Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 18/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2014

Încheierea nr. 18/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 2492/118/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

ÎNCHEIEREA Nr. 18/P/JDL

Camera de Consiliu de la 04 Aprilie 2014

Completul compus din:

Judecător de drepturi și libertăți - A. I.

Grefier - C. A.

Ministerul Public a fost reprezentant prin procuror - V. P.

S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul M. J., fiul lui P. A. și M., cetățean elvețian, născut la data de 11.06.1982, posesor al CI ., emisă de Geneve GE Elveția, la data de 16.03.2007, deținut în prezent în Arestul I.P.J. C., împotriva încheierii de ședință nr.46/31.03.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal._ .

În conformitate cu dispozițiile art.358 Cod procedură penală, la apelul nominal se prezintă contestatorul inculpat M. J., în stare de arest, asistat de avocat ales Calaigii S., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.258-262 Cod procedură penală.

Întrebat de instanță, contestatorul inculpat M. J. precizează că înțelege limba română și nu are nevoie de interpret.

Apărătorul contestatorului inculpat M. J., avocat Calaigii S., solicită încuviințarea de a depune la dosar acte în circumstanțiere, în copie, respectiv adeverința eliberată de Generali Assurances Generales SA (prezentând și originalul), pentru a face dovada că inculpatul are loc de muncă, precum și un număr de 7 caracterizări, pentru a fi avută în vedere persoana inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.

Curtea primește la dosar înscrisurile în circumstanțiere.

Apărătorul contestatorului inculpat învederează instanței că a depus la P. Tribunalului cerere de suplimentare a obiectivelor expertizei medico-legale dispuse în cauză, expertiză care încă nu s-a efectuat. De asemenea menționează că a luat act de planșele foto înaintate la dosar de către partea vătămată Gimpirea V., precum și de înscrisurile înaintate la dosar de către P. de pe lângă Judecătoria C., solicitând a nu fi avute în vedere la soluționarea contestației, în condițiile în care aceste înscrisuri și planșe foto nu au fost la dosar la momentul judecării propunerii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului. În aceste împrejurări aceste mijloace de probă nu pot fi avute în vedere de instanța de control judiciar, urmând ca contestația formulată de inculpat să fie soluționată în baza acelorași probe avute în vedere la soluționarea propunerii de către instanța de fond. Nu are alte cereri de formulat.

Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Apărătorul contestatorului inculpat M. J., avocat Calaigii S., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii de ședință nr.46/31.03.2014, pronunțată de Tribunalul C., urmând ca instanța să aibă în vedere luarea unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictivă de libertate, respectiv măsura controlului judiciar, prev. de art.211 Cod pr.penală, sau măsura arestului la domiciliu, prev. de art.218 Cod pr.penală, în contextul în care a arătat că inculpatul are domiciliu stabil în România, respectiv în C., ..71. Învederează instanței că în cazul luării unei alte măsuri preventive, inculpatul va respecta toate obligațiile care îi vor fi reținute în sarcină, apreciind că aceste obligații sunt suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

În ce privește încheierea pronunțată de instanța de fond, solicită a se avea în vedere că aceasta este nelegală și netemeinică, judecătorul însușindu-și varianta procurorului, potrivit căreia există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune împotriva vieții persoanei, avându-se în vedere concluziile preliminare medico-legale din data de 28.03.2014, potrivit cărora leziunile de violență necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor traumatice. Prin analogie, solicită a se avea în vedere că există situații în care pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă inculpații sunt judecați în stare de libertate, iar pentru vătămări care pot necesita și 80 de zile de îngrijiri medicale, iar dacă nu sunt 90 de zile nu este cauză penală.

Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că toate loviturile au fost produse cu un ciocan, ceea ce nu este posibil. Dacă aceste lovituri ar fi fost produse cu un ciocan, ar fi existat măcar o fisură a cutiei craniene, ceea ce nu există, sau chiar o fractură.

Atât din declarațiile inculpatului, cât și ale părții vătămate rezultă că atât inculpatul cât și partea vătămată au căzut de mai multe ori, iar în bucătărie au căzut între un scaun și calorifer.

Față de aceste precizări, apreciază că în cauză nu se regăsesc disp. alin.2 al art.223 Cod pr.penală, întrucât nu a fost săvârșită o infracțiune contra vieții, pentru a se constată că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere concluziile preliminare medico-legale și a faptului că nu există certitudinea lovirii victimei în cap cu un ciocan. Raportat la concluziile preliminare medico-legale, apreciază că urmează a fi aplicate disp. art.193 Cod pr.penală.

Raportat la faptă, în materialitatea ei, solicită a se avea în vedere că între ginere și soacră este o situația mai delicată și nu este vorba despre o infracțiunea de tâlhărie sau de furt. Inculpatul nu a putut preciza motivul pentru care a agresat-o pe soacra sa, dat fiind faptul că în urma incidentului și el a fost internat pentru 4 zile în spital, având leziuni și o stare precară de sănătate. Acesta a avut lovituri în zona capului, iar urmele loviturilor se pot vedea și la acest moment. Învederează instanței împrejurarea că la momentul imobilizării de către lucrătorii de poliție, inculpatul a fost dat cu capul de asfalt și a solicitat ca medicul legist să precizeze dacă în urma acestor lovituri inculpatul poate avea amnezie.

De asemenea, solicită a se avea în vedere că în declarația inculpatului nu există date din care să rezulte nesinceritatea acestuia. Acesta nu a venit în România pentru a lovi sau pentru a suprima viața cuiva. În încheierea instanței de fond există supoziția că inculpatul ar fi vrut să incendieze apartamentul părții vătămate, dar solicită a se avea în vedere că a depus la dosar acte din care rezultă că inculpatul nu este o persoană neșcolarizată, care să nu poată face aprecieri asupra comportamentului său, ci este o persoană cu studii superioare, care lucrează în domeniul asigurărilor și care nu a intenționat să lovească cu un ciocan pe cineva și să dea foc, pentru, în mod logic, ar fi prevăzut urmările faptelor sale. În acest sens solicită a fi avute în vedere caracterizările depuse la dosar și care provin de la persoane din România, care îl cunosc pe inculpat de mic, pentru că mama acestuia este româncă, iar inculpatul venea în fiecare vară la C.. Întâmplările sau datorat împrejurărilor în care soția inculpatului i-a comunicat acestuia că dorește să divorțeze în urmă cu o jumătate de an. Este o mare pierdere și pentru apărare faptul că inculpatul nu își amintește motivul pentru care a lovit-o pe soacra sa, pentru că ar fi putut fi în avantajul său o eventuală stare de provocare. Acesta a relatat că își amintește că a schimbat câteva replici cu aceasta, apoi s-a prăbușit cu ea la sol, a aplicat câteva lovituri de pumn, dar în cauză nu există probe care să dovedească faptul că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu un ciocan și ar fi comis o infracțiune împotriva vieții persoanei, pentru a se justifica luarea măsurii arestării preventive a acestuia.

Solicită analizarea tuturor probelor administrate până la acest moment în cauză și justețea luării la acest moment a unei măsuri preventive alternative măsurii arestării preventive a inculpatului, cum ar fi măsura controlului judiciar, sau măsura arestului la domiciliu, cu stabilirea în sarcina inculpatului a obligațiilor care să confere, raportat la scopul măsurilor preventive, condițiile bunei desfășurări a fazei de urmărire penală.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită, menținerea încheierii de ședință nr.46/31.03.2014, prin care Tribunalul C. a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M. J. pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 01 aprilie 2014 și până la data de 30 aprilie 2014 inclusiv. În mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.223 alin.2 Cod procedură penală, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, respectiv cu premeditare, prin înarmarea cu un ciocan și substanțe inflamabile, s-a deplasat la locuința părții vătămate Gimpirea V., unde a agresat-o pe aceasta, lovind-o în zone vitale cu un obiect vulnerant (ciocan), apt să producă moartea. Apreciază că dacă inculpatul și-ar fi dus la bun sfârșit acțiunile, consecințele ar fi fost devastatoare.

Solicită a se avea în vedere declarațiile inculpatului M. J., precum și acțiunile acestuia din interiorul locuinței victimei, lovind-o pe aceasta în mod repetat în zone vitale, zona parietală și occipitală, zona cervicală, cu un obiect apt de a ucide, urmărirea victimei prin încăperile locuinței cu intenția de a o lovi, aspect relevat atât de multitudinea și diversitatea petelor și stropilor de culoarea brun-roșcat cu aspect de sânge, prezente în mai multe camere ale locuinței victimei, cât și de răvășirea pieselor de mobilier din apartament, poziția agresorului față de victimă, aspecte care justifică pe deplin încadrarea juridică a faptei.

În ce privește actele depuse la dosar de către partea vătămată și de către parchet, solicită a se avea în vedere că cercetarea penală continuă și se administrează probe, iar actele depuse la dosar subliniază faptul că apărarea inculpatului nu are suport sub aspect probator.

În aceste condiții solicită a se avea în vedere că luarea unei alte măsuri preventive nu este suficientă pentru a asigura scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Față de susținerile apărătorului inculpatului, potrivit cărora inculpatul are o stare de sănătate precară, solicită a fi avută în vedere și starea precară de sănătate a părții vătămate, provocată de acțiunile inculpatului.

În replică, apărătorul contestatorului inculpat solicită a se avea în vedere planșele foto de la filele 43, 49, 51, 52 și 56 ale dosarului de urmărire penală, din care rezultă locul în care partea vătămată a căzut în bucătărie este între blatul mobilei, între scaun și calorifer, urmând a se stabili dacă loviturile părții vătămate au survenit ca urmare a căderii acesteia cu capul de acel corp de mobilier.

Raportat la înscrisurile depuse la dosar de parchet, solicită a fi avute în vedere la soluționarea contestației aceleași acte avute în vedere de instanța de fond, la luarea măsura arestării preventive a inculpatului.

Contestatorul inculpat M. J., având ultimul cuvânt, învederează instanței că scopul său a fost că creeze un prejudiciu financiar socrilor săi, prin arderea autoturismului acestora care era parcat în preajma imobilului unde aceștia locuiesc, dar pentru că erau mai multe mașini în parcare nu a vrut să producă pagube altor persoane. Arată că a dorit acest lucru pentru ca socrii săi să nu o mai poată susține financiar pe soția lui, iar aceasta să apeleze din nou la el și astfel că aibă o șansă să fie împreună. Nu a vrut să facă rău nimănui. Nu își mai amintește ce s-a întâmplat, ci doar câteva secvențe, astfel că nu își poate explica ce s-a întâmplat.

Judecătorul de drepturi și libertăți,

Asupra contestației penale de față:

Prin încheierea de ședință nr.46/31.03.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, s-a hotărât:

În baza art. 226 C.p.p.

Admite propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul C..

În baza art. 223 alin. 1 și 2 C.p.p.

Dispune arestarea preventivă a inculpatului M. J. cetățean elvețian, născut la data de 11.06.1982, posesor al CI ., emisă de Geneve GE Elveția, la data de 16.03.2007 - pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 01 aprilie 2014 și până la data de 30 aprilie 2014 inclusiv .

În baza art. 227 alin. 2 c.p.p.

Respinge cererea formulată de avocatul inculpatului, de luare față de acesta a măsurii arestului la domiciliu și a măsurii controlului judiciar.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

La data de 31.03.2014, pe rolul Tribunalului Constanta a fost înregistrat dosarul penal nr. /118/2014, privind propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, de luare a măsurii arestării preventive față de inculpatul M. J. cetățean elvețian, născut la data de 11.06.1982, posesor al CI ., emisă de Geneve GE Elveția, la data de 16.03.2007, pe o durată de 30 zile.

In cuprinsul propunerii, P. de pe lângă Tribunalul Constanta a arătat că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p. și art. 189 alin. 1 lit. a C.p.

Din actele și lucrările dosarului judecătorul de drepturi și libertăți reține următoarele:

Prin ordonanța nr. 324/P/2014 din data de 28.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p.

Prin ordonanța nr. 324/P/2014 din data de 28.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus efectuarea în continuarea a urmăririi penale față de suspectul M. J., cetățean elvețian, născut la data de 11.06.1982, posesor al CI ., emisă de Geneve GE Elveția, la data de 16.03.2007, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 32 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și art. 189 alin. 1 lit. a C.p.

Prin ordonanța nr. 324/P/2014 din data de 31.03.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de suspectul M. J., cetățean elvețian, născut la data de 11.06.1982, posesor al CI ., emisă de Geneve GE Elveția, la data de 16.03.2007, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 32 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 și art. 189 alin. 1 lit. a C.p.

În fapt s-a reținut că, la data de în data de 27.03.2014, orele 18⁴⁵, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului C. – Secția 5 Poliție, au fost îndrumate prin SNUAU 112 să se deplaseze pe .. 42, ., din mun. C., întrucât are loc un scandal.

Deplasându-se la fața locului, lucrătorii de poliție au constatat, că pe holul blocului, la parter, se aflau trei persoane de sex bărbătesc, două dintre acestea imobilizând-o pe cea de-a treia.

Organele de poliție au identificat persoana imobilizată ca fiind inculpatul M. J., iar una dintre cele două persoane care l-au imobilizat pe inculpat se numește E. F. V..

Tot în holul blocului N2A a fost identificată și martora T. C. A..

La fața locului a fost identificat și martorul GIMPIREA M., soțul persoanei vătămate, care a declarat că persoana imobilizată este ginerele său M. J., care, în urmă cu câteva minute, a lovit-o pe soția sa, persoana vătămată GIMPIREA V., cu un ciocan în zona capului, după care a încercat să fugă.

Pe holul blocului, organele de poliție au găsit un ciocan cu coada de lemn, jumătate vopsită în roșu, având inscripționat cu negru literele „GS”, ciocan care prezenta pete de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge.

Tot în holul blocului a fost identificat un rucsac din material textil de culoare neagră, în interiorul căruia se aflau două sticle din plastic cu o capacitate de 1,5 litri, ambele conținând un lichid galben cu aspect și miros de benzină, o sticlă de plastic de 0,5 l care conținea un lichid incolor (posibil apă), o sticlă de 200 ml de votcă marca „Stalinskaya”, golită un sfert, o brichetă de culoare neagră cu inscripția „Criket” și un aprinzător tip aragaz de culoare albastră cu negru.

Cu ocazia audierii sale, martora T. C. A. a declarat că, la data de 27.03.2014, se afla la locuința sa din municipiul .. 42, ., iar, la un moment dat, a auzit un țipăt provenind din apartamentul în care locuiește partea vătămată, motiv pentru care a ieșit împreună cu prietenul său, E. F. V. pentru a vedea ce se întâmplă.

Când au ajuns în holul blocului, martora a auzit din nou din interiorul apartamentului nr. 2 un țipăt de ajutor, recunoscând totodată, vocea persoanei vătămate GIMPIREA V..

Martora s-a apropiat de ușa de acces în apartamentul cu nr. 2, a apăsat clanța și, când ușa s-a deschis, a observat-o pe partea vătămată în stânga ușii, aceasta cerându-i ajutor.

Cu aceeași ocazie, T. C. A. a văzut cum persoana vătămată sângera abundent în partea din spate a capului.

Martora a mai declarat că, aproape imediat, din partea dreaptă a ușii de acces a apărut un bărbat pe care l-a recunoscut ca fiind prietenul fiicei persoanei vătămate, observând că acesta avea în mână un ciocan.

Când inculpatul a văzut-o la ușă pe martora T. C. A., a împins ușa, închizând-o.

Martora a încercat să redeschidă ușa apartamentului cu nr. 2, însă nu a reușit, prietenul său, martorul E. F. V. nereușind nici el.

T. C. A. a precizat că, și după ce ușa apartamentului cu nr. 2 a fost închisă de inculpat, din interior continuau să se audă țipetele părții vătămate.

După ce martora a apelat SNUAU 112, la un moment dat ușa apartamentului nr. 2 s-a deschis, iar din interior a ieșit inculpat, acesta intenționând să fugă.

Martora a încercat să-l oprească, apucându-l pe inculpat de brațul stâng, intervenind în acest sens și martorul E. F. V., reușindu-se în final imobilizarea inculpatului cu ajutorului unei persoane de sex bărbătesc „A.”, angajat al dispensarului de la parterul aceluiași . imobilizarea inculpatului, T. C. A. a mers în apartamentul persoanei vătămate GIMPIREA V., observând că aceasta se afla pe podeaua holului, având o rană în zona capului, în partea din spate, zonă care sângera abundent.

A mai declarat martora că atât pe gresia de pe holul apartamentului, cât și pe pereți se aflau pete de sânge.

În ceea ce privește starea în care se afla persoana vătămată, martora T. C. A. a menționat că GIMPIREA V. își pierdea echilibrul, neputând sta în picioare, ci numai în șezut sau întinsă pe podea.

Martora a văzut pe holul blocului după imobilizarea inculpatului, un rucsac de culoare neagră fără a cunoaște ce conținea, și un ciocan cu partea metalică neagră, coadă de lemn, jumătatea inferioară fiind roșie.

Fiind audiat, martorul E. F. V. a relatat aceleași aspecte ca și martora T. C. A..

Martorul GIMPIREA M. a declarat cu ocazia audierii sale că, la data de 27.03.2014, în jurul orelor 1843, în timp ce se afla în Piața CET, a fost contactat telefonic de soția sa, persoana vătămată GIMPIREA V., care i-a cerut să se întoarcă acasă, întrucât ginerele M. J. a intrat în casă și a lovit-o cu un ciocan de aproximativ 20 de ori.

Când a ajuns în holul blocului în care locuiește, martorul l-a observat pe inculpatul M. J. fiind imobilizat de trei persoane de sex bărbătesc pe care nu le cunoaște, ginerele său zbătându-se foarte tare.

Când a intrat în locuința sa, martorul a văzut cum soția sa, persoana vătămată GIMPIREA V. „se târa” pe holul de la .-o baltă de sânge”.

A mai observat GIMPIREA M. că dintr-o rană produsă în zona occipitală stânga, soției sale îi curgea un „șuvoi de sânge”.

În momentul în care martorul a parcurs încăperile apartamentului, a observat că mai multe încăperi prezintă pete de sânge și stropi de sânge, obiectele de mobilier fiind răvășite, iar sufrageria arăta ca „un teatru de luptă sângeros”.

De la soția sa GIMPIREA V., martorul a aflat că, la data de 27.03.2014, în jurul orelor 1830, la domiciliul lor a venit inculpatul M. J., persoana vătămată invitându-l în interior.

Inculpatul a intrat, a lăsat o geantă neagră la intrare, după care a urmat-o pe partea vătămată în sufragerie, aceasta făcând câțiva pași înaintea inculpatului, cu spatele la acesta.

În momentul în care persoana vătămată a ajuns în dreptul lustrei a simțit cum ceva ar fi curentat-o la picioare și, fără a realiza ce s-a întâmplat, a primit cinci lovituri în zona cervicală și occipitală, prăbușindu-se la sol.

Persoana vătămată a încercat să strige după ajutor, însă în acel moment inculpatul a lovit-o în zona abdominală, după care acesta a încercat să îi împingă pumnul în gură, GIMPIREA V. reușind să-l muște de mână.

Imediat inculpatul a împins-o pe persoana vătămată către un balansoar din sufragerie, loc în care a fost lovită de M. J. de aproximativ 20 de ori.

A mai declarat martorul că datorită țipetelor soției sale, au venit copii vecinilor care nu au putut pătrunde în interior, inculpatul închizând ușa de acces cu yala.

După o luptă pe care a avut-o cu inculpatul, persoana vătămată a reușit să deschidă ușa apartamentului, iar în interior au pătruns copii vecinilor, M. J. fiind imobilizat de către vecini pe holul blocului.

Cu privire la starea în care se afla soția sa, GIMPIREA M. a declarat că după 10 minute de la sosirea sa la domiciliu, aceasta i-a spus „M. mor”, buzele i s-au învinețit, fața i-a devenit cadaverică, însă au menținut în permanență contactul, martorul stropind-o cu apă pe față.

În același sens, martorul a menționat că soția sa nu s-a ridicat nici un moment în picioare, întrucât „ i se făcea rău și când stătea în șezut și aluneca singură”.

Martorul GIMPIREA M. a mai declarat că deține 5 ciocane, însă nici unul în interiorul locuinței.

Fiind audiat în calitate de suspect, MARECHA J. a declarat că în data de 25.03.2014 a venit în România și s-a cazat la hotelul „M.” din C..

În data de 26.03.2014 a mers la un magazin din zona „Intim” de unde a achiziționat un ciocan, un aprinzător pentru aragaz. De asemenea, de la o benzinărie din apropiere a cumpărat și benzină pe care a pus-o în două recipiente din material plastic.

Inculpatul a declarat faptul că a achiziționat aceste bunuri deoarece intenționa să producă o pagubă materială părinților soției sale A., deoarece aceștia o susțineau financiar pe perioada cursurilor pe care soția sa le urma în Germania.

A mai menționat inculpatul că, atât în ziua de 26.03.2014, cât și în data de 27.03.2014, a verificat dacă autoturismul socrilor săi se afla în parcarea din jurul blocului în care aceștia locuiesc și, cum nu l-a văzut, a hotărât să poarte o discuție cu socrii săi, motiv pentru care a mers la domiciliul lor.

Odată ajuns i-a deschis ușa de acces partea vătămată Gimpirea V., din acest moment inculpatul amintindu-și numai anumite secvențe. Astfel, acesta își amintește faptul că „ s-au bătut”, motiv pentru care atât el cât și soacra sa au căzut lângă caloriferul din bucătărie, apoi . a continuat și în living, unde, de asemenea, au căzut amândoi.

Inculpatul a precizat că nu își amintește dacă a folosit și ciocanul în . sa asupra soacrei sale, dacă aceasta a strigat după ajutor sau dacă el a închis ușa de acces în locuință cu yala.

Potrivit procesului verbal de consemnare a concluziilor preliminare medico-legale din data de 28.03.2014, persoana vătămată GIMPIREA V. a prezentat leziuni de violență care au putut fi produse prin lovire cu corp dur.

Leziunile de violență necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor traumatice, dacă nu survin complicații.

Leziunile de violență de la nivelul membrului drept au caracterul celor produse prin autoapărare, poziția ipotetică a agresorului fiind în spatele victimei.

Potrivit foii de observație clinică generală nr. 268 din data de 27.03.2014 emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență C., persoana vătămată a fost internată în această unitate sanitară în jurul orelor 2247, cu diagnosticul traumatism craniocerebral și cervical prin agresiune cu corp contondent, traumatism facial și membre bilateral, plăgi multiple parietal și parietal occipital bilateral, fracturi apofize spinoase C5, C6, C7, iar cu ocazia examinării CT s-au mai evidențiat hematom epicranian parietal bilateral, la nivelul toracelui fiind evdențiată o fractură apofiză spinoasă T1.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat, în conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. (1) și art. 227 alin. (1) C. proc. pen., că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Analizând dispozițiile legale invocate, judecătorul de drepturi și libertăți apreciaza că, în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute în art.223 cod pr. pen., întrucât există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă de 5 ani, alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Mijloacele de probă administrate până la acest moment relevă indicii temeinice în sensul art.223 alin.1 C.p.p., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat respectiv la data de 27.03.2014 în jurul orelor 18.00 i-a aplicat mai multe lovituri cu ciocanul în zona capului, părții vătămate GIMPIREA V. căreia i-a provocat traumatism craniocerebral și cervical prin agresiune cu corp contondent, traumatism facial și membre bilateral, plăgi multiple parietal și parietal occipital bilateral, fracturi apofize spinoase C5, C6, C7, iar cu ocazia examinării CT s-au mai evidențiat hematom epicranian parietal bilateral, la nivelul toracelui fiind evdențiată o fractură apofiză spinoasă T1.

În acest sens sunt: proces - verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă foto, proces -verbal de consemnare a concluziilor medico-legale provizorii, proces-verbal de examinare a conținutului rucsacului și a ciocanului folosit de inculpat însoțit de planșă foro, declarații martori, declarațiile suspectului și inculpatului M. J. proces-verbal de ridicare a articolelor de îmbrăcămimte pe care le purta inculpatul la momentul săvârșirii infracțiunii, procese-verbale de investigații, declarații de recunoaștere parțială ale inculpatuli care recunoaște parțial faptele comise atât în fața procurorului cât și în fața judecătorului de drepturi și libertăți la soluționarea propunerii de arestare.

Aceste indicii sunt suficiente și prin prisma art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interpretate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza V. c. României, potrivit căreia este necesară și suficientă existența unei bănuieli plauzibile care să rezulte din fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea.

Dreptul procesual român oferă garanții suplimentare, potrivit art. 223 Cod procedură penală.

Totodată, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, care rezultă din circumstanțele reale ale faptelor, respectiv modalitatea de săvârșire, caracterul faptei – infracțiune împotriva vieții persoanei - reținându-se astfel că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave.

Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, arestarea persoanei fiind o excepție permisă doar în cazurile și cu procedura prevăzută de lege.

Deși arestarea preventivă este o măsură excepțională, față de scopul procesului penal și de probele administrate până în prezent, instanța apreciaza că propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta de arestare preventivă a inculpatului este întemeiată, aceasta constituind o măsura necesară și proporțională apărării ordinii de drept.

Situația de fapt astfel cum a fost expusă anterior, impune în opinia judecătorului de drepturi și libertăți, luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. J., întrucât rezultă suspiciunea rezonabilă în sensul art. 5 pct. 1 lit. c CEDO că inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, aflându-se în situația prev. de art. 223 alin. 2 C.p.p.

Luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul M. J. se impune având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei reținute în sarcina sa, cu premeditare, respectiv prin înarmarea cu un ciocan și substanțe inflamabile, deplasarea la locuința părții vătămate GIMPIREA V. și lovirea acesteia în zone vitale cu un obiect vulnerant (ciocan), apt să producă moartea, toate aceste aspecte fiind de natură a releva o periculozitate sporită a inculpatului.

Totodată, se impune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M. J. pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, aspect care rezultă tot din modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii reținute în sarcina sa, având în vedere faptul că inculpatul a avut asupra sa două recipiente de 1,5 litri pline cu substanțe inflamabile (benzină), iar în cazul în care inculpatul și-ar fi dus rezoluția infracțională până la capăt, consecințele faptei sale ar fi fost devastatoare, catastrofale, atât pentru victimă, cât și pentru locuitorii blocului N2A din mun. C..

Referitor la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, apreciem că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p. și art. 189 alin. 1 lit. a C.p., de vreme ce inculpatul a chibzuit, a reflectat, cu privire la modalitatea concretă de săvârșirea a faptei prevăzute de legea penală, mai mult a efectuat și acte pregătitoare, înarmându-se anterior deplasării la locuința victimei cu un ciocan, cumpărând benzină și instrumente de aprindere.

În același sens sunt și acțiunile inculpatului M. J. din interiorul locuinței victimei, lovind-o pe aceasta în mod repetat în zone vitale, zona parietală și occipitală, zona cervicală, cu un obiect apt de a ucide, urmărirea victimei prin încăperile locuinței cu intenția de a o lovi, aspect relevat atât de multitudinea și diversitatea petelor și stropilor de culoarea brun-roșcat cu aspect de sânge, prezente în mai multe camere ale locuinței victimei, cât și de răvășirea pieselor de mobilier din apartament, poziția agresorului față de victimă.

Din perspectiva calificării juridice a faptelor sunt relevante și acțiunile inculpatului în momentul în care ușa apartamentului a fost deschisă de către martora T. C. A., M. J. asigurând ușa de acces cu yala, continuându-și acțiunile violente asupra victimei, până când aceasta a reușit să deschidă din nou ușa, inculpatul încetând agresiunile în acest moment, fiind imobilizat de către martori.

Sintetizând, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că se impune arestarea preventivă pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de cu începere de la data de 01 aprilie 2014 și până la data de 30 aprilie 2014 inclusiv, deoarece din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții prin care s-a cauzat moartea unei persoane pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani, ori mai mare și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și mediului din care acesta face parte și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul instanței care soluționează propunerea de arestare preventivă a inculpatului că există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art.5 pct.l lit.c. din CEDO, că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor cu intenție.

În raport cu prevederile art. 5 din CEDO măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârșirii de noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Din probatoriul administrat până în prezent rezultă că este îndeplinit și această condiție necesară detenției preventive a inculpatului

Deși arestarea preventivă este o măsură excepțională, față de scopul procesului penal și de probele administrate până în prezent, instanța apreciaza că propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta de arestare preventivă a inculpatului este întemeiată,, aceasta constituind o măsura necesară și proporțională apărării ordinii de drept.

Judecatorul de drepturi si libertati apreciaza că o altă măsură preventivă față de inculpat nu este suficientă pentru asigurarea scopului măsurii preventive și al procesului penal, în raport și de gradul de pericol social al infracțiunii, care fac obiectul cercetării și de necesitatea prevenirii săvârșirii altor infracțiuni,, motiv pentru care nu se impune luarea față de inculpat a măsurii arestului la domiciliu sau a măsurii controlului judiciar ori a unei masuri mai permisive și mai puțin restrictive. .

Aceste masuri la momentul actual ar conduce la imposibilitatea stabilirii corecte a starii de fapt, avand in vedere pozitia procesuala adoptata de inculpatul M. J..

Împotriva încheierii de ședință nr.46/31.03.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ a formulat contestație inculpatul M. J., motivele fiind susținute în ședința din data de 04.04.2014 și consemnate în practicaua prezentei încheieri, neimpunându-se reiterarea acestora.

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, curtea constată nefondată contestația formulată de inculpatul M. J., reținând următoarele:

În fapt, în sarcina inculpatului se rețin următoarele:

La data de 27.03.2014, orele 18⁴⁵, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului C. – Secția 5 Poliție, au fost îndrumate prin SNUAU 112 să se deplaseze pe .. 42, ., din mun. C., întrucât are loc un scandal.

Organele de poliție au identificat persoana imobilizată ca fiind inculpatul M. J., iar una dintre cele două persoane care l-au imobilizat pe inculpat se numește E. F. V..

Tot în holul blocului N2A a fost identificată și martora T. C. A..

Potrivit noii reglementări procesual penale, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni (art.202 alin.1 Cod procedură penală).

Potrivit alin.3 al art.202 Cod procedură penală, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

De asemenea, conform art.223 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi luată de cătrejudecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

Potrivit alin.2 al aceluiași articol, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

De asemenea, potrivit art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa decât dacă există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Referitor la existența motivelor verosimile de a se bănui că a săvârșit o faptă incriminată de normele interne de drept penal, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că suspiciunile verosimile presupun existența unor fapte sau a unor informații de natură a convinge un observator obiectiv și neutru că persoana în cauză a putut comite fapta pentru care este cercetată (cauza Erdagöz contra Turciei, C. contra României).

Cercetarea unei persoane în timpul detenției ce își găsește justificarea în dispozițiile art.5 paragraf 1 lit.c este de a efectua ancheta penală, prin confirmarea sau prin îndepărtarea bănuielilor concrete care au justificat arestarea. Faptele care au dat naștere bănuielilor în discuție nu trebuie să fie de același nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări, sau chiar pentru a fundamenta o anumită acuzație, ce vor fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale.

Pentru justificarea arestării sau deținerii preventive nu se poate pretinde ca realitatea și natura infracțiunii de care cel interesat este bănuit că a săvârșit-o să fie deja stabilite, pentru că acestea reprezintă scopul fazei de urmărire penală, iar detenția permite desfășurarea ei normală și nu se impune ca organele judiciare să fi adunat probe suficiente pentru a aduce acuzații (cauza V. contra României).

Procedând în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate la examinarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului M. J., curtea constată că sunt îndeplinite condițiile pentru luarea acestei măsuri.

Judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța ierarhic superioară apreciază că mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale relevă indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpatul M. J. a infracțiunii de tentativă de omor calificat, constând în aceea că, în data de 27.03.2014, având asupra sa recipiente cu benzină și un ciocan, inculpatul s-a deplasat la locuința soacrei sale, persoana vătămată Gimpirea V., aplicându-i acesteia multiple lovituri cu un ciocan, inclusiv în zona capului, în urma cărora persoana vătămată a suferit traumatism craniocerebral și cervical prin agresiune cu corp contondent, traumatism facial și membre bilateral, plăgi multiple parietal și parietal occipital bilateral, fracturi apofize spinoase C5, C6, C7, fractură apofiză spinoasă T1, leziuni ce necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații.

Relevante în acest sens sunt:

- procesul-verbal de depistare – din care rezultă că, la momentul sosirii lucrătorilor de poliție, partea vătămată se afla în holul apartamentului în care locuiește, întinsă pe jos, prezentând mai multe plăgi sângerânde la nivelul capului, iar inculpatul se afla în scara blocului, imobilizat de trei persoane. Din aceleași proces-verbal rezultă că partea vătămată a relatat lucrătorilor de poliție faptul că inculpatul M. J., ginerele său, a venit în vizită și, după o scurtă discuție, în momentul în care s-a întors cu spatele, a fost lovită cu un ciocan în zona capului și a mâinilor, căzând pe podea. Lângă partea vătămată, pe podea, au fost identificate mai multe urme de lichid brun-roșcat cu aspect de sânge;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că în imobilul părții vătămate au fost identificate numeroase pete de substanță de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge (în hol, sufragerie, dormitor și bucătărie);

- planșele fotografice cuprinzând aspectele fixate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei și a examinării obiectelor corp delict care atestă că pe ciocanul ridicat de la fața locului a fost identificată o substanță de culoare brun-roșcat cu aspect de sânge, iar în zona superioară a părții metalice urme de păr, încrustate în sângele coagulat;

- procesul-verbal întocmit în urma examinării obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului, în care se menționează că acestea prezintă urme de substanță brun-roșcat cu aspect de sânge;

- foaia de observație clinică generală nr.268/06.10.1967 din care rezultă că partea vătămată a suferit un traumatism craniocerebral și cervical prin agresiune cu corp contondent, traumatism facial și mandibular bilateral;

- declarația martorului E. F. V., care a relatat că la data de 27.03.2014, în jurul orei 18⁰⁰, se afla la locuința prietenei sale, T. C., când a auzit țipetele părții vătămate. A observat-o pe partea vătămată în apartamentul său, plină de sânge în zona feței, precum și pe inculpat, care a închis ușa apartamentului și a încuiat-o pe dinăuntru. După închiderea ușii, din apartament a auzit țipete de ajutor, martorul a încercat să deschidă ușa apartamentului părții vătămate, moment în care inculpatul a încercat să fugă. Martorul a mai observat că inculpatul avea în mâna stângă un ciocan;

- declarația martorei T. C. A., care confirmă depoziția martorului E. F. V.;

- declarația martorului Gimpirea M., soțul părții vătămate, care a precizat că la data de 27.03.2014, în jurul orei 18⁴³, a fost contactat telefonic de soția sa, care plângea în hohote și i-a cerut să meargă acasă, întrucât inculpatul a lovit-o cu ciocanul de 20 de ori. Prin urmare, s-a deplasat la domiciliu, constatând că ginerele său se afla în holul blocului, imobilizat de trei persoane de sex bărbătesc, soția sa se afla în stare gravă, iar în locuință erau multe pete de sânge;

- declarațiile inculpatului, care a recunoscut că s-a deplasat la imobilul socrilor săi cu intenția de a incendia autoturismul acestora, își amintește că a intrat în apartament, dar alte aspecte nu mai reține.

În ceea ce privește susținerile inculpatului referitoare la încadrarea juridică a faptei pentru care este cercetat, curtea evidențiază că, deși în acest stadiu procesual nu se face o analiză în detaliu a elementelor constitutive ale infracțiunii, iar încadrarea juridică stabilită de procuror nu poate fi cenzurată, întrucât aspectele legate de încadrarea juridică și probatorii se analizează de către instanța învestită cu fondul cauzei, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă instanța este obligată să verifice indiciile care să justifice presupunerea rezonabilă de comitere a unei fapte penale, astfel că trebuie avute în vedere cerințele laturii obiective și subiective a infracțiunii.

În cazul actelor de lovire sau alte violențe făptuitorul acționează cu intenția de vătămare corporală a victimei, în timp ce, în cazul tentativei de omor, făptuitorul, prevăzând moartea victimei ca rezultat al acțiunii sale, urmărește sau acceptă producerea acestui rezultat.

Sunt relevante pentru caracterizarea juridică a faptei ca tentativa de omor, împrejurările în care fapta a fost comisă, natura instrumentului folosit, numărul și intensitatea loviturilor, regiunea corpului spre care au fost îndreptate, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, atitudinea făptuitorului după săvârșirea faptei. Este deosebit de important a se analiza ansamblul elementelor obiective ale faptei, pentru ca astfel, să se poată conchide corect în privința elementului subiectiv. Prin urmare, este esențial a se observa, în această analiză, atât obiectul vulnerant utilizat de făptuitor, zona anatomică sau organele vizate prin agresiune, cât și numărul loviturilor aplicate și intensitatea acestora.

În cazul tentativei la infracțiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu și-au produs efectul, trebuie să releve, prin natura lor și împrejurările în care au fost comise, intenția făptuitorului de a ucide, iar nu intenția generală de a vătăma.

În contextul cauzei, obiectul vulnerant pretins folosit de inculpat-ciocan, apt să producă decesul, zona vizată de presupusa agresiune-cu preponderență zona capului, intensitatea loviturilor, ce transpare din natura leziunilor cauzate, precum și atitudinea ulterioară a inculpatului după exercitarea presupusei agresiuni (acesta a încercat să fugă, fără a acorda ajutor persoanei vătămate), pot dobândi semnificația reținută de acuzare în stabilirea laturii subiective.

În consecință, în actualul stadiu, ansamblul probator administrat conturează ipoteza unor acte de agresiune ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat.

În ceea ce privește mijloacele de probă înaintate de acuzare în etapa prezentei contestații (declarația persoanei vătămate și fotografii judiciare ce surprind leziunile traumatice suferite de aceasta), curtea reține că acestea vin doar să consolideze existența indiciilor temeinice relevate de ansamblul probator expus anterior.

Contrar susținerilor inculpatului, curtea apreciază că propunerea de arestare preventivă trebuie analizată pe baza tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, ce are o desfășurare continuă în prezenta cauză. De altfel, pentru aceleași considerente, instanța învestită cu soluționarea prezentei contestații a primit la dosar și înscrisurile în circumstanțiere depuse de apărare.

Având în vedere considerentele anterior arătate, criticile inculpatului referitoare la neîndeplinirea condiției prevăzute de art.202 alin.1 Cod procedură penală, probatoriul administrat în cauză concretizând indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta de care este acuzat.

Curtea constată că este incident temeiul reglementat prin dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, reținându-se existența datelor în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea condiției pericolului concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere mai multe aspecte, printre care natura și gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, circumstanțele reale de comitere a presupusei fapte penale, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, circumstanțele personale ale inculpatului.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, stare generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave și cu rezonanță socială deosebită, sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Contextul în care se reține comiterea presupusei fapte penale, modalitatea concretă de acțiune, scopul urmărit (inculpatul este bănuit că, în scop de răzbunare, având asupra sa un ciocan și recipiente cu benzină, s-a deplasat la imobilul în care locuiește soacra sa, căreia i-ar fi aplicat multiple lovituri cu un ciocan, în zone vitale ale corpului, după care a încercat să fugă), relațiile sociale pretins lezate, urmările produse și urmările grave care s-ar fi putut produce, rezonanța socială negativă a faptei, denotă un grad ridicat de pericol social al prezumtivei fapte penale, conturând și o periculozitate sporită a inculpatului.

Pentru toate aceste considerente, măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului. În aprecierea judecătorului de drepturi și libertăți, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității, prevalând interesul protejării ordinii publice în detrimentul unei alte măsuri preventive mai puțin severe, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar.

Conform jurisprudentei, Curtea de la Strasbourg a dezvoltat patru motive în baza carora arestarea preventiva este considerata ca justificata:

-pericolul de fuga din partea acuzatului (Stögmuller contra Austriei)

-riscul ca acuzatul, odata pus în libertate sa împiedice buna administrare a justitiei (Wemhoff contra Germaniei)

-ori sa comita noi infractiuni (Matzenetter contra Austriei)

-existenta unui pericol pentru ordinea publica (Letellier contra Franței).

Măsura arestării preventive este justificată așadar și din perspectiva exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului care, într-o jurisprudență constantă, a subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenția provizorie pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Instanța europeană a mai statuat că existența unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive (cauza J. contra României).

În consecință, întrucât criticile formulate nu pot fi primite și nu se constată neregularități ale încheierii contestate care să fie luate în considerare din oficiu,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE :

În baza art.425¹ alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.203 alin.5 Cod procedură penală respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul M. J. împotriva încheierii de ședință nr.46/31.03.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal._ .

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu astăzi, 04.04.2014.

Judecător de drepturi și libertăți, Grefier,

A. I. C. A.

Jud.fond:L.L.

Red.dec.jud.A.I.

2 ex./07.04.2014

← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr....		Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 18/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Încheierea nr. 18/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA