul B. S. T.,

- date informatice conținând date ale unui număr de 3.137 de card-uri bancare unice, deținute în adresa sa de e-mail_,

- date informatice conținând date ale unui număr de 119 de card-uri bancare unice, deținute în adresa sa de e-mail_,

- date informatice conținând date ale unui număr de 563 de card-uri bancare unice, deținute în adresa sa de e-mail_,

- date informatice conținând date ale unui număr de 54.622 de card-uri bancare unice, deținute în adresa sa de e-mail_,

- date informatice conținând date ale unui număr de 7756 de card-uri bancare unice, denumite ,,track data”, deținute în adresa sa de e-mail_,

datele informatice sus menționate, putând fi utilizate pentru accesarea în mod neautorizat a contul bancar al titularului de card – datele de identificare ale contului regăsindu-se în sistemele informatice ale băncii), iar ulterior efectuarea unei operațiuni financiare frauduloase, cardul bancar al titularului fiind compromis de la momentul când datele de identificare sunt deținute în mod ilegal,

programele informatice, datele informatice și parolele descrise mai sus, prin conținutul și scopul folosirii lor, îndeplinind aptitudinea funcțională de a fi folosite în vederea săvârșirii uneia dintre infracțiunile informatice prev. de art. 360-364 CP.

Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 89 din data de 17.04.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj pentru o durată de 30 de zile, de la 17.04.2014 și până la data de 16.05.2014, fiind emis M.A.P. nr. 16/UP/2014. În continuare judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Cluj a prelungit succesiv măsura arestării preventive a inculpatului, prin încheierea penale nr. 106/JDL/13.05.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj – Secția penală, prin încheierea penală nr.134/JDL/12.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj – Secția penală, prin Încheierea penală nr. 173/JDL/14.07.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj – Secția penală, prin Încheierea penală nr. 200/C/06.08.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj – Secția penală, prin Încheierea penală nr. 224/JDL/10.09.2014, pronunțată dosarul nr._ al Tribunalului Cluj – Secția penală, măsura luată și prelungită prin încheierile mai sus menționate urmând să expire la data de 13.10.2014.

Așa cum s-a arătat anterior, Tribunalul Cluj a fost sesizat cu rechizitoriul de mai sus la data de 06.10.2014, iar în conformitate cu articolul 348 rap. la art. 207 Cod de Procedură Penală, judecătorul de cameră preliminară a procedat la verificarea subzistenței temeiurilor ce au stat la baza luării și mai apoi prelungirii măsurii arestării preventive la datele de 08.10.2014 și respectiv 05.11.2014.

În conformitate cu art. 242 al. 2 Cod de Procedură Penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoara, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia si, in urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventiva mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) Cod de Procedură Penală. Așadar pentru a dispune înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu trebuie să fie îndeplinite condițiile legale necesare pentru luarea măsurii mai ușoare, în cazul de față, a arestului la domiciliu. Potrivit art. 218 al. 1 Cod de Procedură Penală, pentru a se lua măsura arestului la domiciliu este necesar să fie îndeplinite aceleași condiții ca și la arestarea preventivă, adică să existe probe care să contureze bănuiala legitimă și verosimilă că inculpatul ar fi autorul infracțiunilor pentru care este cercetat, aspect asupra căruia nu mai revenim, deoarece am apreciat că există probe care conduc la o asemenea concluzie, acestea fiind precizate în încheierile anterioare prin care a fost verificată subzistența temeiurilor de arest preventiv.

De asemenea există la dosar și date că inculpatul ar prezenta pentru ordinea publică o stare de pericol, însă raportat la vârsta sa relativ tânără, care-i oferă mai bune perspective de înțelegere a situației sale, la studiile pe care le are, ceea ce denotă că este o persoană educată, la faptul că este proprietarul unei locuințe situată în Cluj-N., .. 3, ., prin urmare are legături statornice cu comunitatea locală, se poate aprecia că măsura preventivă a arestului la domiciliu ar fi eficientă și suficientă pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal.

Spunând aceasta s-a avut vedere și faptul că din cele patru infracțiuni pentru care s-a luat, inițial măsura arestării preventive față de inculpat, în prezent Tribunalul Cluj a fost sesizat numai cu două infracțiuni, sancționate de lege cu închisoare de la 2 la 7 ani și respectiv de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu amenda. Ori pentru infracțiunile care atrăgeau o gravitate însemnată a activității presupus săvârșite de către inculpat, organele de urmărire penală au dispus disjungerea, iar menținerea unei măsuri preventive atât de severe cum este cea a arestării preventive, nu se poate realiza la nesfârșit invocându-se gravitatea infracțiunilor cu care instanța de judecată nu a fost de fapt sesizată. Iar dacă infracțiunile pentru care s-a dispus disjungerea sunt atât de grave, și inculpatul a creat o stare de pericol pentru ordinea publică de o însemnătate considerabilă, ne întrebăm, retoric, desigur, de ce anume P. nu solicită luarea măsurii arestării preventive? Ori nu solicită aceasta pentru că nu poate să propună arestarea, atât timp cât anterior măsura arestării preventive în faza de urmărire penală a ajuns la durata maximă permisă de lege, iar temeiuri noi, dintre cele prevăzute de art. 223 al. 1 Cod de Procedură Penală, de această dată, nu au apărut. În aceste condiții se ajunge la situația, paradoxală, ca judecătorul de cameră preliminară să mențină o stare de arest având în vedere gravitatea unor infracțiuni cu care nu a fost sesizat. Sigur că activitatea presupus infracțională desfășurată de o persoană, nu poate fi ignorată, ea trebuie să fie luată în considerare în ansamblu, atât în cauza dedusă judecății cât și în alte cauze, aflate în varii stadii procesuale, deoarece cu cât persoana în speță este cercetată pentru mai multe infracțiuni, cu atât ea este mai periculoasă. Cu toate acestea o atare situație nu poate constitui permanent motiv de menținere a unei stări de arest.

De asemenea s-a luat în considerare și faptul că de la data la care a fost luată față de inculpat măsura arestării, a trecut un interval de timp de 7 luni de zile, iar de mai bine de o lună și jumătate cauza se află în cameră preliminară, ceea ce pentru inculpat, care nu participă activ la vreo procedură, înafara celor ce țin de verificarea măsurii preventive, reprezintă un timp de așteptare nefructificat. În aceeași ordine de idei, trecerea timpului, așa cum s-a arătat constant în practica judiciară este de natură a estompa periculozitatea faptei și a presupusului infractor, opinia publică, care este barometrul stării de pericol pentru ordinea publică, nemaiprezentând același interes față de mersul anchetei penale.

Pentru ca o măsură preventivă să fie suficientă este necesar ca ea să răspundă cerințelor cuprinse în art. 202 Cod de Procedură Penală, a căror îndeplinire are ca unic scop buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată și prevenirea comiterii de noi infracțiuni. Ori este de observat că o măsură preventivă trebuie să fie necesară și proporțională cu gravitatea acuzațiilor. Din punct de vedere al necesității măsurii arestului la domiciliu, aceasta este necesară pentru a asigura participarea inculpatului la procedurile ce se desfășoară față de persoana sa, este proporțională cu gravitatea faptelor, deoarece și măsura arestului la domiciliu este o măsură privativă de libertate.

Mai putem sublinia că măsura arestului la domiciliu asigură și prevenirea comiterii unor alte infracțiuni, în condițiile în care la adresa de domiciliu a inculpatului s-a sistat furnizarea de date de trafic internet, așa cum rezultă din scriptele depuse la dosar la acest termen, astfel încât inculpatul nu ar mai avea la îndemână mijloacele necesare comiterii unor infracțiuni de natura celor pentru care este cercetat, astfel că și tentația de a se angaja în astfel de activități este mult redusă dacă nu inexistentă.

De asemenea, în condițiile în care inculpatul este proprietarul imobilului situat în Cluj-N.,. .. 3, ., nu i se poate refuza la nesfârșit solicitarea de a fi arestat la domiciliu, pentru motivul că prietena sa, numita U. A., suspectă în dosarele disjunse, locuiește la aceeași adresă, deoarece aceasta are posibilitatea, așa cum inculpatul a declarat în fața judecătorului de cameră preliminară, să se mute la părinții săi, care locuiesc în apropiere, și, pe de altă parte, pentru că s-ar ajunge la situația paradoxală, ca un proprietar să nu își poate utiliza pe deplin dreptul de proprietate asupra unei locuințe numai faptul că acolo locuiește, tolerat de către proprietar, o persoană care nu poate invoca nici un drept asupra respectivei locuințe.

Sintetizând toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 242 al. 2, 5, 7-9 Cod de Procedură Penală judecătorul de cameră preliminară a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. S. T., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu reglementată de dispozițiile art. 218, 220 și 221 Cod de Procedură Penală.

În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat că inculpatul B. S. T. locuiește în mun. Cluj-N., .. 3, ., și a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul situat la adresa de mai sus, fără permisiunea judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată.

În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu inculpatul va trebui să respecte următoarele obligații:

a. Să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat;

b. Să nu comunice cu numita U. A..

De asemenea, față de specificul acuzațiilor ce i se aduc inculpatului, judecătorul de cameră preliminară a impus inculpatului și obligația de a nu folosi nici un sistem informatic, inclusiv telefoane mobile.

Precizăm că deși în conținutul legal al măsurii arestului la domiciliu nu există și obligația corelativă de la măsura preventivă a controlului judiciar prev. de art. 215 al. 2 lit. e Cod de Procedură Penală, și anume aceea de a nu exercita profesia, meseria, sau de a nu desfășura activitatea în exercitarea căreia a comis fapta sau faptele, judecătorul de cameră preliminară apreciază că totuși trebuie ca în sarcina inculpatului să se stabilească și o asemenea obligație.

Un asemenea vid legislativ este explicabil deoarece la momentul codificării, legiuitorul și-a imaginat că pentru exercitarea unei profesii, meserii, sau pentru desfășurarea unei activități, ar fi necesară deplasarea subiectului unei asemenea măsuri, la un loc de muncă, ceea ce nu este posibil fără permisiunea judecătorului de drepturi și libertăți, a celui de cameră preliminară sau a instanței de judecată, astfel că legiferarea unei atare interdicții a părut la acel moment ca fiind superfluă. Ori în contextul actual al pieței muncii, s-a ignorat faptul că din ce în ce mai multe activități, în special cele ce implică cunoștințe informatice, se pot desfășura prin intermediul sistemelor informatice, chiar de la domiciliu.

Ori în condițiile în care la o măsură preventivă mai ușoară decât arestul la domiciliu, este posibilă impunerea unei asemenea obligații în sarcina inculpatului, apreciem că nu este greșit nici ca în speța de față să se procedeze de o atare manieră.

În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

În baza art. 275 alin. 3 Cod de Procedură Penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – S. Teritorial Cluj prin care a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

În motivarea contestației s-a arătat că temeiurile care au stat la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, iar raportat la gravitatea infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat și împrejurările că cercetarea judecătorească nu a fost demarată, impun menținerea măsurii arestării preventive ca fiind proporțională, rezonabilă și oportună la acest moment procesual.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru doar o parte din infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală împotriva sa, iar în privința celorlalte cauze s-a disjuns urmând ca inculpatul să fie trimis ulterior în judecată.

Raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la cele personale ale inculpatului, măsura arestării preventive este legală și se impune a fi menținută.

Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de contestație formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – S. Teritorial Cluj, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Judecătorul de cameră preliminată de la instanța de fond a apreciat în mod corect că luarea unei alte măsuri preventive față de inculpat la acest moment este oportună, raportat la împrejurările în care au fost comise faptele, la persoana inculpatului și la stadiul în care se află procesul în acest moment.

Potrivit art.242 alin.2 C.p.p. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărirlor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 C.p.p.

Din disp. art.218 alin.1 C.p.p. referitoare la condițiile în care poate fi luată măsura arestul la domiciliu rezultă că, pentru a se lua această măsură este necesar să fie îndeplinite aceleași condiții ca și la arestarea preventivă, iar această măsură este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art.202 alin.1 C.p.p.

Inculpatul B. S. T. a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni sancționate de lege cu închisoarea de la 2 la 7 ani și respectiv 3 luni la 2 ani închisoare, alternativ cu amenda, deși urmărirea penală față de inculpat a început pentru patru infracțiuni, în vederea cărora s-a luat inițial măsura arestării preventive.

Judecătorul de cameră preliminară împărtășește opinia potrivit căreia orice infracțiune săvârșită prezintă pericol pentru ordinea publică, însă ținând seama de principiile CEDO și de practica instanțelor de judecată din România, care admit principiul potrivit căruia arestarea este o măsură de excepție, fără a conduce la depășirea unui termen rezonabil ori la încălcarea drepturilor de care inculpatul trebuie să se bucure și urmează să fie apreciat gradul de pericol social al faptelor comise de acesta odată cu individualizarea pedepselor aplicate de instanța de fond, în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare.

Prezumția potrivit căreia, în lipsa măsurii arestării preventive a unor persoane, sunt create situații în care cercetarea în stare de libertate a unor autori ar putea favoriza săvârșirea de către aceștia de noi fapte penale cu mult mai grave, în cazul de față nu are temei, fiind bine știut că pericolul pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a unor persoane trebuie dedus din probele administrate raportat la fiecare faptă săvârșită și nu în alt mod.

Analizând oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpatul B. S. prin prisma exigențelor CEDO (cauza Sucudeanu și J. din februarie - martie 2010) judecătorul de cameră preliminară constată că, referirea la pericolul pentru ordinea publică este invocată în cauza de față de o manieră abstractă, prin urmare nu se bazează pe probe, iar prezumțiile și presupunerile nu sunt rezonabile.

La dosar nu există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în arest la domiciliu.

Nu au fost evidențiate fapte concrete pe baza cărora să fi fost estimat riscul lăsării inculpatului în arest la domiciliu, prin urmare nu au fost furnizate motive pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest, în regim de detenție.

Prin hotărârea Sucudeanu contra României din 16 februarie 2010, CEDO a sancționat utilizarea excesivă a noțiunii de pericol pentru ordinea publică în situații abstracte.

Curtea a constatat că, în cauză, existau suficiente motive pentru a considera că inculpatul a comis o infracțiune, însă acest fapt nu este suficient pentru a permite arestarea sa. Curtea a amintit că referirea la pericolul pentru ordinea publică nu poate fi invocată de o manieră abstractă de către autorități, acestea trebuind să se bazeze pe probe, nu pe prezumții și presupuneri. Curtea a mai statuat că referirea la pericolul pentru ordinea publică se poate face doar în circumstanțe excepționale, în care există probe care să indice magnitudinea pericolului real pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea unui acuzat în libertate (Letellier contra Franței).

Curtea a amintit și în cauza C. că autoritățile judiciare nu au furnizat motive pertinente și suficiente pentru a justifica necesitatea menținerii reclamantului în stare de detenție provizorie, întrucât nu au prezentat fapte concrete pe baza cărora au estimat riscul lăsării reclamantului în libertate și nu au explicat imposibilitatea de a aplica măsurii alternative detenției.

În cauza Sucudeanu contra României situația este identică, autoritățile omițând să indice probe concrete din care să rezulte pericolul pentru ordinea publică care ar fi rezultat din judecarea inculpatului în stare de libertate. În plus, Curtea a constata că instanțele nu au explicat niciodată de ce luarea unei alte măsuri preventive nu ar fi fost suficientă, iar simplul fapt că reclamantul era recidivist nu poate să justifice menținerea sa în stare de arest.

Judecătorul de cameră preliminară constată că argumentele CEDO sunt aplicabile în cauza de față cu privire la incidența art.242 alin.2 C.p.p.

Confirm jurisprudenței, Curtea a dezvoltat patru motive în baza cărora arestarea preventivă este considerată ca justificată: pericolul de fugă din partea acuzatului, riscul ca acuzatul, odată pus în libertate să împiedice buna administrare a justiției, să comită noi infracțiuni și existența unui pericol pentru ordinea publică.

În cauza J. contra României din martie 2010, Curtea a constatat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului pot determina o stare de pericol pentru comunitate, justificând astfel luarea măsurii arestării preventive cel puțin pentru o anumită durată de timp.

Acest pericol însă descrește pe măsura trecerii timpului, iar autoritățile trebuie să motiveze de o manieră concretă necesitatea menținerii stării de arest. Continuarea detenției așadar poate fi justificată dacă din anumite elemente concrete rezultă că trebuie acordată prioritate protejării ordinii publice, libertatea individuală trecând în subsidiar.

Starea de libertate constituie normalitatea, iar concluzia că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică trebuie să se întemeieze pe convingerea, dată de tot materialul probator al cauzei, că inculpatul lăsat în libertate, va săvârși fapte de natură penală, se va sustrage judecării cauzei sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.

Reprezentând o excepție de la regula de bază a desfășurării procesului penal în stare de libertate legea penală a reglementat riguros și limitativ condițiile pentru luarea măsurilor preventive, garantând astfel dreptul individului la libertate stabilit în art.23 din Constituția României, de natură a răspunde și exigențelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

A raționa în sensul că punerea în primejdie a colectivității prin lăsarea în arest la domiciliu a inculpatului în condițiile descrise mai sus, sau rezonanța faptelor în colectivitate pot fi deduse exclusiv din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora și că nu sunt necesare probe certe aflate la dosarul cauzei, ar însemna ca judecătorul de cameră preliminară să se pronunțe cu neobservarea condițiilor expres stabilite prin textul de lege menționat, ceea ce este inadmisibil față de libertatea persoanei prezumate nevinovată.

Gravitatea faptelor și rezonanța socială negativă a acestora, așa cum au fost prezentate până la acest moment la dosar, nu pot conduce automat la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea inculpatului în arest la domiciliu, ci dimpotrivă acest pericol trebuie să rezulte din coroborarea tuturor elementelor administrate în acuzare, respectiv produse în apărare, în caz contrar ajungându-se la arbitrariu, soluție inacceptabilă cât privește luarea unei hotărâri asupra libertății persoanei.

Conceptul de ordine publică în sensul legii penale trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.

În prezenta cauză au trecut mai mult de 7 luni de la luarea măsurii arestării preventive, iar conduita ulterioară a inculpatului nu este de natură a demonstra un pericol public .

Respectând exigențele CEDO, judecătorul de cameră preliminară constată că, nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, în regim de detenție, atât din perspectiva existenței unei stări de pericol pentru ordinea publică, cât și prin raportare la stadiul procedurii, fiind suficientă măsura arestului la domiciliu.

Nici susținerile parchetului referitoare la temeiurile prevăzute de art.223 alin.2 C.p.p. care au dus la luarea măsurii arestării preventive, nu justifică menținerea acestei măsuri, raportat la termenul rezonabil al duratei măsurii și la faptul că în prezent cauza se află în procedura de cameră preliminară, iar inculpatul nu are posibilitatea influențării bunei desfășurări a procesului penal.

Pe de altă parte, inculpatului i-a fost interzis accesul la orice sistem informatic (internet), inclusiv telefon mobil, sens în care nu are posibilitatea comiterii de noi infracțiuni.

Având în vedere perioada de arestare preventivă de cca. 7 luni, la faptul că, în prezent cauza se află în procedura de cameră preliminară, pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat și că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și printr-o altă măsură preventivă mai puțin drastică, cum ar fi cea a arestului la domociliu, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.347 C.p.p. contestația formulată de P. DE PE LÂNGĂ ÎCCJ - D. S. TERITORIAL CLUJ împotriva încheierii penale nr.321/C din 21.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj urmează să fie respinsă, ca nefondată.

Cheltuielile judiciare suportate de stat urmează să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația formulată de P. DE PE LÂNGĂ ÎCCJ - D. S. TERITORIAL CLUJ împotriva încheierii penale nr.321/C din 21.11.2014 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Cluj.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința camerei de consiliu din 03 decembrie 2014.

JUDECĂTOR CAMERĂ PRELIMINARĂGREFIER

V. G. D. S.

red.VG/SMD

4 ex./08.12.2014

jud.fond. L. C.

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Revocarea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... →

Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 753/2014. Curtea de Apel CLUJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Încheierea nr. 753/2014. Curtea de Apel CLUJ