Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 613/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Curtea de Apel CONSTANŢA - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 613/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 8388/256/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL C.

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 613/P

Ședința publică de la 3 octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. C. M.

Judecător M. U.

Grefier I. C.

Cu participarea Ministerului Public prin procuror L. S.

Pe rol judecarea apelului penal declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia împotriva sentinței penale nr. 2248 din 24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ /2014, având ca obiect violul și furtul (art. 197 cod penal și art. 208,209 cod penal).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 3.10.2014, când a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Asupra apelului penal de față,

Prin sentința penală nr. 2248 din 24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ /2014, s-au dispus următoarele:

„

În baza art. 386 Cpp, constată că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. T., fiul lui Ș. și V., născut la 17.01.1962 în localitatea Băneasa, județul C., domiciliat în orașul Băneasa, ., județul C., CNP_, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 5033/P/2012 din data de 25.10.2013 prevăzute de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 litera g Cp 1968 are corespondent în art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 litera b Cp are corespondent în art. 224 alin. 1 și 2 Cp.

În baza art.208 alin. 1- art. 209 alin. 1 litera g Cp 1968, raportat la art. 74 alin. 1 litera c Cp 1968 și art. 76 litera d Cp 1968 și art. 5 Cp,

Condamnă pe inculpatul O. T. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 192 alin. 1 și 2 Cp 1968, raportat la art. 74 alin. 1 litera c Cp 1968 și art. 76 litera d Cp 1968 și art. 5 Cp,

Condamnă pe inculpatul O. T. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 litera a Cp 1968 raportat la art. 34 alin. 1 litera b Cp 1968,

Inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 cod pen. 1968 în referire la art. 12 din Lg. 187/2012, interzice inculpatului O. T. drepturile prev. de art. 64 alineat 1 lit. a teza a II a și b cod pen. pe durata executării pedepsei, ca pedepse accesorii.

În baza art. 86 alin. 1 Cp 1968,

Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului O. T..

În baza art. 86 alin. 2 Cp 1969, fixează termen de încercare de 3 ani și 6 luni ani, termen care se compune din cuantumul pedepsei aplicare la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 86 alin. 3 Cp 1969,

Inculpatul O. T. are obligația de a respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la organul desemnat de instanță cu supravegherea pe durate termenului de încercare la datele fixate de acesta,

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea,

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele sale de existență,

Desemnează cu supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare stabilit Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C..

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 Cp 1968 privind revocarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, ceea ce ar atrage executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 404 alin. 4 litera a Cpp, deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore dispusă prin Ordonanța nr._/31.10.2012 a Poliției orașului Băneasa.

Ia act că partea vătămată T. A. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 272 alin. 1 Cpp, dispune plata onorariului apărător din oficiu către Baroul C. în sumă de 200 lei, conform delegației . nr. 3718/2013 în favoarea av. R. M., a sumei de 200 lei în favoarea av. D. A., conform delegației nr. 2864/2012, a sumei de 200 lei în favoarea av. R. R., conform delegației nr. 2825/2012.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe inculpat la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

„ Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 5033/P/2012 din data de 25.10.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O. T., fiul lui Ș. și V., născut la 17.01.1962 în localitatea Băneasa, județul C., domiciliat în orașul Băneasa, ., județul C., CNP_, cunoscut cu antecedente penale, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 5033/P/2012 din data de 25.10.2013 pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu( art. 192 Cp- alin. 1 și 2 Cp) și furt calificat( art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 litera g Cp, ambele cu aplicarea art. 33 litera a Cp .

S-a reținut prin actul de sesizare că în noaptea de 14/15.10.2012, în jurul orei 23.30, a pătruns, pe poarta lăsată descuiată, în curtea locuinței părții vătămate T. A., din orașul Băneasa, fără consimțământul părții vătămate, apoi, a pătruns în interiorul garajului situat în curtea locuinței părții vătămate, pe ușa lăsată deschisă, de unde a sustras un motofierăstrău și o bormașină, pe care le-a dus la domiciliul său și le-a ascuns în lada unei canapele extensibile, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. în dauna părții vătămate T. A. și furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g C.pen. în dauna părții vătămate T. A., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

Analizând materialul probator administrat în cauză, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 22.10.2012, Poliția orașului Băneasa a fost sesizată prin plângerea formulată de T. A. cu privire la faptul că la data de 15.10.2012, persoane necunoscute i-au pătruns garajul din curtea imobilului de unde i-au sustras mai multe bunuri. A fost format dosarul nr. 5033/P/2012 (f.8).

Din mijloacele de probă administrate în cauză a rezultat următoarea situație de fapt

În noaptea de 14/15.10.2012, în jurul orei 23.30, învinuitul O. T. a pătruns, pe poarta lăsată descuiată, în curtea locuinței părții vătămate T. A., din orașul Băneasa, fără consimțământul părții vătămate, apoi, în interiorul garajului din curtea locuinței părții vătămate, pe ușa lăsată deschisă. Din garaj, învinuitul a sustras un motofierăstrău și o bormașină, pe care le-a dus la domiciliul său și le-a ascuns în lada unei canapele extensibile.

Bunurile au fost identificate de către organele de poliție în urma unei percheziții domiciliare.

Valoarea bunurilor a fost estimată de partea vătămată la suma de 3.000 lei.

Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului din 22 octombrie 2012 (f.9), a reieșit faptul că din garajul amplasat în curtea locuinței părții vătămate T. A., situat pe ., din orașul Băneasa, lipsesc un motofierăstrău marca Husqwarna și o bormașină marca Bosch, garajul fiind neasigurat la data comiterii furtului.

Din raportul de investigații din data de 28.10.2012 (f.15) a reieșit faptul că numitul O. T., din orașul Băneasa, este cunoscut ca pretabil la comiterea de furturi, a prestat părții vătămate unele activități de construire a două sobe de teracotă în locuință, cu două săptămâni înainte de săvârșirea furtului. A mai rezultat că la locul faptei se mai afla un polizor flex care era defect, polizor ce nu a fost sustras, rezultând din verificări faptul că numai Oltineau T. cunoștea că polizor flexul este defect.

Din raportul de investigații din data de 28.10.2012 (f.16) a reieșit faptul că numitul O. T., din orașul Băneasa, a fost văzut de către Iurucu M., unul dintre vecinii suspectului, intrând în casă având asupra sa un motofierăstrău format mic, de culoare portocalie.

În urma autorizației nr. 58 din 30.10.2012 emisă de Judecătoria Medgidia (f.17), s-a procedat la efectuarea unei percheziții la domiciliul suspectului O. T., din orașul Băneasa, ., jud. C..

Potrivit procesului verbal de efectuare a percheziției din 31 octombrie 2012 (f.18-20), însoțit de fotografii judiciare (f.22-26), la domiciliul lui O. T. au fost identificate ascunse în lada unei canapele extensibile un motofierăstrău marca Huqswarna 353, de culoare portocalie și o bormașină marca Bosch GBH. Despre bunurile identificate, O. G. a declarat verbal că le-a sustras în urmă cu aproximativ 3 săptămâni, în jurul orei 23.50, prin pătrunderea în curtea părții vătămate T. A., apoi în garajul acestuia lăsat deschis. Percheziția a fost efectuată în prezența martorilor-asistenți Memet E. (f.34) și Delicostea V. (f. 36).

Partea vătămată T. A. (f.27-30) arată că în cursul lunii septembrie 2012 i-a solicitat lui O. T. să îi lucreze două sobe de teracotă în locuința sa, pentru care l-a plătit. În dimineața de 15.10.2012, ora 7.00, când a ieșit din casă pentru a pleca la serviciu, a văzut ușa garajului deschisă, precum și poarta de la .. A verificat garajul și a văzut că îi lipsesc un motofierăstrău marca Husqvarna, de culoare portocalie și o bormașină marca Bosch, cu percuție, de culoare albastru cu negru.

Arată că prejudiciul este de cel puțin 3.000 lei.

Potrivit dovezii din 31 octombrie 2012, bunurile sustrase au fost restituite părții vătămate (f.28).

Martorul Iurucu M. (f.32) a arătat că în cursul săptămânii 22-26.10.2012 a aflat de la partea vătămată T. A. din Băneasa despre faptul că înainte cu o săptămână, din garajul locuinței sale, i-au fost sustrase un motofierăstrău și o bormașină. Arată că în noaptea de 27.10.2012, în timp ce se afla în curtea locuinței sale, a văzut lumina aprinsă la locuința vecinului său, O. G., și pe vecinul său care căra un motofierăstrău pe care l-a introdus în interiorul locuinței.

Învinuitul O. T. a fost audiat olograf la data de 22.10.2012 (f.37), acesta susținând că nu are cunoștință despre furt.

Abia după efectuarea percheziției și identificării bunurilor la domiciliul său, învinuitul O. G. a recunoscut fapta de furt (f.38-45), arătând că în noaptea de 14.10.2012, în jurul orei 23.30, îndreptându-se către casă, a văzut garajul părții vătămate T. A. deschis, a pătruns prin poarta curții locuinței, care nu era încuiată, și apoi în garaj care avea ușa deschisă, de unde a luat motofierăstrăul și bormașina pe care le‑a dus la locuința sa, ascunzându-le în lada unei canapele extensibile.

ÎN D.

Faptele învinuitului O. T. care în noaptea de 14/15.10.2012, în jurul orei 23.30, a pătruns, pe poarta lăsată descuiată, în curtea locuinței părții vătămate T. A., din orașul Băneasa, fără consimțământul părții vătămate, apoi, a pătruns în interiorul garajului situat în curtea locuinței părții vătămate, pe ușa lăsată deschisă, de unde a sustras un motofierăstrău și o bormașină, pe care le-a dus la domiciliul său și le-a ascuns în lada unei canapele extensibile,întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. în dauna părții vătămate T. A.,

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g C.pen. în dauna părții vătămate T. A., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

Cele două infracțiuni sunt în concurs real. Potrivit art. 33 lit. a teza a II –a, există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea altei infracțiuni; Astfel, violarea de domiciliu a fost săvârșită în scopul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.

Valorile sociale protejate de cele două norme juridice sunt diferite, inviolabilitatea domiciliului părții vătămate la violare de domiciliu, respectiv patrimoniul părții vătămate la furt calificat.

Mai mult, furtul se poate săvârși într-o situație ipotetică prin pătrunderea în locul împrejmuit ținând de sediul unei persoane juridice, astfel că atunci când este săvârșit în condițiile prezentei cauze, trebuie sancționată și atingerea adusă dreptului la siguranța domiciliului.

De altfel DRIL 31/2007 a Secțiilor Unite - pct. 2 dispune ca infracțiunea de tâlhărie, care are la bază infracțiunea de furt, să fie reținută în concurs cu infracțiunea de violare de domiciliu atunci când se pătrunde fără consimțământ într-un loc împrejmuit ce ține de domiciliul persoanei.

Partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

Astfel, în drept, faptele inculpatului O. T. care în noaptea de 14/15.10.2012, în jurul orei 23.30, a pătruns, pe poarta lăsată descuiată, în curtea locuinței părții vătămate T. A., din orașul Băneasa, fără consimțământul părții vătămate, apoi, a pătruns în interiorul garajului situat în curtea locuinței părții vătămate, pe ușa lăsată deschisă, de unde a sustras un motofierăstrău și o bormașină, pe care le-a dus la domiciliul său și le-a ascuns în lada unei canapele extensibile,întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. 1969 în dauna părții vătămate T. A., corespondent în art. 224 alin. 1 și 2 Cp,

- furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g C.pen. 1969 în dauna părții vătămate T. A., ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., corespondent în art. 228 alin. 1- 229 alin. 1 litera b Cp.

Pentru a stabili în concret pedeapsa, instanța va avea în vedere că pedeapsa este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de asemenea, instanța va ține cont și de faptul că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferințe fizice si nici sa înjosească persoana condamnatului.

În același sens, art. 74 C.pen. prevede că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Prin urmare, pentru stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, va avea în vedere toate circumstanțele reale si personale în care a fost săvârșită fapta.

Astfel, instanța are în vedere limitele de pedeapsa prevăzute de lege, modul și împrejurările de săvârșire a faptelor așa cum au fost expuse mai sus, gradul de pericol social relativ ridicat al faptei, valoarea prejudiciului, datele personale ale inculpatului, care nu are loc de muncă și este fără ocupație, acesta având o atitudine nesinceră, negând inițial fapta., faptul că este cunoscut cu antecedente penale, potrivit fișei de cazier judiciar.

În consecință, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de legea penală.

Ca modalitate de executare a pedepsei aplicate inculpatului instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia. Instanța consideră că echea reglementare îi este mai favorabilă inculpatului în ceea ce privește concursul de infracțiuni și modalitatea de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere poate să asigure scopul și funcțiile pedepsei, ca pe viitor inculpatul să nu mai săvârșească alte infracțiuni. Inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței la nici un termen de judecată.

În acest sens instanța reține că, raportat la circumstanțele reale și personale analizate în cuprinsul prezentei se justifică interzicerea unor drepturi.

În ceea ce privește interzicerea cu titlul de pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c Cod penal din 1969, instanța constată în baza art. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, corelat cu art. 1 din Legea 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție și cu art. 11 din Constituția României, inaplicabilitatea de plano a acestor dispoziții legale interne, în lumina celor statuate de Curte in cauza Hirst c. Marii Britanii.

Astfel, Curtea a stabilit că interzicerea absolută a drepturilor electorale, automată și discreționară, ca urmare a condamnării unei persoane la o pedeapsă privativă de libertate, este de natură să încalce dreptul prevăzut de articolul 3 din Protocolul nr. 1, constând în dreptul la alegeri libere .

În acest sens, Curtea nu poate accepta o interzicere absolută a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstanțe, în temeiul dreptului intern și intră în marja de apreciere a fiecărui stat stabilirea de limitări ale drepturilor cetățenești, fie pe cale legislativă, fie pe cale judiciară a individualizării sancțiunilor, cu singurul amendament al stabilirii unor criterii rezonabile și pertinente, ținând de natura sau de gravitatea faptelor săvârșite.

Pe cale de consecință, instanța urmează a nu face aplicabilitatea art. 64 alin. 1 lit. a și b teza I Cod penal, constând în interzicerea dreptului de a alege autoritățile publice sau în funcții elective publice, respectiv dreptul de a avea o funcție, implicând exercițiul autorității de stat.

În ceea ce privește drepturile prevăzute la lit. c ale art. 64 Cod penal, văzând cele statuate de Curte în cauzele C. și M. contra României, respectiv S. și P. c. României, în temeiul acelorași texte legale amintite anterior, precum și al art. 71 alin. 2 Cod penal, nu va dispune interzicerea, cu titlul de pedeapsă accesorie, nici a acestor drepturi.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, reținând de asemenea dispozițiile art. 5 al. 1 NCP, instanța apreciază că sunt mai favorabile dispozițiile art. 86 alin. 1 Cp 1968, cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În referire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ca modalitate de individualizare cu corespondent în noul Cod penal, indiferent cu care dintre instituțiile menite să o înlocuiască ar fi comparată (renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei etc.), se poate trage concluzia că dispozițiile din noul cod penal sunt mai severe decât cele cuprinse în Codul penal din 1969, ca și conținut. Astfel toate instituțiile noi, în această materie, conțin obligații și măsuri de supraveghere mai drastice decât cele prevăzute de suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În speță sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere ținând cont că pedeapsa stabilită nu depășește 4 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an în afară de cazurile când condamnarea intră în vreun dintre cazurile în art. 38 VCp și, raportat la persoana acestora, de comportamentul acestuia după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei. Față de toate acestea, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei sun supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, termen care se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 86 alin. 1 Cp 1968,

Va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului O. T..

În baza art. 86 alin. 2 Cp 1969, fixează termen de încercare de 3 ani și 6 luni ani, termen care se compune din cuantumul pedepsei aplicare la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

În baza art. 86 alin. 3 Cp 1969,

Inculpatul O. T. va avea obligația de a respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la organul desemnat de instanță cu supravegherea pe durate termenului de încercare la datele fixate de acesta,

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile precum și întoarcerea,

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informații de natură a fi controlate mijloacele sale de existență,

Instanța va desemnează cu supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare stabilit Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C..

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 Cp 1968 privind revocarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, ceea ce ar atrage executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În baza art. 404 alin. 4 litera a Cpp, va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 de ore dispusă prin Ordonanța nr._/31.10.2012 a Poliției orașului Băneasa.

Latura civilă :

Instanța va lua act că partea vătămată T. A. nu s-a constituit parte civilă.

În termen legal, împotriva acestei sentințe penale a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele cuprinse în partea introductivă a prezentei decizii.

La Curtea de Apel Constanta cauza a fost înregistrată sub același număr.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 2248 din 24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ /2014, prin prisma criticilor aduse de apel și sub toate aspectele prev. de art. 417 al. 1,2 cod pr. penală, curtea constată următoarele:

Critica parchetului este întemeiată.

În mod greșit, prima instanță a apreciat că legea penală mai favorabilă este codul penal din 1968.

Potrivit art. 5 cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Condițiile de aplicare a legii penale mai favorabil, astfel cum rezultă din dispoziția legala mai sus enunțată sunt:

- succesiunea de legi penale, să intervină între momentul comiterii faptei și momentul judecării definitive a inculpatului;

- legea penală să fie în vigoare la data când urmează să se aprecieze cu privire la legea penală mai favorabilă;

- toate legile să incrimineze fapta comisă;

- legile succesive incriminează sau sancționează diferit fapta comisă.

Ținând seama ca la data de 1.02.014 a intrat în vigoare noul cod penal, moment la care cauza privindu-l pe intimatul inculpat O. T. se afla în cursul judecății, nefiind pronunțată o hotărâre judecătoreasca definitivă, împrejurarea ca atât codul penal din 1968 cit si noua reglementare penala incriminează infracțiunea de furt calificat, iar acesta din urma incriminează si sancționează diferit aceasta infracțiune, apreciem ca in cauza sunt îndeplinite condițiile impuse de art.5 cod penal.

Cu privire la criteriile de determinare a legii penale mai favorabile instanța urmează a avea in vedere deosebirile sub aspectul condițiilor de incriminare, in sensul că vor fi comparate legile succesive sub aspectul conținutului infracțiunii in forma de baza sau calificata, urmând sa fie considerata mai favorabila legea care prevede unele condiții pentru existenta faptei ca infracțiune, deoarece in lipsa acestora, fapta nu exista ca infracțiune.

De asemenea, se vor avea in vedere deosebirile dintre legile succesive sub aspectul condițiilor de urmărire si judecată, de tragere la răspundere penală.

Sub acest aspect, se vor observa limitele de pedeapsă prevăzute de cele două reglementari penale, urmând a se avea in vedere atât pedeapsa principala, cit si pedepsele accesorii si complementare, natura pedepsei principale, conținutul pedepselor accesorii și complementare, condițiile de aplicare a acestora, examinarea tuturor reglementarilor privitoare la pedeapsa și la mijloacele legale de individualizare.

Comparând cele două legi penale succesive, violarea de domiciliu nemaifiind incriminată ca o infracțiune distinctă, ci ca o agravantă a infracțiunii de furt calificat, din punctul de vedere al condițiilor de incriminare, se constată că faptele incriminate in codul penal din 1968 și in raport de care s-a dispus condamnarea inculpatului, au corespondent in noua reglementare penale, în prevederile art. 228 al. 1 - 229 al. 1 lit. b și al. 2 lit. b cod penal.

Curtea constată că între cele două reglementări succesive există deosebiri si sub aspectul sancționator, limitele de pedeapsa prevăzute de legiuitor in noul cod penal, sub aspectul pedepsei principale fiind mult mai reduse de la 2 ani la 7 ani închisoare, față de 4 ani la 18 ani închisoare, în vechea reglementare penală.

Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că, potrivit legii vechi erau incidente în cauză dispozițiile privind concursul de infracțiuni conform cărora pedeapsa cea mai grea putea fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Ori, potrivit codului penal în vigoare, în lipsa concursului, pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului, va fi mult mai mică.

Ca atare, curtea, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia împotriva sentinței penale nr.2248/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .

În baza art.423 alin.2 cod procedură penală, va desființa în parte sentința penală nr.2248/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ și rejudecând, în baza art.386 cod procedură penală în referire la art.5 cod penal, va dispune schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul O. T. din infracțiunile prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.g vechiul cod penal și de art.192 alin.1 și 2 vechiul cod penal în infracțiunea prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și alin.2 lit.b cod penal.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului atât cu privire la cuantumul pedepsei cât și al modalității de executare se vor avea în vedere criteriile prev. de art.74 Cod penal, în raport de gravitatea faptelor comise și de periculozitatea infractorului, respectiv:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii si in cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Curtea apreciază că, fapta comisă de inculpat prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, cum bine a reținut și prima instanță, raportat la împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, în timpul nopții, prin violarea domiciliului părții vătămate T. A., de unde a sustras un motofierăstrău și o bormașină pe care le-a transportat la domiciliul său, ascunzându-le în lada unei canapele extensibile, dar și valoarea prejudiciului, datele ce caracterizează persoana inculpatului, fără loc de muncă și fără ocupație, cu o conduită nesinceră în cursul procesului penal, cunoscut cu antecedență penală.

Față de aspectele enumerate, curtea urmează a-l condamna pe inculpat la pedeapsa închisorii în modalitatea suspendării sub supraveghere, regim sancționator care este apt să asigure îndeplinirea scopului și funcțiilor pedepsei, acela de reeducare a inculpatului pentru respectarea valorilor sociale încălcate și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către acesta.

Pentru aceste argumente, curtea, va reforma hotărârea supusă controlului judiciar de față sub aspectele analizate.

D. urmare, curtea, În baza art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și alin.2 lit.b cod penal Condamnă pe inculpatul O. T. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012, va înlătura aplicarea pedepsei accesorii.

În baza art.91 cod penal, va dspune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.92 cod penal, va stabili termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art.93 alin.1 lit.a, b, c, d și e cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul O. T. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.93 alin.3 și 4 cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul O. T. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la instituțiile publice ce vor fi stabilite de serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului C. în funcție de posibilitățile concrete de executare existente la nivelul serviciului și la nivelul instituțiilor din comunitate, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Numărul zilnic de ore se va stabili prin legea de executare a pedepselor.

În baza art.94 cod penal, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) și de art.93 alin.3 cod penal se vor comunica serviciului de probațiune.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 cod penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care, inculpatul, cu rea credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege.

Va înlătura aplicarea circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c cod penal 1968.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile MJ, în favoarea avocat G. T. N..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,

Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia împotriva sentinței penale nr.2248/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ ,

În baza art.423 alin.2 cod procedură penală,

Desființează în parte sentința penală nr.2248/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ și rejudecând dispune:

În baza art.386 cod procedură penală în referire la art.5 cod penal,

Dispune schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul O. T. din infracțiunile prev. de art.208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.g vechiul cod penal și de art.192 alin.1 și 2 vechiul cod penal în infracțiunea prev. de art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și alin.2 lit.b cod penal.

În baza art.228 alin.1 – art.229 alin.1 lit.b și alin.2 lit.b cod penal Condamnă pe inculpatul O. T. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art.12 din Legea nr.187/2012, înlătură aplicarea pedepsei accesorii.

În baza art.91 cod penal,

Dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art.92 cod penal,

Stabilește termen de supraveghere de 3 ani.

În baza art.93 alin.1 lit.a, b, c, d și e cod penal,

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul O. T. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului C., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.93 alin.3 și 4 cod penal,

Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul O. T. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile la instituțiile publice ce vor fi stabilite de serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului C. în funcție de posibilitățile concrete de executare existente la nivelul serviciului și la nivelul instituțiilor din comunitate, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Numărul zilnic de ore se va stabili prin legea de executare a pedepselor.

În baza art.94 cod penal,

Datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) și de art.93 alin.3 cod penal se comunică serviciului de probațiune.

Înlătură aplicarea circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c cod penal 1968.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală,

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,

Onorariul avocat oficiu, în sumă de 200 lei se va avansa din fondurile MJ, în favoarea avocat G. T. N..

Definitiva,

Pronunțată în ședință publică, azi 03.10.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

E. C. M. M. U.

GREFIER,

I. C.

Jud. fond. F.S.

Red.jud.dec. M.uzună

Dact. I.C. 6 ex./6.11.2014

← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 611/2014....		Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 279/2014. Curtea de Apel... →

Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 613/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 613/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA