Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 104/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-05-2014 în dosarul nr. 229/88/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 104/P/C
Ședința publică de la 20 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. C. M.
Grefier C. A.
Cu participare procuror – R. C.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul B. D. V. fiul lui V. și V., CNP :_ în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.90/21.02.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul inculpat B. D. V., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. F., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1892/2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.257 – 263 cod procedura penală.
Întrebat fiind de către Președintele Completului, contestatorul inculpat B. D. V. precizează că își menține contestația formulată și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu de către instanță.
Constatând că nu sunt cereri, excepții, sau alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, avocat S. F. pentru contestatorul inculpat B. D. V., solicită aplicarea disp. art. 6 Noul Cod Penal, în sensul reducerii pedepsei aplicată anterior până la maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de înșelăciune din noul cod, respectiv de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Precizează că această cauză a fost suspendată pentru ca I.C.C.J. să se pronunțe cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, dacă aceasta poate fi aplicată pe instituții sau în mod global. Arată că, în susținerea contestației, inculpatul a formulat și note scrise pe care dorește să le depună la dosar, urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei .
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul solicită respingerea contestației formulată de contestatorul inculpat B. D. V., ca nefondată și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin prisma art.6 Cod penal, în condițiile în care la pedeapsa aplicată inculpatului s-ar adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse, apreciază că disp. art.44 Cod penal sunt mai blânde decât disp. art.215 alin.5 din vechiul Cod penal.
Având ultimul cuvânt, contestatorul inculpat B. D. V. arată că este de acord cu apărătorul său și solicită a se lua act de concluziile scrise pe care le-a formulat.
CURTEA,
Asupra contestației de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.90/21.02.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._, s-a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul HG 836/2013 privind pe condamnatul B. D. V., ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 3 februarie 2014, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii mai favorabile constituită la Penitenciarul Tulcea a sesizat Tribunalul Tulcea cu privire la situația juridică a persoanei private de libertate B. D. V., aflat în Penitenciarul Tulcea.
Comisia a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6, alin. 1 din noul cod penal deoarece prin hotărârea de condamnare a fost aplicată o pedeapsă mai mare decât maximul prevăzut de noul cod penal pentru infracțiunea comisă.
Prin sentința penală nr. 60/6 februarie 2008 a Tribunalului Bacău, definitivă la 25 februarie 2008, persoana privată de libertate B. D. V. a fost condamnată la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a, b și c c.pen. anterior, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. 4 și 5 c.pen. anterior, cu aplic. art. 41, alin. 2 c.pen. anterior, infracțiune ce are corespondent în dispozițiile art. 244 alin. 1 și 2 c.pen.
Maximul special al pedepsei principale pentru infracțiune prevăzută de art. 244, alin. 1 și 2 c.pen. este de 5 ani închisoare.
Tribunalul mai constată că B. D. V. a comis infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, conform art. 41, alin. 2 c.pen. anterior.
Potrivit art. 35, alin. 1 c.pen., infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
În cauza de față se constată că actele materiale ce au intrat în conținutul infracțiunii continuate au fost săvârșite împotriva unor persoane diferite, astfel că potrivit noului cod penal aceste acte nu mai constituie o infracțiune continuată, ci fiecare act material constituie o infracțiune unică, iar toate actele materiale un concurs de 10 infracțiuni de înșelăciune.
Potrivit art. 39, alin. 1, lit. b c.pen., în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Prin urmare, pentru cele 10 infracțiuni de înșelăciune comise, pedeapsa maximă ce s-ar putea aplica, conform noului cod penal persoanei privată de libertate B. D. V. ar fi de 20 de ani închisoare (5 ani plus 1/3 din 9 x 5 = 45), pedeapsă evident mai mare decât pedeapsa de 10 ani închisoare pe care o execută în prezent.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat contestație condamnatul B. D. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art.6 cod penal întrucât, maximul special al pedepsei prevăzute de textul legal care incriminează infracțiunea de înșelăciune în noul cod penal este mult mai mic decât pedeapsa ce i s-a aplicat prin hotărârea de condamnare.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei sentințe din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
Conform art. 6 alin. 1 cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Reținem că textul legal evidențiat face trimitere la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, însă nu reglementează și situațiile în care pedeapsa aplicată condamnatului reprezintă o rezultantă a unei pluralități de infracțiuni sub forma concursului, infracțiunii continuate sau complexe ori a recidivei.
În rezolvarea acestei situații, s-a pronunțat de ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr.1/14.04.2014 prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie prin încheierea din data de 7 februarie 2014, în Dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni și s-a stabillit că "În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi."
Decizia pronunțată este obligatorie potrivit dispozițiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Reținem că, instanța de fond, în analiza incidenței dispozițiilor art.6 cod penal a procedat astfel cum a statuat și ÎCCJ prin decizia pronunțată, în sensul că, mai întâi a stabilit incidența dispozițiilor art.6 cod penal raportat la maximul special prevăzut de noul cod penal pentru infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului, după care a analizat dacă pedeapsa rezultantă a concursului de infracțiuni, stabilită potrivit noilor reglementări legale este mai mare sau mai mică decât pedeapsa la care a fost condamnat contestatorul și întrucât cuantumul pedepsei rezultante era mai mare, a stabilit că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.6 cod penal.
În consecință, după verificarea stabilirii în mod corect a pedepsei rezultante potrivit noilor dispoziții legale și având în vedere că aceasta este, ipotetic, mai mare decât pedeapsa la care a fost condamnat contestatorul, Curtea, fiind ținută de dezlegarea problemei de drept dată de ÎCCJ, va aprecia criticile formulate de contestator ca neîntemeiate. și în baza art.425 ind.1 alin.1 și 7 pct.1 lit.b cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat B. D. V. împotriva sentinței penale nr.90/21.02.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală, va fi obligat contestatorul condamnat B. D. V. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile MJ, în favoarea avocat S. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.425 ind.1 alin.1 și 7 pct.1 lit.b cod procedură penală,
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat B. D. V. împotriva sentinței penale nr.90/21.02.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._ .
În baza art.275 alin.2 cod procedură penală
Obligă contestatorul condamnat B. D. V. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile MJ, în favoarea avocat S. F..
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2014.
Președinte, Grefier,
E. C. M. C. A.
Jud. fond A.I.
Red.jud.E.C.M./05.06.2014/2 ex.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
