Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 283/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 283/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 627/36/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 283/P
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Cu participare - grefier A. B.
. procuror V. P.
S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul P. M. - fiul lui A. și N., născut la data de 13.11.1969, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, având ca obiect intervenirea unei legi penale noi ( art. 595 NCPP).
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 10 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, a stabilit pronunțarea cauzei la data de 17 noiembrie 2014 și a amânat-o, inițial la data de 24.11.2014 și, ulterior la data de 02.12.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.532 din data de 15.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, s-a hotărât:
„În baza art.23 din Legea nr.255/2013 ,în referire art.595 c.pr.pen.și la art.4 și art.6 al.1 c.pen ;
Respinge ca nefondată cererea formulată de condamnatul P. M. – fiul lui A. și N., născut la data de 13.11.1969, privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 al.2 c.pr.pen,
Obligă pe contestatorul – condamnat la plata sumei de 1o0 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în folosul statului .
Cu drept de contestație”
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
„Prin sentința penală nr.85/07.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._, în baza art.23 din Legea nr.255/2013, în referire la art.4 și art..6 alin.1 Cod penal, a fost admisă sesizarea din oficiu formulată de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Poarta-Albă, privind pe condamnatul P. M..
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 24 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.411-05/01.07.2005 pronunțată de Instanța Provincială Secțiunea a doua Alicante - Spania, menținută prin respingerea recursului în anulare la data de 03.10.2006 și rămasă definitivă conform Ordinului executoriu nr.101/2006 din 21.02.2007 emis de către Instanța provincială secția a doua - Alicante Spania, recunoscută prin sentința penală nr.174/08.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin decizia penală nr.2852/11.08.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează:
- pedeapsa de 8 ani închisoare, pedeapsa de 7 ani închisoare și pedeapsa de 9 ani închisoare, cu o penalizare de 1 lună, cu o cotă zilnică de 2,10 euro, stabilite pentru comiterea infracțiunilor de viol, prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (două fapte, avându-și corespondentul în art.218 alin.1 din Noul Cod penal), lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.1,2,3 Cod penal (două fapte, avându-și corespondent în art.205 alin.1,2,3 din Noul Cod penal) și loviri sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal (o faptă, avându-și corespondent în art.193 alin.1 din Noul Cod penal).
S-a constatat că infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2004 a fost dezincriminată, prin dispozițiile cuprinse pct.94 din Legea nr.187/din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, privind Codul penal.
În baza art.39 alin.1 lit.b Cod penal, au fost recontopite pedepsele stabilite, de 8 ani închisoare, 7 ani închisoare și de 9 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoare stabilite.
S-a dispus ca în final condamnatul P. M. să execute pedeapsa de 14 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată cu începere de la data de 29.01.2004 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.190/18.08.2010 emis de Curtea de Apel București și emiterea unui nou mandat de executare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale menționate, iar în baza art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Curtea de Apel C. prin Decizia 26/PC/21.02.2014 pronunțată în cauza nr._ a dispus:
În baza art.425/11 alin.7 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul C. împotriva sentinței penale nr.85/07.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ .
Desființează în tot sentința penală atacată și, rejudecând, respinge ca nefondată sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Poarta, județul C., privind pe condamnatul P. M..
Înlătură din cuprinsul sentinței penale atacate dispozițiile privind aplicarea art.4 și art.6 din Codul penal față de condamnatul P. M. și menține pedeapsa rezultantă de 24 de ani închisoare în executarea căreia condamnatul se află, stabilită prin sentința penală nr.411-05/01.07.2005 pronunțată de Instanța Provincială Secțiunea a doua din Alicante - Spania, menținută prin respingerea recursului în anulare la data de 03.10.2006 și rămasă definitivă conform Ordinului executoriu nr.101/2006 din 21.02.2007 emis de Instanța provincială secția a doua din Alicante - Spania, recunoscută prin sentința penală nr.174/08.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul penală nr._ (894/2009), rămasă definitivă prin decizia penală nr.2852/11.08.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înlătură celelalte dispoziții din cuprinsul sentinței penale atacate în măsura în care contravin prezentei decizii.
La pronunțarea acestei decizii s-au avut în vedere considerentele conform cărora Potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009, privind Codul penal, dispozițiile art.4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Chiar dacă prevederile cuprinse la pct.94 din Legea nr.187/2012 au abrogat în mod explicit dispozițiile art.12,13, 141 și 15-19 din Legea nr.678/2001, infracțiunea prevăzută de art.12 din această lege nu a fost dezincriminată, regăsindu-se în noile dispozițiile art.210 din Codul penal, ce reglementează traficul de persoane.
Prin urmare, infracțiunea prevăzută de art.12 alin.1,2 lit.a din Legea nr.678/2001, pentru care condamnatului P. M. i s-a aplicat o pedeapsă de 8 ani închisoare prin hotărârea autorităților judiciare spaniole, își găsește corespondent în legea nouă, fără a depăși maximul special de 10 ani închisoare, prevăzut de art.210 alin.1 din noul Cod penal.
De asemenea, nici una dintre celelalte pedepse aplicate condamnatului nu depășește maximul special prevăzute de legea nouă, pentru a atrage incidența în cauză dispozițiile art.6 din Codul penal, în condițiile în care cele două pedepse de 7 ani și 9 ani închisoare aplicate condamnatului pentru infracțiunile de viol și lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art.197 alin.1 și art.189 alin.1,2,3 din Codul penal 1969 sunt inferioare maximului special de 10 ani închisoare, prevăzut de art.218 alin.1 și art.205 alin.1,3 lit.c din noul Cod penal, iar pedeapsa amenzii penale de 1 lună, cu o cotă zilnică de 2,10 euro, nu depășește maximul special al amenzii prevăzute de art.193 alin.1, raportat la 61 alin.2,4 lit.b din noul Cod penal.
În altă ordine de idei, Curtea observă că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea nici dispozițiile art.39 alin.1 lit.b din Codul penal, instanța română, odată cu recunoașterea sentinței penale străine, fiind legată de regimul juridic sancționator stabilit în materia concursului de infracțiuni, neputând modifica pedeapsa rezultantă de 24 de ani închisoare, obținută în urma cumulului aritmetic consacrat prin legislația spaniolă.
Dimpotrivă, conform art.146 alin.1,3 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, în forma existentă la data recunoașterii hotărârii penale străine, schimbarea condamnării prin conversiune putea avea loc numai dacă felul pedepsei aplicate în statul de condamnare sau durata acesteia era incompatibilă cu legislația română.
Cu ocazia recunoașterii hotărârii penale străine, instanța română a constatat că felul pedepsei aplicate condamnatului corespunde legislației române și, mai mult decât atât, că aceasta nici nu depășea maximul general de 30 de ani, prevăzut de art.60 din Codul penal 1968, în vigoare la data recunoașterii, pedeapsa rezultantă fiind preluată ca atare și intrată în puterea lucrului judecat, în baza hotărârii definitive a instanței române.
De altfel, o astfel de apărare exprimată de condamnat în procedura recunoașterii a fost analizată de către instanța română, neputând fi repusă în discuție, mai cu seamă că la momentul de față noile dispoziții ale art.39 alin.2 Cod penal permit depășirea maximului general al închisorii, cu ocazia contopirii pedepselor aplicate în urma concursului de infracțiuni, dând posibilitatea judecătorului a de aplica și detențiunea pe viață, atunci când situația de fapt o impune, cu respectarea anumitor condiții.
Mai mult, prevederile art.146 din Legea nr.302/2004, privind cooperarea judiciară internațională, în forma existentă la data recunoașterii, se refereau la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislația română, iar nu la incompatibilitatea dintre diferitele sistemele prin care se ajunge la aplicare unei pedepse rezultante pentru un concurs de infracțiuni.
În prezent, noile dispoziții din materia recunoașterii hotărârilor penale străine, prevăzute de art.135 alin.6-9 din Legea nr.302/2004, modificată prin Legea nr.300/2013, prevăd că:
(6) „Instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una dintre următoarele soluții:
a) dispune, prin sentință, recunoașterea și executarea pedepsei aplicate de instanța străină;
b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare:
(i) adaptează, prin sentință, pedeapsa privativă de libertate aplicată de instanța străină, potrivit alin.(7) și (8) sau, atunci când adaptarea nu este posibilă,
(ii) stabilește și aplică, prin sentință, pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită;
c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de recunoaștere și executare în România a hotărârii judecătorești străine.
(7) În cazul prevăzut la alin.(6) lit.b) pct.(i), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată de instanța străină, atunci când:
a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;
b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română sau atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța străină constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.
(8) Pedeapsa stabilită de instanța română, potrivit alin. (7), trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară.
(9) În cazul în care sunt incidente dispozițiile alin. (6) lit. b) pct. (ii), la stabilirea și aplicarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, instanța de judecată este ținută de constatarea faptelor, de stările și circumstanțele în care acestea au fost săvârșite, astfel cum rezultă explicit sau implicit din hotărârea judecătorească străină și totodată:
(i) nu va schimba o pedeapsă privativă de libertate într-o pedeapsă pecuniară;
(ii) va deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent;
(iii) nu va agrava situația persoanei condamnate și nici nu va fi ținută de limita minimă a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea săvârșită.”
După cum se poate lesne observa, aceste dispoziții procedurale nu pot retroactiva și, deci, nu pot produce efecte cu privire la o situație juridică recunoscută în baza unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțate sub imperiul legii vechi și, ceva mai mult, ele sunt aplicabile în mod exclusiv în cadrul procedurii de recunoaștere, ceea ce nu cazul în speță.
Trecând peste acest aspect, încă de la data recunoașterii hotărârii penale străine, instanța română a observat că pedeapsa rezultantă de 24 de ani închisoare nu depășește totalul pedepselor aplicate condamnatului și nici limita maximă a pedepsei închisorii admisă și în prezent de legea română (30 de ani, potrivit art.60 din noul Cod penal), astfel încât în cauză sunt pe deplin satisfăcute exigențele art.135 alin.7 lit.b din Legea nr.302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare”
Împotriva sentinței penale nr. 532 din 15.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, a formulat contestație condamnatul P. M., care a solicitat reanalizarea situației sale juridice din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile.
Curtea constată că prin sentința penală contestată a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de condamnatul P. M. – fiul lui A. și N., născut la data de 13.11.1969, privind aplicarea legii penale mai favorabile, în condițiile în care, anterior, prin sentința penală nr.326/19.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ s-a dispus respingerea cererii formulată de condamnat pentru aceleași motive prin raportare directă la Decizia 26/PC/21.02.2014 pronunțată în cauza nr._ de Curtea de Apel C..
Din perspectiva expusă, Curtea reține că situația condamnatului P. M. a fost analizată succesiv în cauzele_ și respectiv_ situație în care o nouă cerere formulată pe aceleași considerente de către condamnat nu se mai justifică.
D. urmare, Curtea în baza art. 597 alin.7 Cod procedură penală rap. la art. 598 și 599 alin.5 Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat P. M. - fiul lui A. și N., născut la data de 13.11.1969, împotriva sentinței penale nr. 532 din 15.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariu avocatului din oficiu în suma de 100 de lei, Mărgăritti E. se va suporta din fondurile M.J. în favoarea baroului Conatanța.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga condamnatul contestator P. M., la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 597 alin.7 Cod procedură penală rap. la art. 598 și 599 alin.5 Cod procedură penală:
Respinge ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat P. M., împotriva sentinței penale nr. 532 din 15.10.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariu av. oficiu în suma de 100 de lei, Mărgăritti E. se suportă din fondurile M.J. în favoarea baroului Conatanța.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă condamnatul contestator P. M. , la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.12.2014, ora 11,00.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. A. B.
Red jud C D.
2ex// 03.12.2014
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 279/2014. Curtea de Apel... | Anulare/reducere amendă. Art.284 NCPP. Încheierea nr.... → |
|---|
