Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 846/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 846/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 10325/315/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 846
Ședința publică din data de 16.09 2014
Președinte - N. E.
Judecător - L. T.
Grefier - R. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești - Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul V. V. B.(fiul lui B. C. și E.-L., născut la 5.01.1992 în Târgoviște, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, CNP -_, fără ocupație, 8 clase) împotriva sentinței penale nr.237/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care s-au dispus următoarele:
În baza art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.63 din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.5 din noul Cod penal adoptat prin Legea nr.286/2009, a fost condamnat inculpatul V. V. B., la pedeapsa amenzii în sumă de 1000 lei.
În baza art.386 Cod proc.penală, s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, în infracțiunea prev.de art.337 din noul Cod penal.
În baza art.337 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal,a fost condamnat inculpatul V. V. B. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.85 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, la care inculpatul a fost anterior condamnat prin sentința penală nr.295/10.04.2013 (definitivă prin nerecurare), pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 2651/2013, și constată existența concursului real prevăzut de art.33 lit.a din Codul penal din 1969, între infracțiunea din acea cauză și cele două infracțiuni din cauza de față (comise în data de 13.01.2013), astfel că, potrivit art.34 lit.b și d din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare, la care se adaugă pedeapsa amenzii în sumă de 1000 lei.
În baza art.86 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.63 din Cdul penal din 1969 și art.5 din noul Cod penal adoptat prin Legea nr.286/2009, a fost condamnat inculpatul P. I., fiul lui G. și N., născut la 30.09.1990 în Târgoviște, domiciliat în comuna F., ., CNP –_, studii 10 clase și școală profesională, fără ocupație, la pedeapsa amenzii în sumă de 1000 lei.
În baza art.274 alin.1 Cod proc.penală, a obligat pe fiecare din cei doi inculpați la plata a câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit apelantul inculpat V. V. B. pentru care a răspuns avocat ales G. D. din Baroul Dâmbovița potrivit împuternicirii avocațiale nr._/18.06.2014 aflată la fila 11 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 25.06.2014 inculpatul V. V. B. a depus motive de apel prin serviciul registratură al instanței.
Avocat G. D., având cuvântul pentru inculpatul V. V. B., arată că acesta nu s-a prezentat în instanță întrucât este plecat la muncă în străinătate.
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul ales al inculpatului V. V. B., având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Avocat G. D., având cuvântul pentru inculpatul V. V. B., arată că a formulat apel împotriva sentinței penale nr.237/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște pentru nelegalitate și netemeinicie .
În primul rând, în sarcina inculpatului nu poate fi reținută infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, deoarece potrivit înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere, valabil pentru categoriile B,C și E și i-a fost eliberată dovada înlocuitoare.
Consideră că permisul de conducere reținut împreună cu un raport de reținere trebuia trimis cel mai târziu în prima zi lucrătoare care urmează celei în care a fost eliberată dovada înlocuitoare la serviciul poliției rutiere pe raza căreia s-a săvârșit fapta, care are obligația să facă imediat mențiunile corespunzătoare în evidența conducătorilor de autovehicule, astfel cum prevăd disp.art.190 alin.2 din regulament.
De asemenea, hotărârea asupra suspendării exercitării dreptului de a conduce un vehicul pe drumurile publice se comunică titularului de către poliția rutieră care a dispus măsura conform art.115 alin.2din OUG nr.195/2012, iar până la data de 13.01.2013 nu a fost înștiințat inculpatul că exercitarea dreptului său de a conduce un vehicul i-a fost suspendată, situație în care putea să conducă autoturismul pe drumurile publice până la primirea comunicării.
Pe de altă parte, consideră că refuzul inculpatului de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev. de art.337 Cod penal, care constituie legea penală mai favorabilă, potrivit art.5 Cod penal, față de infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 sub aspectul regimului sancționator este justificat în condițiile în care în cauză nu s-a făcut dovada că la 13.01.2013 a condus vreun vehicul pe drumurile publice.
Declarațiile numitului P. I. precum și a martorilor audiați la urmărirea penală și la instanța de fond, nu pot servi la aflarea adevărului întrucât cel dintâi este interesat în soluționarea favorabilă a cauzei în ceea ce-l privește deoarece a refuzat la rândul său să se supună prelevării de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă pentru care nu a fost trimis în judecată, iar ceilalți au plecat de la discoteca din satul Gheboala, județul Dâmbovița, înaintea inculpatului, nefiind aduși la domiciliu cu autoturismul proprietatea lui P. I..
Deși inculpatul consumase aproximativ două pahare de vin a câte 250 ml cu apă minerală, acesta nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, dovadă că în procesul verbal încheiat la 13.01.2013, orele 3,50, la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, medicul de gardă a făcut mențiunea că este orientat temporospațial și la propria persoană, fără să facă referire la faptul că se afla sau nu sub influența băuturilor alcoolice.
În vederea dovedirii motivelor de apel, solicită potrivit disp.art.100 și art.420 alin.5 Cod proc. penală, readministrarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea de probe noi, respectiv reaudierea inculpatului și a martorilor S. M. R. și S. M. F. cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, deoarece declarațiile făcute de aceștia în cursul urmăririi penale și al judecății nu corespund adevărului; solicitarea de relații de la IJP Dâmbovița - Serviciul Rutier, cu privire la faptul dacă i-a comunicat inculpatului și la ce dată hotărârea asupra suspendării exercitării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice.
În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri după administrarea probelor solicitate, conform art.421 pct.2 lit.a Cod proc. penală.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de inculpat întrucât criticile invocate de inculpat prin avocatul ales în privința infracțiunii săvârșite de acesta sunt nefondate.
Având în vedere relațiile comunicate prin adresa aflată la fila 21 dosar urmărire penală, să se aibă în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea faptei de a circula fără drept pe drumurile publice având în vedere că a avut suspendat permisul de conducere potrivit OUG nr.195/2002.
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de judecătorul fondului față de declarațiile date de martorii audiați atât la urmărirea penală cât și în instanță, unele declarații fiind respinse deoarece nu corespund adevărului.
Apreciază că solicitarea relațiilor de la Poliția Dâmbovița este irelevantă.
Avocat G. D., având cuvântul în replică pentru inculpatul V. V. B., față de probele solicitate să se aibă în vedere că inculpatul nu a condus având cu el pe cei doi tineri. Celălalt inculpat are interes de a-l acuza pe inculpatul V. V. B. pentru că și el a fost cercetat în acest sens. Cu privire la proba solicitată cu relații de la Poliția Dâmbovița, arată că nu se află nici o dovadă la dosarul de fond în acest sens astfel cum a susținut reprezentantul parchetului pentru că nu i-a fost comunicată inculpatului hotărârea de suspendare a permisului de conducere.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.237/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, s-au dispus următoarele:
În baza art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.63 din Codul penal din 1969 și cu aplicarea art.5 din noul Cod penal adoptat prin Legea nr.286/2009, a fost condamnat inculpatul V. V. B., fiul lui B. C. și E.-L., născut la 5.01.1992 în Târgoviște, domiciliat în ., județul Dâmbovița, CNP -_, fără ocupație, 8 clase, la pedeapsa amenzii în sumă de 1000 lei.
În baza art.386 Cod proc.penală, s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, în infracțiunea prev.de art.337 din noul Cod penal.
În baza art.337 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal,a fost condamnat inculpatul V. V. B. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.85 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, la care inculpatul a fost anterior condamnat prin sentința penală nr.295/10.04.2013 (definitivă prin nerecurare), pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 2651/2013, și constată existența concursului real prevăzut de art.33 lit.a din Codul penal din 1969, între infracțiunea din acea cauză și cele două infracțiuni din cauza de față (comise în data de 13.01.2013), astfel că, potrivit art.34 lit.b și d din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.5 din noul Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de un an închisoare, la care se adaugă pedeapsa amenzii în sumă de 1000 lei.
În baza art.86 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.63 din Cdul penal din 1969 și art.5 din noul Cod penal adoptat prin Legea nr.286/2009, a fost condamnat inculpatul P. I., fiul lui G. și N., născut la 30.09.1990 în Târgoviște, domiciliat în comuna F., ., CNP –_, studii 10 clase și școală profesională, fără ocupație, la pedeapsa amenzii în sumă de 1000 lei.
În baza art.274 alin.1 Cod proc.penală, a obligat pe fiecare din cei doi inculpați la plata a câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, că prin rechizitoriul nr.519/P/2013 emis la data de 15.X.2013 de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, s-apus în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată în stare de libertate inculpații V. V. B., pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev.de art.86 alin.2 din O.U.G. ntr.195/2002 republicată și refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, prev.de art.87 alin.5 din O.U.G.nr.195/2002 republicată, și P.
I., pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare, cu știință, un autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care se află sub influența alcoolului, prev.de art.86 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut ca situație de fapt că în dimineața zilei de 13.01.2013, ora 1:55, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier Dâmbovița, care efectuau controlul și supravegherea traficului pe DJ 720 A pe raza localității Bucșani, județul Dâmbovița, au efectuat semnal de oprire (folosind semnalele acustice și luminoase), autoturismului marca VW Passat, cu nr.de înmatriculare_, care circula pe direcția Bucșani – Adânca, însă conducătorul autoturismului nu a oprit, și-a continuat deplasarea pe drumul public respectiv după care a virat la dreapta pe o stradă lăturalnică, pe care a mers cca 50 metri, după care a oprit, fiind urmat îndeaproape de echipajul de poliție, prilej cu care polițiștii au constatat că pe locul șoferului nu se afla nicio persoană, iar pe locul din dreapta se afla un tânăr care a fost identificat în persoana inculpatului P. I., care a declarat că este proprietarul autoturismului,d ar că nu el a condus, ci persoana din spate, care în momentul opririi autoturismului a sărit de la volan printre scaunele din față, pe bancheta din spate. Acest tânăr de pe bancheta din spate vorbea la telefonul mobil și a fost identificat în persoana inculpatului V. V. B., căruia, în urma verificării datelor de pe portalul WAP IGPR, a reieșit că deține permis de conducere pentru categoriile B,C, E, dar are suspendată exercitarea dreptului de a conduce pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.85 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată. S-a evidențiat în rechizitoriu că inculpatul V. a negat că a condus acel autoturism, și că în afara celor doi, alte persoane nu se mai aflau în autoturism, portierele acesteia au fost deschise de organele de poliție, întrucât niciunul dintre cei doi nu a intenționat să le deschidă în momentul sosirii polițiștilor lângă autoturism, iar din habitaclul autoturismului nu a coborât nicio persoană din momentul în care acesta s-a oprit, fapt care reiese și din înregistrarea video efectuată de către organele de poliție cu aparatura din dotare. Întrucât ambii ocupanți ai autoturismului prezentau halenă alcoolică, de la locul de oprire al acestora, au fost conduși la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște pentru a li se preleva probele de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, dar aceștia, în prezența mediului de gardă, au refuzat recoltarea probelor biologice de sânge, refuzând și testul cu aparatul alcooltest.
S-au reținut în rechizitoriu și susținerile celor doi inculpați privitoare la împrejurările în care s-au cunoscut și apoi s-au întâlnit în acea seară și au mers și au petrecut împreună la barul din Gheboaia în compania a două fete, pe care ulterior le-au dus acasă și au revenit la bar, și apoi împreună cu prietenii lor, S. M. și S. R., au mers la discoteca din F., unde au rămas până în jurul orelor 1:00 noaptea, când toți patru au plecat cu autoturismul cu care veniseră, VW Passat_, autoturism condus de această dată de către inculpatul V. V. B., căruia inculpatul P. I. i-a înmânat cheile. Au relatat inculpații și împrejurările în care s-au aflat după care i-au lăsat pe cei doi martori la domiciliile lor, și au hotărât să meargă la domiciliul celor două fete, parcurgând cca 3-4 km pe DJ 702 A, până când la un moment dat inculpatul V. i-a zis inculpatului P. că sunt urmăriți de un echipaj al poliției cu girofarul aprins, moment în care inculpatul V. a accelerat după care a virat pe o stradă la dreapta, a oprit imediat autoturismul, motorul și luminile, și a sărit de pe locul din stânga față, printre
banchetele din față, pe bancheta din spate și imediat echipajul a oprit în spatele acestora și au fost identificați și apoi conduși la spitalul din Târgoviște pentru probe de sânge, a căror recoltare au refuzat-o.
În rechizitoriu s-a arătat că martorii S. M. R. și S. M. F. au confirmat împrejurarea că la discoteca din F. inculpatul V. a consumat două pahare cu vin, a circa 250-300 ml fiecare, iar la plecarea de la discotecă, când inculpatul P. I. i-a zis lui S. M. F. să-i conducă autoturismul, a intervenit inculpatul V., care a insistat să conducă el autoturismul, pe riscul său, chiar dacă a consumat băuturi alcoolice, lucru pe care l-a și făcut și că după ce i-a lăsat pe martori în satul Gheboaia, la volanul autoturismului era tot inculpatul V., care, potrivit adresei nr.519 a compartimentului Implementări Abateri din cadrul Serviciului Rutier al I.P.J.Dâmbovița, reiese că nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice la data respectivă întrucât încă din data de 4.01.2013 îi era suspendată exercitarea dreptului de a conduce. S-a evidențiat în rechizitoriu că în cursul urmăririi penale inculpatul P. I. a recunoscut săvârșirea faptei de a–i fi încredințat autoturismului spre a-l conduce inculpatul V., deși știa că acesta consumase băuturi alcoolice, inculpatul V. nerecunoscând săvârșirea faptei de a fi condus autoturismul în acea noapte.
După trimiterea lor în judecată, ambii inculpați și-au exercitat dreptul la tăcere, refuzând a face alte declarații decât cele de la urmărirea penală, iar martorii acuzării, S. M. F. și Țuican E. și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, cel dintâi confirmând că la discoteca din F. ambii inculpați au consumat băuturi alcoolice și atunci când au hotărât să meargă la Hăbeni, la volanul autoturismului s-a urcat inculpatul V.,c are a condus autoturismul, până acasă la martor, unde l-a și lăsat, de acolo mașina fiind condusă tot de către V., iar cel de-al doilea martor confirmând împrejurarea privitoare la momentul opririi autoturismului și identificarea inculpaților.
Această din urmă martoră a precizat că în 13.01.2013, după miezul nopții, neavând somn și ieșind din curte a observat că la poartă oprise o mașină de culoare neagră, și băiatul care conducea mașina a trecut pe scaunul din dreapta, iar un alt băiat se afla în spate și în acel timp a venit poliția, care a deschis ușa din spate stânga a autoturismului, de unde l-a tras afară pe inculpatul V., și din cealaltă parte a autoturismului l-a tras pe celălalt băiat, care nu știe cum se numește.
Martorul acuzării, S. M. R., nu a putut fi audiat întrucât din datele înscrise în procesul-verbal de punere în executare a mandatului de aducere a acestuia, a rezultat că este plecat în Anglia, la o adresă necunoscută, astfel că s-a procedat la citirea în ședința publică a declarației date în cursul urmăririi penale, și care va fi avută în vedere în ansamblul probelor administrate în cauză.
Din analiza materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și cu prilejul cercetării judecătorești, instanța a reținut că, în fapt, în noaptea de 13.01.2013, în jurul orelor 1:55, în condițiile în care inculpatului V. V. B. i se suspendase dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice încă din data de 4.01.2013, acesta a condus pe drumul public DJ 720 A, pe raza comunei Bucșani, județul Dâmbovița, autoturismul VW Passat înmatriculat sub nr._, aparținând inculpatului P. I., inculpat care i-a înmânat cheile autoturismului și i-a încredințat autoturismul spre a-l conduce, știind că acesta se afla
sub influența consumului de alcool pentru că împreună în acea seară consumaseră băuturi alcoolice în incinta discotecii pe care o frecventaseră alături de martorii S. M. F. și S. M. R..
Autoturismul condus de inculpatul V. a fost urmărit de către echipajul mobil, al poliției rutiere pentru că la semnalul acustic și luminos, conducătorul autoturismului nu a oprit, fiind urmărit până în fața locuinței martorei Țuican E. (martoră a cărei nepoată fusese acea seară în compania inculpaților), care a observat momentul în care cei doi inculpați au fost scoși din autoturism întrucât aceștia nu au deschis portierele autoturismului al cărui motor îl opriseră și ale cărui lumini le stinseseră.
Inculpații, întrucât prezentau halenă alcoolică, au fost conduși la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște pentru a li se recolta probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în condițiile în care aceștia refuzaseră testului pentru alcoolemia aerului expirat, dar aici au refuzat, în prezența medicului de gardă, și recoltarea probelor de sânge.
Această situație de fapt a fost recunoscută în cursul urmăririi penale de către inculpatul P. I., dar a fost și probată prin declarațiile celor doi martori, S. M. F. și S. M. R., care i-au însoțit pe inculpați în acea seară și care au confirmat că la insistențele inculpatului V., inculpatul P. i-a înmânat cheile autoturismului, pe care acesta l-a condus până în localitatea Hăbeni, unde i-a lăsat pe martori, și în continuare de acolo, iar prin procesul verbal de constatare a faptei, întocmit de către polițiștii rutieri C. C. și D. D. la data de 13.01.2013, dar și înregistrarea video (filele 13, 14, 15 în d.u.p.), s-a dovedit împrejurarea urmăririi în trafic a autoturismului VW Passat cu nr._, conducerea acestuia de către inculpatul V..
Instanța nu a identificat dubii în ceea ce privește săvârșirea acestor fapte de către inculpați, astfel că a stabilit răspunderea penală a acestor doi inculpați, a inculpatului V. pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, și prevăzută de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 și a infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabiliri alcoolemiei, prevăzută de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul P. I., pentru infracțiunea de încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care se află sub influența alcoolului, prev.de art.86 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002.
A observat instanța că prin . noului Cod penal, adoptat prin legea nr.286/2009, începând cu data de 1.02.2014, infracțiunile prev. de art. 86 alin.2 și 3 din OUG . 195/2002 pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată se regăsesc în elementele sale constitutive, întrutotul, în infracțiunile prev. de art.335 alin.1 și 2 în noul Cod penal, limitele de pedeapsă fiind identice, însă s-a reținut ca lege penală mai favorabilă, conform art.5 din noul Cod penal, ca fiind vechea reglementare, întrucât pentru sancțiunea alternativă a amenzii, reglementarea anterioară, din art.63 Cod penal din 1969, este mai favorabilă decât cea din art.61 din noul Cod penal. În atare situație, instanța a aplicat inculpatului V. o amendă de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002,
iar inculpatului P. o amendă însumă de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 alin.3 din același act normativ.
Cât privește infracțiunea de refuz al recoltării probei biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, pentru care inculpatul V. a fost trimis în judecată, s-a observat că această faptă, așa cum a fost reținută în sarcina inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzute în art.337 din noul Cod penal, adoptat prin Legea nr.286/2009, situație în care instanța, în baza art.386 Cod proc.penală, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în această nouă infracțiune și, aplicând dispozițiile art.5 Cod penal, pentru această infracțiune îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
Pentru acest inculpat, s-a constatat din fișa de cazier judiciar a acestuia, că anterior, a fost condamnat prin sentința penală nr.295 din 10.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.2651/2013, rămasă definitivă prin nerecurare, la pedeapsa închisorii de 3 luni, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru o infracțiune concurentă cu cele din prezenta cauză, și în această situație, în baza dispozițiilor art.85 din Codul penal din 1969, cu aplicarea normei tranzitorii înscrise în art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării acestei pedepse, urmând ca aceasta să fie contopită cu cele două pedepse aplicate în cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare, la care se adaugă amenda penală în sumă de 1000 lei.
Ca modalitate de executare a pedepsei închisorii, dată fiind perseverența infracțională a inculpatului, cele trei infracțiuni fiind comise într-o perioadă de timp scurtă, s-a apreciat că eficiența sancțiunii penale nu poate fi atinsă decât prin privarea de libertate a acestui inculpat.
În baza dispozițiilor art.274 alin.1 Cod proc.penală, odată stabilită răspunderea penală a inculpaților, urmează ca fiecare dintre cei doi să acopere cheltuielile judiciare avansate de stat în cauza de față.
Împotriva acestei sentințe inculpatul V. V. B. a declarat apel, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticând hotărârea apelată, cu prilejul dezbaterilor, inculpatul a susținut prin apărător, în esență, că nu se poate reține în sarcina sa comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având ca obiect permisul de conducere suspendat, întrucât inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere, fiindu-i eliberată o dovadă înlocuitoare.
Aceasta în condițiile în care nu i s-a comunicat măsura suspendării permisului de conducere a autovehiculului de către poliția rutieră, situație în care inculpatul avea posibilitatea legală de a conduce autoturismul pe drumuri publice până la primirea comunicării.
Refuzul inculpatului - apelant de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev.de art.337 Cod penal, care constituie legea mai favorabilă, potrivit disp.art.5 Cod penal, față de infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, în ce privește regimul sancționator este justificat în condițiile în care nu s-a făcut dovada că la 13 ianuarie 2013 a conduc nelegal un autovehicul pe drumuri publice.
De asemenea, s-a invocat greșita interpretare a probelor care trebuie completate prin reaudierea martorilor S. M. R. și S. M. F., care au dat declarații nesincere la urmărirea penală.
Curtea, examinând sentința atacată în raport de criticile formulate și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.(2) Cod procedură penală, din actele și lucrările dosarului, constată că apelul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Situația de fapt și infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, rezultă în mod neîndoielnic din probele administrate în cauză și anume: procesul verbal de cercetare a locului faptei, suportul optic de înregistrare video, procesul verbal de constatare a refuzului de recoltare a probelor biologice, adresa nr.519/P/2013 din 13 februarie 2013 a Serviciului Rutier din cadrul Poliției Județene Dâmbovița, în care se precizează că inculpatului i-a fost eliberată dovada înlocuitoare a permisului de conducere, dar fără drept de circulație (fila 21 dosar urmărire penală).
Aceste probe se coroborează cu declarațiile martorilor S. M. - R., S. M. F., Tuican E. și C. M., precum și cu declarațiile inculpaților date la urmărirea penală, care în faza de cercetare judecătorească s-au prevalat de dreptul la tăcere.
În declarația scrisă personal de inculpatul - apelant V. V. B., (fila 34 dosar urmărire penală) a arătat că a fost la discotecă cu inculpatul P. I., unde au consumat două sticle cu vin, după care s-au urcat în autoturism. Ulterior la depistarea sa de către organele de poliție a fost condus la spital pentru recoltarea probelor de sânge, dar a refuzat recoltarea acestor probe, după ce anterior declarase că dovada înlocuitoare a permisului care i-a fost reținut anterior, era fără drept de circulație (fila 34 verso).
Refuzul recoltării de probe biologice se menționează și în procesul verbal de constatare a acestui refuz, încheiat de organele de poliție în prezența medicului din spital, a martorului asistent și a inculpatului (fila 16 dosar de urmărire penală).
Această situație de fapt, rezultă și din procesul verbal încheiat de organele de poliție (filele 13,14 dosar urmărire penală) ca și din depozițiile martorilor audiați la urmărirea penală și la instanța de fond.
Față de ansamblul acestor mijloace de probă, faptele comise de apelantul - inculpat rezultă fără putință de îndoială, astfel că apărările invocate de către inculpat în cadrul motivelor de apel, nu au nici un suport probator în cauză, faptele respective fiind săvârșite în mod cert, iar încadrarea juridică dată faptelor este legală, cu toate consecințele prevăzute de lege cu privire la răspunderea penală atrasă în sarcina inculpatului.
Așadar, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că apelul de față este nefondat.
Așa fiind, Curtea va respinge apelul de față ca nefondat în baza art. 421 alin.(1) lit.b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.(2) Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V. V. B.(fiul lui B. C. și E. L., născut la 05 ianuarie 1992), domiciliat în ., ., județul Dâmbovița împotriva sentinței penale nr.237/08.04.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Obligă apelantul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.09. 2014.
Președinte, Judecător,
N. E. L. T.
Grefier,
R. V.
Red.LT
Tehnored. RV
4 ex./22.10.2014
Dosar fond -_ Judecătoria Târgoviște
Judecător fond – G. O.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
