Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 84/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 19834/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 84/P
Ședința publică din data de 5 martie 2014
Completul de judecată compus din:
Președinte – A. I.
Judecător – V. L.
Grefier – I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – R. C.
S-a luat în examinare apelul penal formulat de inculpatul R. B. - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 1356 din data de 12.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, având ca obiect infracțiunea de tentativă la furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. g și i cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.02.2014 și 5.03.2014, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față;
Pronunțând sentința penală nr. 1356 din 12 noiembrie 2013 în dosarul penal nr._, Judecătoria C. a hotărât:
„În baza art. 334 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului în actul de sesizare, din infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i C.pen și art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i C.pen, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. în infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și art. 192 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
În baza art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1, lit. g și i cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., condamnă inculpatul R. B. (fiul lui D. și E., născut la data de 18.12.1989, în C., domiciliat în com. C., ., nr. 26, jud. C., fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP_), pentru comiterea infracțiunii de tentativă la furt calificat în formă continuată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., condamnă același inculpat, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., contopeste pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul R. B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție, potrivit art. 57 C.pen.
În baza art. 71 C.penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art 88 c.pen deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la data de 17.07.2013 la zi.
În baza art 350 C.pr.pen menține arestarea preventivă a inculpatului R. B..
Ia act că părțile vătămate S. R. și D. C., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.penala obligă inculpatul la plata sumei de 1300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.”
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, judecătoria a reținut următoarele:
În noaptea de 16/17.07.2013, în jurul orelor 00,55, inculpatul R. B. a pătruns prin escaladare în curtea părții vătămate S. R. situată în com. C., ., jud. Constanta, apoi a urcat scara ce face legătura cu podul locuinței, iar prin deschiderea lacătului și zăvorului ușii de acces, a pătruns în interior. In timp ce căuta bunuri în vederea sustragerii, inculpatul a fost auzit de partea vătămată care dormea la ora respectivă. Aceasta s-a trezit și s-a deplasat la fereastra camerei, moment în care l-a văzut pe inculpat la coltul casei, curtea fiind luminată, după ce s-a dat jos de pe scara ce ducea spre pod. A strigat la acesta, insă inculpatul a fugit către gradina din spatele curții fără a sustrage bunuri, partea vătămată solicitând sprijinul organelor de poliție. (declarații parte vătămată, proces-verbal de recunoaștere din fotografii, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexă, proces-verbal de depistare).
In timp ce organele de poliție au sosit la locuința părții vătămate S. R., inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate D. C., situată pe . din aceeași localitate. După ce a escaladat gardul locuinței, inculpatul a pătruns in interiorul locuinței familiei D. prin deschiderea ușii de acces care era neasigurată, trecând printr-un hol și printr-un dormitor, unde a fost văzut de către martorul D. I. P..
Acesta din urmă și-a alertat frații care erau în casă, și împreună au reușit să îl imobilizeze pe inculpat în curtea locuinței, unde acesta a fugit la vederea martorului D. I. P..
După imobilizarea inculpatului, partea vătămată D. C. a apelat serviciul de urgență, iar organele de poliție care făceau verificări la locuința primei părți vătămate, s-au deplasat și la locuința celei de-a doua părți vătămate, unde l-au identificat pe inculpat. (declarații parte vătămată D. C., martorii D. S., D. Gratian C., D. I. P., P. I. si M. N., proces-verbal de depistare, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexă).
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, instanța constată că la încadrarea juridică se impune reținerea în concurs a infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1, alin. 2 C.p. (comisă în timpul nopții) cu infracțiunea de tentativă la furt calificat prin escaladare, prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. g și i C.p. (nu se va reține și efracția, in condițiile în care nu sunt suficiente probe din care să rezulte că lacătul a fost forțat efectiv, ci doar escaladarea).
Potrivit art. 41 alin. (3) C. pen., infracțiunea este complexă când în conținutul său intră, ca element sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală, iar potrivit art. 33 lit. a C.pen, concurs de infracțiuni există când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, concursul existând chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea (infracțiune mijloc) sau ascunderea altei infracțiuni (infracțiune scop), în aceste cazuri fiind în prezența unui concurs caracterizat (de conexitate).
În cauza supusă judecății, există un concurs real între infracțiunea de violare de domiciliu și infracțiunea de tentativă la furt calificat, violarea de domiciliu fiind de fapt mijlocul prin care inculpatul dorea că își atingă scopul propus, respectiv însușirea pe nedrept a unui bun. Această concluzie vine în condițiile în care legătura de cauzalitate între violarea de domiciliu și furtul calificat, nu este una necesară, ci de circumstanță, escaladarea putându-se efectua și asupra unui alt obiectiv decât locuință (ex: punct comercial), ceea ce nu implică și existența infracțiunii de violare de domiciliu. Or, pentru realizarea absorbției infracțiunii de violare de domiciliu în infracțiunea de furt calificat, această legătură trebuie să fie necesară, repetabilă în toate cazurile concrete ce se subsumează incriminării.
Infracțiunea de violare de domiciliu în forma ei tipică, constă în pătrundere fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ce ține de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește. Elementul material al acestei infracțiuni se realizează astfel în această modalitate, prin acțiunea de a pătrunde, fără drept, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea. Prin “locuință” se înțelege orice loc destinat efectiv și actual uzului domestic al uneia sau mai multor persoane, “încăperea” este o parte din locuință, prin “dependințe” se înțeleg locurile care direct sau indirect sunt în relație de dependență față de locuință(ex. podul, bucătăria, pivnița, magazia), iar “loc împrejmuit” înseamnă orice loc care este separat printr-o îngrădire de jur împrejur, care ține de locuință sau dependințe. Dacă locul împrejmuit nu are nicio legătură cu uzul domestic și cu libertatea persoanei, nu se află sub ocrotirea legii, din acest punct de vedere.
Analizând natura acestor locuri avute în vedere de legiuitor odată cu incriminarea violării de domiciliu, se observă că aceasta ține strict de viața intimă a persoanei, importanța inviolabilității acestui drept fiind recunoscută atât de legislația internă (art. 192 C.pen., art. 27 alin. 1 din Constituția României) cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului(art. 8).
În ceea ce privește infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - 209 lit. i C.pen, atât doctrina cât și practica judiciară au înțeles prin ”escaladare” trecerea peste un obstacol care îl separă pe făptuitor de bunul mobil a cărui sustragere o urmărește. Există escaladare atât în cazurile când aceasta privește un gard, un zid al unei locuințe, dar și când acestea aparțin unui spațiu comercial, instituție guvernamentală (orice clădire care nu are destinație de locuință).
Prin urmare, a considera că violarea de domiciliu se absoarbe în infracțiunea de furt prin escaladare, deși sensul elementelor din conținutul constitutiv al celor două infracțiuni analizate, nu este același, ar face ca tratamentul juridic pentru utilizarea escaladării în vederea sustragerii de bunuri din orice tip de locație, să fie identic cu cel pentru utilizarea acestei modalități, cu scopul de a sustrage bunuri dintr-o locuință sau anexe ce țin de aceasta, și care au un regim special de protecție, concluzie care este improbabilă să fi fost urmărită de legiuitor odată cu incriminarea furtului prin efracție.
Toate considerentele arătate mai sus, duc în mod evident la concluzia că violarea de domiciliu are o existență autonomă față de furtul calificat în forma prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. i C.pen., fără să se excludă dar și fără a coexista întotdeauna. Nereținerea în cazurile prezentate a infracțiunii de violare de domiciliu, ar lăsa fără apărare una dintre valorile sociale fundamentale într-o societate civilizată, respectiv inviolabilitatea domiciliului persoanei, valoare socială care în mod cert nu a fost avută în vedere de legiuitor cu ocazia incriminării formei agravate a furtului prin escaladarea și a cărei atingere dă o periculozitate sporită furtului, suplimentară față de periculozitatea reflectată de modul de pătrundere în interiorul unui imobil oarecare.
Față de cele arătate mai sus, instanța consideră că în prezenta cauză, săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat din locuința părții vătămate D. C. și din podul locuinței părții vătămate S. R., atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 33 lit. a) din C. pen., referitoare la concursul real de infracțiuni, întrucât privește două valori sociale distincte protejate de lege, respectiv în principal cele privitoare la patrimoniul persoanei și în secundar cele privitoare la inviolabilitatea domiciliului acesteia, activitățile desfășurate și rezoluțiile infracționale fiind separate, cu dispoziții de încadrare diferite, urmând a fi schimbată în mod corespunzător încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, privind această parte vătămată.
In același timp, instanța constată că inculpatul a comis faptele în baza aceleiași rezoluții infracționale, concluzie care rezultă din intervalul de timp în care s-au comis, valorile sociale atinse, modalitatea identică de comitere, faptul că prima inițiativă infracțională s-a soldat cu un eșec, motiv pentru care va da eficiență dispozițiilor art. 41 alin. 2 C.pen.
Astfel, în baza art. 334 C.p.p. va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului în actul de sesizare, din infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i C.pen și art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i C.pen, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. în infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și art. 192 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că faptele există, constituie infracțiuni si au fost săvârșite de inculpatul R. B..
Astfel, sub aspect obiectiv, faptele inculpatului R. B., care în noaptea de 16/17.07.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în jurul orei 01.00, a pătruns prin escaladare în curtea și apoi în podul locuinței părții vătămate S. R., situată în com. C., ., jud. C., cu intenția de a sustrage bunuri, fără a reuși acest lucru, apoi a pătruns prin escaladare în curte și prin ușa neasigurată în locuința părții vătămate D. C., situată în com. C., ., jud. C., având aceeași intenție de a sustrage bunuri, fără a reuși acest lucru, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la furt calificat în formă continuată prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și violare de domiciliu în formă continuată prev. de art. 192 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate, instanța va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.pen. și anume: dispozițiile din partea generală a Codului penal – referitoare la infracțiunea consumată respectiv tentată; limitele de pedeapsă prevăzute în partea speciala a Codului penal; gradul de pericol social al faptelor, pe care instanța îl apreciază ca fiind ridicat și care rezultă din natura și gravitatea acestora, a căror incriminare are ca scop protejarea unora din cele mai importante valori sociale într-o societate civilizată, cele privitoare la patrimoniu și la inviolabilitatea domiciliului, din circumstanțele specifice ale faptei – pe timp de noapte, prin escaladare, cu intenția de a sustrage bunuri a pătruns într-un interval scurt de timp într-o locuință, respectiv într-un pod al unei locuințe, din localitatea în care locuiește, la ore la care era de presupus că locatarii se aflau în casă, fără teama de a fi surprins, creând un real pericol pentru integritatea corporală a subiecților infracțiunii. Instanța va avea în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, nu are loc de muncă, nu are ocupație, are 23 de ani, este neșcolarizat.
Fiind dovedită existența faptelor, elementele constitutive ale infracțiunilor, precum și săvârșirea acestora de către inculpat, instanța urmează să antreneze răspunderea penală a acestuia, apreciind ca scopul preventiv educativ al pedepsei, poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere că infracțiunile din prezenta cauză au fost comise înainte ca inculpatul să fie condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. 1 lit. b C.pen., va contopi pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art. 57 C.pen.
În baza art. 71 C.penal va interzice inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b C.penal.
În baza art 88 c.pen va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la data de 17.07.2013 la zi.
Față de natura și circumstanțele comiterii infracțiunilor, de pronunțarea prezentei hotărâri de condamnare, de persoana inculpatului, instanța apreciază că prin lăsarea în libertate acestuia s-ar crea pericol pentru ordinea publică, raportat la pericolul de repetare a comiterii unor fapte similare, astfel că, în baza art. 350 C.p.p. va menține arestarea preventivă a acestuia.
Va lua act că părțile vătămate S. R. și D. C., nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.penala va obliga inculpatul la plata sumei de 1300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Împotriva sentinței penale nr. 1356 din 12 noiembrie 2013 a Judecătoriei C. a declarat apel, în termen legal inculpatul R. B., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu individualizarea pedepsei.
În concret, apelantul inculpat R. B. a solicitat, aplicarea prevederilor art. 5 Cod penal referitoare la legea penală mai favorabilă în cursul procesului penal, urmare admiterii apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, să se schimbe încadrarea juridică a faptelor conform noului Cod penal, iar apoi să se reindividualizeze pedepsele, în sensul reducerii cuantumului spre limita minimă legală și executarea cu suspendarea sub supraveghere, în baza art. 91 Cod penal.
Examinând sentința penală nr. 1356 din 12 noiembrie 2013 a Judecătoriei C. raportat la criticile din apelul inculpatului R. B., la probatoriul administrat, cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 417 al. 2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Faptele inculpatului R. B. care, în noaptea de 16/17.07.2013, în jurul orelor 01:00, a pătruns prin escaladare în curtea și în podul locuinței părții vătămate S. R. din localitatea C., ., jud. Constanta, pentru a sustrage bunuri, fără a reuși acest lucru, iar apoi de a pătrunde prin escaladarea gardului în curte și prin ușa neasigurată în locuința părții vătămate D. C., situată în localitatea C., ., județ C., tot în scopul sustragerii de bunuri, fără a reuși desăvârșirea rezoluției infracționale, întrucât a fost surprins și imobilizat de proprietar, au fost probate indubitabil cu declarațiile părților vătămate S. R. și D. C., procesele- verbale de recunoaștere din fotografii, procesele-verbale de cercetare la fața locului, procesele-verbale de depistare a inculpatului R. B., coroborate cu declarațiile martorilor D. S., D. Gratian C., D. I. P., P. I. si M. N..
Din perspectiva probatoriului menționat, apărările inculpatului R. B. în sensul, că a fost introdus în curtea locuinței părții vătămate D. C. de niște persoane care l-au agresat sau că ar fi intrat în curtea părții vătămate amintite pentru a scăpa de niște persoane care doreau să îl agreseze, au fost temeinic înlăturate ca fiind contradictorii și nesusținute de mijloacele de probă administrate în cauză.
Raportat la situația de fapt rezultată din probatoriu, curtea reține, că nu s-a dovedit existența unei rezoluții unice infracționale, inculpatul R. B. luând hotărârea de a sustrage bunuri din locuința părții vătămate D. C., urmare faptului că nu a reușit acest lucru din locuința părții vătămate S. R., iar nu pentru că și-ar fi propus anterior să sustragă bunuri din mai multe locuințe.
Din declarațiile inculpatului R. B. rezultă, cu evidență, că acesta a acționat în scopul sustragerii din locuințele celor două părți vătămate de bunuri și nu pentru a le viola domiciliile, neexistând deci intenția acestuia de a pătrunde fără drept în locuințele părților vătămate.
Nefiind probată intenția inculpatului de a viola domiciliile părților vătămate, faptele acestuia de a pătrunde fără drept în respectivele domicilii sunt parte integrantă a modului în care inculpatul a conceput realizarea activității de sustragere și cum infracțiunea de violare de domiciliu se săvârșește numai cu intenție, existența de sine stătătoare a respectivei infracțiuni nu se justifică în cauză. Așa fiind, rezultă, că prima instanță a procedat greșit atunci când a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului R. B. prin actul de sesizare, din două infracțiuni de tentativă la furt calificat. Ambele prevăzute de art. 20 cod penal raportat la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în infracțiunile de tentativă la furt calificat în formă continuată, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de violare de domiciliu calificată în formă continuată, prev. de art. 192 al. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Raportat la situația de fapt rezultată pe baza probatoriului administrat în cauză curtea constată, că încadrarea juridică din rechizitoriu este cea corectă.
Conform prevederilor art. 5 Cod penal, dacă în cursul procesului penal intervin mai multe legi penale succesiv, este obligatorie identificarea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Constatând că prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 334 din Codul de procedură penală din 1968, curtea va admite apelul inculpatului R. B., va desființa în parte sentința penală nr. 1356 din 12 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ și, în rejudecare, va face aplicarea prevederilor art. 5 Cod penal nou.
Urmare celor reținute anterior, curtea va înlătura din hotărârea apelată dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 208 al. 1 lit. g și i Cod penal din 1968 și de art. 20 rap. la art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. g și i Cod penal din 1968, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal din 1968, în infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 208 al. 1 lit. g și i cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal din 1968 și de art. 192 al. 1 și 2 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal din 1968, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal din 1968.
D. urmare, făcând aplicarea prevederilor art. 5 Cod penal, în temeiul prevederilor art. 386 cod procedură penală, curtea va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal din 1968 raportat la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g,i Cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b,d și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal (parte vătămată S. R.).
De asemenea, în temeiul art. 5 Cod penal și a art. 386 Cod penal, se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal din 1968 raportat la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g,i Cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b,d și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal (parte vătămată D. C.).
În procesul de identificare a legii penale mai favorabile în cursul procesului penal ( art. 5 Cod penal) curtea a constatat, că noul Cod penal, intrat în vigoare la 01.02.2014, este mai favorabil, întrucât prevede un regim sancționator mai blând, din perspectiva limitelor legale de pedeapsă aplicabile infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului apelant R. B. ( 3 – 15 ani închisoare Cod penal din 1968 comparativ cu 2 – 7 ani închisoare Cod penal din 2009) și a neaplicării obligatorii a pedepsei accesorii, dacă nu s-a aplicat o pedeapsă complementară, ceea ce în speță nu este cazul.
În baza art. 32 Cod penal raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b,d și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal ( 2 infracțiuni ) va fi condamnat inculpatul R. B. la două pedepse de câte de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru cele două infracțiuni de tentativă de furt calificat, având ca persoane vătămate pe S. R. și D. C. din localitatea C., județ C..
În privința instituției concursului de infracțiuni, curtea constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968 întrucât sporul de pedeapsă este facultativ, pe când în Codul penal nou, aplicarea sporului de pedeapsă este obligatorie.
În consecință, în temeiul prevederilor art. 33 lit. a și a art. 34 lit. b Cod penal din 1968, se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului R. B. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, ce va fi executată în regim de detenție.
În privința individualizării pedepselor aplicate, atât în cuantum cât și al modalității de executare, curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1968, limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal, precum și împrejurarea că, deși nu are antecedente penale, inculpatul R. B. este neșcolarizat, neavând ocupație sau loc de muncă, fiind predispus la săvârșirea de noi fapte penale dacă va fi lăsat în libertate, chiar și sub supravegherea organelor judiciare abilitate în acest sens.
Condamnarea inculpatului apelant R. B. făcându-se în temeiul prevederilor noului Cod penal, se va înlătura din hotărârea primei instanțe dispoziția privind aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art.71 și art.64 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1968.
Examinarea din oficiu a hotărârii apelate neevidențiind alte motive de reformare, se vor menține restul dispozițiilor ei, în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei decizii penale.
Intervenind condamnarea definitivă a inculpatului apelant R. B. prin prezenta decizie penală, în temeiul prevederilor art. 241 alin. 1 lit. c Cod procedură penală se va constata încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului amintit, dispusă prin încheierea de ședință nr. 193/17.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2013.
Întrucât inculpatul apelant R. B. a fost arestat preventiv în cauză, conform prevederilor art. 424 al. 3 Cod procedură penală rap. la art. 72 Cod penal, se va deduce din durata pedepsei aplicate acestuia, perioada de arest preventiv executată în intervalul de timp de la 12.11.2013 la zi.
În baza prevederilor art.272 Cod procedură penală, suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați C., pentru avocat D. L. I..
În baza prevederilor art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de inculpatul R. B. împotriva sentinței penale nr.1356/12.11.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în parte.
Rejudecând, face aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal referitor la incidența legii penale mai favorabile pe parcursul procesului penal și dispune:
Înlătură dispoziția privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i C.pen și art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i C.pen, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. în infracțiunile prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și art. 192 alin. 1 și 2 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
În baza art.386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal din 1968 raportat la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g,i Cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b,d și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal (parte vătămată S. R.).
În baza art.386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art.20 Cod penal din 1968 raportat la art.208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g,i Cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art.32 Cod penal raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b,d și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal (parte vătămată D. C.).
În baza art.32 Cod penal raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b,d și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal condamnă inculpatul R. B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat (parte vătămată S. R.).
În baza art.32 Cod penal raportat la art.228 alin.1-art.229 alin.1 lit.b,d și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal condamnă inculpatul R. B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt calificat (parte vătămată D. C.).
Conform art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal din 1968 contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului R. B. pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.71 și art.64 lit.a teza a doua, b Cod penal din 1968.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art.241 alin.1 lit.c Cod procedură penală constată încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului R. B., dispusă prin încheierea de ședință nr.193/17.07.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2013.
Conform art.424 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.72 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului R. B. perioada arestării preventive de la data de 12.11.2013 la zi.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art.272 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat D. L. I. se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. V. L.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. V.V.
Red. jud. dec. V.L./14.11.2014
Dact. I.C. 3 ex./26.11.2014
← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 515/2014. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 76/2014. Curtea de Apel... → |
---|