Infractiuni la legea falimentului/insolventei. Lg. 64/1995, Lg. 85/2006. Decizia nr. 773/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 6890/100/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.773/A/2014
Ședința publică din data de 25 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – I. C. M., judecător
JUDECĂTOR – C. I.
GREFIER – G. I.-B.
Ministerul Public reprezentat prin A. S. – procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpata SZEKELY I. împotriva sentinței penale nr.428 din data de 15.05.2014 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Maramureș, inculpata fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul întocmit la 13 septembrie 2013 în dosarul nr.396/P/2011 P. de pe lângă Judecătoria Tribunalul Maramureș pentru infracțiunea prevăzută de art.147 din Legea nr.85/2006.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatei S. I., avocat O. C. din cadrul Baroului Maramureș cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind inculpata S. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Apărătorul ales al inculpatei depune la dosarul cauzei motivele de apel.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, achitarea inculpatei în baza art.16 lit.b C.pr.pen. Arată că fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, respectiv cea prevăzută de art.147 din Legea nr.85/2006 a fost dezincriminată și nu s-a incriminat în Noul Cod penal corespunzător. Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.147 din Legea nr.85/2006, cu aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv prin reținerea disp. art.5 din Noul Cod penal. Pentru a reține aplicarea art.5 din Noul Cod penal instanța de fond a apreciat că fapta prev de art.147 din Legea nr.85/2006 se regăsește în același conținut în art.271 alin.1 lit.b din Noul Cod penal.
Solicită instanței să aibă în vedere motivele de apel depuse în scris la dosarul cauzei în care a arătat care sunt deosebirile esențiale dintre cele două texte legale, respectiv art.147 din Legea nr.85/2006 și art.271 alin.1 lit.b din Noul Cod penal.
În acest sens, arată că obligația pe care o avea inculpata în calitate de administrator al societății de a preda documentele care i-au fost solicitate potrivit vechilor dispoziții este față de judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorului, iar în Noul Cod penal, se prevede organul de urmărire penală, instanța sau judecătorului sindic.
Arată că administratorul judiciar și lichidatorul nu fac parte din categoria organelor de urmărire penală, a instanței sau a judecătorului sindic ci, sunt persoane fizice sau juridice autorizate. Dispozițiile acestora nu pot fi asimilate cu dispozițiile organului de urmărire penală a instanței sau a judecătorului sindic, prin urmare, daca legea prevede expres că numai anumite dispoziții ale anumitor organe dacă sunt încălcare constituie infracțiune, din punctul său de vedere nu se poate extrapola și trece peste acest aspect. Totodată, nu se poate aprecia nici că judecătorul sindic ar delega atribuții ale sale administratorului judiciar sau lichidatorului, căci judecătorul sindic este o instanță de judecată, care nu poate delega atribuții către persoane fizice sau juridice autorizate a desfășura activități în procedura insolvenței.
Articolul 147 din Legea nr.85/2006 face referire atunci când prevede refuzul de predare a documentelor la condițiile prevăzute la art.35 din aceeași lege, ori, potrivit acestui text de lege această obligație de a preda documentele revine ope legis în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii falimentului. Articolul 271 alin.1 lit.b Noul Cod penal prevede că persoana care fiind avertizată asupra consecințelor faptei sale, refuză să predea documentele care i-au fost solicitate în mod explicit în condițiile legii, în vederea soluționării unei cauze. În opinia sa, intenția legiuitorului a fost de a scoate din sfera infracțiunii anumite fapte care anterior existau. Prin această reglementare, excluzând în mod explicit din art.147 Legea nr.85/2006 administratorul judiciar sau lichidatorul este evident că legiuitorul a avut în vedere că prin această nouă incriminare se obstrucționează actul de justiție și se referă doar la dispozițiile date de organele care înfăptuiesc actul de justiție. În mod greșit și nefondat instanța de fond a apreciat că o dată abrogat art.147 din Legea nr.85/2006 conținutul acestei infracțiuni ar fi fost reincriminat în mod similar în art. 71 alin.1 lit.b Noul Cod penal. În consecință, apreciază că se impune achitarea inculpatei în baza art.16 lit.b C.pr.pen., întrucât fapta a fost dezincriminată și nu mai este incriminată în mod corespunzător în noua lege.
În subsidiar, precizează că infracțiunea prevăzută de art.147 din Legea nr.85/2006 este o infracțiune omisivă, ce poate fi comisă doar cu intenție. În speță, s-a probat faptul că inculpata a fost un administrator fictiv al societății, numitul P. G. fiind cel care administra în fapt societatea. În acest sens, arată că sediul societății a rămas la domiciliului numitului P. G., documentele s-au aflat în posesia acestuia, nefiind-i niciodată predate inculpatei. Prin urmare, inculpata nu putea preda ceva ce nu deținea. Având în vedere că atât infracțiunea prevăzută de art.147 din Legea nr.85/2006, cât și cea prevăzută de art. 271 alin.1 lit.b Noul Cod penal se săvârșesc cu intenție, solicită instanței să constate că cel care comite o astfel de infracțiune trebuie să dețină documentele solicitate și să refuze cu rea-credință predarea lor. Prin urmare, în baza art.16 lit.b teza a –II-a C.pr.pen. solicită achitarea inculpatei, având în vedere că nu a fost dovedită starea de fapt, iar inculpata a predat ce a avut de la vechiul proprietar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat. Chiar dacă, există anumite diferențe de incriminare a faptei comise de către inculpată dar aceste diferențe nu duc la dezincriminarea infracțiunii așa cum se susține în apărare. Din probe rezultă faptul că inculpata a fost administrator al societății comerciale. Obligativitatea predării documentelor în baza Legii nr.85/2006 era raportat la judecătorul sindic, la administratorul judiciar și la lichidatorul judiciar, în speță a fost cazul de lichidator pentru că societatea comercială a intrat în faliment, iar cabinetul respectiv de insolvență a trimis notificările inculpatei pentru a depune toate documentele contabile. Apreciază că, a existat o rea credință din partea inculpatului, chiar dacă s-a solicitat pe fondul cauzei achitarea acesteia pentru lipsa vinovăției. Precizează că, au existat mai multe notificări care au fost trimise inculpatei, iar în faza de urmărire penală inculpata a arătat că cunoștea hotărârea judecătorească de intrare in faliment, și avea cunoștință de cele trei notificări care au fost trimise în anul 2010 și 2011. Având în vedere că au existat trei notificări care au fost trecute cu vederea, înseamnă că a existat o rea credință a inculpatei în ași îndeplini obligația pe care o avea.
În noua încadrare a faptei privind obstrucționarea justiție nu mai este necesară calitatea specială de subiect activ al infracțiunii, iar orice persoană poate comite această infracțiune dacă refuză să pună la dispoziția judecătorului sindic toate datele necesare pentru soluționarea cauzei. Având în vedere că nu judecătorul sindic este cel care aduce la îndeplinire toate aceste dispoziții ale legii falimentului ci, acestea sunt îndeplinite de către administratorii judiciari și lichidatori, apreciază că această dispoziție este îndeplinită, prin urmare solicită respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 428 din 15 mai 2014 a Tribunalului Maramureș a fost respinsă cererea de a se schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatei S. I. din infracțiunea prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006 în cea prevăzută de art. 341 din O.U.G. nr. 91/2013.
A fost condamnată inculpata S. I., la 1.500 lei amendă pentru infracțiunea prev. de art. 147 din L. nr. 85/2006 cu aplic. art. 5 alin. 1 din noul C.pen. (în prezent de art. 271 alin. 1 lit. b din noul C.pen, nu de art. 275 alin. 1 din noul C.penal).
I s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor neexecutării pedepsei amenzii.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 800 lei – cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit adresei nr._/17.05.2011 emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, S.C. „GIULEȘTEANA” S.R.L. Sighetu Marmației i-a avut ca și administratori pe martorul P. G. (în perioada 1991-2008), pe numita P. M. C. (în luna iunie 2008) și pe inculpata S. I. (în perioada iunie 2008 – februarie 2011 când a fost revocată din această funcție) – f. 17, 18 dosar urmărire penală.
Prin sentința civilă nr. 2792 din 7 septembrie 2010 a Tribunalului Maramureș s-a dispus deschiderea față de debitoarea din acel dosar S.C. „GIULEȘTEANA” S.R.L. Sighetu Marmației a procedurii generale de insolvență, fiind numit ca și administrator judiciar Cabinetul individual de insolvență C. L.. De asemenea, s-a dispus ca acesta să formuleze plângere penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 147 din lege în situația în care actele prevăzute art. 28 din aceasta nu vor fi depuse în termen legal (f. 54 – 56 dosar urmărire penală).
Administratorul judiciar le-a trimis ulterior câte o notificare S.C. „GIULEȘTEANA” S.R.L. și inculpatei (în calitate de administrator statutar al acestei societăți comerciale) prin care le-a solicitat să îi predea actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și pe care acesta le-a indicat în cuprinsul celor două notificări (notificarea nr. 406/20.09.2010 restituită de la oficiul poștal și notificarea nr. 477/24.11.2010 care a fost ridicată de soțul inculpatei).
Prin sentința civilă nr. 505 din 8 februarie 2011 a Tribunalului Maramureș s-a dispus . a falimentului a acestei societăți comerciale, fiind desemnat ca și lichidator judiciar același cabinet de insolvență. De asemenea, s-a stabilit un termen de maxim 10 zile de la data deschiderii procedurii falimentului pentru predarea gestiunii averii de la debitoare/administrator la lichidator împreună cu actele prevăzute de art. 28 din lege cu precizarea că în cazul în care acte nu vor fi depuse în termen legal, lichidatorul va formula plângere penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 147 (f. 9, 10 dosar urmărire penală).
Lichidatorul judiciar i-a trimis S.C.”GIULEȘTEANA”S.R.L. notificarea nr. 139/17.02.2011 prin care i-a solicitat a i se preda în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței gestiunea, actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și pe care le-a indicat în cuprinsul acelei notificări. Aceasta a fost ridicată de un reprezentant la societății comerciale (f. 16 dosar urmărire penală).
Cu toate că s-au trimis aceste notificări, inculpata, în calitate de administrator la această societate comercială, nu a depus actele menționate în cuprinsul lor în termen legal, o parte din ele fiind depuse în toamna anului 2011, iar cealaltă parte doar în vara anului 2013 (în prezent lipsește un singur act – lista bunurilor evidențiate în contabilitate cu privire la care inculpata i-a precizat lichidatorului judiciar că nu a primit-o la preluarea în administrare a societății).
Fapta inculpatei S. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal. În prezent această infracțiune se regăsește în art. 271 alin. 1 lit. b din noul Cod penal chiar dacă legiuitorul nu mai prevede ca și în art. 147 din Legea nr. 85/2006 obligativitatea de a depune aceste acte la judecătorul sindic, administrator judiciar sau lichidator.Noul Cod penal folosește noțiunea generică de judecător sindic care le cuprinde implicit și pe celelalte două categorii de persoane având în vedere faptul că judecătorul sindic le deleagă pe acestea în vederea îndeplinirii unor anumite atribuții în dosarele de faliment. Această infracțiune nu se regăsește în prezent în art. 275 alin. 1 din noul Cod penal întrucât acest legal vizează reținerea, ascunderea de mijloace de probă, înscrisuri cu scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, vizând astfel faptele comise în cauze având orice obiect, în timp ce art. 271 alin. 1 lit. b din noul Cod penal se referă în mod expres la dosarele de faliment, fiind o normă specială în raport de norma generală cuprinsă în art. 275 alin. 1 din noul Cod penal.
Tribunalul i-a aplicat inculpatei Legea nr. 85/2006 și nu prevederile noului Cod penal, precum și prevederile art. 5 alin. 1 din noul Cod penal în condițiile în care apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea pedepsei amenzii, iar potrivit vechiului Cod penal limitele acesteia sunt mai favorabile față de cele din noul Cod penal (500 lei – 30.000 lei față de 120 zile amendă ×10 lei – 240 zile amendă ×500 lei adică 1.200 lei – 120.000 lei).
S-a respins cererea de a se schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatei în infracțiunea prevăzută de art. 341 din O.U.G. nr. 91/2013, acest act normativ fiind declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 447/29.10.2013.
De asemenea, s-a respins și apărarea potrivit căreia martorul P. G. a fost administrator în fapt al societății întrucât inculpata asumându-și calitatea de administrator în drept, și-a asumat implicit și toate obligațiile ce decurg din această calitate, neputând fi, în consecință, absolvită de răspundere în acest dosar.
La individualizarea judiciară a pedepsei s-a aplicat inculpatei tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise (dat de modalitatea de săvârșire a ei, faptul că actele s-au depus cu întârziere de cca. 3 ani, dar și împrejurarea că, în final, aproape toate actele au fost depuse) și al inculpatei (nu are antecedente penale, și-a recunoscut în mare parte fapta).
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpata a fost obligată la plata către stat a sumei de 800 lei – cheltuieli judiciare din care suma de 400 lei reprezintă cheltuielile de urmărire penală.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termenul legal inculpata S. I. .
În motivarea apelului inculpatei se arată că fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, respectiv cea prevăzută de art.147 din Legea nr.85/2006 a fost dezincriminată prin abrogarea acestui text legal și nu s-a incriminat în Noul Cod penal. Instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.147 din Legea nr.85/2006, cu aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv prin reținerea disp. art.5 din Noul Cod penal. Pentru a reține aplicarea art.5 din Noul Cod penal instanța de fond a apreciat că fapta prev de art.147 din Legea nr.85/2006 se regăsește în același conținut în art.271 alin.1 lit.b din Noul Cod penal.
Art.147 din Legea nr.85/2006 include în sfera persoanelor a căror dispoziții sunt obligatorii pentru administratorul societății trei categorii distincte: judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, iar art.271 alin.1 lit.b din Noul Cod penal include în sfera acestor persoane organul de urmărire penală, instanța și judecătorul sindic.
Administratorul judiciar și lichidatorul nu fac parte din categoria organelor de urmărire penală, a instanței sau a judecătorului sindic ci, sunt persoane fizice sau juridice autorizate. Dispozițiile acestora nu pot fi asimilate cu dispozițiile organului de urmărire penală a instanței sau a judecătorului sindic, prin urmare, daca legea prevede expres că numai anumite dispoziții ale anumitor organe dacă sunt încălcare constituie infracțiune, din punctul său de vedere nu se poate extrapola și trece peste acest aspect. Totodată, nu se poate aprecia nici că judecătorul sindic ar delega atribuții ale sale administratorului judiciar sau lichidatorului, căci judecătorul sindic este o instanță de judecată, care nu poate delega atribuții către persoane fizice sau juridice autorizate a desfășura activități în procedura insolvenței.
De asemenea infracțiunea prevăzută de art.147 din Legea nr.85/2006 este o infracțiune omisivă, ce poate fi comisă doar cu intenție. În speță, s-a probat faptul că inculpata a fost un administrator fictiv al societății, numitul P. G. fiind cel care administra în fapt societatea. În acest sens, arată că sediul societății a rămas la domiciliului numitului P. G., documentele s-au aflat în posesia acestuia, nefiind-i niciodată predate inculpatei. Prin urmare, inculpata nu putea preda ceva ce nu deținea.
Ca atare se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, achitarea inculpatei în baza art.16 lit.b C.pr.pen., în principal fapta nu mai este prevăzută de legea penală, iar în subsidiar fapta nu a fost comisă cu vinovăția prevăzută de lege.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că apelul declarat în cauză este nefondat.
Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente respectiv: denunțul penal formulat de lichidatorul judiciar – cabinetul individual de insolvență C. L., adresa ORC Maramureș privind S.C. Giuleșteana SRL, sentințele civile nr.2792/07.09.2010 și nr.505/08.02.2011 ale Tribunalului Maramureș privind procedura insolvenței debitoarei S.C. Giuleșteana SRL, extras din buletinul procedurilor de insolvență privind notificările referitoare la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei, notificările nr.406/20.09.2010, nr.477/24.11.2010, și nr.139/17.02,2011 ale lichidatorului judiciar trimise inculpatei și societății debitoare privind deschiderea procedurii insolvenței și obligația depunerii documentelor și informațiilor prevăzute de art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006 precum și dovada comunicării și publicării notificărilor, adresele nr.278/24.10.2012, nr.112/31.01.2013, nr.242/18.07.2013, ale lichidatorului judiciar, dovezile și procesele verbale din 06.08.2013 privind predarea unor documente contabile, declarația martorului C. L., procesul verbal din 11 septembrie 2013 încheiat de procurorul de caz prin care se menționează că inculpata conform declarației soțului acesteia S. Ș., se află în Italia și nu se știe când se întoarce, declarația martorului P. G., declarația martorului S. Ș., declarația inculpatei, a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art.147 din Legea nr.85/2006 cu aplicarea art.5 alin.1 din Ncp.
Astfel, în esență s-a reținut că inculpata ulterior pronunțării sentinței civile nr.505/08.02.2011 a Tribunalului Maramureș prin care s-a deschis față de S.C. Giuleșteana SRL Sighetu Marmației procedura prevăzută de Legea nr.85/2006 în calitate de reprezentant al acestei societăți comerciale a refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar în termen de 10 zile datele și informațiile prevăzute de art.28 alin.1 din acest act normativ.
În mod corect instanța de fond a apreciat că fapta inculpatei S. I. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 147 din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal. iar în prezent această infracțiune se regăsește în art. 271 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, chiar dacă legiuitorul nu mai prevede ca și în art. 147 din Legea nr. 85/2006 obligativitatea de a depune aceste acte la judecătorul sindic, administrator judiciar sau lichidator.
Noul Cod penal folosește noțiunea generică de judecător sindic care le cuprinde implicit și pe celelalte două categorii de persoane având în vedere faptul că judecătorul sindic le deleagă pe acestea în vederea îndeplinirii unor anumite atribuții în dosarele de faliment și această infracțiune nu se regăsește în prezent în art. 275 alin. 1 din noul Cod penal întrucât acest text legal referindu-se la reținerea, ascunderea de mijloace de probă, înscrisuri cu scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, vizând astfel faptele comise în cauze având orice obiect, în timp ce art. 271 alin. 1 lit. b din noul Cod penal se referă în mod expres la dosarele de faliment, fiind o normă specială în raport de norma generală cuprinsă în art. 275 alin. 1 din noul Cod penal.
Ca atare ,în mod corect s-a respins cererea de a se schimba încadrarea juridică dată faptei inculpatei în infracțiunea prevăzută de art. 341 din O.U.G. nr. 91/2013, acest act normativ fiind declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 447/29.10.2013, și Curtea va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice reiterate în fața instanței de apel pentru aceleași considerente.
În mod pertinent instanța de fond a apreciat că este superfluă apărarea potrivit căreia martorul P. G. a fost administrator în fapt al societății întrucât inculpata asumându-și calitatea de administrator în drept, și-a asumat implicit și toate obligațiile ce decurg din această calitate, neputând fi în consecință, absolvită de răspundere în acest dosar.
Probele administrate în cauză confirmă deci vinovăția inculpatei și o soluție de achitare a acesteia în baza art.16 lit.b C.p.p. este exclusă.
Cu ocazia individualizării pedepsei instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise (dat de modalitatea de săvârșire a ei, faptul că actele s-au depus cu întârziere de cca. 3 ani, dar și împrejurarea că, în final, aproape toate actele au fost depuse) și al inculpatei (nu are antecedente penale, și-a recunoscut în mare parte fapta), astfel, pedeapsa aplicată a fost just dozată și în mod corect i-au fost aplicate inculpatei Legea nr. 85/2006 și nu prevederile noului Cod penal, precum și prevederile art. 5 alin. 1 din noul Cod penal în condițiile în care apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea pedepsei amenzii, iar potrivit vechiului Cod penal limitele acesteia sunt mai favorabile față de cele din noul Cod penal (500 lei – 30.000 lei față de 120 zile amendă ×10 lei – 240 zile amendă ×500 lei adică 1.200 lei – 120.000 lei).
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarate de inculpata SZEKELY I., împotriva sentinței penale nr.428 din 15 mai 2014 a Tribunalului Maramureș.
Va obliga pe inculpată să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarate de inculpata SZEKELY I., dom.în Sighetu Marmației, ./57 jud.Maramureș, cu reședința în Italia, provincia Ancona, orașul Jesi . împotriva sentinței penale nr.428 din 15 mai 2014 a Tribunalului Maramureș.
Obligă pe inculpată să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
I. C. M. C. I. G.- I.-B.
Plecată în C.M.
Semnează prim –grefier
M. T.
red.ICM/SMD
2 ex./ 29.12.2014
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 758/2014. Curtea de... | Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 1129/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
