Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 111/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 322/36/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 111/P
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Grefier A. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror – I. D.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpații M. F., arestat, fiul lui H. și Mieluța, născut la data de 09.06.1973, și N. A., arestată, fiica lui I. și N., născută la data de 23.06.1987 în C., în prezent deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 16.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 358 alin.1 cod procedură penală, se prezintă contestatorul inculpat M. F., în stare de arest, asistat de apărătorul ales O. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și contestatoarea inculpată N. A. - în stare de arest și asistată de apărător ales D. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 257 – 261 și art. 353 cod procedură penală.
Instanța aduce la cunoștința inculpaților contestatori M. F. și N. A. prevederile art. 83 al.1 lit.a cod procedură penală, potrivit cărora aceasta au dreptul de a nu da nici o declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu vor suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă vor da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva lor, ambii inculpați precizează că nu doresc să dea o nouă declarație și mențin pe cale date anterior în cauză, aspect consemnat în procesele verbale atașate la dosarul cauzei.
Constatând că nu sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri .
Apărătorul contestatorului inculpat M. F., avocat O. A., având cuvântul, critică hotărârea instanței de fond, care în mod greșit ,a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, deși din probele administrate până la acest moment procesual, cu referire la declarațiile martorilor, raportul de expertiză medico – legală întocmit la INML București nu rezultă că decesul victimei a survenit urmare a loviturii produse de către o persoană cu un topor, deși nu a fost găsit acest obiect. Ca atare, susține că probele administrate în cauză nu reiese că inculpatul a folosit un topor, chiar dacă instanța a reținut că, imediat după incident, au fost efectuate cercetări la fața locului.
Concluzionând, solicită admiterea contestației, precum și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu
Apărătorul contestatoarei inculpate N. A., avocat D. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Analiza raportului de expertiză medico . legală depus la dosar nu relevă posibilitatea ca decesul victimei să fi survenit, ca urmare a unei lovituri, care să fi fost aplicată cu un par ( bâtă din lemn).
La punctul XII al expertizei, se precizează că fracturile cranio- faciale nu s-au putut produce prin aplicarea mai multor lovituri, cel mai probabil fiind consecința unei singure lovituri cu partea laterală a muchiei unui topor în dinamică, prin lovire laterală cranian parietal dreapta și mișcare descendentă oblică spre obrazul drept pe plan osos denivelant, pe traiectul zonei afectate a hemicraniului drept partea contondentă a agentului vulnerant ( muchia acționând secvențial).
S-a mai reținut că, inițial, lovirea a avut loc cu latura superioară a muchiei netăioase, iar ulterior prin contact cu proeminența unghiului laturilor muchiei și, în final, prin lovire cu suprafața plană laterală a porțiunii netăioase a muchiei toporului, la obrazul drept cu mențiunea că toate leziunile traumatice menționate anterior și care au avut rol în tanatogeneză.
Singurele declarații incriminatoare la adresa inculpatei sunt cele date de soția și soacra victimei și care, în opinia sa, nu pot servi la aflarea adevărului datorită subiectivismului acestora.
În plus, chiar martorii din tabăra victimei au precizat că inculpata nu avut o bâtă de lemn în mână.
Consideră că există suficiente garanții în cauză că inculpata se va prezenta în continuare și își va susține nevinovăția, aceasta nu a încercat în nici un moment să influențeze martorii.
De asemenea, solicită a se avea în vedere și faptul că inculpata, care are un copil minor de creștere, dorește să se implice activ în creșterea și educarea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de ambii inculpați și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Urmează a se constata că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați cu respectarea dispozițiilor legale și în considerarea subzistenței temeiurilor ce au fost avute în vedere la momentul inițial și care impun privarea de libertate în continuare a celor doi inculpați.
În plus, susține că nu există suficiente garanții în sensul că inculpații vor respecta obligațiile impuse de organul judiciar, în eventualitatea în care se va dispune o măsură mai blândă, câtă vreme ambii inculpați au încercat în diverse moduri să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Contestatorul inculpat M. F., având personal cuvântul, menționează că este de acord cu concluziile apărătorului său, Precizează că acuzațiile ce i se aduc de către procuror sunt nereale, întrucât nu a folosit nici un topor. Are patru copii iar situația lor materială, deși precară, se poate îmbunătăți dacă se va dispune arestul la domiciliu, având în vedere s ocupația sa, acre-i permite lucru la domiciliu.
Contestatoarea inculpată N. A., având personal cuvântul, menționează că este de acord cu concluziile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței.
.
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 16.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
,,În baza art. 362 alin. 2 Cod proc.pen. raportat la art. 208 Cod proc.pen.:
Menține măsura arestului preventiv față de inculpații M. F. (arestat, fiul lui H. și Mieluța, născut la data de 09.06.1973, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta Albă, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.art. 174- 175 lit.i cod penal) și N. A. (arestată, fiica lui I. și N., născută la data de 23.06.1987 în C., deținută în Arestul I.P.J. C.).
Respinge ca nefondate cererile privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu respectiv revocarea măsurii arestului preventiv formulată de inculpații M. F. și N. A..
Cu drept de contestație,,
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că:
Inculpatul M. F. a fost arestat preventiv la data de 29.11.2012,iar ulterior a fost trimis în judecată alături de inculpata N. A., prin rechizitoriul 1820/12.04.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., fiind cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174- 175 lit.i Cod Penal.
In fapt inculpații sunt acuzați că la data de 25.11.2012, pe fondul unui conflict preexistent si in derularea unor ostilități deschise între doua familii - mai întâi inculpatul M. F. ar fi aplicat o lovitură cu partea lată a toporului asupra capului lui I. KAMBER, lovitură urmată de cea aplicată cu un par de N. A., ce au determinat decesul victimei.
Prin încheierea penală 24/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosar penal 24/26.02.2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei N. A. în baza temeiurilor prevăzute de art. 143 Cod proc.pen. respectiv art. 148 lit. a,f Cod proc.pen. .
Cercetarea judecătorească se află la final, fiind dispuse a fi întocmite referate de evaluare ce urmează a se efectua de către Serviciul de Reintegrare de pe lângă Tribunalul C. .La ultimul termen de judecată s-a constatat efectuată expertiza medico-legală de către I.M.L . M. Minovici și a fost audiată inculpata.
Raportat la datele oferite de întregul material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești (din probele administrate în cauză (procesul-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile martorilor N. L., P. A. - lucrători de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului imediat după incidente; declarațiile martorilor M. V., I. ILDÎZ, I. FERDI, A. BAHAR și A. Ș., declarațiile membrilor grupului din care a făcut parte și victima I. KAMBER, planșele foto, procesele-verbale de confruntare, cele de căutare a inculpaților și a membrilor grupului din care acesta făcea parte; concluziile raportului de expertiză efectuat de Institutul M. Minovici, declarațiile inculpaților), se constată că există, conform art. 202 Cod proc.pen., probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune și, având în vedere că pentru inculpata N. A. a fost necesar a se îndeplini demersuri spre a fi adusă la cercetarea efectuată în acest dosar, se poate aprecia că măsura preventivă a arestului este justificată de necesitatea împiedicării sustragerii inculpatei de la judecată, servind scopului bunei administrări a cauzei raportat la ambii inculpați.
Conform art. 223 alin. 1 Cod proc.pen.: Măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, de către judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, în cursul judecății, numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni
De asemenea, conform art. 223 alin. (2) C. proc. pen „Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații, cea de omor, este sancționată cu pedeapsa de la 10 la 20 de ani, limita maximă fiind superioară celei impuse de art. 223 alin. 2 C. proc. pen., de 5 ani.
Evaluând gravitatea faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, valoarea socială fundamentală căreia i s-a adus atingere, urmarea gravă produsă constând în decesul unei persoane, împrejurări concrete și modalitatea în care s-a derulat conflictul, datele privitoare la persoana fiecărui inculpat, se constată că privarea inculpaților de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar crea o stare de pericol pentru ordinea publică dedusă din circumstanțele de săvârșire a infracțiunii de omor– astfel cum au fost expuse și deși inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, privarea lor de libertate este o măsură necesară și proporțională raportat la interesul general al societății care prevalează în acest caz asupra regulii respectării liber tații individuale dar și în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal .
Totodată, lăsarea în libertate a inculpaților ar putea să încurajeze și alte persoane predispuse la săvârșirea altor infracțiuni de același gen, să acționeze fără teamă de reacția imediată și promptă a organelor judiciare.
In plus, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatei N. A., apreciem că doar măsura arestului preventiv este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod proc.pen. astfel că nu se justifică nici în cazul acesteia dar nici în cazul inculpatului M. F., înlocuirea acesteia, conform art. 242 alin. 2 Cod proc.pen., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
În baza art. 362 alin. 2 Cod proc.pen. raportat la art. 208 Cod proc.pen., a menținut măsura arestului preventiv față de inculpații M. F. și N. A. și a respins ca nefondate cererile privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu respectiv revocarea măsurii arestului preventiv formulată de inculpații M. F. și N. A..
Împotriva încheierii de ședință din 16.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ au formulat contestație inculpații M. F. și N. A., care în esență prin apărătorul ales, au solicitat admiterea contestației formulată împotriva încheierii de ședință, apreciind că cercetare judecătorească a fost finalizată, iar probe sau indicii din care să rezulte, suspiciunea rezonabilă că vor influența buna desfășurare a procesului sau că vor comite din nou alte fapte penale nu există și s-a solicitat înlocuirea arestului preventiv cu măsura controlului judiciar/ arestul la domiciliu, în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal..
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, prin prisma criticilor formulate de contestatori și din oficiu, curtea constată nefondate contestațiile formulate de inculpații M. F. și N. A..
Prin rechizitoriul 1820/12.04.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații M. F. și N. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174- 175 lit. i Cod Penal, pentru că la data de 25.11.2012, pe fondul unui conflict preexistent si in derularea unor ostilități deschise între doua familii - mai întâi inculpatul M. F. ar fi aplicat o lovitură cu partea lată a toporului asupra capului lui I. KAMBER, lovitură urmată de cea aplicată cu un par de N. A., ce au determinat decesul victimei.
Conform disp. art. 208 alin. 4 C. pr. pen. instanța este obligată să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu dispuse față de inculpat.
Potrivit art. 208 alin. 3 C. pr. pen. raportat la art. 207 alin. 4 C. pr. pen. se prevede că atunci când temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța menține măsura preventivă.
Art. 242 alin. 2 C. pr. pen., prevede că, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, este posibilă dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, măsura suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.
Din probele administrate în cauză în timpul urmăririi penale și a cercetării judecătorești:declarațiile martorilor N. L., P. A., declarațiile lucrătorilor de poliție care au efectuat cercetarea la fața locului imediat după incidente,declarațiile martorilor M. V., I. Ildîz, I. Ferdi, A. Bahar și A. Ș.,declarațiile membrilor grupului din care a făcut parte și victima I. Kamber, planșele foto, procesele verbale de confruntare, rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea de care sunt acuzați prin rechizitoriu, prin suspiciune rezonabilă înțelegându-se existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunile de care este acuzat.
Curtea, precizează că în mod corect judecătorul fondului a justificat menținerea arestării preventive de necesitatea protejării ordinii publice, temeiul fiind art. 223 alin. 2 C. pr. pen.
Potrivit art. 223 alin. 2 C. pr. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Contestatorii inculpați sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de omor, iar din circumstanțele concrete de comitere a faptei rezultă că aceasta infracțiunea prezintă un grad ridicat de pericol social care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Pericolul pentru ordinea publică trebuie evaluat după analizarea gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia.
În acest sens, Curtea apreciază că, fapta inculpaților prezintă o gravitate deosebită, în condițiile în care a fost suprimată viața unei persoane, la săvârșirea faptei ar fi participat mai multe persoane, s-ar fi folosit corpuri contondente, edonee, între părți mai avuseseră loc conflicte, care în final au degenerat în comiterea unei fapte de omor.
Față de natura și gravitatea faptei, urmarea produsă, este cert că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea în continuare în rândul comunității un sentiment de insecuritate și de neîncredere în autoritățile judiciare care concură la înfăptuirea justiției, putând da naștere la o stare de temere, datorită faptului că aceste autorități nu acționează cu suficientă fermitate pentru sancționarea și prevenirea unor fapte grave, prin care se atentează la valoarea socială supremă – viața.
În mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa, a subliniat că uneori, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o tulburare socială, ce justifică detenția provizorie pentru o perioadă de timp, necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, dar și pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal. Instanța europeană a mai statuat că existența unui pericol real de tulburare a ordinii publice în cazul eliberării celui în cauză constituie un motiv pertinent și suficient pentru prelungirea detenției preventive (cauza J. contra României), astfel încât, cel puțin la acest moment procesual, lipsa antecedentelor penale și situația familială a inculpaților, nu constituie argumente suficiente pentru a da prioritate interesului personal al acestora, în raport cu interesul general vizând ordinea publică și buna desfășurare a procesului penal.
Lăsarea în libertate a inculpaților ar conduce la revenirea acestora în comunitatea unde a fost comisă fapta, între persoanele cu care s-au aflat în conflict, de aceea nu ar fi în interesul menținerii ordinii sociale ca inculpații să revină în comunitate, putând apărea conflicte noi între grupurile aflate în relații tensionate și deși inculpații M. F. și N. A., se află la primul conflict cu legea penală, au o familie, un loc de muncă și copii minori în întreținere, revenirea acestora în mediul din care provin ar putea influența negativ buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce privește durata arestării preventive curtea apreciază că are caracter rezonabil, fiind justificată de circumstanțele concrete ale cauzei și corespunde scopului pentru care a fost dispusă și natura acuzației adusă inculpaților.
Durata procesului penal și, implicit, durata privării de libertate au fost influențate de necesitatea administrării a numeroase mijloace de probă, care în mod obiectiv au impus o perioadă de timp semnificativă, însă nu s-au constatat perioade de inactivitate din partea organelor judiciare, cărora să le fie imputată durata procedurii judiciare, așa încât nu se poate considera că durata arestării preventive a depășit o durată rezonabilă.
De altfel, în art. 239 alin. 1 C. pr. pen. se prevede că durata maximă a arestării preventive în primă instanță nu poate fi mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății și, în niciun caz, mai mare de 5 ani. Durata arestării preventive în prezenta cauză este mult îndepărtată de limitele maxime prevăzute de art. 239 alin. 1 C. pr. pen., iar limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor ( închisoarea de la 10 la 20 ani ) nu susțin aprecierea că durata arestării preventive constituie în fapt o executare anticipată a pedepsei.
Conform art. 9 al.2 .c.pr.pen. orice măsură preventivă sau restrictivă de libertate se dispune în mod excepțional și doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, iar în prezenta cauză, și în raport de momentul procesual, sfârșitul cercetării judecătorești, sunt satisfăcute exigențele acestui text de lege, mai ales în condițiile în care inculpații contestatori nu au colaborat în timpul instrucției penale.
În consecință, curtea precizează că, scopul pedepsei în acest moment procesual, nu poate fi atins prin măsura preventivă a arestului la domiciliu sau controlului judiciar, singura măsură preventivă de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal fiind arestarea preventivă .
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un sentiment de insecuritate în rândul comunității, prevalând interesul protejării ordinii publice în detrimentul unei alte măsuri preventive mai puțin severe, respectiv arestul la domiciliu/controlul judiciar .
Pentru considerentele expuse, Curtea,
În baza art. 206 C. Pr. P.. rap. la art.425 alin.7 pct.1 lit. b C. Pr. P..:
Va respinge, ca nefondată contestația declarată de către inculpații contestatori M. F. și N. A., împotriva încheierii de ședință din 16.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga inculpații contestatori M. F. și N. A., la plata sumei de câte 200 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 206 C. Pr. P.. rap. la art.425 alin.7 pct.1 lit. b C. Pr. P..:
Respinge, ca nefondată contestația declarată de către inculpații contestatori M. F. - fiul lui H. și Mieluța, născut la data de 09.06.1973 și N. A. -fiica lui I. și N., născută la data de 23.06.1987 , împotriva încheierii de ședință din 16.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpații contestatori M. F. și N. A., la plata sumei de câte 200 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.05.2014, ora 10,45.
Președinte, Grefier,
C. D. A. B.
Jud. fond . M L T.
Red. dec. jud. C.D.
2ex/ 21.05.2014
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 47/2014. Curtea de Apel... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
