Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 43/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 600/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR.43
Ședința publică din data de 28 martie 2014,
Președinte: - C. G.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. I..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de către condamnatul T. F. G., fiul lui G. și L., născut la 6.07.1987, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.188/04.03.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins cererea formulată de către condamnatul T. F. G., fiul lui G. și L., născut la 6.07.1987, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, în ceea ce privește aplicarea art.6 din Noul Cod penal.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă condamnatul la plata sumei de 30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat T. F. G. în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. R. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În conformitate cu dispozițiile art.356 Cod proc. penală s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu contestatorul-condamnat T. F. G., aflat în stare de arest preventiv, după care învederează că nu are cereri sau excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat.
Curtea ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocat M. R., având cuvântul pentru contestatorul-condamnat T. F. G. critică sentința penală nr.188/4 martie 2014 a Tribunalului Dâmbovița, prin care i s-a respins contestația formulată de acesta în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, care ar fi trebuit să intervină în condamnarea ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr.379/2011 aplicată de Tribunalul Prahova, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174 – 175 lit.i Cod penal.
Având în vedere faptul că lit.i) de la art.175, respectiv săvârșirea infracțiunii într-un loc public nu mai este prevăzută în Noul cod penal, astfel încât se transformă infracțiunea de omor de la art. 174 – 175 lit.i în infracțiunea prev. de art.188 ale cărei limite sunt cuprinse între 10 ani și 20 de ani închisoare și cum prin sentința penală 379/2011 pronunțată de Tribunalul Prahova contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare, apreciază că în cauză se poate dispune admiterea contestației, astfel încât să-i fie aplicată legea penală mai favorabilă, în sensul reducerii pedepsei de la 11 ani la cel puțin 10 ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondată a contestației formulate de condamnat, hotărârea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița fiind legală și temeinică.
Potrivit art.6 alin.1 din Legea 255/2013 prin apariția legii noi limitele pedepselor aplicate sub imperiul legii vechi se pot diminua doar în situația în care acestea depășesc maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului. Ori inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, iar în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de noile texte incriminatoare, ambele pedepse stabilite de instanța de fond se încadrează sub maximul special prevăzut de noile incriminări și cu atât mai mult, în urma reținerii concursului de infracțiuni, concurs care s-ar aplica potrivit reglementărilor noului cod penal, pedeapsa care ar fi aplicabilă în cauză ar fi una mai mare decât cea pe care o execută condamnatul.
Pe cale de consecință nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.6 alin.1 din noul cod penal și nu se justifică reducerea pedepselor aplicate.
Contestatorul-inculpat T. F. G. având personal ultimul cuvânt, declară că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.188/04 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins cererea formulată de către condamnatul T. F. G., fiul lui G. și L., născut la 6.07.1987, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, în ceea ce privește aplicarea art.6 din Noul Cod penal.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă condamnatul la plata sumei de 30 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ condamnatul T. F. G., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la pedeapsa de 11 ani închisoare ce i-a fost aplicată pentru infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 ,175 lit. i Cod penal anterior, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal ce prevede pentru respectiva infracțiune o pedeapsa mai blândă.
La dosarul cauzei s-au înaintat, la solicitarea instanței, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.522 din 11.09.2012 emis de Tribunalul Prahova, copiile dispozitivelor sentinței penale nr.379/4.11.2011 pronunțate în dosarul nr._ de aceeași instanță precum si al deciziei penale nr. 84/25.05.2012 a Curții de Apel Ploiești, precum și copia cazierului judiciar al condamnatului.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.379/ 4.11.2011 pronunțate în dosarul nr._ de Tribunalul Prahova, modificată în parte, în latură penală, prin decizia penală nr.84/25.05.2012 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitive prin decizia penală nr. 2725/10.09.2012 a I.C.C.J. titularul prezentei cereri a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare, în urma contopirii pedepselor de 11 ani si respectiv de 11 luni închisoare aplicate pentru comiterea în concurs a infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i cu aplic. art. 74 lit.a si c, 76 lit.d Cod penal anterior si ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice prev. de art .321 alin.1, cu aplic. art. 74 lit.a si c, 76 lit.d din același cod.
În baza sentinței penale menționate s-a emis de către Tribunalul Prahova MEPI nr. 522 din data de 11.09.2012.
A reținut instanța de fond că, potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Prima instanță a reținut că, în cauză, persoana condamnată se află în executarea pedepsei de 11 ani închisoare aplicate pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174 rap. art. 175 lit.i si ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal anterior, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit.a si c, 76 lit.d din același cod.
Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod penal, reglementarea omorului a suferit modificări, în speță fostul art. 175 lit. i ( omor calificat comis in public) nu mai este reglementat distinct, încadrarea făcându-se pe omor simplu ( actualul art. 188 Cod penal), limitele de pedeapsa fiind reduse de la 15 la 25 ani pe vechiul cod la închisoarea de la 10-20 ani in actuala reglementare.
Astfel fiind, prima instanță a constatat că pedeapsa aplicată sub legea veche pentru infracțiunea contra vieții - 11 ani închisoare, nu depășește maximul rezultat prin reducerea maximului special din noua normă de incriminare - 20 ani închisoare, cu 1/3 ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante in hotărârea de condamnare, rezultând astfel un maxim de 13 ani si 8 luni.
In ceea ce privește fapta de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice încadrată pe vechiul cod in dispozițiile art. 321 alin.1 Cod penal anterior, pedeapsa aplicata condamnatului – 11 luni închisoare, nu depășește maximul la care s-ar ajunge prin reducerea cu 1/3 a celui prevăzut pe noul cod – 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de tulburare a ordinii si liniștii publice prev. de art.371 Cod penal, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, ajungându-se așadar la un maxim de 1 an și 4 luni.
Cu atât mai mult, pedeapsa rezultantă în urma reținerii concursului de infracțiuni pe noua reglementare nu este mai mică decât cea pe care o executa condamnatul.
Având în vedere cele expuse, în condițiile în care nici una dintre pedepsele aplicate nu depășește maximul prevăzut de legea noua, instanța de fond a apreciat că nu se justifica aplicarea art. 6 Cod penal și în baza art.23 alin.7 din OUG nr. 116/2013, a respins cererea formulata de către condamnat, apreciindu-o ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat contestație condamnatul T. F. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie, susținând prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în vederea aplicării legii penale mai favorabile în privința sa.
S-a susținut de către contestator că în privința uneia dintre infracțiunile săvârșite se impune reducerea pedepsei, mai exact în cazul infracțiunii de omor calificat prev. de art.174-175 lit. i Cod penal din 1969 deoarece, sub imperiul Codului penal actual nu mai este prevăzută ca agravantă săvârșirea faptei în public, care fusese reținută la încadrarea juridică a infracțiunii de omor așa încât varianta simplă a infracțiunii de omor este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani, ceea ce în opinia condamnatului ar conduce la reducerea pedepsei pentru această infracțiune la cel puțin 10 ani, conform noii legi penale.
S-a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței și pe fond admiterea cererii vizând aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, cu consecința reducerii pedepsei.
Curtea, examinând sentința contestată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept constată că prezenta contestație nu este fondată după cum se va arăta în continuare:
Condamnatul contestator de află în executarea unei pedepse stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, respectiv prin sentința penală nr.379/ 4.11.2011 pronunțat de Tribunalul Prahova, modificată în parte, în latură penală, prin decizia penală nr.84/25.05.2012 a Curții de Apel Ploiești și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2725/10.09.2012 a I.C.C.J.
Prin această sentință condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 11 ani pentru comiterea în concurs a infracțiunilor de omor calificat prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i cu aplic. art. 74 lit.a și c, 76 lit.d Cod penal anterior și pedepsa de 11 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii publice prev. de art.321 alin.1, cu aplic. art. 74 lit.a si c, 76 lit.d din același cod, stabilindu-se în final spre executare pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.
Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. 1 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În mod judicios instanța de fond a observat însă, că, potrivit art.4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, s-a stabilit că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre rămasă definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, dar care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pe cale de consecință instanța de fond a observat în mod corect că disp. art.187 Cod penal reglementează noțiunea de pedeapsă prevăzută de lege, stabilind că prin aceasta se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În mod similar aceeași dispoziție legală se regăsea și în Codul penal din 1969, în conținutul art.141/1, care prevedea de asemenea că în această noțiune de pedeapsă prevăzută de lege nu se iau în considerare cauzele de reducere ori de majorare a pedepsei.
Într-adevăr, contestatorul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, reținându-se agravanta săvârșirii acestei fapte în public conform art.174-175 lit. i Cod penal, sancționată în Codul penal din 1969 cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani.
În actuala reglementare, prin dispariția agravantei vizând săvârșirea faptei în public, infracțiunea comisă de către contestator ar urma să fie încadrată juridic în varianta simplă a infracțiunii de omor prev. de art.188 Cod penal pentru care legea prevede actualmente pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
Se observă așadar că pedeapsa aplicată contestatorului pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în componența concursului infracțional, aceea de omor, este pedeapsa de 11 ani închisoare care este situată în limitele prevăzute de legea penală în vigoare, respectiv în limitele prevăzute pentru infracțiunea prev. de art.188 Cod penal, acelea de la 10 la 20 de ani închisoare, fără a se depăși așadar maximul prevăzut de lege, pentru a deveni aplicabile dispozițiile ce reglementează aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
În mod similar, pentru cea de-a doua infracțiune, componenta concursului infracțional, aceea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice în formă simplă, prev. de art.321 alin. Cod penal din 1969 pedeapsa de 11 luni închisoare aplicată contestatorului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă deoarece sub imperiul vechii reglementări, această infracțiune era sancționată în art.321 alin. 1 Cod penal cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar în actuala reglementare prevăzută în art.371 Cod penal este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Se constat așadar că pentru niciuna dintre infracțiunile componente ale pluralității infracționale reținute în sarcina contestatorul, pedeapsa aplicată acestuia prin hotărârea judecătorească definitivă nu depășește maximul prevăzut de dispozițiile legale penale intrate în vigoare la 1 februarie 2014, așa încât nu pot deveni incidente disp. art.6 alin.1 Cod penal care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor penale definitive, câtă vreme nu este întrunită condiția primordială prevăzute de acest text ca pedeapsa aplicată să depășească maximul special prevăzut de legea nouă, aflându-ne deci în sfera de aplicare a dispozițiilor prevăzute în art.4 din legea de punere în aplicare a Codului penal care stabilesc în mod imperativ imposibilitatea reducerii pedepsei în această situație.
În consecință Curtea constată că la primul grad de jurisdicție s-a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale sus menționate, în mod just cererea condamnatului vizând aplicare legii penale mai favorabile fiind respinsă contest în care Curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație, conform art.23 alin. 10 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală.
Văzând și disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.274 alin.1 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat T. F. G., fiul lui G. și L., născut la 06.07.1987, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.188/04 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.03.2014.
Președinte,
C. G.
Grefier,
M. M.
Red.GC/MM
5 ex./02.04.2014
d.f._, Tribunalul Dâmbovița
j.f. M. D.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 964/2014. Curtea... → |
|---|
