Distrugerea din culpă. Art. 219 C.p.. Decizia nr. 647/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 3666/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 647/P
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - M. D. M.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat împotriva sentinței penale nr.135 din data de 10 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ de:
- P. DE PE L. JUDECĂTORIA TULCEA, privind pe inculpatul C. V., fiul lui V. și D., născut la data de 12.08.1987 în localitatea Sf. G., jud. Tulcea, CNP_, cu domiciliul în .. Tulcea, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă (art. 219 C.p.), acțiune pusă în mișcare prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea nr. 265/P/2012 din 03 mai 2012.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02 octombrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 octombrie 2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.135/10.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._, în baza art.386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului C. V. din infracțiunea prevăzută de art.219 alin.1 Cod penal 1968, în infracțiunea prevăzută de art.255 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.
În baza art.255 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 din Codul de procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului C. V. la o pedeapsă de 1000 de lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 Cod penal, cu privire la înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii.
A fost admisă în parte cererea părții civile A. E. și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 37.724 lei, cu titlu de daune materiale.
A fost admisă în parte cererea părții civile N. Tudorița și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune materiale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se vira din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În după amiaza zilei de 10.01.2011, C. D. A. a ajuns cu vaporul în localitatea S. G., județul Tulcea, împreună cu doi prieteni de-ai săi din județul B., respectiv B. I. și R. D..
C. D. A. a închiriat de la N. Tudorița o parte dintr-o locuință, pe care o deține în localitatea S. G. în jurul orelor 1745, acesta și cei doi prieteni ai săi fiind așteptați la vapor de numiții D. D. (nașul numitului C. D. A. și deținător al unei pensiuni în localitate), B. M. și C. V., aceștia din urmă fiind din localitate și care au fost chemați de C. D. A. la ponton pentru a-i ajuta cu bagajele.
În căruța lui C. V. au fost încărcate bagajele și, după ce le-a lăsat la locuința lui C. D. A., acesta s-a întors la ponton, unde rămăsese B. M. cu restul bagajelor.
După ce toate bagajele au fost transportate, B. M. și C. V. au rămas la locuința închiriată de C. D. A., deoarece acesta a spus că va face un grătar.
Printre bagajele descărcate din căruță au fost și două bidoane cu benzină a câte 20 de litri fiecare, care, după descărcare, au fost lăsate lângă o bancă din imediata apropiere a ușii de acces în locuință.
Grătarul a fost montat în apropierea ușii de acces în locuință, iar B. M. a aprins focul în cele două sobe de teracotă din casă, după care, cu cenușă îmbibată în benzină, într-un recipient, a aprins și lemnele din grătar.
C. D. A., B. M., B. I., R. D. și D. D. au intrat în locuință, fiind iarnă, iar C. V. a rămas lângă focul de la grătar. La un moment dat, C. V. i-a spus lui C. D. A. că nu prea mai arde focul la grătar și că ar vrea să toarne niște benzină dintr-unul din bidoanele de 20 litri din fața casei.
C. D. A. i-a cerut să nu toarne benzină peste lemnele din grătar, deoarece carnea va prinde un miros. După ce l-a atenționat în acest sens, C. D. A. a intrat în casă alături de ceilalți martori.
Inculpatul C. V. văzând că focul arde mocnit, a luat bidonul cu benzină, turnând benzină peste lemnele din grătar. Cu toate că putea să ceară cenușă îmbibată în benzină, fiindu-i mai la îndemână, inculpatul a luat bidonul cu benzină și l-a turnat peste lemne. Benzina a luat foc, cuprinzând și bidonul cu combustibil, iar inculpatul s-a speriat și a pus recipientul jos lângă grătar, arzându-se la mâna dreaptă.
Speriindu-se de ceea ce s-a întâmplat și văzând că bidonul cu benzină arde, s-a apropiat de ușa de acces în locuință și a strigat la cei din interior să iasă să-l ajute că arde foc în curte.
Primul care a ieșit din locuință a fost martorul D. D., care a văzut, la fel ca și ceilalți martori că bidonul cu benzină ardea. Pentru a nu lua foc gardul ce despărțea părțile de casă, inculpatul C. V. a apucat bidonul cu benzină în flăcări, pentru a-l îndepărta de gard, pe care însă l-a aruncat spre perete locuinței lui C. D. A., mai exact spre banca de lângă ușa de acces în locuință, unde era depozitat celălalt bidon de 20 litri cu benzină. Datorită căldurii, bidonul în flăcări fiind aruncat pe jos, s-a topit, benzina în flăcări s-a extins, arzând pe circa 2 mp, flăcările cuprinzând și celălalt bidon de 20 litri, care a luat și el foc, astfel că flăcările s-au ridicat pe lângă perete spre acoperiș, distrugându-l.
Deoarece toți cei prezenți și-au dat seama că nu vor reuși să stingă singuri incendiul, cu toate că au aruncat cu apă și cu o pătură, au solicitat sprijinul la Serviciul 112, sosind la fața locului un echipaj de pompieri din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Delta” al județului Tulcea, care într-un final au reușit să stingă incendiul.
Flăcările au distrus parțial locuințele aparținând părților vătămate A. E., P. E. și N. Tudorița.
Vinovăția inculpatului a fost reținută pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului, fotografiilor judiciare, declarațiilor de martori și altor înscrisuri, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul în prezența apărătorului, a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat instanței a se da eficiență art.3201 din Codul de procedură penală 1968, cerere admisă și consemnată în încheierea de ședință din 18 februarie 2013.
La același termen de judecată, partea civilă A. E., prin apărător, a precizat cuantumul pretențiilor civile la suma de 100.000 euro, din care 50.000 euro daune morale și 50.000 euro daune materiale.
Prin serviciul registratură al primei instanțe, la data de 29.10.2012, partea vătămată P. V. a arătat că renunță la pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale.
La rândul său, partea vătămată N. Tudorița s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 40.000 lei daune materiale, în cursul urmăririi penale.
Pentru soluționarea laturii civile, instanța a dispus efectuarea unei expertize imobiliare, având ca obiectiv stabilirea valorii lucrărilor necesare aducerii imobilelor aparținând părților civile N. Tudorița și A. Eduart în starea de dinaintea incendiului. Raportul de expertiză întocmit în cauză a fost înaintat la dosar la data de 17 decembrie 2013, iar părțile nu au formulat obiecțiuni.
Pe latură penală, din oficiu, instanța a pus în discuție necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei, întrucât la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal, care, pentru infracțiunea de distrugere din culpă, prevăzută de art.255 alin.1, prevede pedeapsa cu închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amenda. Așadar, în raport cu limitele de pedeapsă pentru infracțiunea comisă, se apreciază că noul Cod penal este o lege mai favorabilă, dându-se eficiență dispozițiilor art.5.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Tulcea, criticând-o sub aspectul laturii penale, din perspectiva modalității nelegale de stabilire a amenzii penale și modalității greșite de individualizare a pedepsei aplicate, precum și sub aspectul laturii civile, suma acordată părții civile N. Tudorița cu titlu de daune materiale fiind inferioară celei stabilite prin raportul de expertiză.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată apelul ca fiind întemeiat.
Reținând vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de distrugere din culpă, prima instanță, optând pentru aplicarea unei pedepse cu amenda penală în condițiile legii penale noi, a dat a o greșită eficiență dispozițiilor art.396 alin.10 din Noul Cod de procedură penală, care prevăd că limitele pedepsei cu amenda penală se reduc, în acest caz, cu o pătrime, ținând seama de limitele speciale ale zilelor-amendă, prevăzute în alineatele 4 și 5 ale art.61 din Codul penal. Astfel fiind, deși instanța de fond a ales numărul de zile amendă potrivit art.61 alin.4 lit.b Cod penal, aceasta a stabilit un număr de zile amendă de doar 100 de zile, pe care le-a înmulțit cu 10 lei, rezultând, astfel o amendă penală de 1.000 lei, cu toate că reducerea prevăzută de lege trebuia să opereze cu o pătrime asupra sumei de 1.200 lei amendă penală, care înseamnă 900 lei, numărul zilelor amendă fiind cuprins, în acest caz, între 120 și 240 de zile, raportat la limitele pedepsei cu închisoarea, care, pentru infracțiunea de distrugere, sunt, potrivit legii noi, de la 3 luni la 1 an.
Trecând peste acest aspect, Curtea constată că în raport cu urmările cauzate, reliefate prin întinderea prejudiciului și consecințele mai grave care s-ar fi putut produce, pedeapsa cu amenda penală aplicată inculpatului este inadecvată circumstanțelor cauzei, fapta comisă având ca rezultat distrugerea unui imobil aflat în proprietatea unui număr de trei persoane, amplasat într-o zonă turistică. Ca urmare, ținând seama și de faptul că inculpatul nu a acoperit nici măcar în parte prejudiciul produs, în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, situație în care, limita minimă prevăzută de legea veche, redusă cu o treime, este mai favorabilă, inculpatului fiindu-i aplicabile și dispozițiile art.81 din Codul penal 1968.
Prin urmare, considerând că față de gravitatea infracțiunii săvârșite aplicarea efectivă a unei pedepse este impusă de circumstanțele cauzei și întrucât inculpatul nu și-a manifestat acordul expres de a presta o muncă în folosul comunității - spre a face posibilă aplicarea dispozițiilor art.91 Cod penal - Curtea va da eficiență legii penale vechi, apreciind-o mai favorabilă chiar și sub aspectul modalităților de individualizare judiciară a executării pedepsei, oferite de art.81 și art.861 Cod penal 1968.
În ceea ce privește modul de rezolvare a acțiunii civile, Curte reține că apelul Ministerului Public este întemeiat și sub acest aspect, prin aceea că, întinderea prejudiciului adus părții civile N. Tudorița fiind de 28.264 lei, daunele materiale nu puteau fi limitate la suma de 20.000 lei, astfel cum prima instanță a procedat, fapt ce impune acordarea în întregime a sumei indicate în cuprinsul raportului și pe care inculpatul nici nu a contestat-o.
Astfel fiind, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite ca fondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea, va desființa în parte sentința penală apelată și, rejudecând, va înlătura din cuprinsul acesteia dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.219 alin.1 Cod penal 1968 în infracțiunea prevăzută de art.255 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.
În consecință, Curtea, în temeiul art.219 alin.1 din Codul penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, va condamna pe inculpatul C. V. la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, cu referire la art.71 Cod penal 1968, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal 1968.
În baza art.81 Cod penal 1968, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1968, va constata suspendată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
De asemenea, pe latură civilă, va majora întinderea despăgubirilor materiale acordate părții civile N. Tudorița de la suma de 20.000 lei la suma de 28.264 lei și va obliga inculpatul la plata acestei sume către partea civilă.
Se vor înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și se vor menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite ca apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinței penale nr.135/10.02.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul penal nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și, rejudecând, înlătură din cuprinsul acesteia dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului C. V., fiul lui V. și D., născut la data de 12.08.1987 în localitatea Sf. G., jud. Tulcea, CNP_, cu domiciliul în .. Tulcea, din infracțiunea prevăzută de art.219 alin.1 Cod penal 1968 în infracțiunea prevăzută de art.255 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal.
În baza art.219 alin.1 Cod penal 1968, cu aplicarea art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. V. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, cu referire la art.71 Cod penal 1968, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal 1968.
În baza art.81 Cod penal 1968, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1968, constată suspendată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Majorează cuantumul despăgubirilor materiale acordate părții civile N. Tudorița de la suma de 20.000 lei la suma de 28.264 lei și obligă inculpatul la plata acestei sume către partea civilă.
Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2014.
Președinte,Judecător,
C. CoadăMarius D. M.
Grefier,
C. A.
Jud.fond S.G.
Red.dec.jud.C.C./8 ex./27.10.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 648/2014.... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 646/2014. Curtea... → |
|---|
