Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 342/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 29345/211/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.342/A/2014
Ședința publică din 16 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. S., judecător
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj
reprezentat prin procuror: V. T.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de inculpatul B. I. N. și părțile civile M. G., M. A. și A. S. împotriva sentinței penale nr.1424 din 30 decembrie 2013 a Judecătoriei Cluj N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prev.de art.178 al.1 si 2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. I., asistat de apărător ales, av.Ucu M. F., din Baroul Cluj și partea civilă M. G., asistat de apărător ales, av.Ș. H., din Baroul București, ambii avocați cu delegații la dosar, lipsă fiind partea resp.civilmente ., părțile civile M. A. și A. S. și asigurator . SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelurilor.
Apărătorul părților civile solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună majorarea daunelor morale, apreciind că suma de 1000 lei acordată de instanța fondului pentru soțul supraviețuitor, fiul victimei și mama victimei este ofensatoare. Susține că urmărirea penală a durat o perioadă îndelungată pentru că inițial inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei. Acesta a arătat că numai victima are o culpă în producerea accidentului, dar, pe baza probelor s-a stabilit că și inculpatul are o culpă deoarece a circulat cu o viteză peste limita legală în localitate. Prin fapta comisă, s-a cauzat un prejudiciu psihic părților civile, motiv pentru care se impune acordarea unor daune morale într-un cuantum superior, ținând cont și de practica instanțelor de judecată.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea apelului declarat de părțile civile și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică pe latura civilă. Nu neagă durerea familiei victimei, însă este vorba de un prejudiciu incert care nu se poate transforma într-unul cert pentru a putea fi acordat, instanța apreciind de la caz la caz cuantumul daunelor morale.
În ceea ce privește apelul inculpatului, arată că a criticat sentința instanței de fond doare pentru că nu s-a pronunțat asupra pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce. Dacă inculpatul a fost condamnat, nu înseamnă că trebuie suspendat și permisul de conducere. Cu privire la starea de fapt, arată că partea vătămată după ce a încercat să traverseze ., s-a întors, însă este imposibil ca în 10 metri, după ce a oprit la trecerea de pietoni, inculpatul să fi avut o viteză de peste 50 km/h.
Apărătorul părților civile arată că instanța nu trebuie să se pronunțe pe pedeapsa complementară. Dacă nu s-a pronunțat înseamnă că nu s-a aplicat. Arată că inculpatul și-a recunoscut vinovăția, astfel că nu se mai poate pune în acest moment în discuție viteza cu care circula. Faptul că a oprit la trecerea de pietoni în urmă cu 10 metri de locul impactului este doar susținerea acestuia, contrazisă de martorul care circula în spatele său. Având în vedere conduita inculpatului, care a fost de natură să aducă un prejudiciu și mai mare părților civile, prin trecerea unei perioade de timp atât de îndelungate de la comiterea faptei, solicită majorarea daunelor morale.
Apărătorul inculpatului arată că orice sumă va fi stabilită neavând criterii obiective încalcă principiul de drept civil și anume certitudinea prejudiciului suferit.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate pe latura penală. Susține că inculpatului nu i s-a aplicat pedeapsa complementară, care de altfel, nici nu era posibilă la acel moment. Cu privire la starea de fapt, arată că inculpatul a acceptat judecata în procedura simplificată, prevalându-se de disp.art.320/1 C.pr.pen., sancțiunea aplicată de instanța fondului fiind stabilită cu deosebită larghețe sub aspectul modalității de individualizare.
Cu privire la apelul declarat de părțile civile, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și judecând, să se acorde daune morale într-un cuantum mai ridicat. Este adevărat că nu există criterii legale de cuantificare a prejudiciului, dar jurisprudența a stabilit un set de criterii în baza cărora se acordă aceste daune morale. Suma acordată de prima instanță este modică în raport de consecințele faptei comise de inculpat. Instanța nu trebuie să pornească de la premisa că părțile civile ar specula moartea victimei pentru a se îmbogăți, pentru că această problemă s-ar putea pune în fiecare cauză. Instanța nu a pus în discuție necesitatea probării daunelor morale prin efectuarea unei expertize psihiatrice sau a unei anchete sociale, ci ele se acordă în baza relațiilor afective dintre părți. Principiul acordării daunelor morale ar trebui să fie prețul durerii părților. Solicită a se stabili un cuantum al daunelor morale, care apoi, în raport de culpa concurentă la producerea accidentului, trebuie înjumătățită.
Apărătorul inculpatului arată că reprezentanta Parchetului și părțile civile critică sentința pe motiv că daunele morale sunt acordate într-un cuantum redus, dar se feresc a solicita un cuantum al daunelor morale. Ori, pentru a fi acordate aceste sume, ele trebuie cerute și apoi justificate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei și arată că va suporta consecințele acesteia.
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 1424 din 30 decembrie 2013 pronunțată în dosarulnr._ a Judecătoriei Cluj-N., în baza art. 178 al.1, 2 C.p., cu aplic art 320 ind 1 Cpp si art 74 lit a, c Cp - art 76 lit d Cp, a fost condamnat inculpatul B. I. N. fiul lui I. și A. născut în 26.09.1983 în loc. S., jud. A., domiciliat în ., ., fără forme legale în mun. Cluj-N., ., ., județul Cluj, CNP_, la 3 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei pe 2 ani si 3 luni ce constituie termen de încercare.
S-a pus in vedere inculpatului prevederile art. 83 C.p. și art. 84 C.p.
In baza art. 14/346 C.p.p. s-a admis in parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. G. domiciliat în mun. G., ., ., județul Cluj, M. A. G. domiciliat în mun. G., ., ., județul Cluj și A. S. reprezentată de partea vătămată M. G. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . cu sediul în Oradea, Calea A., nr. 95, județul Bihor, la plata către aceștia a sumei de 14.071,43 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 1.000 pentru fiecare din cele 3 părți civile reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
Calitatea de asigurător in cauza aparține . SA cu sediul în București, .. 80-84, sector 1.
In baza art 193 al 1, 2 Cpp a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 2.480 lei către partea civilă M. G. reprezentând o parte a onorariului avocațial.
In baza art. 191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr._/P/2009 din data de 27.11.2012 P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. a dispus trimiterea in judecată în stare de libertate a inculpatului B. I. N. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 C.pen., in fapt reținându-se că la data de 29.10.2009, în jurul orei 10,10, în timp ce rula cu autoturismul de serviciu marca VW Polo cu nr. de înmatriculare_ pe banda a 2-a a .-N., în sensul de deplasare Calea Mănăștur – Memorandumului, ajuns în dreptul imobilului cu nr. 19 și având o viteză de cca 73 km/h, a surprins și accidentat victima M. A., care se afla în traversarea drumului public prin loc nepermis și fără să se asigure, eveniment din care a rezultat decesul acesteia.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, raport de constatare medico-legală, declarațiile martorilor C. E., P. M. R., F. B. A., adrese privitoare la indicatoarele existente în zona locului accidentului, poliță RCA, declarațiile inculpatului.
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedându-se la audierea inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320 ind. 1 C.pr.pen., cerere încuviințată de către instanță.
Analizând întregul material probator instanța a reținut că, în fapt, la data de 29.10.2009, în jurul orei 10,10, în timp ce rula cu autoturismul de serviciu marca VW Polo cu nr. de înmatriculare_ aparținând . pe banda a 2-a a .-N., în sensul de deplasare Calea Mănăștur – Memorandumului, ajuns în dreptul imobilului cu nr. 19 și având o viteză de cca 73 km/h, inculpatul B. I. N. a accidentat victima M. A., care se afla în traversarea drumului public prin loc nepermis și fără să se asigure, eveniment din care a rezultat decesul acesteia.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 C.pen.
Potrivit adresei nr._/446/05.01.2011 a Direcției Tehnice – Serviciul Siguranța Circulației Urbane, Rețele Edilitare și Transport Local (f.72 d.u.p.) precum și a schiței locului de amplasare a indicatoarelor rutiere (f.74 d.u.p.) rezultă că accidentul s-a produs în zona de acțiune a indicatorului rutier „Copii”, astfel că potrivit art. 123 lit. h din Hotărârea nr. 1391/2006 (RA a OUG 195/2002), inculpatul avea obligația de a circula cu o viteză care să nu depășească 30 km/h.
Așa fiind, inculpatul nu a respectat, la conducerea pe drumurile publice, dispozițiile art. 35 al. 1 și art. 48 din OUG 195/2002 și disp. art. 123 lit. h din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea RA a OUG 195/2002.
Pe de altă parte, accidentul s-a produs și ca urmare a traversării de către victimă a străzii prin loc nepermis și fără asigurare prealabilă, fiind încălcate prev. art. 72 al. 2 din OUG 195/2002.
Prin urmare, moartea victimei s-a produs din culpa comună a acesteia și a inculpatului, iar instanța stabilește procentele de culpă ca fiind de 50% în sarcina inculpatului și 50% în sarcina victimei decedate. Fiecare din conduitele culpabile constituie condiții sine qua non ale producerii morții victimei.
La individualizarea pedepsei ce a aplicat-o instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C.p., art. 320 ind. 1 C.pr.pen. si in acest context de poziția sinceră a inculpatului în timpul judecății, de lipsa antecedenței penale (f. 96 d.u.p.), acestea materializându-se în reținerea lor ca circumstanțe atenuante potrivit art. 74 lit. a,c C.pen., de procentul și specificul culpei reținute în sarcina inculpatului - 50%, constând în depășirea cu aproximativ 43 km/h a vitezei legale de circulație pe segmentul de drum în cauză, de procentul și specificul culpei reținute în sarcina victimei - 50%, constând în angajarea în traversarea drumului prin loc nepermis și fără a se asigura.
Așa fiind, în baza art. 178 al.1, 2 C.p., cu aplic art 320 ind 1 Cpp si art 74 lit a, c Cp - art 76 lit d Cp, a fost condamnat inculpatul B. I. N. la 3 luni închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei pe 2 ani si 3 luni ce constituie termen de încercare, văzând îndeplinirea condițiilor prev. de art. 81 C.pen.
S-a pus in vedere inculpatului prevederile art. 83 C.p. și art. 84 C.p.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14/346 C.p.p. s-a admis in parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă M. G. (soțul victimei decedate), M. A. G. (fiul victimei decedate) și A. S. (mama victimei decedate) și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata către aceștia a sumei de 14.071,43 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 1.000 lei pentru fiecare din cele 3 părți civile reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
Prin constituirea de parte civilă depusă la f. 20 dos. inst. cele trei părți civile au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de_,43 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, inculpatul achiesând la această plată, la plata sumei de 5.260 lei reprezentând onorarii avocațiale (solicitare care a fost analizată separat la motivarea cheltuielilor judiciare efectuate de parte) și la plata sumei de 50.000 euro echivalent în lei la cursul BNR pentru fiecare din cele trei părți civile reprezentând daune morale pentru suferințele psihice cauzate celor trei părți civile prin decesul victimei.
Instanța a apreciat că solicitarea unor daune morale în sumă totală de 150.000 euro, în condițiile în care contribuția victimei la producerea propriului său deces a fost în proporție de 50% și sine qua non, reprezintă în quasitotalitatea sa un mod nepotrivit de a specula urmarea tragică a accidentului în cauză. Prin urmare, socotește că acordarea sumei de 1000 lei pentru fiecare din cele trei părți civile este îndestulătoare.
Calitatea de asigurător in cauza aparține . SA.
In baza art 193 al 1, 2 Cpp a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 2.480 lei către partea civilă M. G. reprezentând o parte a onorariului avocațial. Această sumă a fost calculată prin aplicarea procentului de culpă ce revine inculpatului (50%) la suma totală de 4960 lei care rezultă din cele trei facturi care atestă plata onorariului avocațial (nr. 403/15.10.2010, nr. 417/15.11.2010, nr. 373/21.09.2010).
In baza art. 191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata sumei de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul B. I. N. și părțile civile M. G., M. A. G. și A. S..
Prin apelul promovat, inculpatul a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței instanței de fond, critica sa vizând în principal, nepronunțarea judecătoriei asupra pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce, în ceea ce-l privește pe acesta.
Apărătorul ales al inculpatului învederează că, dacă apelantul a fost condamnat nu înseamnă că trebuie suspendat și permisul de conducere și dreptul său de a pilota autovehicule pe drumurile publice.
Sub aspectul stării de fapt precizează că, victima a traversat ., ceea ce a determinat comiterea faptei de către inculpat, și impune totodată modificarea procentului de culpă ce trebuie reținut în sarcina inculpatului, acesta fiind mult mai redus, decât al defunctei.
În privința laturii civile afirmă că, sumele acordate de judecătorie neavând la bază criterii obiective, încalcă principiul de drept civil și anume certitudinea prejudiciului suferit. Mai mult, atât părțile civile cât și procurorii trebuiau să precizeze un anumit cuantum pe care îl solicită în privința daunelor morale, deoarece pentru a fi acordate, sumele de bani trebuie cerute și apoi justificate și date de către organele judiciare.
Prin apărătorul ales, părțile civile au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, să se dispună majorarea cuantumului daunelor morale, apreciind că suma de câte 1000 lei acordată de instanța fondului pentru soțul supraviețuitor, fiul victimei și mama victimei este ofensatoare. Susține că urmărirea penală a durat o perioadă îndelungată pentru că inițial inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei. Acesta a arătat că numai victima are o culpă în producerea accidentului, dar, pe baza probelor s-a stabilit că și inculpatul are o culpă deoarece a circulat cu o viteză peste limita legală în localitate. Prin fapta comisă, s-a cauzat un prejudiciu psihic părților civile, motiv pentru care se impune acordarea unor daune morale într-un cuantum superior, ținând cont și de practica instanțelor de judecată.
Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la apelul inculpatului:
Din verificarea actelor și lucrările dosarului, a considerentelor și dispozitivului sentinței penale nr. 1424 din 30 decembrie 2013 a Judecătoriei Cluj-N., nu rezultă ca inculpatului B. I. N. să i se fi aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce, pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal, cu art. 3201 Cod penal.
Nu s-a făcut nici măcar aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71 și 64 Cod penal pentru aceeași infracțiune, deși acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii, a cărei executare a fost suspendată condiționat conform art. 81 Cod penal.
De altfel, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi a fost introdusă prin noul Cod penal, Legea nr. 286/2009 și a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a acestuia, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, condiții în care inculpatului nu i se putea aplica această sancțiune, la data pronunțării sentinței judecătoriei, respectiv la 30 decembrie 2013.
Curtea reține că nu mai este posibilă în calea de atac a apelului, rediscutarea procentelor de culpă ce trebuie reținute în sarcina victimei și a inculpatului, câtă vreme procesul a fost judecat potrivit procedurii simplificate prev de art . 3201 Cod procedură penală, apelantul însușindu-și în totalitate starea de fapt și probele administrate de procuror în faza de urmărire penală.
Pe de altă parte, instanța de fond în mod judicios a reținut o culpă egală de câte 50 % atât în sarcina inculpatului cât și a victimei M. A., deoarece potrivit adresei nr._/446/05.01.2011 a Direcției Tehnice – Serviciul Siguranța Circulației Urbane, Rețele Edilitare și Transport Local (f.72 d.u.p.) precum și a schiței locului de amplasare a indicatoarelor rutiere (f.74 d.u.p.) rezultă că accidentul s-a produs în zona de acțiune a indicatorului rutier „Copii”, astfel că potrivit art. 123 lit. h din Hotărârea nr. 1391/2006 (RA a OUG 195/2002), inculpatul avea obligația de a circula cu o viteză care să nu depășească 30 km/h, acesta rulând însă cu o viteză de 73 km/h.
Așa fiind, inculpatul nu a respectat, la conducerea pe drumurile publice, dispozițiile art. 35 al. 1 și art. 48 din OUG 195/2002 și disp. art. 123 lit. h din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea RA a OUG 195/2002.
Pe de altă parte, evenimentul rutier s-a produs și ca urmare a traversării de către victimă a străzii, prin loc nepermis și fără asigurare prealabilă, fiind încălcate prev. art. 72 al. 2 din OUG 195/2002.
Așa fiind, moartea victimei s-a produs din culpa comună a acesteia și a inculpatului, iar judecătoria a stabilit procentele de vinovăție ca fiind de 50% în sarcina inculpatului și 50% în sarcina victimei decedate. Fiecare din conduitele culpabile constituie condiții sine qua non ale producerii morții victimei.
Nu poate fi acceptată critica inculpatului în sensul că părțile civile nu și-au precizat cuantumul daunelor morale pe care-l solicită, deoarece din scriptul depus la - fila 20 instanță, și din considerentele sentinței - fila 74 rezultă că aceștia au cerut acordarea unei sume de câte 50.000 euro în echivalentul în lei la cursul BNR pentru fiecare dintre rudele victimei decedate, Judecătoria Cluj acordându-le însă doar câte 1.000 lei fiecăruia cu titlu de daune morale.
Așa fiind, rezultă că apelul inculpatului este nefondat și se va respinge ca atare, în baza art. 421 pct.1 lit b NCPP.
Va obliga inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, conform art. 275 pct 4 alin.2 NCPP.
Cu privire la apelul părților civile:
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului”.
Despăgubirile solicitate în prezentul dosar și care sunt considerate întemeiate de către Curte, au scopul de a alina suferința pricinuită părinților, soțului și copiilor, prin moartea victimei, de care erau legați afectiv.
În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile civile au suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta săvârșită de inculpat, - moartea victimei - astfel că daunele morale în cuantum de câte 10.000 lei pentru fiecare, vor reprezenta o compensare a prejudiciului moral cauzat acestora, de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială. Prin stabilirea daunelor morale la suma de câte 10.000 lei curtea apreciază că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene.
CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
În speța de față, este dovedit în afara oricărui dubiu că victima a fost înmormântată potrivit obiceiului locului, sens în care s-au depus la dosar acte din care rezultă că prejudiciul încercat de părțile civile a fost de 14.071,43 lei, sumă cu care inculpatul a fost de acord a o rambursa moștenitorilor victimei, așa cum s-a hotărât prin sentința penală atacată.
Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului.
Așa fiind, instanța de apel va stabili în echitate, că suma de câte 10.000 lei cu titlu de daune morale va contribui la justa dezdăunare a părților civile.
Nu poate fi omis faptul că victima a fost în vârstă de 51 de ani la data decesului, era căsătorită, avea copii în întreținere și a avut totodată o culpă în producerea evenimentului rutier de 50 %, alături de cea a inculpatului, astfel că
suma de câte 10.000 lei cu titlu de daune morale va constitui o compensare rezonabilă a traumei psihice de excepție încercată, ca efect al faptei inculpatului, de către părțile civile.
Răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.
În practica constantă a instanței supreme, Curtea nu a identificat vreo speță, în care la obligarea inculpatului către părțile civile să se țină cont de posibilitățile materiale ale acestuia la repararea prejudiciului, orice inculpat trebuind să repare integral pagubele cauzate victimelor infracțiunilor.
Așa fiind, apelul părților civile M. G., M. A. G. si A. S. fiind fondat, acesta va fi admis în baza art. 421 pct.2 lit a NCPP împotriva aceleiași sentințe, pe care o va desființa în latura civilă si judecând:
Va fi obligat inculpatul B. I. N. în solidar cu partea resp.civilmente S.C. T. I. S.R.L. Oradea să achite fiecărei părți civile câte 10.000 lei daune morale, accidentul rutier fiind comis în timp ce pilota autoturismul de serviciu cu nr. înmatriculare_, condiții în care răspunderea sa civilă va fi în solidar cu cea a unității în cadrul căreia își desfășoară activitatea profesională.
Se vor menține restul dispozițiilor sentintei.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului in apelul părților civile, conform art. 275 pct 4 alin 3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. Respinge ca nefondat apelul inculpatului B. I. N. împotriva sentintei penale nr. 1424 din 30 decembrie 2013 a Judecătoriei Cluj N..
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
II. Admite apelul părților civile M. G., M. A. G. si A. S. împotriva aceleiași sentințe, pe care o desființează în latura civilă si judecând:
Obligă inculpatul B. I. N. în solidar cu partea resp.civilmente S.C. T. I. S.R.L. cu sediul in Oradea, Calea A., nr. 95, să achite fiecărei părți civile câte 10.000 lei daune morale.
Mentine restul dispozițiilor sentintei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului in apelul părților civile.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 16 aprilie 2014 .
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. SISERMANDELIA P.
GREFIER
D. S.
Red. D.P./M.N.
7 ex./28.04.2014
Jud.fond.- B. L.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 120/2014.... → |
|---|
