Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 745/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 745/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 35150/212/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ Nr. 745/P

Ședința publică de la 07 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. J.

Judecător C. D.

Cu participare - grefier A. B.

- procuror S. L.

S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., privind pe intimatul - inculpat C. S. trimis în judecată prin rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 87 al. 1 din O.U.G 195/2002, împotriva sentinței penale nr. 679 din data de 20 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. _ .

Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 06 noiembrie 2014 și a amânat-o la data de 07 noiembrie 2014, când a pronunțat următoarea decizie;

CURTEA

Dosar nr._

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 679/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:

,, In baza art.386 NCPP schimba incadrarea juridica din art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 in art.336 alin.1 NCP cu aplicarea art.5 NCP.

In baza art.336 alin.1 NCP cu aplicarea art.5 NCP si art.375 NCPP condamna inculpatul C. S.,fiul lui S. si F., nascut la 15.11.1969,domiciliat in Constanta, ., ., CNP_ pentru infractiunea de conducere a unui vehicul sub influenta alcoolului sau altor substante la pedeapsa de 6750 lei amenda penala

In baza art.272 NCPP dispune avansarea onorariului de 200 lei aparatorului din oficiu Palcau Laurian.

In baza art.275 NCPP obliga inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Cu apel in 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunțată în ședință publică, azi 20.06.2014,, .

Pentru a pronunța sentința penală menționată, prima instanță deliberâd, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr._/P/2013 a fost trimis in judecata inculpatul C. S. cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,30 gr 0/00 proba I și l,10g 0/00 proba II, faptă prev. și ped. de art.87 alin.l din OUG nr. 195/2002

In actul de sesizare a instantei s-a retinut ca la data de 29.06.2013, C. S. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe autostrada A2, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,30 gr 0/00 proba I și 1,1 Og 0/00 proba II.Din verificările efectuate în cauză și din analiza materialului probator administrat în cauza au rezultat următoarele.

In ziua de 29.06.2013, în jurul orelor 01.00, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Rutiere - Biroul Autostrăzi au oprit în trafic pe autostrada A2 km 11, circulând dinspre C. spre Agigea, autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, condusă de învinuitul C. S.. Deoarece acesta emana halenă alcoolică, lucrătorii de poliție l-au supus verificării cu aparatul etilotest, rezultând o valoarea de 0,55 mg/l alcool pur în aerul expirat..

Pentru aceste motive, echipajul de poliție a mers, împreună cu învinuitul C. S., la unitatea sanitară SOTRM Eforie Sud unde i-au fost prelevate învinuitului două probe de sânge, rezultând potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.A12/700/10.07.2013, o alcoolemie de 1,30 gr 0/00 proba I și l,10g0/00 proba II.

La faptele petrecute a asistat în calitate de martor-asistent, T. R., care confirmă în totalitate cele consemnate de lucrătorii de poliție.

Audiat fiind, învinuitul a recunoscut săvârșirea faptei ce i se reține în sarcină, declarația sa coroborându-se cu celelalte mijloace de probe administrate în cauză.

Mijloacele de proba administrate in faza de urmarire penala sunt:

-Proces-verbal de constatare întocmit de organele de poliție în data 29.06.2013;

-Proces-verbal de verificare date din 29.06.2012;

-Declarație învinuit C. S.;

-Declarație martor C. M.; Declarație martor C. L.

-Declarație martor-asistent T. R.;

-Declarație olografa - C. S.;

-Tichet etilotest;

-Cerere de analiză și proces-verbal de prelevare din data de 29.06.2013; Buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.A12/700/10.07.2013 emis de INML ,M. Minovici".

La data de 26.05.2014 inculpatul a solicitat aplicarea procedurii recunoasterii invinuirii.

Analizand probele administrate in faza de urmarire penala, instanta constata ca au fost dovedite existenta infractiunii si savarsirea acesteia cu vinovatie de catre inculpat.

In baza art.386 NCPP instanta a schimbat incadrarea juridica din art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 in art.336 alin.1 NCP cu aplicarea art.5 NCP deoarece legea mai favorabila inculpatului este legea noua, atat sub aspectul pedepsei principale, cat si al individualizarii acesteia.

La individualizarea pedepsei instanta a făcut aplicarea criteriilor legale prevazute de art.74 NCP, modul de comitere a infractiunii, respectiv cu intentie, scopul urmarit, conduita dupa savarsirea infractiunii, precum si cea din timpul procesului de recunoastere a vinovatiei, faptul ca nu exista un prejudiciu

Împotriva sentinței penale nr. 679/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria C., care a criticat soluția instanței de fond privind greșita individualizare a pedepsei și încălcarea disp. art.61 cod penal prin aceea că prima instanță nu a stabilit numărul zilelor amendă și nici valoarea unei zile de amendă.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum și din oficiu, conform art. 420 C. Pr. P.., curtea constată că apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. este fondat.

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului C. S., fiind îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei soluții de condamnare. De altfel, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând judecarea potrivit procedurii prevăzută de art. 375Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii, exclusiv pe baza mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speța prezentă oferă elemente suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Sub aspectul stării de fapt se constată că la data de 29.06.2013, C. S., a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe autostrada A2, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, respectiv 1,30 gr 0/00 proba I și 1,10gr. 0/00 proba II, conform B.A.T.A. nr. A 12/700 din data de 10.07.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C., faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Starea de fapt reținută este susținută de următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a faptei din data de 29.06.2013, B.A.T.A. nr. nr. A 12/700 din data de 10.07.2013, eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală C., declarațiile martorilor C. M., C. L. și T. R., care se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului C. S..

Potrivit art. 72 Cod penal din 1968, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În procesul de individualizare a pedepsei, curtea reține că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință (aflecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflectiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv – aflectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate .

Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia ; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale .

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății .

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.

Fapta comisă și urmarea produsă în condițiile mai sus descrise conturează un pericol social ridicat al faptei, concretizat în punerea în primejdie a siguranței circulației pe drumurile publice, ceea ce justifică majorarea pedepsei aplicată de prima instanță, astfel cum s-a solicitat de parchet.

Inculpatul C. S., s-a deplasat pe autostrada A2, a avut o îmbibație alcoolică ridicată, ceea ce a creat un real pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice,.

În opinia curții, inculpatul a dat dovadă de un comportament deosebit periculos prin conducerea autoturismului cu o valoarea a alcoolemiei de 1.30 gr. ⁰/00 alcool pur în sânge, punând într-un real pericol siguranța circulației pe drumurile publice.

În aprecierea gravității faptei curtea are în vedere și frecvența ridicată a acestui gen de infracțiuni, ceea ce impune o sancționare corespunzătoare, pentru a descuraja pe viitor asemenea conduite periculoase pentru siguranța circulației pe drumurile publice și evitarea producerii unor evenimente rutiere, care în multe situații se produc pe fondul consumului de băuturi alcoolice.

Incriminarea faptei de a conduce autovehicule pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita de 0,80 ‰, a fost determinată tocmai de efectele pe care alcoolul le are asupra aptitudinii conducătorului auto de a reacționa în parametrii optimi la situațiile care pot apărea în trafic, în așa fel încât traficul rutier să se desfășoare în condiții de siguranță.

În condițiile în care consumul de alcool diminuează posibilitățile conducătorului auto de a reacționa prompt în trafic, la o valoare a al perturbată prin fapta inculpatului.

D. urmare, curtea apreciază că se impune aplicarea unei pedepse minime cu închisoarea, în cuantum de 8 luni închisoare, după aplicarea art.396 alin.10 cod proc. penală, dat fiind că o sancționare prea ușoară a inculpatului cu amendă, ar putea avea ca efect faptul ca pedeapsa aplicată să nu își mai atingă scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 Cod penal din 1968, atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale. Urmează a se menține suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile art. 82 Cod penal din 1968, modalitate de individualizate a executării pedepsei care nici nu a fost criticată în prezentul apel.

Din perspectiva aplicării legii penale în timp, curtea observă că deși în cursul judecării cauzei a intervenit o lege penală mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă, așa cum este Noul Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, fiind pedepsită anterior cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar în prezent fiind pedepsită, potrivit art.336 Cod penal, cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau amendă, totuși legea penală veche poate fi socotită în concret mai favorabilă, ( după cum se va arăta în continuare ), ca modalitate de individualizare a executării pedepsei.

Cu privire la individualizarea pedepsei, curtea reține că potrivit art. 72 Cod penal din 1968, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din perspectiva datelor personale și a conduitei procesuale a inculpatului, se observă că inculpatul C. S., de 45 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penal, este încadrat în muncă, căsătorit are un copil minor, a colaborat cu organele judiciare, prezentându-se constant la solicitările acestora.

Curtea urmează a aplica inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare, suficientă pentru atingerea scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal din 1968, atât din perspectiva prevenției generale, cât și a prevenției speciale.

În baza art.81 alin. 1 si 2 Cod penal din 1968 se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni ani potrivit art.82 Cod penal, având in vedere ca inculpatul îndeplinește condițiile legale prevăzute de art.81 alin.1 lit. a, b si c Cod penal din 1968, pedeapsa aplicata fiind 8 luni închisoare, nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni si instanța apreciază ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Dispozițiile cuprinse în Cod penal din 1968 cu privire la suspendarea executării pedepsei sunt mai favorabile decât cele din actualul Cod penal, întrucât acest din urmă act normativ instituie condiții suplimentare pentru acordarea suspendarea executării pedepsei, posibilitatea instanței de stabilire a unor obligații mai numeroase, dar este eliminat și efectul reabilitării de drept la finalul termenului de încercare.

Inculpatului i se va aplica și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, potrivit Codului penal din 1968. Potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, iar în cauză legea mai favorabilă este Codul penal din 1968, ceea ce atrage stabilirea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi în baza acestei legi penale și aplicarea art.71 alin.5 cod penal 1968 și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Pentru aceste considerente Curtea, în baza art.421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C., împotriva sentinței penale nr. 679/20.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .

Va desființa sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art.386 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală în infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002rep. și art. 396 alin.10 Cod procedură penală și cu aplicarea art.5 Cod penal.

În temeiul art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, va condamna inculpatul C. S., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

În baza art.71 Cod penal din 1968 și art.12 din Legea nr.187/2012, va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1968.

În baza art.81 Cod penal din 1968 și art.15 din Legea nr.187/2012 și art.5 cod penal va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului C. S., pe o durată de 2 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1968 și art.12 din Legea nr.187/2012

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare.

Va înlătura din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.

În baza art.272 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat M. E., se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C., împotriva sentinței penale nr. 679/20.06.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .

Desființează sentința penală apelată și, rejudecând:

În baza art.386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 336 alin.1 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală în infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002rep. și art. 396 alin.10 Cod procedură penală și cu aplicarea art.5 Cod penal.

În temeiul art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.5 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod procedură penală, condamnă inculpatul C. S., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

În baza art.71 Cod penal din 1968 și art.12 din Legea nr.187/2012, interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal din 1968.

În baza art.81 Cod penal din 1968 și art.15 din Legea nr.187/2012 și art.5 cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului C. S., pe o durată de 2 ani și 8 luni, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1968 și art.12 din Legea nr.187/2012

pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal din 1968 a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare.

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile contrare prezentei decizii și menține celelalte dispoziții.

În baza art.272 Cod procedură penală suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu - avocat M. E., se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C..

În temeiul art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07.11.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. J. C. D.

Grefier,

A. B.

Jud . fond C I B.

Red. dec. Jud. C D.

2ex/03._

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 207/2014. Curtea de Apel...		Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 349/2014.... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 745/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 745/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA