Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 414/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 414/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 14266/212/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 414/P
Ședința publică din 12 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. U.
Judecător - E. C. M.
Grefier - I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin procuror – D. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C., împotriva sentinței penale nr. 174 din 19.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ /2012 privind pe inculpatul A. T., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art87 din OUG 195/2002.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.05.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare la data de 12.06.2014, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 174 din 19.02.2014 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ /2012, s-au dispus următoarele:
”În baza art. 386 c.pr.pen respinge cererea formulată de avocatul inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul A. T. a fost trimis în judecată.
În baza art. 396 alin. 5 și art. 16 lit. b c.pr.pen achită inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 5 c.pen.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 981/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. T. pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, faptă prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul A. T. la data de 14.01.2011, a condus autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_, pe ., jud. C., după ce în prealabil a consumat alcool, aspect rezultat din testarea inculpatului cu aparatul etilotest marca Drager, concentrația în aerul expirat fiind de 0,77 mg/l alcool pur; fiind condus de poliție la Spitalul Clinic Județean de Urgență C., inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice în vederea stabilirea alcoolemiei.
În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de depistare; proces verbal în care s-a consemnat că inculpatul, ajuns la spital, a spus că îi este rău și vrea să iasă afară pentru a lua aer, iar când a ajuns afară a fugit; declarațiile martorilor A. I., C. R. C., Baruș E. și Z. M., toate coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut că s-a sustras de la recoltarea probelor biologice.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că s-a sustras de la recoltarea probelor biologice.
În prezența apărătorului, după ce i s-a adus la cunoștință învinuirea, inculpatul a solicitat instanței ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
Inculpatul a declarat, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și că înțelege să se judece pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care și le însușește și că nu solicită administrarea de probe.
Instanța a respins solicitarea inculpatului de judecare potrivit procedurii simplificate în baza art. 3201 alin. 4 c.pr.pen.
A fost audiată martora din rechizitoriu Z. M., procurorul de ședință renunțând la audierea celorlalți martori raportat la împrejurarea că inculpatul a recunoscut că a plecat de la spital pentru a se sustrage de la recoltarea probelor biologice, având frică de spital.
La data de 14.01.2011, în jurul orei 22.20 inculpatul A. T. conducea autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, pe .. Năvodari.
Un echipaj al poliției rutiere, aflat pe această stradă pentru efectuarea unor controale de rutină, a efectuat semnal de oprire către autoturismul condus de inculpat, însă acesta din urmă și-a continuat deplasarea, ocolind echipajul de poliție, care a procedat urmărirea acestuia cu autospeciala din dotare, reușind după o distanță de aproximativ 700 metri, respectiv pe . scoaterea autoturismului din trafic.
Cu ocazia legitimării conducătorului auto, s-a constatat că inculpatul emana halenă alcoolică, astfel că acesta a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, rezultând o concentrație de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform test_/14.01.2011, ora 2225.
Având în vedere rezultatul etilotestului, polițiștii 1-au condus cu pe inculpat la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. în vederea recoltării probelor biologice de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.
La Spitalul Clinic Județean de Urgență C., inculpatul A. T. i-a solicitat polițistului care-1 însoțea permisiunea să iasă afară la aer deoarece se simțea rău, lucru ce a fost încuviințat de către polițist.
Inculpatul a profitat de această ocazie și a părăsit în fugă Spitalul Clinic Județean de Urgență C., fugind printre blocurile din zonă, reușind astfel să se sustragă recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că înainte de a se urca la volan a consumat 2 litri de bere, motiv pentru care a încercat să scape de control.
Inculpatul a precizat că după ce a fost testat cu aparatul etilotest, care la ora 2225 a indicat o concentrație de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență C., unde organele de poliție i-au încuviințat acestuia permisiunea de a i ieși afară pentru a lua aer, ocazie de care el a profitat și a fugit printre blocurile din zonă, sustrăgându-se de la recoltarea probelor biologice întrucât îi este frică de spital și de ace.
Fiind audiată, martora Z. M., a confirmat aspectele privind consumul de către inculpatul A. T. a băuturilor alcoolice la domiciliul martorei cu puțin înainte de a urca la volanul mașinii, cât și faptul că ulterior evenimentului, inculpatul a sunat-o și i-a relatat telefonic că a fost prins în trafic de polițiști, a suflat în etilotest, iar la spital, unde a fost condus pentru prelevarea de probe biologice, a fugit, fiindu-i frică de ace și injecții.
În baza art. 386 c.pr.pen s-a respins cererea formulată de avocatul inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care inculpatul A. T. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 în infracțiunea prev. de art. 337 c.pen., întrucât, în concret, este lege penală mai favorabilă inculpatului norma prevăzută de art. 87 alin. 5 c.pen., având în vedere că noua reglementare nu mai prevede alternativ posibilitatea ca inculpatul să-și manifeste refuzul de recoltare a probelor biologice, respectiv de testare a aerului expirat, ci doar incriminează refuzul sau sustragerea conducătorului unui vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice. Din moment ce inculpatul s-a supus testării în aerul expirat cu aparatul etilotest și a respectat condiția laturii obiective a infracțiunii în varianta încriminată în art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, condiție care nu se mai regăsește în noul cod, este evident că pentru inculpat lege penală mai favorabilă, din perspectiva conținutului constitutiv al infracțiunii, sub aspect obiectiv, este încadrarea juridică din art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
Analizând situația de fapt în prezenta cauză, rezultă fără dubiu că inculpatul nu s-a sustras de la prelevarea oricăror probe biologice (spre exemplu urină, salivă, etc.), ci doar de la prelevarea probelor de sânge (astfel cum rezultă din procesul-verbal de la fila 11 dup).
S-a retinut ca recoltarea probei de sânge nu este prevăzută în mod expres de legiuitor, obiectul incriminării fiind mai larg și anume „ sustragerea de la recoltarea probelor biologice „.
Aceasta întrucât potrivit art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 constituie infracțiune refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul…, de a se supune recoltării probelor biologicesau testării aerului expirat, în vedere stabilirii alcoolemiei ori a medicamentelor cu efecte similare acestora”.
Prin urmare, conținutul infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, sub aspectul laturii obiective, se realizează fie prin refuzul prelevării de probei biologice de sânge, fie prin refuzul prelevării unei alte probe biologice (urină sau salivă). Astfel cum rezultă din modul de redactare al normei de incriminare, numai în cazul în care o persoană refuză atât prelevarea de sânge, cât și recoltarea altei probe biologice este întrunit conținutul infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice.
Aceeași concluzie se regăsește și în deciziile Curții Constituționale, care a reținut în esență că recoltarea probei de sânge nu este prevăzută în mod expres de legiuitor, obiectul incriminării fiind mai larg, respectiv „sustragerea de la recoltarea probelor biologice”. Prin urmare, conținutul infracțiunii se realizează fie prin refuzul prelevării de sânge, fie prin refuzul prelevării unei alte probe biologice. Numai în cazul în care o persoană refuză atât prelevarea de sânge, cât și recoltarea altei probe biologice este întrunit conținutul infracțiunii de sustragere de la recoltarea probelor biologice (Decizia nr.142 din 5 octombrie 1999). Acest punct de vedere a fost reiterat de Curtea Constituțională în Decizia nr.20 din 18 ianuarie 2001, când instanța de contencios constituțional a observat că dispoziția legală referitoare la probe biologice permite ca acelei persoane căreia nu i se poate preleva sânge să i se stabilească alcoolemia pe baza altor probe biologice decât prelevarea de sânge.
În opinia instanței împrejurarea că în normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante - ordinul 376/2006- se menționează că pentru determinarea alcoolemiei se prelevează 2 probe de sânge, iar probele biologice de urină se prelevează pentru determinarea produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare, nu are relevanță în ceea ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 întrucât orice persoană trebuie să-și adapteze comportamentul la norma de incriminare, iar interpretarea în sensul că norma de incriminare sancționează refuzul de la recoltare de probe biologice de sânge presupune o adăugare la textul de lege.
In ceea ce privește cele 2 acțiuni de refuz (de recoltare a probelor biologice, respectiv de testare a aerului expirat) reglementate ca infracțiune de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, s-a constatat că acestea sunt prevăzute în mod alternativ și nu cumulativ în norma de incriminare, ceea ce înseamnă că acceptarea uneia dintre variante de către conducătorul auto face ca fapta să nu întrunească în concret elementele constitutive ale infracțiunii.
Or, în speța de față inculpatul a fost supus testării cu etilotestul, metodă alternativă de stabilire a alcoolemiei, căreia inculpatul i s-a supus, ceea ce nu mai permite tragerea acestuia la răspundere penală pentru refuz de recoltare a probelor biologice.
Reamintim că pentru ca o normă de incriminare a unei infracțiuni să respecte principiul legalității incriminării trebuie să îndeplinească trei calități: să fie clară, accesibilă și previzibilă.
În ceea ce privește cerința previzibilității, aceasta presupune ca orice persoană care intră în conflict cu norma penală, să fie aptă să-și adapteze conduita la norma care incriminează acțiunea sau inacțiunea sa ca infracțiune.
În prezenta cauză, orice făptuitor trebuie, la momentul refuzului de recoltare a probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, să fie apt să înțeleagă în ce constă în concret fapta care se circumscrie elementului material al infracțiunii prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 și care va atrage răspunderea sa penală.
Deși s-ar putea susține că aparatul cu care se face testarea aerului expirat nu este un mijloc tehnic certificat potrivit legii, această împrejurare, care ține de buna administrare a resurselor poliției rutiere, nu poate justifica adaptarea unei norme de incriminare la aceste realități și interpretarea normei de incriminare în defavoarea inculpatului, considerându-se că ar trebui interpretat textul de lege în sensul că cele două acțiuni de refuz sunt cumulative, iar nu alternative, în scopul acoperirii unor dispoziții care în fapt nu își găsesc aplicarea.
În condițiile în care inculpatul a acceptat testarea aerului expirat pentru stabilirea alcoolemiei, respectând una din modalitățile alternative în care se poate comite infracțiunea dedusă judecății, independent de împrejurarea că această testare în fapt nu ar avea valoare probatorie întrucât aparatul Drager nu este omologat, nu poate duce la sancționarea inculpatului prin interpretarea în defavoarea lui că în toate cazurile ar fi obligatorie (din motivul expus mai sus) supunerea lui la recoltarea de probe biologice, din moment ce inculpatul s-a conformat cerințelor legale și s-a supus testării aerului expirat, încrezându-se cu bună credință, în textul art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
Față de aceste considerente, în baza art. 396 alin. 5 și art. 16 lit. b c.pr.pen s-a dispus achitarea inculpatului A. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 5 c.pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală (ca urmare a faptului că inculpatul a îndeplinit una din cerințele alternative ale normei de incriminare, ceea ce exclude atragerea răspunderii lui penale).
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele prezentate în referatul scris și în practicaua prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.417 alin.2 cod procedură penală, Curtea constată:
În mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, pronunțând în mod eronat achitarea inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni în baza art. 396 alin. 5 și art. 16 lit. b cod procedură penală.
Prin art.87 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002, se incriminează ca infracțiune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge sau care se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.
Totodată, prin alin.5 al aceluiași articol se incriminează ca infracțiune, refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Din redactarea acestui text rezultă că pentru stabilirea îmbibației alcoolice în sânge sau pentru a se constata dacă conducătorul auto se află sub influența unor substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, conducătorul auto trebuie să se supună recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat.
Conform textului incriminator, pentru existența infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, este necesar să se constate o anumită îmbibație alcoolică în sânge și nu în urină, astfel încât, dacă s-ar recolta doar probe biologice de urină, aceasta ar conduce la imposibilitatea constatării existenței infracțiunii de la alin.1 al art.87 și totodată la imposibilitatea sancționării conduitei conducătorului auto de a refuza recoltarea probelor de sânge tocmai în scopul sustragerii de la răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.l din OUG nr.195/2002, situație care nu este de acceptat.
Textul de la alin.5 al art.87 trebuie interpretat în acord cu scopul pentru care s-a realizat legiferarea, respectiv sancționarea conduitei conducătorului auto de a refuza recoltarea probelor de sânge în scopul sustragerii de la răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.l din OUG nr.195/2002 și sancționarea conduitei conducătorului auto de a refuza recoltarea probelor biologice de urină în scopul sustragerii de la răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.2 din OUG nr.195/2002.
În interpretarea instanței de fond, ori de câte ori conducătorul auto refuză recoltarea probelor biologice de sânge însă le acceptă recoltarea probelor biologice de urină ar fi apărat de stabilirea răspunderii penale atât pentru infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cât și pentru infracțiunea prev. de art. art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, ceea ce, în opinia instanței de apel este de neacceptat.
Apreciem că și Curtea Constituțională, prin decizia pronunțată a avut în vedere în analiza obiectului incriminării din art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 atât scopul stabilirii alcoolemiei cât și scopul stabilirii existenței substanțelor stupefiante sau medicamentelor cu efecte similare acestora, astfel încât sintagma „ probe biologice „ se poate referi, cum a stabilit Curtea Constituțională, atât la sânge, pentru stabilirea alcoolemiei cât și la urină, pentru stabilirea existenței produselor sau substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora.
În consecință, Curtea apreciază, că, raportat la situația de fapt reținută, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, inculpatul A. T. refuzând recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Constatând ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, se va dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni.
Conform art.5 cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea cea mai favorabilă.
Condițiile de aplicare a legii penale mai favorabile, astfel cum rezultă din dispoziția legală enunțată sunt: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a infractorului; legea penală să fie în vigoare la data când urmează să se aprecieze cu privire la legea penală mai favorabilă; toate legile să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancționează diferit fapta comisă.
Constatăm că infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 are corespondent în noul cod penal în dispozițiile art.337 alin.1 cod penal și totodată că reglementarea din legea nouă prezintă deosebiri față de vechea reglementare din punctul de vedere al sancțiunii aplicabile, legea penală nouă fiind mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă.
În consecință, se impune schimbarea încadrării juridice conform art.386 cod procedură penală din infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prev. de art.337 alin.1 cod penal.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, sub aspectul cuantumului, se vor avea în vedere criteriile de individualizare prev. de art.74 cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului determinate de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Apreciem că fapta comisă de inculpat prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, având în împrejurările și modalitatea de comitere, scopul urmărit, imposibilitatea de stabilire a răspunderii penale în raport de săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 alin.1 cod penal, importanța valorilor sociale ocrotite, respectiv relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției.
Se vor lua în considerare circumstanțele personale favorabile inculpatului, legate de vârstă, lipsa antecedentelor penale și integrarea profesională.
În consecință, Curtea, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.174/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în baza art.423 alin.2 cod procedură penală, va desființa sentința penală nr.174/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând, în baza art.386 cod procedură penală în ref. la art.5 cod penal, va dispune schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul A. T. din infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prev. de art.337 alin.1 cod penal.
În baza art.337 alin.1 cod penal, va fi condamnat inculpatul A. T. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare, apreciem raportat la aceleași criterii de individualizare că sunt întrunite condițiile impuse de art.91 cod penal, fapt pentru care se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Apreciem că această modalitate de executare constituie un avertisment pentru inculpat să nu mai comită în viitor fapte penale și să își alinieze comportamentul la exigențele legii penale.
În baza art.92 cod penal, se va stabili termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art.93 alin.1 lit.a, b, c, d și e cod penal,
Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. T. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului C., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.3 și 4 cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. T. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la instituțiile publice ce vor fi stabilite de serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului C. în funcție de posibilitățile concrete de executare existente la nivelul serviciului și la nivelul instituțiilor din comunitate, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
Numărul zilnic de ore se va stabili prin legea de executare a pedepselor.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care, inculpatul, cu rea credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege.
În baza art.274 alin.1 cod procedură penală,va fi obligat inculpatul A. T. la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat efectuate la instanța de fond.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul parțial avocat oficiu în sumă de 50 lei se va avansa din fondurile MJ, în favoarea avocat F. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr.174/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._,
În baza art.423 alin.2 cod procedură penală,
Desființează sentința penală nr.174/19.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ și rejudecând dispune:
În baza art.386 cod procedură penală în ref. la art.5 cod penal,
Dispune schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul A. T. din infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea prev. de art.337 alin.1 cod penal.
În baza art.337 alin.1 cod penal,
Condamnă pe inculpatul A. T. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art.91 cod penal,
Dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.92 cod penal,
Stabilește termen de supraveghere de 2 ani.
În baza art.93 alin.1 lit.a, b, c, d și e cod penal,
Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. T. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului C., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.93 alin.3 și 4 cod penal,
Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. T. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la instituțiile publice ce vor fi stabilite de serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului C. în funcție de posibilitățile concrete de executare existente la nivelul serviciului și la nivelul instituțiilor din comunitate, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.
Numărul zilnic de ore se va stabili prin legea de executare a pedepselor.
În baza art.94 cod penal,
Datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) și de art.93 alin.3 cod penal se comunică serviciului de probațiune.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care, inculpatul, cu rea credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege.
În baza art.274 alin.1 cod procedură penală,
Obligă pe inculpatul A. T. la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat efectuate la instanța de fond.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariul parțial avocat oficiu în sumă de 50 lei se va avansa din fondurile MJ, în favoarea avocat F. M..
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 12.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. U. E. C. M.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. M.L.C.
Tehnored.jud.dec. E.C.M.
4 ex./3.09.2014
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... → |
|---|
