Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 681/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 681/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 1308/337/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.681/A/2014
Ședința publică din 1 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C., judecător
JUDECĂTOR: M. Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR – S. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul ILIȘAN S. M. împotriva sentinței penale nr.89 din 9 aprilie 2014 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. de art.336 al.1 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Ilișan S. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului.
Inculpatul Ilișan S. M. solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, a se dispune reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare a acesteia, având în vedere că este la prima confruntare cu legea penală, recunoaște și regretă fapta comisă, are un loc de muncă, iar prin natura acestuia este obligat să se deplaseze pe mai multe șantiere din țară, astfel că obligația impusă de prima instanță, aceea de a nu conduce nici un autovehicul pe o perioadă așa de mare, îi afectează grav activitatea profesională.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază admisibil apelul declarat de inculpat, în sensul reducerii pedepsei, având în vedere valoarea alcoolemiei și împrejurările că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut fapta și a optat pentru judecarea cauzei în procedura simplificată.
CURTEA
Prin sentința penală nr.89 din 9 aprilie 2014 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, în baza art.336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului ILIȘAN S.- M., (născut la data de 07.03.1981 în municipiul Z., jud. S., CNP_, fiul lui A. și M., cetățean român, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, studii superioare, topograf la S.C.Electromontaj S.A.Pitești, domiciliat în municipiul Z., ..7, ., ., fără antecedente penale) la pedeapsa de 1 (un) an și 7 (șapte) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În baza art.861 alin.1 Cod penal din 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului Ilișan S.-M. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 7 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal din 1968.
S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
În baza art.863 alin.1 Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
În baza art.863 alin.3 lit.e) Cod penal din 1968, s-a instituit în sarcina inculpatului obligația ca, pe durata termenului de încercare să nu conducă niciun autovehicul.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal din 1968 privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.
În baza art.863 alin.2 Cod penal din 1968, un exemplar al prezentei sentințe s-a dispus a fi comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S..
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1768/P/2013 din data de 25.02.2014 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Z., a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată inculpatul Ilișan S.-M., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu o alcoolemie în sânge peste limita legală, prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, reținându-se în esență că, la data de 28.07.2013, în jurul orei 03:00, a condus pe . municipiul Z., autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ,vând în sânge o alcoolemie peste limita legală.
Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f.4), declarațiile inculpatului (f.6, 8, 21), rezultat alcooltest (f.9), proces-verbal de prelevare (f.10), buletin de examinare clinică (f.11), buletin de analiză toxicologică – alcoolemie nr.882/IX/a/385, 386 din 30.07.2013, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Z. (f.14), declarațiile martorului D. F.-S. (f.16, 17).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 28.02.2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 31.03.2014, definitivă la data de 31.03.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul judecății, la termenul din data de 09.04.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat, iar după ascultarea sa conform art.375 alin.1 Cod procedură penală, instanța a încuviințat soluționarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii de vinovăție.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală instanța a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv:
În data de 28.07.2013, în jurul orei 03:00, inculpatul Ilișan S. M., în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, pe . municipiul Z., a fost oprit de un echipaj al Poliției Municipiului Z. - Biroul Rutier. Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, .- 1586, care a indicat o alcoolemie de 0,78 mg/l alcool pur în aerul expirat. Conform prevederilor art.88 alin.6 din O.U.G. nr.195/2002, inculpatulul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Z., unitate medicală autorizată, unde i s-au recoltat două mostre de sânge, la interval de o oră fiecare, în vederea stabilirii alcoolemiei, conform procesului verbal de prelevare încheiat în acest sens (f. 10).
Din Buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.882/IX/a/385, 386 din 30.07.2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală Z. reiese că inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,70 g la 1000 ml.– proba I - ora 03,30, și de 1,50 g la 1000 ml. – proba II - ora 04,30 (f. 14).
Situația de fapt, așa cum a fost prezentată, a fost confirmată de declarațiile inculpatului (f.6, 8, 21) și de declarațiile martorului asistent D. F.-S. (f.16, 17).
Față de . noului Cod penal, procurorul a schimbat în cursul urmăririi penale încadrerea faptelor reținute în sarcina inculpatului la începerea urmăririi penale, din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 în infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal.
Față de aceleași modificări legislative, instanța a apreciat că se impune a fi stabilită legea penală mai favorabilă și în cursul cercetării judecătorești. Modalitatea de determinare a legii penale mai favorabile a avut în vedere instituțiile de drept penal autonome care au incidență asupra condițiilor de incriminare, de tragere la răspundere penală și de aplicare a pedepselor. Instanța consideră că o asemenea modalitate de determinare a legii mai favorabile reprezintă singura modalitate prin care organele judiciare pot fi sigure că o lege penală mai grea nu va fi aplicată retroactiv inculpatului, cu încălcarea art.15 alin.2 din Constituția României și a art.7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă a închisorii prevăzute de cele două legi succesive, instanța a constatat că nu există nicio diferență, neputând fi identificată o lege mai favorabilă din această perspectivă. Simpla existență a posibilității aplicării amenzii penale, prevăzută de către art.336 alin.1 Cod procedură penală nu duce la concluzia automată că legea nouă constituie legea penală mai favorabilă. Astfel, determinarea legii penale mai favorabile este realizată in concreto, în raport de pedeapsa spre care instanța se orientează, iar, față de gravitatea faptei, instanța a considerat că nu poate fi avută în vedere pedeapsa amenzii penale.
Cu toate acestea, din elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal rezultă că fapta este tipică dacă la momentul prelevării mostrelor biologice, făptuitorul are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Altfel spus, devine irelevantă concentrația de alcool în sânge la momentul în care făptuitorul a fost oprit în trafic. Instanța a considerat că, în conformitate cu practica judiciară constantă a organelor judiciare, alcoolemia reținută în sarcina inculpatului influențează individualizarea judiciară a pedepsei. Prin urmare, instanța, în temeiul art.5 Cod penal a reținut că este mai favorabilă inculpatului incriminarea prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, care are vedere numai momentul prelevării.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului Ilișan S.-M. constând în aceea că, la data de 28.07.2013, în jurul orei 03:00, a condus pe . municipiul Z., autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică în sânge de 1,70 ‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de 336 alin.1 Cod penal.
Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea permisului de conducere – autoturism marca BMW cu numărul de înmatriculare_ – pe un drum public – . municipiul Z.. În momentul prelevării probelor biologice, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,70 ‰ alcool pur în sânge.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice și crearea unei stări de pericol, din cauza aflării pe drumurile publice a unor autovehicule conduse de persoane care, consumând băuturi alcoolice, nu mai sunt în plenitudinea aptitudinilor fizice și psihice, au o viteză de reacție scăzută și simțuri diminuate, ce le împiedică să răspundă prompt la situațiile periculoase din trafic.
Fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși săvârșirea faptei (ex re).
În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție în modalitate prevăzută de art.16 alin.3 lit.b) Cod penal, respectiv intenție indirectă, întrucât a avut reprezentarea consecințelor acțiunii sale și a acceptat că astfel pune în pericol siguranța circulației, chiar dacă nu a urmărit producerea rezultatului.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.386 alin.1 Cod procedură penală, întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune, instanța a dispuns condamnarea inculpatului Ilișan S.-M..
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de lege, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Prin raportare la gravitatea faptei, instanța reține că fapta a fost comisă pe timp de noapte, inculpatul a condus autoturismul în oraș, pe un drum public, iar valoarea alcoolemiei este foarte ridicată, depășind dublul valorii prevăzute de lege pentru incriminarea faptei.
În ceea ce privește persoana inculpatului, acesta este absolvent de studii superioare, în prezent fiind topograf la o societate comercială și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Cu toate acestea, față de conținutul concret al infracțiunii (valoarea foarte ridicată alcoolemiei și conducerea autoturismului în oraș), instanța a apreciat că lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei nu au relevanța și consistența circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.75 alin.2 lit.a) și b) Cod penal.
În acest sens, instanța a subliniat că împrejurările prevăzute de art.75 alin.2 Cod penal nu au caracter obligatoriu, ci urmează a fi reținute doar dacă ele reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau îl caracterizează în asemenea măsură pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse între limitele speciale reduse cu o treime, satisface în concret imperativul justei individualizări a pedepsei.
Or, în cauză, lipsa antecedentelor penale nu atenuează cu nimic starea de pericol creată prin săvârșirea infracțiunii. De asemenea, față de modul cum se constată existența infracțiunii deduse judecății (prin mijloace tehnice omologate și analiza probelor de sânge) este lipsită de relevanță recunoașterea faptei de către inculpat.
De aceea, lipsa antecedentelor penale și atitudinea de colaborare cu organele de urmărire penală nu constituie circumstanțe atenuante, dar reprezintă criterii de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege.
Mai mult, instanța a avut în vedere și mențiunile din fișa de evidență auto a inculpatului, aflată la filele 33-34 dos. u.p., din cuprinsul căreia rezultă, contrar susținerilor inculpatului, că acesta nu a condus pentru prima dată sub influența băuturilor alcoolice, în trecut fiindu-i de două ori reținut permisul de conducere pentru contravenția de a conduce sub influența băuturilor alcoolice. De asemenea, în aceeași fișă apar numeroase sancțiuni aplicate inculpatului, pentru diferite abateri, de la nefolosirea centurii de siguranță (de 5 ori), până la depășirea vitezei maxime admise (de 13 ori), din care de două ori, în anul 2007 și în anul 2010 cu peste 50 km/h, împrejurări de natură a forma convingerea instanței cu privire la un adevărat obicei al inculaptului de sfidare a normelor circulației rutiere.
Sub aceleași aspecte, solicitarea inculpatului de renunțare la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertosment apare total neîntemeiată, nefiind întrunite niciuna dintre cerințele prevăzute de art.80 Cod penal.
În consecință, instanța a apreciat că pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, este necesară aplicarea unei pedepse orientate spre mediu, de 1 an și 7 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că, având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârsta și gradul de educație, de faptul că este integrat social, precum și de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent, instanța a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
Din legile succesive incidente în cauză, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art.81 Cod penal din 1968, cele privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art.861 Cod penal din 1968 și de art.91 Cod penal, însă instanța a considerat că sunt mai favorabile inculpatului dispozițiile art.861 Cod penal din 1968, întrucât acestea nu prevăd existența unei obligații de presatare a unei munci neremunerate în sarcina inculpatului pe parcursul termenului de încercare.
Raportat la gravitatea faptei, așa cum a fost ea reținută anterior, instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este suficientă pentru realizarea funcțiilor de constrângere, reeducare și exemplaritate a pedepsei, precum și a rolului preventiv al acesteia, fapta prezentând un grad sporit de pericol social, avându-se în vedere și numărul tot mai mare din ultima perioadă al accidentelor auto datorate inclusiv conducerii sub influența alcoolului, dar mai ales raportat la conduita anterioară în trafic a inculpatului, care a mai fost sancționat contravențional de două ori anterior pentru conducere sub influența băuturilor alcoolice și de alte 20 de ori pentru alte abateri. Aceste împrejurări sunt de natură să formeze convingerea instanței că inculpatul are un comportament sfidător la adresa normelor de circulație, fiind departe de a conștientiza pericolul la care expune atât propria persoană, cât și pe ceilalți participanți la trafic prin conduita sa la volan.
În consecință, instanța a făcut aplicarea prevederilor art.5 Cod penal și a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art.861 Cod penal din 1968, respectiv pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an și 7 luni, așadar o pedeapsă mai mică de 4 ani închisoare; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție au fost sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
S-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 7 luni, potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal din 1968.
S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul S., iar în baza art.863 alin.1 și 3 lit.e) Cod penal din 1968, pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună unor măsuri de supraveghere și obligații, conform dispozitivului.
Instanța a instituit și obligația ca pe durata termenului de încercare inculpatul să nu conducă niciun autovehicul, apreciind că se impune luarea unei asemenea măsuri ferme inclusiv raportat la conduita la volan anterioară a inculpatului, astfel cum a fost ea indicată anterior și cum rezultă din cazierul său auto (f.33-34), dar și la amploarea pe care a luat-o în ultima perioadă fenomenul conducerii sub influența băuturilor alcoolice, această măsură apărând și ca un semnal de alarmă pentru cei care nesocotesc aceste norme legale. Inculpatul a putut conștientiza pericolul pe care îl creează atât pentru propria persoană, cât mai ales pentru ceilalți participanți la trafic, prin urcarea la volan în stare de ebrietate și prin conducerea autoturismului pe drumurile publice, lipsa unor urmări mai grave, cum ar fi un accident de circulație fiind datorată, probabil, intervenției echipajului de poliție care l-a oprit în trafic. Chiar dacă ulterior inculpatul a realizat consecințele faptei sale, cel puțin la nivel afirmativ, instanța a apreciat că prin instituirea obligației de a nu conduce niciun autovehicul pe durata termenului de încercare, acesta va acorda în viitor importanța cuvenită respectării normelor de circulație rutieră.
În temeiul art.404 alin.2 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârși din nou vreo infracțiune.
În temeiul art.272 raportat la art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul ILIȘAN S. M., solicitând desființarea acesteia și, rejudecând, în principal, schimbarea modalității de executare a pedepsei, în așa fel, încât să se înlăture obligația de a nu mai conduce nici un autovehicul, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate cu consecința scurtării perioadei în care nu va putea să conducă nici un autovehicul.
S-a arătat în motivarea apelului că, inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, recunoaște și regretă fapta comisă, are un loc de muncă, iar prin natura acestuia este obligat să se deplaseze pe mai multe șantiere din țară, astfel că obligația impusă de prima instanță, aceea de a nu conduce nici un autovehicul pe o perioadă așa de mare, îi afectează grav activitatea profesională.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, Curtea constată fondat, în parte, apelul formulat în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În cauză, inculpatul a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței - constând în aceea că, la data de 28.07.2013, în jurul orei 03:00, a condus pe . municipiul Z. autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică în sânge de 1,70 ‰ - optând pentru judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției prev. de art.375, art.396 alin.10 C.pr.pen.
Instanța a reținut, așadar, o stare de fapt corectă, stabilită pe baza probelor administrate în cursul urmării penale și necontestate de către inculpat, pe care a încadrat-o corect juridic, în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă prev. de art.336 al.1 C.pen.
Având în vedere că, de la data săvârșirii faptei și până la data judecării definitive a cauzei a intervenit o lege penală nouă - Legea nr.286/2009 privind Codul penal - în vigoare de la 1 februarie 2014, instanța a făcut o analiză a legii noi, comparativ cu codul penal anterior, pentru a stabili care este legea penală mai favorabilă, în privința tuturor instituțiilor incidente în cauză, începând cu condițiile de incriminare, tratament sancționator, modalități de executare a pedepsei, etc.
Astfel, în aplicarea dispoz.art.5 NCP, făcând această analiză pe baza instituțiilor autonome - modalitate agreată, de altfel, în practica judiciară de la momentul respectiv - instanța a făcut aplicarea ambelor legii, atât cea nouă (sub aspectul incriminării și tratamentului sancționator al faptei comise), dar și cea veche (sub aspectul modalității de executare a pedepsei ), în funcție de dispozițiile mai favorabile, dintr-o lege sau alta.
După pronunțarea hotărârii însă, prin Decizia Curții Constituționale nr.265 din 6 mai 2014, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de ÎCCJ și s-a constatat că „dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Așa fiind, de la data publicării deciziei CC, în aplicarea dispoz. art.5 C.pen. nu mai pot fi combinate dispozițiile din legi succesive pentru a stabili legea penală mai favorabilă, ci trebuie făcută o analiză globală a tuturor instituțiilor incidente într-o cauză, atât sub imperiul legii vechi, cât și potrivit legii noi și, apoi, doar comparând rezultatele finale, se stabilește aplicarea uneia sau alteia din legile succesive.
În speța de față însă, având în vedere că se judecă exclusiv apelul inculpatului, instanța de control judiciar nu poate interveni asupra acestui aspect, pentru că s-ar putea ajunge la agravarea situației inculpatului în propria cale de atac (dacă se are în vedere că pe baza analizei globale a infracțiunii deduse judecății împreună cu instituțiile aferente, inclusiv modalitatea de executare a pedepsei, s-ar ajunge la stabilirea legii noi, ca lege mai favorabilă, iar modalitatea de executare a pedepsei, aleasă corect de instanță, ar trebui stabilită în condițiile legii noi - defavorabile inculpatului).
Așa fiind, Curtea constată că, sub aspectul individualizării pedepsei, instanța a valorificat eficient criteriile stabilite în acest sens de legea veche, care, într-o formă sau lata se regăsesc și în legea nouă - art.74 C.pen. stabilind sancțiunea închisorii, ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat și infracțiunea comisă.
Curtea apreciază însă, că sub aspectul cuantumului pedepsei, și unul mai redus ( mai apropiat de minimul pedepsei, redus cu 1/3) poate satisface exigențele scopului pedepsei, dacă avem în vedere, nu neapărat valoarea alcoolemei - care, așa cum corect a reținut și instanța, nu are relevanță în acest proces al individualizării pedepsei - cât mai ales, lipsa antecedentelor penale, care reliefează o conduită corectă anterioară a inculpatului, în afara ilicitului penal, precum și atitudinea sa procesuală, constant de recunoaștere și regret a faptei, ceea ce relevă o conștientizare efectivă a acesteia și a consecințelor sale și creează instanței convingerea că inculpatul nu va reitera activități de natură infracțională.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, și Curtea apreciază că cea stabilită de instanță - suspendarea sub supraveghere - este una corespunzătoare gravității faptei și infractorului, dar mai ales, scopului pedepsei, circumstanțele cauzei impunând ca, cel puțin o perioadă, inculpatul să fie supus unor restricții, care vor determina o conștientizare mai eficientă a faptei, consecințelor acesteia, dar și a comportamentului viitor, pe care trebuie să-l adopte inculpatul.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. se va admite apelul declarat de inculpatul ILIȘAN S. M., împotriva sentinței penale nr.89 din 9 aprilie 2014 a Judecătoriei Z., care va fi desființată în parte, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art.336 alin.1 C.pen. cu aplic. art.5 C.pen., art.396 alin.10 C.pr.pen. - de la 1 (un) an și 7 (șapte) luni închisoare la 1 an închisoare.
Se va menține modalitatea de executare a pedepsei - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dar pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de inculpatul ILIȘAN S. M., domic. în municipiul Z., ..7, ., ., împotriva sentinței penale nr.89 din 9 aprilie 2014 a Judecătoriei Z., pe care o desființează în parte, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite,
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului Ilișan S. M. pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art.336 alin.1 C.pen. cu aplic. art.5 C.pen., art.396 alin.10 C.pr.pen. - de la 1 (un) an și 7 (șapte) luni închisoare la 1 an închisoare.
Menține modalitatea de executare a pedepsei - suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, dar pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1 septembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. C. M. Ș.
GREFIER
M. B.
Red./Dact. A.C.
2 ex./3 sept.2014
Jud. fond: Ș.. M.C.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 120/2014.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
