Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 71/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 303/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR_
DECIZIA NR. 71
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2014
Președinte – M. E. G.
Judecător – D. D.
Judecător – I. N.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul B. M., fiul lui C. și S., născut la data de 10 decembrie 1967, în prezent aflat în prezent aflat în Arestul I.P.J Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 20 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza disp. art. 1608a alin. 6 Cod proc. penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat B. M., în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales S. M. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a dat posibilitatea apărătorului ales, în temeiul art. 172 Cod proc. penală, să ia legătura cu recurentul inculpat, aflat în stare de arest preventiv.
Avocat ales M. S., pentru recurentul inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, probe de administrat sau excepții de invocat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, în temeiul disp. art. 38513 Cod proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat M. S., pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Prahova, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în temeiul art. 1608a alin. 2 Cod proc. penală, cu motivarea că inculpatul B. M. cunoaște că, în conformitate cu dispozițiile art. 160b alin. 4 Cod proc. penală, încălcarea condițiilor ce i-ar fi impuse de către instanța de judecată prin admiterea cererii, l-ar readuce în situația în care se află și la acest moment, respectiv a arestării preventive.
În plus, precizează că, deși completul de față cunoaște foarte bine situația dosarului în care este cercetat inculpatul B. M., totuși în cauza de față s-au produs trei metamorfozări și anume: 1) decesul unui coinculpat și anume al inculpatului Ardic; 2) admiterea recursului declarat de către inculpatul D. R., casarea încheierii, iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar cu privire la acest aspect, dorește să arate că acest inculpat – R. D. avea reținut un prejudiciu dublu față de clientul său, iar în situația în care acestuia din urmă nu i s-ar admite cererea de liberare formulată i s-ar crea un element de inechitate, fiind de asemenea încălcate și dispozițiile art. 6 din CEDO.
Referitor la cea de-a treia metamorfozare, susține că în cursul urmăririi penale s-a clarificat situația societății comerciale Zaza, în sensul că aceasta și-a desfășurat activitatea doar 3 luni, iar cu privire la stabilirea prejudiciul arată că organele de urmărire penală au încălcat Ordinul Ministrului nr. 190/1999.
În plus, arată că, din punctul său de vedere, în cauza de față există o situație hilară, de vreme ce sumele de bani nu se regăsesc la inculpați, iar pentru stabilirea cu exactitate a prejudiciului se impunea efectuarea unei expertize contabile, întrucât în opinia sa ANAF, care este și parte civilă își efectuează singură probele din dosar.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere și persoana inculpatului, care are un domiciliu stabil în comuna Brazi, . familie organizată și doi copii în întreținere, el fiind singurul care a asigurat existența familiei sale.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu precizarea că inculpatul se va prezenta în instanță ori de câtre ori va fi chemat, nu va săvârși alte infracțiuni și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că dincolo de aspectele precizare la acest termen de judecată de inculpat prin apărător, celelalte aspecte referitoare la situația sa familială, la faptul că are un domiciliu stabil au mai fost avute în vedere de către instanțele de judecată cu ocazia soluționării cererilor de liberare provizorie formulate de către inculpat, prin respingerea acestora, iar aceste aspecte au fost reiterate la 2 săptămâni de la momentul la care au mai fost invocate și avute în vedere de către instanță, așa cum a mai susținut.
Este adevărat căo reevaluare a acestora este necesară după un anumit interval de timp de la arestarea preventivă, pentru a nu închide posibilitatea inculpatului de a beneficia de instituția liberării provizorii, care de altfel este o facultate a instanței, însă acest interval de timp nu s-a împlinit în speța de față.
În ceea ce privește egalitatea de tratament invocată, arată că, în opinia parchetului, acest principiu poate fi invocat când două persoane au o situație similară și nu cum este în cazul de față, când inculpatul B. are o situație cu totul diferită de cea a inculpatului D. R..
În final, apreciază că încheierea pronunțată de Tribunalul, Prahova este legală și temeinică, motiv pentru care formulează concluzii în sensul de a se respinge recursul ca nefondat.
Recurentul inculpat B. M., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la decizia ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.1608a alin. 6 s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul B. M., fiul lui C. și S., născut la data de 10.12.1967 în .. Prahova, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, posesor al CI . nr._, C.N.P._, în prezent aflat în Arestul I.P.J. Prahova.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Prahova la data de 16.12.2013 inculpatul B. M., fiul lui C. și S., născut la data de 10.12.1967 în .. Prahova, domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. Prahova, posesor al CI . nr._, C.N.P._, în prezent aflat în Arestul I.P.J. Prahova a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat, în esență, că buna desfășurare a procesului penal nu este împiedicată de punerea sa în libertate, nu s-ar sustrage de la procesul penal, de la o eventuală pedeapsă, nu ar zădărnici aflarea adevărului.
Nu are antecedente penale, are o vârstă tânără, are un domiciliu stabil și doi copii în întreținere.
În vederea soluționării cauzei s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 1189/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Prin Ordonanța nr. 1189/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului B. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 8 alin. 1,2 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, art. 9 alin. 1 lit. b,c, alin. 3 din legea 214/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, spălare de bani, prev. de art. 29 alin.1 lit. b din legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal și art. 13 C.penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că din data de 01.06.2011 până în prezent, în calitate de administrator în fapt al S.C. DOROTI DINAR SERV S.R.L. Ploiești și S.C. ZAZA TAHIL S.R.L. Ploiești, împreună cu Ardic Ahmet, D. R. și Ardic R., au creat un circuit comercial fictiv, înregistrând în evidența contabilă operațiuni contabile nereale pentru a ascunde proveniența reală a bunurilor tranzacționate și pentru a se sustrage de la plata impozitului pe profit, solicitând totodată și rambursarea nelegală a TVA-ului aferent unora dintre aceste tranzacții, precum și faptul că nu au înregistrat în evidența contabilă toate operațiunile comerciale desfășurate, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 2.531.429 lei .
De asemenea, livrările și achizițiile efectuate de S.C .ZAZA TAHIL S.R.L. Ploiești în anul 2012 de la S.C. Sallion Top Brands S.R.L. București și S.C. C. Agricol S.R.L. Broscăuți au fost livrate în totalitate către S.C. ARDIC INTERSERV S.R.L., societate administrată în drept de inculpatul Ardic Ahmet și nu au corespondent în realitate. Astfel, achizițiile realizate de la cele două societăți comerciale, precum și cele efectuate pe bază de borderouri de achiziție ce nu sunt însoțite de documente care să ateste calitatea de producător agricol a vânzătorului nu pot fi considerate ca fiind reale, S.C. ARDIC INTERSERV S.R.L. fiind societatea prin intermediul căreia inculpații disimulau originea ilicită a sumelor de bani obținute.
S-a mai reținut că inculpatul, deși a fost trimis în judecată pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte, dosarul aflându-se pe rolul Tribunalului Prahova, a continuat să deruleze cu știință activități ilegale de prejudiciere a bugetului consolidat al statului, iar pe perioada cât acesta a fost cercetat, deși a avut dispusă măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Ploiești și obligația de a nu mai derula același gen de activități, acesta a continuat acest lucru prin intermediul S.C. ZAZA TAHIL S.R.L. Ploiești.
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 61 din data de 29.10.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o durată de 30 de zile, de la 29.10.2013 la 26.11.2013, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 241/U/2013.
La momentul luării măsurii arestării preventive, instanța a reținut ca sunt îndeplinite în privința inculpatului condițiile prev. de art.143 Cod proc. penală și art.148 lit. d și f Cod proc. penală
Ulterior, prin încheierea din data de 20.11.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive pentru 30 de zile, de la 27.11.2013 și până la 26.12.2013 inclusiv.
Prin încheierea din data de 18.12.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive pentru 30 de zile, de la 27.12.2013 și până la 25.01.2014 inclusiv.
Potrivit disp. Art. 1601 Cod proc. penală, în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate sub control judiciar.
Liberarea provizorie, deși nu este o măsură preventivă, poate fi considerată ca fiind o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive, o instituție destinată să concilieze libertatea individuală (prin evitarea detenției) și protecția socială (impunând un control asupra persoanei liberate, prin instituirea de obligații sau de restricții ale libertății), scopul urmărit prin ambele măsuri - chiar dacă sunt de natură diferită - fiind același și anume, buna desfășurare a procesului penal în ansamblul său.
Individualizarea măsurii preventive este lăsată, în cursul judecății, întotdeauna, la latitudinea judecătorului, respectiv, a instanței, pentru a aprecia dacă controlul judiciar este suficient sau se impune luarea, respectiv, menținerea, față de inculpat, a măsurii arestării preventive.
Din analiza prevederilor art. 136 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, „scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune” corelate cu cele ale art. 1602 C. proc. pen., rezultă că pentru a se putea dispune liberarea provizorie trebuie îndeplinite trei condiții, două pozitive și una negativă.
Prima condiție pozitivă se referă la faptul că liberarea provizorie (indiferent de modalitate) este condiționată de privarea de libertate a persoanei, ea neputând fi dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv.
A doua condiție pozitivă, vizează natura și gravitatea infracțiunii săvârșite. Sub acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care lege prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani”.
Condiția negativă vizează comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie.
Astfel, potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., „liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.
Îndeplinirea condițiilor sus-menționate nu conferă celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocație - concluzie ce se desprinde din art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. - care prevede „liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda..”, instanța de judecată având facultatea și nu obligația de a dispune măsura. Aceasta poate refuza liberarea provizorie, dacă apreciază că detenția provizorie este absolut necesară, iar scopul procesului penal, astfel cum este definit în art. 136 C. proc. pen. nu poate fi asigurat decât prin menținerea măsurii arestării preventive.
Raportând dispozițiile cuprinse în legea națională (art. 1602 și urm.C. proc. pen.) corelate cu prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenție, la speța dedusă judecății, Tribunalul a constatat că în acest moment, un control judiciar instituit în sarcina inculpatului ar fi insuficient pentru realizarea scopului procesului penal, astfel cum este definit de art. 136 alin. (1) C. proc. pen. și că se impune menținerea măsurii arestării preventive, fiind respectat în acest fel și principiul proporționalității între măsura preventivă și gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat.
Inculpatul este la a doua cerere de liberare provizorie, prima fiind respinsă prin încheierea din data de 28.11.2013, soluție menținută prin decizia penală nr. 1654/01.12.2013 a Curții de Apel Ploiești.
Cererea anterioară a fost bazată pe aceleași motive legate de persoana inculpatului.
Tribunalul a remarcat însă că aceste împrejurări favorabile inculpatului au fost avute în vedere de instanțe și cu ocazia luării măsurii arestării preventive, iar dacă într-adevăr o reevaluare a acestora este necesară după un anumit interval de timp de la plasarea în detenție preventivă, pentru a nu închide posibilitatea de a beneficia de instituția liberării provizorii sau de alte instituții care au ca urmare punerea în libertate a unei persoane și a nu perpetua sine die o stare de arest preventiv, acest interval de timp nu s-a împlinit în opinia instanței la acest moment.
Lipsa antecedentelor penale, existența unei familii și a unui loc de muncă au fost cenzurate inclusiv de instanța de control judiciar în urmă cu aproape două săptămâni, considerându-se că, puse în balanță cu gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, balanța înclină spre menținerea stării de arest preventiv, astfel că în prezent instanța este ținută să verifice în ce măsură în aceste două săptămâni situația inculpatului a suferit modificări semnificative.
Intervalul de timp scurs de la luarea măsurii arestării preventive nu este nerezonabil, având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de operațiuni economice de verificat și stabilirea completă a întregului circuit financiar creat.
Așa cum s-a subliniat și în cadrul primei cereri de liberare provizorie formulată, nu trebuie neglijată împrejurarea că unul dintre temeiurile arestării preventive a fost cel al art. 148 lit. d Cod proc. penală, care, deși nu este incompatibil cu instituția liberării provizorii, creează convingerea instanței că la acest moment procesual inculpatul nu prezintă suficiente garanții personale pentru lăsarea în libertate, în sensul că nu ar îngreuna cercetările și nu ar continua activitatea infracțională.
Argumentul privind egalitatea de tratament juridic cu inculpatul D. R. nu a fost primit, deși acestuia i s-a admis o cerere de liberare provizorie sub control judiciar prin decizia penală nr. 2/08.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar nr._ .
Pentru a se invoca principiul egalității de tratament juridic, trebuie să ne aflăm în ipoteza unor situații juridice similare, or situația celor doi inculpați este diferită, după cum reiese inclusiv din motivarea deciziei Curții de Apel, sub aspectul participației la comiterea faptei, însăși instanța de control judiciar subliniind că inculpatul D. R., deși era unic asociat și administratorul de drept al S.C. Doroti Dinar Serv S.R.L. îndeplinea rolul de intermediar, fiind „săgeată” în timp ce inculpații Ardic Ahmet și B. M. îndeplineau roluri active în cadrul acestei societăți, primul ocupându-se de organizarea și derularea operațiunilor comerciale, de negocierea acestora, dirijarea șoferilor sau a angajaților, efectuarea de plăti, iar ultimul, de întocmirea facturilor și a avizelor de însoțire a mărfurilor precum și a documentelor de transport astfel încât să acopere circuitul comercial fraudulos, aceiași inculpați fiind cercetați și în altă cauză penală pentru săvârșirea unor infracțiuni similare (fila 9 a decizei).
Pentru motivele invocate, instanța de fond, în baza art. 1608a al 6 Cod proc. penală a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. M..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. M., susținând, în esență, că sunt îndeplinite dispozițiile art.1602 alin.1 și 2 C.pr.pen., are cunoștință de obligațiile ce îi revin în situația în care i se va admite cererea de liberare, nu s-a sustras cercetării penale și nu mai are cum să influențeze probele din dosar, iar prin punerea sa în libertate sub control judiciar ar beneficia de același tratament juridic în raport cu un alt inculpat cercetat în aceeași cauză, care are aceeași situație juridică și căruia i s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
A mai arătat că nu are antecedente penale, este cunoscut în societate ca o persoană care nu a creat probleme, are un domiciliu stabil și nu există pericolul să săvârșească noi infracțiuni dacă ar fi admisă cererea de liberare.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală atașat, de susținerile recurentului, de dispozițiile legale incidente în materie, art. 1601 și urm. C.p.p., ca și de cele ale art. 385/6 alineat ultim, Curtea constată că recursul formulat este nefondat.
Așa cum rezultă din actele dosarului, recurentul-inculpat a fost arestat preventiv prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 61 din data de 29.10.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, pe o durată de 30 de zile, de la 29.10.2013 la 26.11.2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 8 alin. 1,2 din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, art. 9 alin. 1 lit. b,c, alin. 3 din legea 214/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, spălare de bani, prev. de art. 29 alin.1 lit. b din legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal și art. 13 C.penal.
În sarcina inculpatului se reține că, din data de 01.06.2011 până în prezent, în calitate de administrator în fapt al S.C. DOROTI DINAR SERV S.R.L. Ploiești și S.C. ZAZA TAHIL S.R.L. Ploiești, împreună cu Ardic Ahmet, D. R. și Ardic R., au creat un circuit comercial fictiv, înregistrând în evidența contabilă operațiuni contabile nereale pentru a ascunde proveniența reală a bunurilor tranzacționate și pentru a se sustrage de la plata impozitului pe profit, solicitând totodată și rambursarea nelegală a TVA-ului aferent unora dintre aceste tranzacții, precum și faptul că nu au înregistrat în evidența contabilă toate operațiunile comerciale desfășurate, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 2.531.429 lei.
Examinarea probatoriului administrat în cauză până la acest moment respectiv: rapoarte de inspecție fiscală, jurnale de cumparari si vanzari, registrul jurnal, deconturi de TVA, declaratii cod 394, balante de verificare, documentelor de evidenta primara (facturi) prezentate de societate, declartații de martori, justifică concluzia primei instanțe că există dovezi suficiente și relevante în sensul art.681, art.143 cod proc. penală și respectiv art.5 lit.c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ce susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost pus sub acuzare.
Semnificative, în acest sens, sunt, în primul rând, plângerea și raportul de inspecție fiscală întocmite de DGFP Prahova, din care rezultă că, în urma controlului efectuat la S.C. Zaza Tahil S.R.L., organele fiscale au stabilit pentru anul 2011 un impozit pe profit în sumă de 651.906 lei, mai mult cu 535.499 lei decât cel stabilit și declarat de către societatea verificată. S-au calculat astfel cheltuieli nedeductibile în sumă de 3.348.469 lei.
În perioada 01.06._11, societatea a efectuat achiziții în cantitate de 3.257.046 kg cereale de la diverse persoane fizice în valoare totală de 3.084.406 lei, întreaga cantitate fiind vândută ulterior către S.C. Barter Trading S.R.L. C.. Borderourile de achiziție prezintă neconcordanțe în ceea ce privește modul de completare și datele înscrise în acestea. De asemenea, deși era vorba de cantități mari de cereale, borderourile de achiziție nu sunt certificate prin anexarea unor copii ale certificatelor de producător.
Cheltuielile aferente transporturile au fost facturate către S.C. Romavi G. S.R.L., societate ce are activitatea suspendată din 2012.
Mai mult, S.C. Zaza Tahil S.R.L. a achiziționat de la S.C. C. Agricol S.R.L. (societate reprezentată de Ibrahim Bacha Basel și Moustafa Daoud, cetățeni sirieni) cantitatea de 688.500 kg cereale, cantitate livrată în totalitate tot către S.C. Barter Trading S.R.L. C..
Trebuie precizat că, din actele de urmărire penală efectuate reiese că, la data de 11.04.2011, inculpații Ardic Ahmet și B. M., în timp ce erau cercetați într-o altă cauză penală pentru același gen de fapte, în care s-a și dispus față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și s-a instituit obligația expresă de a nu desfășura activități de natura celor pentru care erau cercetați, au înființat o altă societate, S.C. Zaza Tahil S.R.L., având același gen de obiect, comerțul cu cereale, pe numele soției inculpatului Ardic Ahmet, respectiv Ardic R., inculpatul Ardic Ahmet deținând în același timp și S.C. Ardic Interserv S.R.L..
Din declarația numitului M. C., a rezultat faptul că acesta nu a livrat niciodată în calitate de persoană fizică cereale către S.C. Ardic Interserv SRL dar și faptul că această societate și S.C. Zaza-Tahil SRL au fost reprezentate de către înculpații B. M. și Ardic Ahmet, dar relațiile comerciale s-au derulat cu S.C. M. Serv S.R.L., societate pe care M. C. o reprezintă legal. De altfel, acesta nu a recunoscut nici un borderou de achiziție prezentat cu ocazia audierii în calitate de martor.
De asemenea, au fost efectuate achiziții de la S.C. Sallion Top Brands S.R.L. București și S.C. C. Agricol S.R.L. Broscăuți, societăți administrate de către cetățenii sirieni Ibrahim Bacha Basel și M. Daoud.
Fiind verificați în baza de date Recom a Oficiului Registrului Comerțului, s-a stabilit că sus-numiții dețin în administrare sau asociere un număr de 84, respectiv 107 societăți comerciale, dintre care cele două amintite mai sus.
Referitor la cantitățile de cereale aprovizionate de către S.C. Zaza Tahil S.R.L. în perioada 01.01.2012 – 30.06.2012, din datele înscrise în avizele de expediție care au însoțit transportul acestora a reieșit faptul că, pentru cantitatea de 358.970 kg, echivalentul a 288.560 lei nu se poate justifica realitatea transportului întrucât mijloacele de transport înscrise în avize sunt autovehicule neînmatriculate și cap tractoare care în loc de remorcă au atașate autoturisme mărcile Dacia, F., Renault, Skoda, etc.
Din cauza unor divergențe intervenite între ARDIC AHMET și ARDIC R., cu directa implicare a inculpatului B. M., prin interpunerea numitului B. C., părțile sociale ale societății au fost cesionate numitei B. E., sora inculpatului B. M., care la data de 11.04.2012 devine asociat unic și administrator al S.C. Zaza-Tahil SRL.
Potrivit procurii nr. 1485/21.06.2012, numita B. E. l-a împuternicit pe înculpatul B. M. pentru operațiunile financiare derulate de această societate, deși activitățile comerciale propriu-zise se desfășurau tot de inculpații B. M. și ARDIC AHMET, dar astfel B. M. a putut dirija în mod direct operațiunile derulate prin conturile acestei societăți.
După obținerea specimenului de semnătură și inculpatul B. M. a ridicat din contul societății sume de bani în numerar în valoare totală de 251.800 lei, pentru justificarea unora din acestea depunând, de asemenea, documente falsificate (a se vedea borderou de achiziție 74/15.06.2012).
Totodată, investigațiilor efectuate de către organele de cercetare penală, au evidențiat că inculpații ARDIC AHMET și B. M., folosindu-se de o altă societate comercială, respectiv S.C. Doroti Dinar Serv S.R.L., administrată de inculpatul D. R., a derulat activități de achiziționare a produselor cerealiere de pe raza județului Prahova, achiziții efectuate „la negru”, achitate prin numerar, prețul de achiziție a produselor cereale fiind vădit inferior celui de vânzare. Metoda folosită era aceeași ca și în cazul celorlalte societăți.
Mijloacele de probă menționate se coroborează cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, legal interceptate și înregistrate, care, odată în plus, relevă rolul și gradul de participație al fiecărui inculpat în desfășurarea activităților ample cu caracter infracțional.
Din toate discuțiile purtate a reieșit faptul că B. M. cunoaște cel mai bine situația documentelor contabile și a societăților implicate în lanțul economic fictiv, având și rolul de a le indica lui ARDIC AHMET și D. R. cu privire la plățile efectuate în numerar și cu privire la întocmirea documentelor ce însoțesc transporturile de cereale și ulterior schimbarea acestora cu cele fictive ce vor fi înregistrate în evidența contabilă.
În discuția purtată cu un furnizor de cereale la data de 27.09.2013, B. M. s-a recomandat a fi reprezentant legal al S.C. DOROTI DINAR SERV SRL.
De asemenea, în data de 01.10.2013, B. M. a purtat o discuție cu contabila societăților în cauză, indicându-i acesteia că va solicita rabursare de TVA pentru S.C. DOROTI DINAR SERV SRL însă se interesează de posibilitatea identificării de către organele de control fiscal a unor probleme de natură penală sau fiscală aferente relațiilor comerciale declarate de către S.C. ARDIC INTERSERV SRL și beneficiarii sau furnizorii acesteia. În data de 03.10.2013, B. M. a solicitat toate documentele contabile aflate pe traseul mărfurilor. De asemenea, în aceeași zi B. M. a început să primească semnale de la beneficiarii săi privind controalele încrucișate efectuate de reprezentanții DGFP. În discuția purtată cu S. D. în aceeași zi, se amintește de o societate „fantomă” STILET utilizată drept intermediar de către B. M. pentru efectuarea livrărilor, ultimul indicând celuilalt cum să procedeze în declarațiile ce vor urma cu privire la relația comercială, specificându-i să nu dea nume sau relații.
Rezultă, așadar, din întreg materialul probator, că acuzația formulată împotriva inculpatului este una serioasă și temeinic argumentată, existând suficiente probe și indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că acesta a avut un rol esențial în conceperea și realizarea activității infracționale ce face obiectul anchetei penale desfășurate în cauză, reținându-se pe baza lor că, prin intermediul S.C. DOROTI DINAR SERV S.R.L. Ploiești, S.C. ZAZA TAHIL S.R.L. Ploiești și S.C. ARDIC INTERSERV S.R.L. Ploiești, a fost creat un circuit comercial fictiv, înregistrând în evidențele contabile operațiuni comerciale nereale pentru a ascunde proveniența reală a cerealelor tranzacționate și pentru a se sustrage de la plata impozitului pe profit, solicitând totodată și rambursarea nelegală a TVA-ului aferent unora dintre aceste tranzacții, precum și faptul că nu s-a înregistrat în evidența contabilă toate operațiunile comerciale desfășurate, prejudiciind bugetul de stat cu suma totală de 2.531.429 lei.
Relativ la cererea formulată, Curtea constată că, în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Astfel, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor.
Trebuie avut în vedere și faptul că liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, numai că organul judiciar apreciază că menținerea inculpatului în stare de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții.
Pornind de la condițiile în care se poate acorda liberarea provizorie, Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602 alin. 1 C. proc. pen., care se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, determinate de cuantumul pedepsei prevăzute de lege.
Sub acest aspect, potrivit art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, inculpatul este cercetat pentru infracțiuni care prevăd pedepse ce nu depășesc limita prevăzută de art.1602 al.1 Cod procedură, astfel că, din acest punct de vedere, cererea inculpatului este admisibilă.
În ceea ce privește condiția negativă prevăzută în art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după liberarea provizorie, aceasta nu este îndeplinită.
Astfel, potrivit art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din coroborarea celor două texte menționate (art. 1602 alin. 1 și art. 1602 alin. 2 C. proc. pen.) reiese caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii prevăzute în art. 1602 alin. (2) C. proc. pen.
Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza discreționar de această facultate, întrucât s-ar încălca flagrant dispozițiile art. 5 alin. (5) C. proc. pen., art. 23 alin. (10) Constituția României și art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar, se pornește de la una dintre premisele esențiale ale liberării provizorii, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Într-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării provizorii.
Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, astfel de temeiuri ar putea privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal al putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptei pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări aceasta să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, astfel încât liberarea inculpatului, chiar provizorie, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și neîncredere în actul de justiție.
Prin prisma celor învederate, Curtea constată că cererea inculpatului este neîntemeiată. La analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie se reține că inculpatul B. M., pe lângă rolul determinant și participația esențială ce se presupune că le-a avut la comiterea faptelor, în timp ce era cercetat într-o altă cauză penală pentru același gen de fapte, în care s-a și dispus față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și s-a instituit obligația expresă de a nu desfășura activități de natura celor pentru care era cercetat, a nesocotit această obligație și a continuat să săvârșească același gen de fapte, înființând o altă societate, prin intermediul căreia se presupune că a adus noi și importante prejudicii bugetului de stat.
Or, toate aceste date care confirmă existența în continuare a pericolului concret ridicat pentru ordinea publică și a unui risc major de a se continua această activitate ilicită și de a fi influențată ancheta, ceea ce face să fie incidentă în cauză dispoziția prevăzută de art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni.
În același timp, nu poate fi ignorată importanța valorilor sociale lezate, care privesc starea de pericol creată pentru ordinea de drept și pentru securitatea socială și economică, ca urmare a desfășurării unor activități ilicite complexe, cu implicarea mai multor persoane și societăți comerciale, realizarea unui circuit comercial fictiv cu acte materiale multiple, greu de descoperit și documentat, cu scopul de a obține beneficii financiare deosebite, dar și recrudescența acestui fenomen infracțional, care reprezintă una dintre cele mai grave forme ale criminalității, de sentimentul de dezaprobare, de reală îngrijorare din partea societății civile care resimte necesitatea unei reacții împotriva celor suspectați de comiterea unor fapte penale, pe măsura gradului de pericol social al faptelor și autorilor acestora.
Totodată, se impune a fi menționat că, în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, în măsura în care și dreptul intern recunoaște noțiunea de „ tulburare a ordinii publice” ( cazul Lettelier contra c. Franței ), cel puțin pentru o perioadă de timp.
Așa fiind, Curtea apreciază că protejarea interesului public prin desfășurarea cercetărilor cu privarea de libertate a recurentului inculpat este legitimă și prevalează principiului general privind asigurarea siguranței libertății persoanei pusă sub acuzare în procesul penal, nu este excesivă și satisface întocmai criteriile determinate în art. 148 al. 1 lit. f rap. la art. 136 al. 8 Cod proc. penală.
Aspectele familiale și cele referitoare la circumstanțierea persoanei inculpatului, cum este cazul lipsei antecedentelor penale, nu sunt argumente suficiente care să contrabalanseze natura și gravitatea faptelor pretins comise și să conducă la aprecierea că prin lăsarea în libertate nu s-ar afecta buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care împrejurările relatate au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive și, în plus, acesta și-a asumat riscul de a fi privat de libertate prin încălcarea normelor penale.
De asemenea, în privința motivului referitor la egalitatea de tratament juridic, Curtea, în acord cu prima instanță, relevă că acest principiu se poate aplica numai în cazul inculpaților aflați în situații juridice identice, atât din punct de vedere al contextului faptic, al stării și circumstanțelor de fapt reținute, cât și a datelor ce caracterizează persoana acestora, ceea ce nu poate fi invocat în prezenta cauză, situația juridică a inculpatului B. M. fiind categoric diferită de cea a inculpatului D. R., pentru argumentele prezentate pe larg mai sus.
Așa fiind, în raport de considerentele arătate, Curtea constată că cererea formulată nu îndeplinește condițiile de temeinicie prev. de art.1602 alin.2 Cod procedură penală, refuzul acordării liberării provizorii sub control judiciar pentru inculpatul B. M., din motivele arătate, nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este recunoscut în dispozițiile art. 23 punctul 3 din Constituția României, art.5 alin.5 Cod procedură penală și nici art.5 paragraful 3 fraza I teza finală și fraza II or art.6 alin.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Prin urmare, criticile formulate sunt neîntemeiate, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b) Cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. M., fiul lui C. și S., născut la data de 10 decembrie 1967, în prezent aflat în Arestul I.P.J Prahova, împotriva încheierii de ședință din data de 20 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2014.
Președinte, Judecători,
M. E. G. D. D. I. N.
Grefier,
R. E. B.
RED.DD/BER
4ex/23.01.2014
Dosar fond_
Jud. fond S. A. C..
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 964/2014. Curtea... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
