Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 646/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 646/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 31547/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 646/P
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Judecător - M. D. M.
Cu participarea: Grefier - C. A.
Ministerului Public prin procuror I. D. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul formulat împotriva sentinței penale nr.653/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., privind pe inculpatul I. L., fiul lui L. și M., născut la data de 21.03.1979, în sector 7, București, cu domiciliul în București, .. 10, ., ., studii superioare, necăsătorit, fără copii minori, consilier juridic, fără antecedente CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art.2151 al.1 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02 octombrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 octombrie 2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.653/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2013, în baza art.19 din Legea nr.255/2013, raportat la art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului I. L., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.2151 alin.1 Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal.
În baza art.741 alin.2 teza a II-a Cod penal 1969, raportat la art.181 cu referire la art.91 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei.
În baza art.25 raportat la art.397 Cod procedură penală, coroborat cu art.1357 și următoarele Cod civil, au fost admite pretențiile civile formulate de partea civilă S.C. „W. INTERNATIONAL” S.R.L., și a fost obligat inculpatul la plata dobânzii legale, cu privire la suma de 126.956,8 lei, aferentă perioadei 02.06.2009 – 19.02.2014.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut următoarele:
S.C. „W. INTERNAȚIONAL” S.R.L. face parte din grupul de firme „NOVOMATIC”, având ca obiect principal de activitate jocurile de noroc. Prin contractul individual de muncă înregistrat sub numărul 1381 din 05.04.2001 la I.T.M. București, inculpatul I. L. a fost angajat în cadrul S.C. „W. INTERNATIONAL” S.R.L. în funcția de operator jocuri începând cu data de 01.04.2001, pe perioadă nedeterminată. Ulterior, conform actului adițional nr.62 din 02.09.2003, acesta a fost numit șef al punctului de lucru al societății din Municipiul C., începând cu data de 01.09.2008. Conform fișei postului, însușită de inculpat și aferentă contractului de muncă nr.1381, în această calitate, I. L. răspundea, printre altele, de întreaga gestiune a punctului de lucru, ce consta în soldul conținut de registrul de casă, toate facturile și chitanțele încă nepredate serviciului contabilitate de la sediul central, precum și de toate valorile mobile aflate la punctul de lucru.
Pe parcursul desfășurării activității, a fost emisă de către conducerea societății, decizia numărul 4 din 19.05.2009, conform căreia s-a stabilit suma maximă (plafon de casă) pe care un punct de lucru o poate avea, pentru punctul de lucru din C. fiind stabilit un plafon maxim de 20.000 lei.
În continuare, începând cu data de 29.05.2009, motivând că încasările punctului de lucru nu acoperă sumele pe care trebuie să le achite pentru câștigurile obținute de clienți, inculpatul a solicitat mai multor puncte de lucru din țară să transfere sume de bani către sala din C., astfel: în data de 29.05.2009, Sucursala Râmnicu V. a transferat suma de 10.000 lei pe numele inculpatului cu mandatul poștal nr.VL_; în data de 29.05.2009, Sucursala D. a transferat suma de 9.000 lei pe numele inculpatului cu mandatul poștal nr. HD_; în data de 30.05.2009, Sucursala D. a transferat suma de 10.000 lei pe numele inculpatului cu mandatul poștal nr.HD_; în data de 30.05.2009, Sucursala G. a transferat suma de 20.000 lei pe numele inculpatului cu mandatul on line prin OMV sistem Westaco Express nr. P6P0B249PM; în data de 31.05.2009, Sucursala Oradea a transferat suma de 15.000 lei pe numele inculpatului cu mandatul on line prin OMV sistem Westaco Express nr.46203H1CF7; în data de 31.05.2009, Sucursala Pitești a transferat suma de 10.000 lei pe numele inculpatului cu mandatul on line prin OMV sistem Westaco Express nr.56S0CH1AFT; în data de 31.05.2009, Sucursala G. a transferat suma de 10.000 lei pe numele inculpatului cu mandatul on line prin OMV sistem Westaco Express nr.A6V0ZHHAF7; în data de 01.06.2009, Sucursala Bacău a transferat suma de 10.000 lei pe numele inculpatului cu mandatul poștal nr.BC_, iar în data de 02.06.2009, Sucursala B. a transferat suma de 8.000 lei pe numele inculpatului, prin intermediul mandatului poștal nr.BV_.
În urma verificărilor de la punctul de lucru din Municipiul C., s-a constatat că soldul registrului de casă, potrivit înregistrărilor efectuate în baza documentelor justificative, nu corespunde cu suma în numerar găsită în casierie, inculpatul încălcând responsabilitățile stabilite prin fișa postului.
Ca urmare a achitării de către inculpat a sumei de 1.874 lei, prin actul de sesizare s-a reținut că prejudiciul rămas nerecuperat este în cuantum de 126.956,80 lei.
În ședința de judecată din data de 03.06.2014, instanța a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit procedurii simplificate, el recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcină prin actul de sesizare și solicitând să nu se mai administreze alte probe în faza judecății, ci aceasta să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: referatul din data de 03.06.2006, privind neregulile constatate la punctul de lucru din C. cu ocazia controlului efectuat în data de 03.06.2009, copia contractului individual de muncă nr.1381 din 05.04.2001, copia actului adițional nr.62 din 02.09.2003, fișa postului inculpatului, decizia nr.4 din 19.05.2009 și anexa cu soldurile maxime pentru punctele de lucru ale S.C. „W. INTERNATIONAL” S.R.L., decizia nr.1 din 03.06.2009, copia angajamentului de plată încheiat de învinuit, copia procesului-verbal al inventarului de mărfuri, copiile documentelor de transfer a sumelor de bani de la alte puncte de lucru din țară către cel din C., copiile documentelor contabile (registru de casă, bonuri fiscale, situația încasărilor zilnice, dispoziții de încasare etc.), raportul de expertiză contabilă judiciară din data de 20.12.2012, declarațiile martorilor O. A. și B. G., toate coroborate cu declarația inculpatului.
Totodată, inculpatul a făcut dovada achitării sumei de 126.957 lei către partea civilă, reprezentând prejudiciul cauzat acesteia conform actului de sesizare a instanței.
În consecință, din analiza și coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că fapta există și a fost săvârșită de inculpatul I. L., respingând cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuție, noua normă de incriminare a faptei nefiind favorabilă inculpatului, prin prisma regimul sancționator.
Potrivit art.741 din Codul penal anterior, în cazul săvârșirii infracțiunii de delapidare, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, iar acesta este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică amendă administrativă.
În cauza de față, prima instanță apreciază că deși la ultimul termen de judecată partea civilă și-a suplimentat pretențiile formulate în cauză, acest aspect nu este de natură a afecta posibilitatea inculpatului de a beneficia de normele substanțiale invocate, atât timp cât inculpatul, anterior suplimentării pretențiilor, a achitat în totalitate prejudiciul reținut prin actul de sesizare a instanței. Astfel, în baza art.19 din Legea nr.255/2013 raportat la art.396 alin.10 Cod procedură penală, instanța a achitat pe inculpat, sub aspectul comiterii infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.2151 alin.1 Cod penal 1969, cu aplicarea art.5 Cod penal, iar în baza art.741 alin.2 teza a II-a Cod penal 1969, raportat la art.181 cu referire la art.91 lit.c Cod penal, a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C., susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanța a dat în mod greșit eficiență dispozițiilor art.741 din Codul penal 1968, cu toate că inculpatul nu a achitat întregul prejudiciu cauzat părții civile.
Apelul este întemeiat.
Potrivit art.1385 alin.1 și 3 din Codul civil, în cazul răspunderii civile delictuale, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care acesta le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Deși partea civilă și-a suplimentat pretențiile civile în cursul judecății, prin solicitarea dobânzilor aferente sumei indicate pe parcursul urmăririi penale, acest fapt nu reprezintă decât manifestarea dreptului de dispoziție de a obține repararea prejudiciului suferit în procesul penal, potrivit art.19 alin.5 din Codul de procedură penală. Ca urmare, în cazul pretențiilor ce au ca obiect o sumă de bani, prejudiciul cuprinde atât capitalul, cât și dobânzile, acestea din urmă reprezentând folosul de care partea civilă a fost lipsită și pe care aceasta este îndreptățită a le recupera în contul datoriei acumulate, în mod corespunzător întregii perioade de timp cât suma delapidată s-a aflat la dispoziția inculpatului.
Precum observă și procurorul, prima instanță a dispus și obligarea inculpatului la plata dobânzilor către partea civilă, ceea ce reprezintă concretizarea ideii că prejudiciul nu a fost reparat în integralitate, până la soluționarea cauzei în primă instanță.
Observând, așadar, că instanță nu putea da eficiență dispozițiilor art.741 din Codul penal 1968, aceste prevederi fiind în vigoare de la data săvârșirii faptei și până la declararea neconstituționalității lor, prin decizia Curții Constituționale nr.573/2011, Curtea urmează a pronunța o soluție de condamnare a inculpatului, în condițiile legii penale vechi, considerată mai favorabilă sub aspectul limitei minime de pedeapsă.
Caracterul mai favorabil al legii vechi rezultă, așa cum observă și prima instanță, nu doar din faptul că în prezent limita minimă a pedepsei este 2 ani închisoare, anterior aceasta fiind de numai 1 an închisoare, ci și din faptul că legea veche permite aplicarea beneficului suspendării condiționate a executării pedepsei în formă simplă, aplicarea prevederilor art.80 și art.83 din Codul penal actual fiind inoportună, în raport cu natura și gradul ridicat de pericol social al faptei, desprins din modul și mijloacele de comitere a faptei, durata în timp a activității infracționale și întinderea considerabilă a prejudiciului produs.
În procesul de individualizare judiciară a pedepsei, Curtea urmează a da eficiență dispozițiilor art.74 alin.1 lit.b Cod penal 1968, datorită acoperirii parțiale a prejudiciului, precum și dispozițiilor art.81 Cod penal 1968, scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, inculpatul fiind tânăr, integrat social, având un loc de muncă și aflându-se la primul conflict cu legea penală.
Dincolo de aspectele care vizează modul de rezolvare a laturii penale, Curtea mai observă că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, o astfel de omisiune urmând a fi îndreptată în prezenta cale de atac, neregularitatea ivită putând înlăturată și din oficiu.
Pentru considerentele deja arătate, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.653/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Va desființa sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art.2151 alin.1 Cod penal 1968, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.b Cod penal 1968, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, cu referire la art.71 Cod penal 1968, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal 1968.
În baza art.81 Cod penal 1968, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1968, va constata suspendată pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.276 alin.1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpat la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu de expertiză judiciară aferent fazei urmăririi penale.
Se vor înlătura din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul parțial de avocat oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, admite apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.653/17.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
Desființează sentința penală apelată și, rejudecând, dispune:
În baza art.2151 alin.1 Cod penal 1968, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.b Cod penal 1968, art.5 Cod penal și art.396 alin.10 Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul I. L., fiul lui L. și M., născut la data de 21.03.1979, în sector 7, București, cu domiciliul în București, .. 10, ., ., studii superioare, necăsătorit, fără copii minori, consilier juridic, fără antecedente CNP_, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, cu referire la art.71 Cod penal 1968, interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua și b Cod penal 1968.
În baza art.81 Cod penal 1968, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art.82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.71 alin.5 Cod penal 1968, constată suspendată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.276 alin.1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul I. L. la plata sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă ..
Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menține celelalte dispoziții.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în faza apelului rămân în sarcina statului.
În baza art.272 Cod procedură penală, onorariul parțial de avocat oficiu C. R., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2014.
Președinte,Judecător,
C. CoadăMarius D. M.
Grefier,
C. A.
Jud.fond V.V.
Red.dec.jud.C.C./7 ex./27.10.2014
| ← Distrugerea din culpă. Art. 219 C.p.. Decizia nr. 647/2014.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 682/2014.... → |
|---|
