Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 133/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 133/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-02-2014 în dosarul nr. 516/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 133
Ședința publică din data de 01 februarie 2014
Președinte – I. N.
Judecător – M. E. G.
Judecător – D. D.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. L., din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului, potrivit art. 17 alin.2 din Legea nr._, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, declarat de inculpatul A. R., fiul lui N. și Lucreția, născut la data de 14.09.1971 în ., domiciliat în Ploiești, .. 41 A, jud. Prahova, fără forme legale în București, .. 54, sector 1, C.N.P._, în prezent aflat în Arestul I.J.P. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în temeiul art. 1608a alin. 6 Cod proc. penală s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat A. R., în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales B. C. din cadrul Baroului București, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/27.01.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței și, în temeiul art. 172 alin. 7 Cod proc. penală, s-a dat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu recurentul inculpat A. R., aflat în stare de arest preventiv.
Avocat ales B. C., pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și, față de actele și lucrările dosarului, în temeiul disp. art.38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat ales B. C., pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și potrivit art. 17 alin. 2 din Legea 255/2013 să se ia față de inculpat oricare dintre măsurile neprivative de libertate prevăzute în noul cod de procedură penală, respectiv controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune sau arestul la domiciliu.
Referitor la recursul declarat de inculpat, susține următoarele:
S-a formulat prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar, prima dată, după o perioadă de 3 luni de la momentul arestării preventive a inculpatului A. R., apreciind că acesta poate beneficia de liberare provizorie sub control judiciar.
Susține astfel, având în vedere că inculpatul și-a încheiat declarațiile ce urma să le dea în cursul urmăririi penale, iar dacă la începutul urmăririi penale a încercat să se apere, nerecunoscând comiterea infracțiunilor, ulterior a înțeles să trebuie să dea declarații lămuritoare în cauză, cum de altfel s-a și întâmplat, făcând chiar și un denunț.
Ca atare, apreciază că la acest moment inculpatul poate beneficia de liberarea sa provizorie, avându-se în vedere totodată și practica judiciară a ICCJ în care se menționează că dacă inculpatul a recunoscut comiterea faptei poate beneficia de dispozițiile art. 160b alin.2 Cod proc. penală.
Este adevărat că, așa cum a mai arătat, se poate reține faptul că inițial inculpatul nu a avut o poziție sinceră, însă după recunoașterea faptelor, apreciază că acesta poate beneficia de liberare sub control judiciar, pe motiv că nu va influența în niciun fel părțile sau martorii, iar toate actele contabile sunt în posesia organelor de urmărire penală.
În încheierea recurată, instanța de fond reține că apărările invocate de inculpat au fost analizare și verificate cu ocazia arestării sale preventive atât de instanța de fond, cât și de instanța de control judiciar, precum și cu ocazia prelungirii măsurii arestării preventive, cu toate că la acest moment nu ne aflăm în fața unei asemenea instituții.
Din punctul său de vedere, cererea de față ar fi inadmisibilă dacă s-ar susține că nu mai subzistă temeiurile inițiale pentru care s-a luat împotriva inculpatului măsura arestării preventive, însă acesta a sesizat instanța de judecată cu o cerere de liberare provizorie iar instanța trebuie să stabilească dacă inculpatul, prin liberarea sa sub control judiciar, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea vreunei părți, martor sau expert.
Făcând o paranteză, precizează că, ascultând pledoaria reprezentantului Ministerului Public în cauzele anterioare, acesta a făcut referire la faptul că opinia publică este informată prin mass-media, însă opinia publică este informată nu numai prin mass-media, ci și de către DNA privind activitatea acestei instituții.
Revenind la recursul formulat, susține că instanța de fond la pronunțarea soluției nu a avut în vedere condițiile cerute de instituția liberării provizorii pe cauțiune, ci a avut în vedere măsurile luate la arestarea preventivă.
În plus, solicită a se avea în vedere și latura personală a inculpatului, care provine dintr-o familie organizată, părinții săi fiind economist, respectiv medic, iar acesta, la rândul său, este absolvent de studii superioare fiind licențiat ca economist, astfel că prezintă garanții suficiente pentru a i se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
În altă ordine de idei, dorește să facă referiri la limitele de pedeapsă, care potrivit noului cod penal sunt prevăzute cu închisoare de la 2 la 7 ani pentru trafic de influentă, iar ca urmare a denunțului formulat de clientul său, aceste limite se înjumătățesc, astfel că acestea vor fi cuprinse între 1 an și 3 ani și jumătate. De asemenea, având în vedere poziția sinceră a inculpatului și faptul că urmează ca în fața instanței de judecată să uzeze de dispozițiile art. 3201 Cod proc. penală, aceste limite de pedeapsă vor fi scăzute cu o treime, astfel că aceste limite de pedeapsă de care va beneficia inculpatul vor fi mult diminuate față de cele avute în vedere de către instanța de fond la momentul arestării sale preventive.
Este adevărat că, prezenta cauză nu este o instituție care permite a se antama fondul, însă solicită a se avea în vedere de către instanța de control judiciar declarația inculpatului, prin care el și-a lămurit situația juridică. Că există alte persoane care urmează a fi cercetate, această situație nu este un argument pentru ținerea clientului său în stare de arest preventiv și de asemenea, nu-l privește pe inculpatul A. R. cine anume va mai răspunde pentru faptele lui în acest dosar.
În plus, se mai arată faptul că nu întâmplător a invocat limitele de pedeapsă, ci pentru că există posibilitatea ca inculpatul să nu execute pedeapsa în stare de deținere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Prahova ca legală și temeinică.
Solicită a se observa că inculpatul A. R. prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar circumstanțele de ordin personal trebuie puse în balanță cu gravitatea faptelor de care acesta este cercetat.
În plus, în cauză mai sunt de identificat și alte persoane care au legătură cu cauza de față și de asemenea, trebuie stabilită participația tuturor acestor persoane la comiterea infracțiunilor, astfel că lăsarea în libertate a inculpatului ar duce la zădărnicirea aflării adevărului.
Referitor la poziția sinceră a inculpatului și a denunțului formulat de către acesta, se arată că, așa cum a reținut și instanța de fond, acestea trebuie interpretate prin prisma faptului că inițial inculpatul a negat orice participare la activitatea infracțională, pentru ca ulterior să își nuanțeze poziția procesuală, iar în final să recunoască cele imputate, motiv pentru care aceste situații nu pot duce la ideea oportunității punerii în libertate a inculpatului.
Prin urmare, apreciază că nu este necesară punerea în libertate a inculpatului, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat A. R., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său ales, cu precizarea că nu se va sustrage de la urmărirea penală, cum de altfel nu a făcut nici înainte de a fi arestat, întrucât atunci când a auzit ceea ce se întâmplă se afla într-o altă țară de unde a venit pentru a-și clarifica situația.
Mai arată de asemenea că, pe durata anchetei a înțeles gravitatea faptelor sale, fiind sincer, făcând de asemenea și un denunț materializat, nu are antecedente penale și are un copil minor în întreține în custodie comună cu fosta sa soție.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2014, Tribunalul, Prahova, în temeiul art. 1608a alin. 6 Cod procedură penală a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. R., fiul lui N. și Lucreția, născut la data de 14.09.1971 în ., domiciliat în Mun. Ploiești, .. 41 A, jud. Prahova, fără forme legale în București, .. 54, sector 1, C.N.P._, în prezent aflat în Arestul I.J.P. Prahova.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Prahova la data de 28.01.2014 inculpatul A. R., fiul lui N. și Lucreția, născut la data de 14.09.1971 în ., domiciliat în Mun. Ploiești, .. 41 A, jud. Prahova, fără forme legale în București, .. 54, sector 1, C.N.P._, în prezent aflat în Arestul I.J.P. Prahova a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat în esență că nu constituie un pericol pentru ordinea publică, a avut o atitudine sinceră, de colaborare cu organele de urmărire penală, a formulat trei denunțuri, din care unul concretizat în sensul începerii urmăririi penale și a dispunerii unei măsuri preventive, perioada de trei luni de la momentul arestării reprezintă un termen rezonabil al acestei măsuri.
În vederea soluționării cauzei s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 183/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .-Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.
La termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2014 instanța a admis în principiu cererea și a procedat la ascultarea inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Ordonanța nr. 465/P/2013 din 12.11.2013 P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, (fila 22 vol. I d.u.p.), a dispus extinderea cercetărilor și începerea urmăririi penale față de inculpat trafic de influență, prev. de art. 257 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin Ordonanța cu același număr din 13.11.2013, (fila 33 vol. I d.u.p), s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu nr. 65 din data de 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, (fila 148 vol. I d.u.p.), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile începând cu data de 13.11.2013, până în data de 11.12.2013 inclusiv.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă nr. 264/U/2013.
Ulterior, prin Ordonanța nr. 183/P/04.12.2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, (fila 179 vol. I d.u.p.), s-a dispus extinderea cercetării penale față de inculpat, cu privire la alte două acte materiale ale infracțiunii, astfel că inculpatul în prezent este cercetat pentru comiterea a trei acte materiale ale infracțiunii de trafic de influență.
Prin Încheierea din Camera de Consiliu pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 09 decembrie 2013 în dosarul nr._ s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 12 decembrie 2013 la 10.01.2014, inclusiv.
Ulterior, prin Încheierea din Camera de Consiliu pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 07 ianuarie 2014 în dosarul nr._, fila 445 vol. VIII d.u.p., s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, pentru încă o perioadă de 30 de zile, de la 11.01.2014 la 09.02.2014 inclusiv.
La momentul luării și prelungirii măsurii arestării preventive, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C.p.p., în sensul că exista indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
În esență, se reține în prezent în sarcina inculpatului că, în perioada 2011-2013, prin acte materiale repetate și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și a primit de la D. I. – administrator al S.C. STAR T&D SRL Blejoi și de la O. N. – administrator al .. Mănești, sumele de 5.204.005 lei, respectiv 255.722, 72 lei, disimulate în contravaloarea unor lucrări subcontractate fictiv de aceste societăți către S.C. MARCONSTRUCT COMPANY S.R.L. Ploiești și S.C. S&S WIZARD ADVERTISING S.R.L. Ploiești – administrate în fapt de inculpat (lucrări executate în realitate de firmele S.C. STAR T&D SRL Blejoi și . Mănești ), în schimbul intervenției la președintele Consiliului Județean Prahova – C. M., pe lângă care a lăsat să se creadă că are influență, în scopul obținerii de către cele două societăți de la respectiva instituție publică a lucrărilor de deszăpezire a drumurilor județene, iar de la P. C. Gimi - reprezentant al .. Bănești a pretins și primit suma totală de 6.765.506,95 lei, reprezentând un procent din contravaloarea unor lucrări câștigate de . Bănești și decontate din bugetele Consiliului Județean Prahova și Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, în schimbul intervenției sale la președintele Consiliului Județean Prahova – C. M., respectiv la factorii de decizie din cadrul Ministerului pe lângă care a lăsat să se creadă că are influență, în scopul decontării către .. Bănești a sumelor cuvenite pentru lucrările deja efectuate și obținerii altor lucrări în urma procedurilor de achiziție publică derulate la nivelul Consiliului Județean Prahova, procent plătit prin efectuarea de către .. Bănești a unor lucrări și prin achitarea unor facturi fictive în conturile unor societăți administrate în fapt de inculpat și anume S.C. S&S WIZARD ADVERTISING S.R.L. Ploiești și S.C. MARCONSTRUCT COMPANY S.R.L. Ploiești.
A mai reținut instanța că este de asemenea cu certitudine îndeplinită și condiția prev. de art.148 lit.f) Cod procedură penală în privința limitei pedepsei pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, pedeapsă care este superioară celei minime de 4 ani prevăzută de acest text de lege, iar în plus lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit disp. art. 1601 Cod procedură penală, în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate sub control judiciar.
Liberarea provizorie, deși nu este o măsură preventivă, poate fi considerată ca fiind o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive, o instituție destinată să concilieze libertatea individuală (prin evitarea detenției) și protecția socială (impunând un control asupra persoanei liberate, prin instituirea de obligații sau de restricții ale libertății), scopul urmărit prin ambele măsuri - chiar dacă sunt de natură diferită - fiind același și anume, buna desfășurare a procesului penal în ansamblul său.
Individualizarea măsurii preventive este lăsată, în cursul judecății, întotdeauna, la latitudinea judecătorului, respectiv, a instanței, pentru a aprecia dacă controlul judiciar este suficient sau se impune luarea, respectiv, menținerea, față de inculpat, a măsurii arestării preventive.
Din analiza prevederilor art. 136 alin. (2) Cod procedură penală, potrivit cărora, „scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune” corelate cu cele ale art. 1602 Cod procedură penală, rezultă că pentru a se putea dispune liberarea provizorie trebuie îndeplinite trei condiții, două pozitive și una negativă.
Prima condiție pozitivă se referă la faptul că liberarea provizorie (indiferent de modalitate) este condiționată de privarea de libertate a persoanei, ea neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv.
A doua condiție pozitivă, vizează natura și gravitatea infracțiunii săvârșite.Sub acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 1602 alin. (1) Cod procedură penală „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care lege prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani”.
Condiția negativă vizează comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie.
Astfel, potrivit art. 1602 alin. (2) Cod procedură penală, „liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.
Îndeplinirea condițiilor sus-menționate nu conferă celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocație - concluzie ce se desprinde din art. 1602 alin. (1) Cod procedură penală - care prevede „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda..”, instanța de judecată având facultatea și nu obligația de a dispune măsura. Aceasta poate refuza liberarea provizorie, dacă apreciază că detenția provizorie este absolut necesară, iar scopul procesului penal, astfel cum este definit în art. 136 Cod procedură penală nu poate fi asigurat decât prin menținerea măsurii arestării preventive.
Din perspectiva C.E.D.O., în art. 5 paragraful 3 se arată că orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol, are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.
Pentru a înțelege sensul dispozițiilor legale sus-menționate, în jurisprudența sa, instanța europeană a stabilit cu exactitate domeniul lor de aplicare. Astfel, s-a apreciat că este esențial ca, în funcție de starea de detenție a persoanei împotriva căreia se desfășoară urmărirea penală, instanțele naționale să aprecieze dacă intervalul scurs înaintea judecării inculpatului a depășit, la un moment dat, limitele rezonabile, adică cele ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, putea fi impus, în mod rezonabil, unei persoane prezumată nevinovată.
Cu valoare de principiu, instanța europeană a decis că termenul final al detenției provizorii la care se referă art. 5 paragraful 3 din Convenție este ziua când hotărârea de condamnare a devenit definitivă sau aceea în care s-a stabilit asupra fondului cauzei, fie chiar numai în primă instanță. A mai stabilit Curtea că, gravitatea unei fapte poate justifica menținerea stării de arest, în condițiile în care durata acesteia nu a depășit o limită rezonabilă.
Raportând dispozițiile cuprinse în legea națională (art. 1602 și urm. Cod procedură penală) corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenție, la speța dedusă judecății, Tribunalul a constatat că în acest moment, un control judiciar instituit în sarcina inculpatului ar fi insuficient pentru realizarea scopului procesului penal, astfel cum este definit de art. 136 alin. (1) Cod procedură penală și că se impune menținerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel și principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat.
În cadrul liberării provizorii instanța de fond a analizat, așa cum a arătat, doar oportunitatea punerii în libertate a inculpatului.
Sub acest aspect, au fost invocate circumstanțe de ordin personal ale inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată și a avut o atitudine sinceră în cursul cercetărilor.
Fără a nega cele reliefate de inculpat, s-a constatat că argumentele de ordin personal au fost avute în vedere de instanța de fond și de cea de control judiciar la analizarea necesității luării și prelungirii măsurii arestării preventive.
În privința comportamentului sincer, din studierea declarațiilor succesive ale inculpatului, inclusiv cele date cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, s-a constatat că acesta a negat inițial orice participare la activitatea infracțională, pentru ca ulterior să își nuanțeze poziția procesuală, în final recunoscând cele imputate și formulând denunțuri în cauză.
Atitudinea sinceră a fost însă, în opinia instanței, un element de normalitate, iar nu unul care să ducă automat la ideea oportunității punerii în libertate a unui inculpat.
Dacă este adevărat că circumstanțele personale pot fi reevaluate la anumite intervale de timp, pentru a nu închide posibilitatea unei persoane de a beneficia de instituția liberării provizorii, tot atât de adevărat este că acest interval de timp nu poate fi considerat că a trecut, în continuare inculpatul prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, circumstanțele de ordin personal și familial invocate de acesta în susținerea cererii trebuind să fie puse în balanță cu gravitatea faptelor comise, balanța înclinând la acest moment în favoarea menținerii stării de arest preventiv.
Tribunalul a apreciat că durata arestului până în prezent, de aproximativ două luni și jumătate, nu este nerezonabilă în cauză, față de complexitatea actelor de cercetare întreprinse, față de gravitatea acuzațiilor ce se aduc inculpatului, sumelor mari de bani care fac obiectul infracțiunii, și care provin din contractarea unor lucrări cu unități administrativ teritoriale, de natură a afecta deci bugetul acestora.
A mai constatat instanța de fond că măsura preventivă cea mai aspră luată față de inculpat nu este disproporționată în cauză, față de pericolul social al faptei și ecourile negative pe care aceasta a avut-o în colectivitatea din care provine inculpatul, și care nu s-au diminuat încă, așa cum se susține, nici circumstanțele personale nefiind de natură să conducă la o altă concluzie.
Pentru motivele invocate, în baza art. 1608a alin. 6 Cod proc. penală a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. R..
Împotriva încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2014 dată de Tribunalul Prahova, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A. R., care a criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele susținute oral cu ocazia dezbaterilor de către apărătorul ales al recurentului, astfel cum sunt consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii.
În esență, hotărârea instanței de fond a fost criticată de netemeinicie susținându-se că în mod greșit soluția a fost motivată pe subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii fără a se lua în considerare cerințele impuse de art. 1602 Cod procedură penală, ce reglementează instituția liberării sub control judiciar și care, în opinia sa, sunt întrutotul îndeplinite.
S-a susținut că dacă la începutul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor, ulterior acesta a înțeles că trebuie să dea declarații lămuritoare în cauză, procedând în acest sens și, totodată, a formulat și un denunț.
În aceste condiții, s-a apreciat că după o perioadă de trei luni de la momentul arestării preventive, față de atitudinea procesuală manifestată în prezent și raportat la persoana inculpatului, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este nu numai admisibilă ci și întemeiată, neexistând date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Totodată, s-a solicitat că instanța să aibă în vedere dispozițiile Noului Cod penal potrivit cărora infracțiunea de trafic de influență se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și faptul că, în urma denunțului formulat, aceste limite se înjumătățesc, precum și poziția sinceră a inculpatului și împrejurarea că în fața instanței de fond acesta urmează să uzeze de dispozițiile cuprinse în art. 3201 Cod procedură penală, ceea ce determină concluzia posibilității aplicării unei pedepse mult diminuate celei avute în vedere la momentul arestării preventive.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar
Curtea, examinând încheierea primei instanțe în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele, iar recursul declarat de inculpat nu se justifică, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune iar potrivit art. 1601 din același cod, în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere liberarea sa sub control judiciar sau pe cauțiune.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă că inculpatul A. R. a fost arestat preventiv prin încheierea din Camera de consiliu nr. 65 din data 13 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul_, pe o durată de 29 de zile, măsura fiind prelungită ulterior în condițiile legii, ultima dată prin încheierea din 07 ianuarie 2014 dată în dosarul nr._, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 11 ianuarie 2014 la 09 februarie 2014, inclusiv.
La luarea măsurii preventive a arestării, respectiv, a prelungirilor, s-a reținut îndeplinirea cerințelor prev. de art. 143 cu referire la art. 681 Cod procedură penală, în sensul existenței unor indicii temeinice și probe verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că acesta ar putea fi autorul infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2011- 2013, prin acte materiale repetate și în baza aceleiași rezoluții infracționale ar fi pretins și primit de la de la D. I. - administrator al S.C. Star T&D SRL Blejoi și de la O. N. – administrator al .. Mănești, sumele de 5.204.005 lei, respectiv 255.722, 72 lei, disimulate în contravaloarea unor lucrări subcontractate fictiv de aceste societăți către S.C. Marconstruct Company S.R.L. Ploiești și S.C. S&S Wizard Advertising S.R.L. Ploiești – administrate în fapt de inculpat (lucrări executate în realitate de firmele S.C. STAR T&D SRL Blejoi și . Mănești ), în schimbul intervenției la președintele Consiliului Județean Prahova – C. M., pe lângă care a lăsat să se creadă că are influență, în scopul obținerii de către cele două societăți de la respectiva instituție publică a lucrărilor de deszăpezire a drumurilor județene, iar de la P. C. Gimi - reprezentant al .. Bănești a pretins și primit suma totală de 6.765.506,95 lei, reprezentând un procent din contravaloarea unor lucrări câștigate de . Bănești și decontate din bugetele Consiliului Județean Prahova și Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului în schimbul intervenției sale la președintele Consiliului Județean Prahova - C. M., respectiv la factorii de decizie din cadrul Ministerului pe lângă care a lăsat să se creadă că are influență, în scopul decontării către .. Bănești a sumelor cuvenite pentru lucrările deja efectuate și obținerii altor lucrări în urma procedurilor de achiziție publică derulate la nivelul Consiliului Județean Prahova, procent plătit prin efectuarea de către .. Bănești a unor lucrări și prin achitarea unor facturi fictive în conturile unor societăți administrate în fapt de inculpat și anume S.C. S&S Wizard Advertising S.R.L. Ploiești și S.C. Marconstruct Company S.R.L. Ploiești.
Totodată, s-a reținut îndeplinirea cumulativă a cerințelor prev. de art.148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, atât sub aspectul limitei de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpatului, superioară limitei de 4 ani închisoare cât și a pericolului concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării acestuia în libertate.
Verificând încheierea primei instanțe în raport de materialul probator administrat până în prezent și dispozițiile legale ce reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, Curtea constată, că deși admisibilă, pentru îndeplinirea cerințelor impuse de art. 1606 și art.1602 alin. 1 Cod proc. penală, având în vedere că infracțiunea imputată inculpatului este sancționată cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată, față de incidența disp. art. 1602 alin. 2 din același cod.
Potrivit acestor din urmă dispoziții, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
De asemenea, potrivit considerentelor avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 17 din 17 octombrie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, examinarea pe fond a cererii de liberare provizorie, sub control judiciar ori pe cauțiune presupune, în primul rând, verificarea prealabilă a subzistenței temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă iar ulterior, a oportunității unei asemenea măsuri față de necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
În raport de probele administrate în cauză până în prezent se constată că în mod judicios instanța de fond a reținut subzistența temeiurilor ce au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv cele prev. de art. 143 și art. 148 alin. 1 lit.f) Cod proc. penală, în privința cărora nu au fost formulate critici dar și faptul că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună la acest moment.
Așa cum a reținut și instanța de fond în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului din perspectiva disp. art.5 paragraful 3 din Convenție, orice persoană arestată sau deținută în condițiile cuprinse în art. 5 paragraful 1 lit. c) are dreptul să fie eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea acesteia la audiere.
Totodată, potrivit aceleiași jurisprudențe în mod întemeiat s-a reținut că gravitatea unei fapte poate justifica menținerea stării de arest în condițiile în care durata acesteia nu a depășit o limită rezonabilă.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat în raport de normele cuprinse în art. 1602 Cod proc. penală și cele europene precum și față de jurisprudența instanței de contencios european, în mod temeinic și legal, tribunalul a constatat că în raport de gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat și caracterul rezonabil al duratei arestării preventive, măsura preventivă dispusă față de inculpat, deși cea mai severă dintre cele arătate sub art. 136 Cod procedură penală, este proporțională cu gravitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei, numărul persoanelor implicate, perioada infracțională de lungă durată dar mai ales, a sumelor importante ce fac obiectul infracțiunii și care provin din contractarea unor lucrări cu unități administrativ teritoriale, de natură a afecta în mod grav bugetul acestora.
Împrejurarea susținută de inculpat în sensul colaborării cu organele de anchetă și formulării unui denunț nu poate constitui temei suficient care să justifice liberarea acestuia sub control judiciar, în condițiile în care declarațiile sale ultime nu au putut fi verificate în raport de întregul material probator administrat în cauză, așa încât, fiind necesară continuarea cercetărilor pentru descoperirea tuturor faptelor și a făptuitorilor implicați în activitatea infracțională, se impune concluzia că lăsarea în libertate la acest moment ar putea zădărnici aflarea adevărului, în sensul arătat de art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală.
În ceea ce privește susținerea privind dispozițiile cuprinse în Noul Cod penal, referitoare la infracțiunea de trafic de influență în sensul diminuării limitelor de pedeapsă, ca și beneficiul pe care inculpatul l-ar putea obține în urma valorificării denunțului dar și prin formularea cererii de judecare a cauzei prin recunoașterea vinovăției, nici aceasta nu poate fi avută în vedere ca temei pentru admiterea căii de atac și reformarea hotărârii instanței de fond întrucât aceasta excede cadrului procesual de față, aplicarea unei pedepse fiind atributul exclusiv al instanței de fond în cazul în care stabilește că fapta există și a fost comisă de inculpat, ocazie cu care vor putea fi luate în considerare și circumstanțele personale invocate de recurent.
Prin urmare, constatând că hotărârea instanței de fond este justă, conformă dispozițiilor legale incidente iar criticile invocate de inculpat nu se justifică, Curtea, în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit.b) Cod proc. penală, va respinge calea de atac formulată, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art.192 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. R., fiul lui N. și Lucreția, născut la data de 14.09.1971 în ., domiciliat în Ploiești, .. 41 A, jud. Prahova, fără forme legale în București, .. 54, sector 1, C.N.P._, în prezent aflat în Arestul I.J.P. Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 februarie 2014.
Președinte, Judecători,
I. N. M. E. G. D. D.
Fiind în concediu de odihnă, semnează
Președintele completului
Grefier,
R. E. B.
Red. NI/Tehnored./BER/C.M.
2 ex/ 05 februarie 2014
Dosar fond_ - Tb. Prahova
Jud. fond S. A. C.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 17/2014. Curtea... | Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... → |
|---|
