Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 100/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 305/36/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 100/P/C
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. J.
Grefier A. B.
Cu participare procuror D.N.A. – O. B.
S-a luat în examinare contestația formulată de D.N.A. – SERVICIUL TERITORIAL C. privind pe inculpatul P. M., fiul lui S. si Chirața, născut la data de 25 04 1963 CNP_, in prezent aflat in stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă - trimis in judecată pentru comiterea infracțiunilor concurente prevăzute de art.6 si 7 lit.c din legea nr.78/2000 modificată, în referire la art.289 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal si art.5 alin.1 Cod penal (11 acte materiale); art.322 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal si art.5 alin.1 Cod penal (11 acte materiale); art.29 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002 modificată, cu aplic.art.35 alin.1 Cod penal si art.5 alin.1 Cod penal, împotriva încheierii de ședință din data de 12 mai 2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.358 cod pr.penală, se prezintă intimatul inculpat P. M., in stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat B. C. în baza delegației avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 261 cod pr.penală.
După ce s-au adus la cunoștința inculpatului dispozițiile prevăzute de art.83 al.(2) Cod procedură penală, în sensul că are dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa; intimatul inculpat P. M. precizează că nu dorește să dea declarație în cauză, aspect consemnat în caietul grefierului de ședință.
Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul D. – Serviciul Teritorial C., procuror O. B. ,având cuvântul, solicită în temeiul dispozișiilor art. 425 al.2 pct.2 lit.a Cod Procedură Penală ,admiterea contestației, casarea în parte a încheierii contestate și, rejudecând, să se respingă cererea inculpatului P. M. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu aceea a restului la domiciliu.
Contestatorul D.– Serviciul Teritorial C., prin reprezentant, critică încheierea atacată, în sensul în care, deși s-a constatat subzistența temeiurilor avute în vedere cu prilejul luării măsurii arestului preventiv, în mod greșit s-a reținut de către judecătorul fondului că au intervenit modificări cu privire la situația de fapt, cu referire expresă la administrarea de probatorii, coroborată cu atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei – aspecte de natură a diminua pericolul concret pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă suficiente date că inculpatul a comis infracțiunile pentru acre a fost dedus judecății, infracțiuni deosebit de grave, aflate în concurs real prin care au fost lezate valori importante ocrotite de legiuitor.
S-a apreciat de către instanța de fond că buna desfășurare a judecății în continuare se poate realiza și prin alegerea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate, având în vedere atât comportamentul procesual al inculpatului, cât și eliminarea riscului influențării probatoriilor ce urmează a fia administrate în cauză, cu referire la expertiza contabilă, probă ce a fost pusă în discuție din oficiu de către instanță în vederea obținerii de relații suplimentare cu privire la măsura de siguranță a confiscării speciale.
În aceeași ordine de odei, susține că în două rânduri tribunalul a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, iar Curtea de Apel C. a dispus, de fiecare dată ,admiterea contestației formulată de D. și respingerea cererilor formulate de inculpat, menținând starea de arest preventiv. De subliniat este faptul că pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și în continuare, în raport de natura și gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului, modul concret în care a acționat, prin atragerea și a altor persoane în planul infracțional, precum și de funcția deținută de inculpat la momentul comiterii faptelor..
Apărătorul intimatului inculpat P. M., avocat avocat B. C., solicită respingerea, ca nefondată a contestației formulată de D. – Serviciul Teritorial C., și menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului C. din data de 13.05.2014.
În opinia apărării, hotărârea contestată este legală, temeinică și corect motivată, reținându-se că administrarea de probatorii, ce presupune o prelungire nejustificată a măsurii arestului preventiv și, care nu poate fi imputată inculpatului, reprezintă un aspect de natură a determina o diminuare a pericolului concret pentru ordinea publică.
Măsura arestului la domiciliu reprezintă, de asemenea, o măsură restrictivă de libertate, singurul element de diferențiere fiind legat doar de modalitatea suportării de către inculpat a condițiilor de detenție. În aceeași ordine de idei, Nici din perspectiva pericolului concret pentru ordinea publică nu se identifică deosebiri între cele două măsuri restrictive de libertate, întrucât în sarcina inculpatului au fost instituite o . obligații deosebit de stricte, în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal, dar și protejarea ordinii publice față de un pericol inexistent.
În ultimul cuvânt, intimatul - inculpat P. M., achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea din data de 12.05.2014, tribunalul a dispus :
„Admite cererea formulată de inculpatul P. M., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 242 alin 2 Cod procedură penală raportat la art. 218 și urm Cod procedură penală:
Dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P. M. (fiul lui S. și Chirața, născut la 25 aprilie 1963, CNP_, domiciliat în mun C., ., jud C.) cu măsura preventivă a arestului la domiciliu prevăzută de art. 218 și urm cod procedură penală, pe o perioadă de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
În baza art. 221 Cod procedură penală:
Dispune ca pe durata măsurii arestului la domiciliu inculpatul P. M. să respecte următoarele obligații:
- să nu părăsească imobilul în care locuiește, din mun C., ., jud C., fără permisiunea instanței de judecată pe rolul căreia se află cauza.
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să nu comunice direct sau indirect pe nici o cale cu martorii nominalizați în rechizitoriul din prezenta cauză –cu excepția martorului P. S. -sau cu reprezentanții societăților comerciale . Trading Ltd Co SRL C., . Operation SRL C., . SRL C., . SRL C., . SRL București, . B., . C..
Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor dispuse, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestului preventiv.
Măsura se comunică potrivit dispozițiilor art. 218 alin 4 și art. 221 alin 8 Cod procedură penală.
Dispune punerea în libertate a inculpatului P. M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr 14 din 28 01 2014 emis de Tribunalul C. în baza încheierii nr 11 din 28 01 2014 în dosarul penal nr_, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea inculpatului P. M. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
În baza art. 208 Cod procedură penală:
Menține măsura preventivă a interzicerii de a desfășura activități de natura celor în exercițiu sau cu ocazia cărora au fost comise infracțiuni, respectiv activități de dezinfecție pentru motonave aflate în operare în Portul C., luată față de inculpata persoană juridică . C. (cu sediul social în .) prin încheierea nr 11 din 28 01 2014 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul penal nr_ .
Cu drept de contestație în 48 ore de la comunicare”
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin încheierea din 20 03 2014 a Tribunalului C. s-a dispus începerea judecății în dosarul penal nr_ privind pe inculpații P. M. și . C. .
Inculpatul P. M. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv.
La termenul de judecată din 03 04 2014 s-a dispus începerea cercetării judecătorești iar inculpații P. M. și . au dat declarații de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina lor și au solicitat ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate.
Față de inculpatul P. M. s-a menținut măsura arestării preventive la data de 25 04 2014, reținându-se că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice înlocuirea acestei măsuri.
La termenul de judecată din 12 05 2014 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile referitoare la stabilirea temeiniciei și întinderii eventualei confiscări, respectiv confiscări extinse, solicitate de parchet, precum și administrarea altor mijloace de probă scrise cu același scop.
Aspectele nelămurite asupra acestei chestiuni nu se datorează comportamentului procesual al inculpatului.
La același termen inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar –după aprecierea instanței –reiterând în esență argumentele expuse în cererile anterioare similare și consemnate în dezbaterile de ședință, ce fac parte integrantă din aceasta.
Conform art. 202 alin 1 cod procedură penală ,,Măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni”
De asemenea, potrivit art. 242 alin 2 Cod procedură penală, ,,Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin 1” .
Tribunalul apreciază că temeiurile de fapt care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P. M., și respectiv menținerea acestei măsuri, subzistă și la actualul moment procesual în privința probelor și indiciilor temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale unor infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, pedepsibile de lege cu închisoare mai mare de 4 ani .
În cauză, la acest moment procesual, nu sunt indicii în sensul că inculpatul P. M. are intenția de a se sustrage judecății, și nici date în sensul că pregătește săvârșirea altei infracțiuni.
Tribunalul apreciază că au intervenit modificări în situația de fapt ce a atras măsura arestării preventive până în prezent, aceste modificări constând în necesitatea administrării unor mijloace de probă ce pricinuiesc prelungirea procedurii de judecată fără culpa procesuală a inculpatului, totodată neexistând indicii că administrarea acestora va putea fi influențată negativ de către inculpat, dacă acesta s-ar afla într-o altă măsură preventivă decât măsura arestării. Astfel, în condițiile în care în cursul urmăririi penale s-au stabilit societățile și valorile bănești vehiculate între acestea și ., ce se pretind a fi frauduloase și se solicită a fi confiscate, inculpatul nu ar putea contribui la ascunderea unor acte contabile ce se necesită a fi expertizate, deoarece expertul –și instanța –ar sesiza lipsa acestora, raportat la constatările efectuate în cursul urmăririi penale; de altfel, de principiu, actele contabile necesare în efectuarea expertizei au fost ridicate de organul de urmărire penală și în prezent se constituie ca volume în dosar.
Un al doilea aspect de modificare în situația de fapt a inculpatului, în ceea ce privește măsura preventivă, este trecerea în continuare a unei perioade de timp de la ultima analiză și până în prezent, precum și evaluarea de ansamblu a perioadei arestului preventiv în care se află inculpatul, care, coroborate cu atitudinea procesuală corectă a acestuia, observabilă nemijlocit de către instanța de fond, conduc la concluzia că acesta realizează pe deplin gravitatea acuzațiilor și situației în care se află, astfel luând hotărârea de a respecta dispozițiile legale care reglementează desfășurarea procesului, inclusiv obligațiile ce i-ar reveni în cazul dispunerii unei alte măsuri preventive. Un astfel de comportament procesual conduce totodată la concluzia diminuării progresive a pericolului pentru ordinea publică și a neliniștii publice luând la cunoștință despre înlocuirea –și nu revocarea –măsurii preventive a unei persoane judecate pentru infracțiuni de pericol social mare.
Potrivit art. 202 alin 3 C.pr.pen, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia (indicat expres la alin 1 al aceluiași articol).
Având în vedere că actele judecății ce urmează a fi efectuate în continuare nu pot fi prejudiciate în cazul în care inculpatul s-ar afla în executarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, și având în vedere intervenirea unor elemente noi de natură a justifica reanalizarea pe fond a măsurii preventive cea mai adecvată în raport cu situația concretă a inculpatului P. M., diferența minimă de regim constrângător dintre arestarea preventivă și arestul la domiciliu, tribunalul apreciază că cererea de mai sus a inculpatului este întemeiată și urmează a fi admisă.
În baza art. 242 alin 2 Cod procedură penală raportat la art. 218 și urm Cod procedură penală va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului P. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu prevăzută de art. 218 și urm cod procedură penală, pe o perioadă de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
În baza art. 221 Cod procedură penală va dispune ca pe durata măsurii arestului la domiciliu inculpatul P. M. să respecte următoarele obligații:
- să nu părăsească imobilul în care locuiește, din mun C., ., jud C., fără permisiunea instanței de judecată pe rolul căreia se află cauza.
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să nu comunice direct sau indirect pe nici o cale cu martorii nominalizați în rechizitoriul din prezenta cauză –cu excepția martorului P. S. -sau cu reprezentanții societăților comerciale . Trading Ltd Co SRL C., . Operation SRL C., . SRL C., . SRL C., . SRL București, . B., . C..
Va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor dispuse, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestului preventiv.
Măsura se va comunica potrivit dispozițiilor art. 218 alin 4 și art. 221 alin 8 Cod procedură penală.
Va dispune punerea în libertate a inculpatului P. M. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr 14 din 28 01 2014 emis de Tribunalul C. în baza încheierii nr 11 din 28 01 2014 în dosarul penal nr_, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
Impunerea obligațiilor de mai sus este necesară pentru a asigura prezența inculpatului la termenele de judecată și a se preveni astfel tergiversarea judecății, pentru a exista control asupra locului în care se află inculpatul, pentru a preveni eventuala denaturare a unor mijloace de probă -în cazul în care ar apare necesitatea unor astfel de probe noi, precum și pentru a preveni frecventarea de către inculpat a mediului care a favorizat faptele .
Nu se impune restricționarea contactului inculpatului cu P. S., cu care se află în relații de rudenie apropiată, în condițiile în care inculpatul și-a însușit declarațiile acestui martor, iar raporturile apropiate atrag în mod inevitabil contacte familiale.
Având în vedere că instanța a dispus măsura de mai sus, și în condițiile în care nu se poate dispune în același timp decât o singură astfel de înlocuire a măsurii preventive, va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea inculpatului P. M. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, acest temei având prevalență față de temeiul vizând netemeinicia cererii (astfel cum a fost analizată mai sus).
În ce privește măsura preventivă în care se află inculpata persoana juridică ., tribunalul reține că aceasta este în prezent reglementată de dispozițiile art. 493 lit e) Cod procedură penală, iar potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr 255/2013, măsurile preventive aflate în curs de executare…pot fi, după caz, menținute. Măsura preventivă respectivă nu este dintre cele prevăzute de Constituție în art. 23 sau de Codul de procedură penală, pentru care se necesită verificarea periodică a subzistenței temeiurilor ei, prin urmare această măsură nu expiră de drept la împlinirea unui termen de 60 de zile de la menținerea anterioară.
În ce privește existența în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea și menținerea măsurii, și examinând oportunitatea menținerii în continuare a măsurii preventive a interzicerii desfășurării activităților de natura celor cu ocazia cărora a fost comisă infracțiunea, respectiv a activităților de dezinfecție pentru motonave aflate în operare în Portul C., tribunalul reține că măsura preventivă este necesară, având în vedere, pe de o parte, suspiciunea rezonabilă că societatea comercială nu a desfășurat în realitate astfel de activități (conform declarațiilor martorilor ) și pe de altă parte, necesitatea conservării datelor financiar-contabile ce ar putea fi necesare pe parcursul judecății, pentru stabilirea împrejurărilor de natură valorică și financiară a activității presupus infracționale desfășurate. Este de precizat, în acest sens, că aspectele referitoare la luarea măsurilor asiguratorii și propunerea parchetului de luare a măsurilor de siguranță a confiscării speciale și confiscării extinse au legătură cu cele de mai sus și asupra lor urmează a se purta în continuare dezbateri. De asemenea, se constată că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile referitoare la înregistrările contabile ale . C..
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat contestație D. – Serviciul Teritorial C., criticând-o pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor formulate de contestator și din oficiu, Curtea constată fondată contestația formulată de D. – Serviciul Teritorial C..
Prin rechizitoriul din 19.02.2014 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. M. sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 254 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (11 acte materiale), art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 290 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (11 acte materiale) și art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
Prin încheierea nr.11 din data de 28.01.2014 a Tribunalului Constanta s-a dispus luarea masurii arestarii preventive fata de inculpatul P. M. pe o durata de 29 de zile, incepand cu data de 29.01.2014 si pana la data de 25.02.2014, inclusiv, in temeiul art. 143 C.p.p., constatandu-se ca, exista indicii temeinice de comitere a infractiunilor prevazute de art. art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 254 alin. 1 și 2 C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. (11 acte materiale) și art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. si ca sunt incidente dispozitiile art. 148 lit.f C.p.p., in sensul ca, pedepasa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani, iar inculpatul odata lasat in stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publica, acesta fiind privit prin prisma modalitatii concrete de comitere a faptelor, a naturii infractiunilor retinute, a impactului puternic negative ce il au asemenea fapte in randul comunitatii.
Sub aspectul stării de fapt se constată că inculpatul P. M. este judecat întrucât în calitate de consilier superior în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (D.S.V.S.A.) C., a pretins, în mod frecvent, sume de bani, cu titlu de mită, de la reprezentanții societăților comerciale care desfășoară activități în Portul C., constând în operațiuni de export de cereale către state arabe și din Africa de Nord, în schimbul banilor sus-numitul eliberând agenților economici avize sanitar - veterinare favorabile, fiind astfel îndeplinite cerințele prev. de art.202 alin.1 teza I cod procedură penală.
Prin încheierea din data de 12.05.2014 Tribunalul C. a dispus, sub aspectul măsurilor preventive, admiterea cererii inculpatului P. M. și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu pe o perioadă de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, urmând ca acesta să respecte o . obligații, potrivit art 221 C.proc.pen.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, în condițiile art. 242 alin. 2 C. pr. pen., intervine atunci când se consideră, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei inculpatului, că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.
Curtea constată că, temeiurile care au determinat starea de arest preventiv a inculpatului P. M. subzistă în continuare și nu se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu/control judiciar.
Din perspectiva existenței suspiciunii rezonabile că inculpatul a comis faptele deduse judecății nu se constată că au intervenit elemente de noutate de la încheierea anterioara prin care s-a dispus asupra măsurii arestării preventive.
Curtea reiterează argumentele deciziilor anterioare care justifică privarea de libertate a inculpatului P. M. într-un loc de detenție acestea subzistând și în prezent.
În acest sens, ordinea publică este definită drept climatul social firesc, optim, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora, iar pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate crescută sunt cercetate și judecate în stare de libertate.
Pericolul pentru ordinea publică, în raport de dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală C. pr.pen., trebuie evaluat după analizarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia.
Curtea constată că, raportat la modalitatea concreta de savarsire a faptelor de către inculpatul P. M. se poate sustine si la acest moment ca privarea de libertate într-un loc de detenție este necesară și în prezent pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea are în vedere că în practica CEDO s-a statuat că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, pentru prezervarea ordinii publice (v. cauza Letellier contra Franței). Instanța de contencios european a mai statuat că existența unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive (cauza J. contra României), astfel încât, cel puțin la acest moment procesual, lipsa antecedentelor penale și situația familială a inculpatului nu constituie argumente suficiente pentru a da prioritate interesului personal al inculpatului în raport cu interesul general vizând ordinea publică și buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului P. M., Curtea are în vedere gravitatea infracțiunilor comise (infracțiuni de corupție), durata în timp a comiterii acestor fapte (între 01.11._14), numărul mare de fapte (un nr. de 11 fapte), modalitatea elaborată de comitere a faptelor (prin folosirea firmei KIRAELENYS SRL C.) pentru a masca caracterul ilicit al acestor fapte,cuantumul ridicat al sumei obținute de către inculpat prin comiterea faptelor (193.477 lei), toate acestea constituind criterii prev. de art.223 alin.2 teza finală pentru aprecierea necesității privării de libertate a unui inculpat într-un loc de detenție.
Deși inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, are o familie, avea un loc de muncă totuși revenirea acestuia în mediul din care provine ar putea influența negativ buna desfășurare a procesului penal, in perspectiva asigurării ordinii publice.
De asemenea, Curtea apreciază că pentru combaterea fenomenului corupției autoritățile trebuie să manifeste fermitate iar simpla invocare a necesității administrării unor mijloace de probă nu poate fundamenta admiterea cererii inculpatului. (Înlocuire arest preventiv/control judiciar)
Cu privire la trecerea unui interval de timp de la data verificării stării de arest preventiv, precum și evaluarea de ansamblu a perioadei de arest preventiv în care se află inculpatul, Curtea constată că față de inculpatul P. M. s-a dispus arestarea preventivă începând cu data de 29.01.2014 astfel încât până în prezent starea de arest preventive are un caracter rezonabil raportat la atitudinea autorităților judiciare care au manifestat diligență pentru soluționarea cauzei, complexitatea cauzei, prin raportare la infracțiunile față de care s-a dispus trimiterea în judecată dar și atitudinea manifestată de inculpat.
Cu privire la atitudinea procesuală corectă a inculpatului, astfel cum a fost reținută de instanța de fond, Curtea nu identifică aspecte care să conducă la o astfel de concluzie. În acest sens, se constată existența unei discrepanțe între mijloacele de probă de la urmărire penală și declarația inculpatului P. M. în aceeași etapă procesuală, atitudinea procesuală corectă apreciindu-se pe întreg procesul penal.
În concluzie, Curtea reține că scopul măsurilor preventive nu poate fi atins prin măsura preventivă a arestului la domiciliu/ controlului judiciar, în actualul moment procesual singura măsură preventivă aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal fiind arestarea preventivă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. va fi admisă contestația 12.05.04.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, se va desființa încheierea penală contestată și, rejudecând, în baza art. 362 alin. 2 C. pr. pen. raportat la art. 208 alin. 3,4 C. pr. pen. și art. 207 alin. 4 C. pr. pen. se va menține măsura arestării preventive a inculpatului P. M..
Va fi respinsă ca nefondată cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu/ controlului judiciar.
Măsura dispusă se va comunica administrației locului de deținere.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. pen. admite contestația formulată de D. – Serviciul Teritorial C. împotriva încheierii de ședință din data de 12.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Desființează încheierea penală contestată și, rejudecând:
Respinge ca nefondată cererea inculpatului P. M. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu/controlului judiciar.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate dacă nu contravin prezentei decizii.
Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluționarea contestației rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.05.2014.
Președinte, Grefier,
C. J. A. B.
Jud . fond . V T G. Red. dec. jud. C J. 3ex/ 14.05.2014
| ← Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 18/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 384/2014.... → |
|---|
