Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 158/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 359/36/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 158/P/C
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror – V. P.
S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul P. M., fiul lui A. și N., născut la data de 13.11.1969, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva deciziei penale nr. 26/PC din 21.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod pr.penală a răspuns contestatorul condamnat P. M., în stare de deținere și asistat de avocat V. A., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3409/2014 emisă de Baroul C..
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-263 Cod procedură penală.
Apărătorul contestatorului condamnat solicită depunerea la dosar a unui memoriu din partea petentului .
Curtea pune în discuție solicitarea formulată de contestatorul – condamnat P. M..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune depunerii la dosar a respectivului memoriu.
Deliberând, Curtea încuviințează cererea și o constată administrată prin depunerea la dosar a respectivului memoriu.
Întrebat fiind, contestatorul condamnat P. M., precizează că își menține contestația formulată în cauză.
Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru contestatorul condamnat P. M., avocat V. A. solicită a se aprecia asupra admisibilității contestației în anulare formulată de contestator.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca inadmisibilă a contestației în anulare formulată de contestatorul P. M.. De altfel, contestatorul nu a invocat care sunt cazurile pe care se întemeiază contestația sa, ținând sama că acestea sunt limitativ prevăzute de lege .
În ultimul cuvânt, contestatorul condamnat P. M., susține că nu are posibilitatea să-și angajeze un apărător cu care să se consulte în legătură cu cererile pe care dorește să le formuleze la instanțe.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față;
Prin sentința penala nr. 85 din 07.02.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, s-a dispus:
” În baza art.23 din Legea nr.255/2013 ,în referire la art.4 și art..6 al.1 c.pen;
Admite sesizarea din oficiu formulată de Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar-Penitenciarul Poarta-Albă –privind pe condamnatul P. M. – fiul lui A. și N., ns.la data de 13.11.1969,în mun. Ploiești, cetățean român, domiciliat în or.Năvodari, ., CNP_, deținut în Penitenciarul Poarta-Albă.
Dispune descontopirea pedepsei rezultante de 24 ani închisoare ,stabilită prin sentința penală nr. 411-05/din 01.07.2005 pronunțată de Instanța Provincială Secțiunea a doua Alicante-Spania, menținută prin respingerea recursului în anulare la data de 03.10.2006 și rămasă definitivă conform Ordinului executoriu nr.101/2006 din 21.02.2007 emis de către Instanța provincială secția a -doua-Alicante Spania, recunoscută prin sentința penală nr.174/din 08.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București –secția I –a penală(dosar nr._ -(894/2009) rămasă definitivă prin decizia penală nr.2852/11.08.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 8(opt)ani închisoare ,pedeapsa de 7(șapte)ani închisoare și pedeapsa de 9(nouă)ani închisoare,cu o penalizare de 1 lună ,cu o cotă zilnică de 2,10 euro, stabilite pentru comiterea infracțiunilor de viol prev.de art.197 al.1 c.pen.cu aplic.art.41 al.2 c.pen.-(2fapte)(art.218 al.1 N.C.pen –limite de la 3-10 ani ), de lipsire de libertate în mod ilegal prev.de art.189 al.1,2,3 c.pen.(2 fapte)(art.205 al.1,2,3 N.C.pen.-3-10 ani), de loviri sau alte violențe prev.de art.180 al.1 c.pen(o faptă)(art.193 al.1 N.c.pen- 1 lună-3 luni sau amendă) .
Constată că infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 al.1,2 lit.a)din Legea nr.678/2004. a fost dezincriminată,prin pct.94 din Legea nr.187/din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
În baza art.39 al.1 lit.b)c.pen;
Dispune recontopirea pedepselor stabilite ,de 8(opt)ani închisoare ,de 7(șapte)ani închisoare și de 9(nouă)ani închisoare,în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoare stabilite.
În final,condamnatul P. M. execută pedeapsa de 14 (patrusprezece ) ani închisoare.
În baza art.71 c.pen;
Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată cu începere de la data de 29.01.2004 la zi.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.190/din 18.08.2010 emis de Curtea de Apel București –secția a I-a penală(dosar nr._ (894/2010) și emiterea unui nou mandat de executare ,la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri...
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate.
În baza art.275 al.3 c.pr.pen;
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 07.02.2014,,.
În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul C., criticând-o pentru nelegalitate, cu motivarea că în mod greșit prima instanța a apreciat că fapta prevăzută de art.12 din Legea nr.678/2001 a fost dezincriminată, aceasta avându-și corespondent în dispozițiile art.210 din Codul penal. De asemenea, se arată că în mod greșit prima instanță a făcut aplicabilitatea dispozițiilor de drept intern, în stabilirea pedepsei rezultante stabilite în urma concursului de infracțiuni, cu încălcarea regimului juridic consacrat prin legislația statului de condamnare.
Prin decizia nr.26/21.02.2014 Curtea de Apel Constanta,a admis contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr.85/07.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ , și a desființat în tot sentința penală atacată și, rejudecând, a respins ca nefondată sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Poarta, județul C., privind pe condamnatul P. M..
A fost înlăturat din cuprinsul sentinței penale atacate dispozițiile privind aplicarea art.4 și art.6 din Codul penal față de condamnatul P. M. și a fost menținuta pedeapsa rezultantă de 24 de ani închisoare în executarea căreia condamnatul se află, stabilită prin sentința penală nr.411-05/01.07.2005 pronunțată de Instanța Provincială Secțiunea a doua din Alicante - Spania, menținută prin respingerea recursului în anulare la data de 03.10.2006 și rămasă definitivă conform Ordinului executoriu nr.101/2006 din 21.02.2007 emis de Instanța provincială secția a doua din Alicante - Spania, recunoscută prin sentința penală nr.174/08.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul penală nr._ (894/2009), rămasă definitivă prin decizia penală nr.2852/11.08.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Au fost in înlăturate celelalte dispoziții din cuprinsul sentinței penale atacate în măsura în care contravin prezentei decizii.
S-a apreciat de instanța de control judiciar, că infracțiunea prevăzută de art.12 alin.1,2 lit. a din Legea nr.678/2001, pentru care condamnatului P. M. i-a fost aplicată o pedeapsă de 8 ani închisoare prin hotărârea autorităților judiciare spaniole, își găsește corespondent în legea nouă, fără a depăși maximul special de 10 ani închisoare, prevăzut de art.210 alin.1 din noul Cod penal.
Deoarece pedepsele aplicate condamnatului nu depășesc maximul special prevăzute de legea nouă, pentru a atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.6 din Codul penal, în condițiile în care cele două pedepse de 7 ani și 9 ani închisoare aplicate condamnatului pentru infracțiunile de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.197 alin.1 și art.189 alin.1,2,3 din Codul penal 1969 sunt inferioare maximului special de 10 ani închisoare, prevăzut de art.218 alin.1 și art.205 alin.1,3 lit. c din noul Cod penal, iar pedeapsa amenzii penale de 1 lună, cu o cotă zilnică de 2,10 euro, nu depășește maximul special al amenzii prevăzute de art.193 alin.1, raportat la 61 alin.2,4 lit.b din noul Cod penal în cauză nu își găsesc aplicabilitatea nici dispozițiile art.39 alin.1 lit.b din Codul penal, instanța română, odată cu recunoașterea sentinței penale străine, fiind legată de regimul juridic sancționator stabilit în materia concursului de infracțiuni, neputând modifica pedeapsa rezultantă de 24 de ani închisoare, obținută în urma cumulului aritmetic consacrat prin legislația spaniolă.
Cu ocazia recunoașterii hotărârii penale străine, instanța română a constatat că felul pedepsei aplicate condamnatului corespunde legislației române și, mai mult decât atât, că aceasta nici nu depășea maximul general de 30 de ani, prevăzut de art.60 din Codul penal 1968, în vigoare la data recunoașterii, pedeapsa rezultantă fiind preluată ca atare și intrată în puterea lucrului judecat, în baza hotărârii definitive a instanței române.
De altfel, o astfel de apărare exprimată de condamnat în procedura recunoașterii a fost analizată de către instanța română, neputând fi repusă în discuție, mai cu seamă că la momentul de față noile dispoziții ale art.39 alin.2 Cod penal permit depășirea maximului general al închisorii, cu ocazia contopirii pedepselor aplicate în urma concursului de infracțiuni, dând posibilitatea judecătorului a de aplica și detențiunea pe viață, atunci când situația de fapt o impune, cu respectarea anumitor condiții.
Mai mult, prevederile art.146 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internațională, în forma existentă la data recunoașterii, se refereau la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislația română, iar nu la incompatibilitatea dintre diferitele sistemele prin care se ajunge la aplicare unei pedepse rezultante pentru un concurs de infracțiuni.
Împotriva deciziei menționate, a formulat contestație în anulare, contestatorul P. M., și în prezența apărătorului din oficiu a solicitat, aplicarea art.39 alin.1 cod penal și art. 40 cod penal precum și disp. art.10 din Legea nr.187/2012, printr-un memoriu scris, aflat la dosarul cauzei.
Verificând aspectele sesizare Curtea, constată următoarele:
Prin decizia nr.26/21.02.2014, Curtea de Apel Constanta,a admis contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr.85/07.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ , și a desființat în tot sentința penală atacată și, rejudecând, a respins ca nefondată sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Poarta, județul C., privind pe condamnatul P. M..
A fost înlăturat din cuprinsul sentinței penale atacate dispozițiile privind aplicarea art.4 și art.6 din Codul penal față de condamnatul P. M. și a fost menținuta pedeapsa rezultantă de 24 de ani închisoare în executarea căreia condamnatul se află, stabilită prin sentința penală nr.411-05/01.07.2005 pronunțată de Instanța Provincială Secțiunea a doua din Alicante - Spania, menținută prin respingerea recursului în anulare la data de 03.10.2006 și rămasă definitivă conform Ordinului executoriu nr.101/2006 din 21.02.2007 emis de Instanța provincială secția a doua din Alicante - Spania, recunoscută prin sentința penală nr.174/08.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul penală nr._ (894/2009), rămasă definitivă prin decizia penală nr.2852/11.08.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Fără cale de atac..
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri, conform art.426 cod procedură penală:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă
În speță, contestația în anulare a fost formulată împotriva unei decizii pronunțată într-o altă contestație, fără cale de atac – situație care excede cazurilor strict și limitativ prevăzute de art. 426 din C o d u l d e procedură penală.
Față de aceste considerente, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat P. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit. a rap. la 431 Cod procedură penală,
Respinge ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat P. M., împotriva deciziei penale nr. 26/PC din 21.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ .
În baza art. 272 C.p.p. onorariu avocat oficiu V. A., în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul contestator P. M., la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi ,26.06.2014, ora 15,00.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. A. B.
Red dec Jud C D.
2ex/30.06.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
