Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 964/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 964/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 334/310/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.964

Ședința publică din data de 13 octombrie 2014,

Președinte: - C. G.

Judecător: - S. P. B.

Grefier: - M. M.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. I..

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de: inculpații H. V. fiul lui I. și M., născut la data de 06 mai 1959, domiciliat în O. S., Calea Jozsef A., nr. 8, județul Harghita și cu reședința în Odorheiul S., ., ., R. D. fiul lui G. și M., născut la data de 12 ianuarie 1972, domiciliat în Ploiești, ., ., . și partea civilă T. E., în nume propriu și pentru minora T. N., domiciliate în O. S., .,., împotriva sentinței penale nr.15 din data de 31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria S..

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 02 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.

Curtea, la solicitarea apărătorilor părților în sensul de a se amâna pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2014, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.15 din data de 31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria S., s-au dispus următoarele:

I). În baza art.178 alin.1, 2 Cod penal inculpatul H. V., fiul lui I. și M., născut la data de 06.05.1959 în ., jud. M., cetățenie română, serviciul militar îndeplinit, conducător auto, fără loc de muncă, căsătorit, domiciliat în mun. O. S., ..8, jud. Harghita, cunoscut cu antecedente penale, CNP_ a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în formă calificată (victimă T. Gyozo).

În temeiul art.11 pct.2 lit.b și art.10 alin.1 lit.f Cod pr.penală s-a dispus încetarea procesului penal împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1 și 3 Cod penal (4 fapte) - întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanelor vătămate S. (fostă P.) K., B. M., B. E. și D. E..

II) În baza art.178 alin.1, 2 Cod penal inculpatul R. D., fiul lui G. și M., născut la data de 12.01.1972 în or.Vălenii de M., jud. Prahova, cetățenie română, situație militară - cadru activ, ocupație - subofițer, domiciliat în mun. Ploiești, ., ., ., jud. Prahova, CNP_, fără antecedente penale a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în formă calificată ( victimă T. Gyozo).

În temeiul art.184 alin.1,3 Cod penal același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa - parte vătămata S. ( fostă P. ) K..

În conformitate cu disp. art.184 alin.1,3 Cod penal același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa - parte vătămata B. M..

În baza art. 184 alin.1, 3 Cod penal inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa - parte vătămata B. E..

În temeiul art.184 alin.1, 3 Cod penal același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa - parte vătămata D. E..

În conformitate cu disp. art.33 lit.b Cod penal cu aplicarea art.34 lit. b Cod penal s-a aplicat spre executare inculpatului R. D. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, iar în temeiul art.81,82 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților H. V. și R. D. pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art.359 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpaților asupra disp. art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni intenționate în cadrul termenului de încercare, sens în care se va face o comunicare scrisă inculpaților.

Potrivit disp. art.71 și art. 64 Cod penal s-a interzis inculpaților drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si litera b Cod penal si in baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspenda si executarea pedepselor accesorii.

S-au admis, în parte, acțiunile civile ale parților civile T. E., S. (fostă P.) K., B. M., B. E.si D. E. și în consecință: asigurătorii . și . SA au fost obligați la plata către partea civilă T. E. a sumei de 50.000 lei daune morale.

Asiguratorul . SA a fost obligat la plata către părțile civile - astfel: - parții civile S. ( fostă P. ) K. - suma de 2.500 lei daune morale, parții civile B. M. suma de 3.500 lei daune morale, parții civile B. E. suma de 1.500 lei daune morale, parții civile D. E. suma de 2.500 lei daune morale.

S-au respins în rest pretențiile parților civile - ca neîntemeiate.

S-a constatat că persoanele vătămate S. C. de Urgență B. A. - București, S. Județean Ploiesti, S. orășenesc S., S. mun. Odorheiul S. și S. Județean Harghita nu s-au constituit parți civile în cauza.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S. nr. 328/P/2007 din data de 17.02.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului H. V. - pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă în formă calificată și vătămare corporală din culpă prev. de art. 178 al. 1,2 și art.184 al. 1 și 3 cu aplic. art. 33 lit. b C.pen. (5 fapte).

De asemenea, prin același rechizitoriu s-a mai dispus:

- neînceperea urmăririi penale față de H. V. pentru art. 184 al. 1, 3 Cod penal (persoane vătămate R. D. și Von M. E.) deoarece faptele nu sunt prevăzute de legea penală;

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R. D. pentru art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 rep., art. 178 al. 1, 2 și art. 184 al. 1 și 3 C.pen. (victime T. Gyozo, D. E., B. E., S. K., B. M., H. V. ), deoarece în primul rând fapta nu este prevăzută de legea penală, în al doilea rând fapta nu a fost săvârșită de către învinuit, iar în al treilea rând faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii;

- neînceperea urmăririi penale față de R. D., pentru art. 184 al. 1 și 3 C.pen., (persoană vătămată Von M. E.), deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.

În sarcina inculpatului H. V. s-a reținut că acesta a condus în ziua de 29.03.2007, în jurul orei 02.45 pe DN 1, în orașul S., autovehiculul tip microbuz marca Mecedes Sprinter, cu număr de înmatriculare_ și de a pătrunde la km. 119 + 920 m., în dreptul imobilului cu nr. 39, într-o curbă spre stânga sensului său de deplasare către Ploiești, cu nerespectarea art. 35 al. 1 și art. 41 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., precum și a art. 1, art. 75 al. 1, art. 76 al. 1 lit. a pct. 1, art. 77 al. 2, art. 101 din H.G. nr. 1.391/26.10.2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 rep., motiv pentru care a pătruns pe contrasens și a lovit frontal autoturismul VW Passat cu nr. de înmatriculare_ , condus aproape de axul drumului, dar în banda sa de circulație, de numitul R. D., astfel încât a cauzat avarierea semnificativă a celor două autovehicule, decesul victimei T. Gyozo, precum și vătămarea corporală a victimelor D. E., B. E., S. (fostă P.) K. și B. M., care au suferit leziuni traumatice ce au necesitat un nr. de zile de îngrijiri medicale variind de la 14-55 de zile, conform actelor medico-legale depuse la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile inculpatului H. V. - date în faza de urmărire penală (f 65-66, 67-68, 69-70 din vol I), procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. 1-6 din Vol. I), planșe fotografice anexate documentului (f 7-25 din vol. I), schița locului accidentului (f. 25 din vol. I), declarațiile persoanelor vătămate și ale părților vătămate/părților civile (f. 52-61 din vol. I), declarațiile inculpatului R. D. - date în faza de urmărire penală (f 71-73, 74, 75-76 din vol. I), primul raport de expertiză judiciară tehnică auto și suplimentul acestuia (f.88-118 din vol. I), raportul medico-legal de necropsie a victimei decedate T. Gyozo (f. 120-122 din vol. I), certificatele medico-legale ale părților vătămate/părți civile D. E., B. E., S. (fostă P.) K. și B. M. (f.123-126 din vol. I), cel de-al doilea raport de expertiză judiciară tehnică auto (f.148-178 din vol. I), declarațiile martorilor T. F. M. (f.182-183, 184-185, 186, 333-334 din vol. I), I. M. (f.187, 188, 387 din vol.I), M. Septimiu D. (f.189-191, 331-332 din vol.I), Von M. (fostă A.) E. (f.192-193 din vol.I), Jeremias A. Karoly (f. 194,195 din vol.I) și Vecsi M. (f. 196,197, 388 din vol. I), declarația inculpatului H. V. (f.312-314 din vol. I), declarația părții vătămate T. E. (f. 327 din vol. I), declarația de martor a lui R. D. (f. 328-330 din vol. I), declarația părții vătămate D. E. (f. 350 din vol. I), declarația părții vătămate B. M. (f. 351 din vol. I), declarația părții vătămate S. K. (f. 389 din vol. I), declarația de inculpat a lui R. D. (f. 150 din Vol. II) - instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt :

În ziua de 29 martie 2007, în jurul orei 02.45, autovehiculul marca Mercedes Sprinter înmatriculat cu nr._ a fost condus de inculpatul H. V. pe D.N. 1 - direcția B. - Ploiești în localitatea S., în zona km 119+920 m. Din direcție opusă s-a deplasat autoturismul marca Volkswagen Passat înmatriculat cu nr._, condus de inculpatul R. D., care consumase băuturi alcoolice (alcoolemie teoretică în creștere cuprinsă între cca. 0,60-0,70 gr/l alcool pur în sânge - f 130,131). În dreptul imobilului cu nr.39, într-o curbă spre stânga sensului de deplasare către Ploiești, respectiv spre dreapta sensului de mers către B. - inculpatul R. D. a încălcat marcajul longitudinal continuu, iar inculpatul H. V. a efectuat o manevră de evitare, cu pătrundere pe contrasens si în aceste condiții s-au intersectat traiectoriile celor două autovehicule, rezultând impactul situat între zonele din dreapta față ale acestora.

În urma accidentului rutier a rezultat avarierea semnificativă a celor două autovehicule dar și vătămarea corporală a conducătorilor auto, precum și a mai multor persoane ce erau pasagere în microbuzul condus de către inculpatul H. V..Astfel, au fost rănite în accident persoanele vătămate: T. Gyozo, D. E., B. E., S. (fostă P.) K., B. M. și Von M. (fostă A.) E..

Victima T. Gyozo, care a suferit multiple leziuni traumatice atât la nivelul capului, cât și în zona toraco-abdominală, a fost transportat datorită stării grave în care se afla la S. Județean din Ploiești și mai departe la S. C. de Urgență B.-A. din București, unde a stat internat din 29.03.2007 până la data de 07.04.2007 când, din cauza evoluției negative și a complicațiilor intervenite postoperator - a decedat.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr.A_ din 25.07.2007 întocmit de I.N.M.L. M. Minovici București „moartea numitului T. Gyozo a fost violentă, ea s-a datorat insuficienței organice multiple și bronhopneumoniei, consecința unui politraumatism cu multiple fracturi costale și rupturi viscerale (renale și splenice) pentru care s-a intervenit chirurgical (splenectomie); leziunile traumatice (multiple echimoze și escoriații, pe trunchi și membre, traumatism cranio-cerebral și toraco-abdominal) au putut fi produse prin lovire de corpuri dure, posibil în condițiile unui accident rutier (ocupant), între leziunile traumatice și deces existând legătură directă de cauzalitate"(f. 120-122).

Totodată, victima D. E. a suferit „leziuni cranio-faciale și corporale, care pot data din 29.03.2007 și s-au putut produce prin lovire de corpuri dure contondente, aflate în interiorul unui autovehicul (posibil în accidentul rutier suferit), victima fiind pasageră, iar timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 50-55 zile calculate de la data producerii", astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 125/13.04.2007 al S.M.L. Harghita ( f. 125 din vol. I).

Victima B. E. a suferit „leziuni cranio-faciale și corporale, care pot data din 29.03.2007 și s-au putut produce prin lovire de corpuri dure contondente, aflate în interiorul unui autovehicul (posibil în accidentul rutier suferit), victima fiind pasageră, iar timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 14-15 zile calculate de la data producerii", astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 126/13.04.2007 al S.M.L. Harghita (f. 124 din vol. I).

Victima S. (fostă P.) K. a suferit „leziuni cranio-corporale, care pot data din 29.03.2007 și s-au putut produce prin loviri indirecte de suprafețele interioare ale autovehiculului (posibil în condițiile unui accident rutier), victima fiind pasageră, iar timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 35-40 zile calculate de la data producerii, în caz de evoluție favorabilă", astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 146/02.05.2007 al S.M.L. Harghita ( f. 123 din Vol. I).

Victima B. M. a suferit „leziuni craniene și corporale, care pot data din 29.03.2007 și s-au putut produce prin loviri indirecte de suprafețele interioare ale autovehiculului (posibil în condițiile unui accident rutier), victima fiind pasageră, iar timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 53-55 zile calculate de la data producerii, în caz de evoluție favorabilă", astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 130/18.04.2007 al S.M.L. Harghita (f. 126 din vol. I).

Victima Von M. (fostă A.) E. a suferit „leziuni craniene care pot data din 29.03.2007 și s-au putut produce prin loviri indirecte de suprafețele interioare ale autovehiculului (posibil în condițiile unui accident rutier), victima fiind pasageră, iar timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 8-9 zile calculate de la data producerii, în caz de evoluție favorabilă", astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 149/02.05.2007 al S.M.L. Harghita (f. 127 din vol. I).

În același context, inculpatul H. V. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale (certificat medico-legal nr. 132/18.04.2007 al S.M.L. Harghita), iar învinuitul R. D. a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 7-8 zile îngrijiri medicale (certificat medico-legal nr. 686/10.04.2007 al S.M.L.Prahova – f. 128, 129 din Vol. I)

Potrivit Buletinului de Analiză Toxicologică nr.847/30.03.2007 al S.M.L. Prahova, inculpatul H. V. avea în momentul producerii accidentului 0 gr./l alcool pur în sânge, iar potrivit B.A.T. nr. 845,846/30.03.2007 ale S.M.L. Prahova, învinuitul R. D. avea în același moment o concentrație de 1,65 gr./l alcool pur în sânge (f. 33,34 din Vol. I)

Întrucât existau elemente de fapt care creau un dubiu în ceea ce privește acuratețea analizei toxicologice, a fost reevaluată concentrația etilică a învinuitului R. D. de către I.N.M.L. M. Minovici București, Comisia pentru interpretarea alcoolemiei, care prin raportul de expertiză medico-legală nr. A 12/ 8645/2007 din 17.08.2007 a conchis că „ la data de 29.03.2007, în intervalul orar 02.40-02.45, R. D. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică pentru în creștere cuprinsă între cca. 0,60 - 0,70 gr./l. alcool pur în sânge" (f. 130, 131 - vol. I).

Încă din primele momente ale cercetărilor, a existat o dispută între cei doi conducători auto cu privire la locul unde a avut loc impactul dintre cele două autovehicule, ce nu a putut fi lămurită exclusiv printr-un probatoriu testimonial contradictoriu, ce includea depoziții de martori în sprijinul poziției adoptate de fiecare dintre cei doi conducători auto - așa încât în cauză au fost efectuate mai multe expertize de specialitate auto si criminalistică.

Susținerile celor doi inculpați - (în esență, fiecare indicându-l pe celălalt ca fiind vinovat de producerea accidentului rutier) - nu se coroborează în sensul disp. art.69 Cod pr. penală cu restul probatoriului administrat în cauză, care este complex și care a constat în: înscrisuri, proba testimonială, expertize de specialitate auto și criminalistice ale accidentului de trafic.

Într-o primă fază (la urmărirea penală) a fost efectuată o expertiză judiciară tehnică auto care a fost realizată de către expertul titular ing. S. C. G., din cadrul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile Prahova, cu asistența experților consilieri dr. ing. P. A. din partea inculpatului R. D. și ing. S. F. din partea inculpatului H. V..

Potrivit raportului de expertiză înregistrat sub nr. 900/07.12.2007 la biroul de expertize anterior menționat, însușit prin semnătură de expertul titular desemnat de organul judiciar și de către expertul consilier al învinuitului R. D., starea de pericol a fost creată de către inculpatul H. V. care la . drum în curbă la stânga sensului său de deplasare „a tăiat practic curba", a pătruns pe contrasens, intrând în impact frontal cu autoturismul condus de către inculpatul R. D., ce se deplasa în banda sa de circulație aproape de axul drumului.

Dinamica celor două autovehicule înainte de impact, cât și după a fost determinată luându-se în considerare pe de o parte locul de impact, iar pe de altă parte, evoluția ulterioară a autovehiculelor ca urmare a impactului astfel cum ea era sugerată de poziția finală în care acestea s-au oprit, consemnată ca atare în procesul-verbal de cercetare la fața locului, în schița locului accidentului și fixată prin fotografiere.

În ceea ce privește locul de impact, prima expertiză a ajuns la concluzia că acesta s-a poziționat pe sensul de deplasare Ploiești către B., pentru aceasta pledând aspectul reținut cu ocazia cercetării la fața locului, că în apropiere de axul șoselei a fost identificată pe o suprafață de aproximativ 3 m.p. o pată de ulei provenind de la cele două autoturisme, precum și mai multe cioburi și alte resturi provenite din impact, având focarul situat pe sensul normal de deplasare al inculpatului R. D..

Referitor la dinamica anterioară și ulterioară impactului a fost utilizat programul informatic VIRTUAL CRASH, care prin metoda regresiunii și plecând de la faza finală a accidentului determină prin modalități matematice de calcul elementele caracteristice necesare stabilirii dinamicii evenimentului și a posibilităților de evitare a acestuia din partea fiecărui conducător auto implicat.

Din perspectiva celor astfel stabilite, s-a conchis în final că cel care putea evita producerea accidentului de circulație era inculpatul H. V. în măsura în care își menținea autovehiculul condus în banda sa de rulare, la abordarea intrării în curba sensului său de deplasare în interiorul căreia s-a realizat impactul dintre autovehicule (f. 88-113 din Vol. I).

Aceleași concluzii au fost menținute și întărite de expertul titular și în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză întocmit, efectuat ca urmare a obiecțiunilor formulate de către inculpatul H. V. (f. 114-118 din Vol. I)

Atât împotriva raportului de expertiză propriu-zis, cât și a suplimentului de expertiză, inculpatul H. V. a formulat din nou obiecțiuni la data de 09.05.2008, pe baza căror, prin cererea din 16.05.2008 a solicitat organului judiciar suplimentarea probatoriului testimonial și efectuarea unei noi expertize tehnice auto.

Prin ordonanțele Parchetului de pe lângă Judecătoria S. din 26.05.2008 și 26.09.2008 - cererile inculpatului H. V. au fost admise, astfel încât pe de o parte s-a procedat la audierea martorilor propuși de către inculpat, iar pe de altă parte s-a dispus efectuarea unei noi expertize judiciare tehnice auto, care să valorifice aspectele noi de fapt puse în evidență de martorii ce nu fuseseră audiați de organul de cercetare penală înaintea dispunerii primei expertize.

Cel de-al doilea raport de expertiză judiciară tehnică auto a fost întocmit de expertul titular ing. S. N., din cadrul Biroului Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile Prahova, asistat de expertul consilier dr. ing.P. A. propus de învinuitul Rotam D., cu precizarea că la acest al doilea raport de expertiză inculpatul H. V. nu a mai propus expert consilier.

În linii generale, cel de-al doilea raport de expertiză înregistrat sub nr. 306/11.12.2008 la biroul de expertize sus-menționat, converge în concluzii către cele stabilite de prima expertiză, cu singura diferență referitoare la vitezele de deplasare ale autovehiculelor înainte de impact, care și în primul caz și în cel de-al doilea au fost apreciate în limitele prevăzute de lege și fără contribuție cauzală la evenimentul rutier produs.

Și împotriva acestui al doilea raport de expertiză inculpatul H. V. a formulat obiecțiuni la data de 09.01.2009 care prin rezoluția procurorului din 14.01.2009 au fost respinse ca neîntemeiate.

În faza de judecată au fost efectuate două expertize criminalistice (concluziile acestora fiind în convergență) atât de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București ( nr. 34/10.02.2011 - f 509-514 - vol. I) cât și de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București ( nr.49/27.03.2013 - f 91-96 - vol. III) - având aceleași următoare obiective:

1. Determinarea dinamicii producerii accidentului după urmele create în câmpul infracțional și cu interpretarea tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv a declarațiilor tuturor martorilor audiați;

2. Stabilirea vitezei de deplasare și a poziției pe șosea a autoturismului Volkswagen Passat anterior impactului și la momentul producerii accidentului.

3. Stabilirea vitezei de deplasare și a poziției pe șosea a autoturismului Mercedes anterior impactului și la momentul producerii accidentului.

4. Stabilirea locului în care a avut loc impactul;

5. Traiectoria după impact a autoturismului Mercedes;

6. Traiectoria după impact a autoturismului VW Passat;

7. Stabilirea momentului apariției stării de pericol:

8 Posibilități de evitare a accidentului din partea celor doi conducători auto.

9 Formularea unei opinii în urma examinării criminalistice a diferitelor repere din sistemele de siguranță ale autovehiculului găsite rupte sau deformate (în măsura în care din documentația aflată la dosar există date în legătură cu aceste repere).

La termenul de judecată din 14.04.2011 ( f 1 - vol.II) instanța de fond a luat act că procurorul a declarat că pune în mișcare acțiunea penală și a apreciat, conform art. 337 rap. la art.336 alin.1 Cod pr.penala, cererea acestuia ca fiind întemeiată, procedând în consecință la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la inculpatul R. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă în formă calificată prev. și ped. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal, de vătămare corporală din culpa prev.de art.184 alin.1 și 3 Cod penal (5 fapte), cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.

La termenul de judecată din 10.11.2011 ( f 1 - vol.III) - la solicitarea instanței - apărătorul ales al inculpatului R. D. a arătat că nu dorește readministrarea nici unei probe care a fost deja administrată înainte de extinderea procesului penal în ceea ce-l privește pe acest inculpat și nici alte probe noi, în afară de expertiza de la INEC

S-a dispus înaintarea dosarului la INEC București în vederea efectuării expertizei criminalistice, având aceleași obiective ca și prima lucrare, efectuată de Laboratorul Interjudețean București, inserate în încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2010, ținându-se seama de punctele de vedere ale consilierilor experți ai părților, formulate astfel: pentru inculpatul H. V. acesta este expus în înscrisul aflat la fila 177, iar pentru inculpatul R. D. punctul de vedere este expus în nota de obiecțiuni de la filele 151-156, precum și studierea CD de la fila 157 dosar.

Concluziile convergente ale celor două expertize criminalistice au fost următoarele :

1.Dinamica producerii accidentului este expusă la pct. 1 capitolul Cconstatări - prezentată la fila 3 a prezentei hotărâri ( starea de fapt).

2.Este posibil ca viteza de deplasare din momentul coliziunii a autoturismului Volkswagen înmatriculat cu nr._ să fi fost de cca 41 km/h;

-Nu se poate stabili viteza inițială a acestui autovehicul;

-Poziția aproximativă la momentul impactului a autoturismului respectiv este ilustrată în figura nr. 6 capitolul constatări. Se reține că acesta era situat în zona axului suprafeței carosabile, având o orientare oblică dreapta raportat la direcția sa de mers;

-Este posibil ca autoturismul menționat să se fi deplasat pe contrasens, conducătorul său, inculpatul R. D., efectuând o manevră de revenire pe partea dreaptă a carosabilului în momentele premergătoare coliziunii.

3.Este posibil ca viteza de deplasare din momentul coliziunii a autovehiculului Mercedes înmatriculat cu nr._ ( condus de inculpatul H. V.) să fi fost de cca 51 km/h;

-Nu se poate stabili viteza inițială a respectivului autovehicul;

-Poziția aproximativă la momentul impactului a autovehiculului menționat este ilustrată tot în figura nr. 6. Se reține că acesta era situat în zona axului suprafeței carosabile, având o orientare oblică stânga raportat ta direcția sa de mers;

-Este posibil ca inculpatul H. V., conducătorul autovehiculului Mercedes, să fi efectuat înainte de impact o manevră de evitare prin pătrundere pe contrasens

4.S-a apreciat că tocul impactului s-a situat în zona axului suprafeței carosabile, apropierea de acest reper nepermițând formularea unei concluzii certe cu privire ta producerea coliziunii pe un sens anume de circulație.

5.Traiectoria după impact a autoturismului VW este ilustrată în figura nr. 8. Se reține că acesta s-a rotit în sensul acelor de ceasornic cu cea 90% centrul său de greutate deplasându-se către Ploiești cca 3 m.

6. Tot în figura nr.8 capitolul constatări este ilustrată și traiectoria autovehiculului Mercedes după impact. Se reține că respectivul autovehicul s-a deplasat cca 3 m către Ploiești, oblic stânga raportat la direcția sa de mers.

7. În ipoteza reținută, în care autoturismul VW s-a deplasat înainte de producerea accidentului pe partea stângă a carosabilului raportat la direcția sa de mers, starea de pericol pentru inculpatul H. V. - conducătorul autovehiculului Mercedes, s-a declanșat în momentul în care a putut observa evoluția pe contrasens a autoturismului VW.

8. În aceeași ipoteză, inculpatul R. D. putea preveni producerea evenimentului rutier dacă ar fi circulat pe partea dreaptă a drumului raportat la direcția sa de mers, fără a încălca marcajul longitudinal continuu;

- Se apreciază că manevra de evitare cu pătrundere pe contrasens efectuată de conducătorul autovehiculului Mercedes nu a fost indicată, inculpatul H. V. trebuind să acționeze pentru apropierea de marginea din dreapta a carosabilului și reducerea vitezei. Dacă ar fi procedat în acest fel, inculpatul H. V. ar fi putut trece pe lângă autoturismul VW, al cărui conducător auto a manevrat dreapta pentru a reveni pe sensul său normal de circulație, existând în aceste condiții spațiul lateral necesar.

Inculpatul H. V. - prin apărătorul său ales a declarat ( f 144 - vol.III) că nu înțelege să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză criminalistică INEC nr. 49/27.03.2013 și că expertul -consilier al său a formulat anumite constatări/păreri în privința acestuia pe care le-a trimis prin poștă ( f 142 - vol.III), care însă nu sunt obiecțiuni propriu-zise formulate de expertul consilier.

Inculpatul R. D. a formulat obiecțiuni denumite de catre expertul său consilier P. A. drept: „ deosebiri de păreri si opine separată la raportul de expertiză criminalistică INEC nr. 49/27.03.2013” ( f 112-141 - vol.III) - acestea fiind înaintate împreună cu suportul electronic CD ( f 111 - vol.III) expertului INEC pentru a formula un răspuns în scris, având in vedere caracterul in esență tehnic al acestora.

Expertul din cadrul INEC București a întocmit un supliment de expertiză criminalistică nr. 150/03.10.2013 ( f 186-187 - vol.III) prin care - din analiza obiecțiunilor formulate - a prezentat următoarele concluzii:

1. Urmele materiale constatate la fața locului nu se află în contradicție cu constatările și concluziile din raportul de expertiză criminalistică nr. 49/2013. Astfel, la pct. 4 cap. Constatări din raportul avut în vedere s-a arătat că probele materiale (fragmente materiale și urme de lichid) nu au căzut instantaneu și perpendicular pe carosabil la momentul impactului, acestea înregistrând un proces de proiectare. De asemenea, nici autovehiculul Mercedes nu s-a oprit la impact (avea o viteză de deplasare de cea 51 km/h la momentul respectiv), acesta mai deplasându-se o oarecare distanță până la poziția în care a fost găsit. în aceste condiții locul impactului nu se identifică cu zona în care au fost găsite fragmente materiale și urme de ulei.

De altfel, potrivit schiței accidentului din dosar, zona respectivă este reprezentată pe axul suprafeței carosabile iar în procesul verbal de cercetare la fața locului se menționează că suprafața în cauză se întinde pe aproximativ 3 m². Deci nu poate fi legată strict de un anumit sens de circulație.

2. Varianta în care autovehiculul Mercedes s-ar fi deplasat pe contrasens a fost avută în vedere la pct. 7 cap. Constatări din raportului de expertiză criminalistică nr. 49/2013, fiind ilustrată în fig. 9. Nu a fost reținută deoarece în această ipoteză, păstrându-se corespondența între părțile caroseriilor intrate în impact, a rezultat că pozițiile de repaus ale autovehiculelor nu mai corespund celor reale.

Bazat pe lucrarea „Deosebiri de păreri și opinie separată la raportul de expertiză criminalistică nr. 49/27.03.2013", s-a exprimat obiecțiunea privitoare la faptul că autovehiculele s-ar fi oprit în pozițiile consemnate cu ocazia cercetării la fața locului și în varianta în care autoturismul VW se afla pe sensul său de mers iar microbuzul Mercedes pe contrasens. Raportat la poziționarea autovehiculelor la impact din figurile de la pag. 4 din lucrarea menționată, se apreciază că în situația respectivă s-ar fi înregistrat deformări ale caroseriei autoturismului VW cu precădere la partea din stânga față, ori din probele administrate rezultă că amplitudinea maximă a avariilor acestui autovehicul s-a situat la partea din dreapta față:

3. Problemele legate de valoarea alcoolemiei și influența acesteia asupra numitului R. D. nu fac obiectul expertizei criminalistice, fiind de competența domeniului medicinii legale. La pct. 1 cap. Constatări din raportul de expertiză criminalistică nr. 49/2013 s-a menționat doar că respectivul conducător auto consumase băuturi alcoolice. întrucât influența alcoolemiei asupra unei persoane diferită funcție de foarte mulți factori care, așa cum s-a arătat, nu pot fi evaluați cu certitudine de expertiza criminalistică, stabilirea momentului declanșării stării de pericol și a posibilităților de prevenire/evitare a evenimentului rutier s-a făcut prin raportare la un conducător auto în stare fiziologică normală.

4. Aprecierea că manevra de evitare cu pătrundere pe contrasens efectuată de conducătorul autovehiculului Mercedes nu a fost indicată, a fost făcută raportat la prevederile legale care stipulează obligația conducătorilor de vehicule care circulă din sensuri opuse de a se deplasa cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective și a păstra între vehicule o distanță laterală suficientă. Se opinează că, chiar dacă conducătorul autoturismului VW s-a deplasat pe contrasens, numitul H. V. trebuia să acționeze pentru apropierea de marginea din dreapta a carosabilului și reducerea vitezei. La pct. 8 cap. Constatări din raportul de expertiză criminalistică nr._ s-a ilustrat în fig. 10 că dacă numitul H. V. ar fi procedat în acest mod, ar fi putut trece pe lângă autoturismul VW al cărui conducător auto a manevrat dreapta pentru a reveni pe sensul său normal de circulație, existând în aceste condiții spațiul lateral necesar. în general la apariția unei stări de pericol pentru un participant la trafic, acesta nu trebuie să acționeze astfel încât să genereze la rândul său o altă stare de pericol.

Cât privește probatoriul testimonial administrat in cauză, se constată - pe de o parte - că martorii au declarat in mod subiectiv si contradictoriu, prezentând câte o anume situație de fapt, in raport de relațiile particulare existente față de inculpații care conduceau autovehiculele in care martorii se aflau. Astfel, pasagerii care se aflau in autovehiculul condus de către inculpatul H. V. (martorii Ionas M. - f 187,387, Vecsi M. - f 196, 388, Jeremias A. Karoly - f 194, Von M. E. - f 192) au susținut culpa exclusivă a celuilalt conducător auto in producerea accidentului rutier ( in speță a inculpatului R. D., care a pătruns pe contrasens ) - pe când pasagerul din autovehiculul condus de către inculpatul R. D. ( martorul T. F. M. - f 333-334) a prezentat o altă situație de fapt si anume culpa exclusivă a inculpatului H. V. prin pătrunderea acestuia pe contrasens. Pe de altă parte, se constată si că nici declarația martorului M. Septimiu D. ( f 189, 331-332) nu poate fi apreciată ca fiind întrutotul obiectivă, in condițiile in care între el si inculpatul H. V. existau relații de colegialitate; mai mult, martorul conducea un autovehicul care circula imediat in spatele celui condus de inculpatul H., nu a văzut momentul propriu-zis al impactului, de altfel neavând această posibilitate datorită virajului in care a intrat autovehiculul condus de acest inculpat.

Instanța de fond a reținut că inculpații au formulat apărări neîntemeiate, fiecare susținând că celuilalt îi aparține culpa exclusivă in producerea accidentului rutier (inculpatul H. susținând si aplicarea disp. art. 45 Cod penal referitoare la starea de necesitate) - apărări care însă urmează a fi înlăturate, fiind contrazise de lucrările de specialitate criminalistică efectuate in cauză atât de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București ( nr. 34/10.02.2011 - f 509-514 - vol. I) cât si de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București ( nr. 49/27.03.2013 - f 91-96 - vol. III), precum si supliment de expertiză criminalistică INEC nr. 150/03.10.2013 ( f 186-187 - vol.III) - coroborate cu procesul-verbal de cercetare la fața locului (f 1-6 din Vol. I), planșe fotografice anexate documentului (f 7-25 din vol. I), schița locului accidentului (f. 25 din vol. I).

Ambii inculpați aveau obligația respectării prevederilor art. 35 al. 1 și art. 41 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., precum și a art. 1, art. 75 al. 1, art. 76 al. 1 lit. a pct. 1, art. 77 al. 2, art. 101 din H.G. nr. 1.391/26.10.2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 rep., cu raportare expresă la obligația ca vehiculele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea parții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere si a regulilor de circulație. De asemenea, trebuia respectată semnificația marcajul longitudinal format dintr-o linie continua simpla sau dubla care interzice încălcarea acestuia. Mai mult, se reține și că, atunci când drumul are două sau mai multe benzi pe sensul de mers, vehiculele se conduc pe banda situată lângă acostament sau bordura. Celelalte benzi pot fi folosite succesiv, de la dreapta spre stânga, dacă banda de circulație utilizată este ocupată, cu obligația de a reveni pe banda din dreapta atunci când acest lucru este posibil.

Raportând aceste prevederi legale la situația de fapt expusă, s-a constatat că în ipoteza reținută, în care autoturismul VW s-a deplasat înainte de producerea accidentului pe partea stângă a carosabilului raportat la direcția sa de mers, starea de pericol pentru inculpatul H. V. - conducătorul autovehiculului Mercedes, s-a declanșat în momentul în care a putut observa evoluția pe contrasens a autoturismului VW.

Manevra de evitare - cu pătrundere pe contrasens - efectuată de conducătorul autovehiculului Mercedes nu a fost indicată, inculpatul H. V. trebuind să acționeze pentru apropierea de marginea din dreapta a carosabilului și reducerea vitezei. Dacă ar fi procedat astfel, acest inculpat ar fi putut trece pe lângă autoturismul VW, al cărui conducător auto a manevrat dreapta pentru a reveni pe sensul său normal de circulație, existând în aceste condiții spațiul lateral necesar.

În aceeași ipoteză, inculpatul R. D. (conducătorul autoturismului VW) putea preveni producerea evenimentului rutier dacă ar fi circulat pe partea dreaptă a drumului raportat la direcția sa de mers, fără a încălca marcajul longitudinal continuu.

Rezultă cu certitudine, așadar, culpa comună și în proporții egale a celor doi inculpați în producerea accidentului rutier prin care s-au cauzat: atât avarierea semnificativă a celor două autovehicule, dar si decesul victimei T. Gyozo, precum și vătămarea corporală a victimelor D. E., B. E., S. (fostă P.) K. și B. M..

În drept, prima instanță a apreciat că, fapta inculpaților H. V. și R. D. de a conduce în ziua de 29.03.2007, în jurul orei 02.45 pe DN 1, în orașul S., autovehiculul tip microbuz marca Mecedes Sprinter, cu numărul de înmatriculare_, respectiv autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ și de a circula la km. 119 + 920 m., în dreptul imobilului cu nr. 39, într-o curbă spre stânga sensului de deplasare către Ploiești, respectiv spre dreapta sensului de mers către B. - cu nerespectarea art. 35 al. 1 și art. 41 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., precum și a art. 1, art. 75 al. 1, art. 76 al. 1 lit. a pct. 1, art. 77 al. 2, art. 101 din H.G. nr. 1.391/26.10.2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 rep., - anume cu pătrunderea pe contrasens si încălcarea marcajului longitudinal continuu - astfel încât s-a cauzat decesul victimei T. Gyozo - întrunește pentru fiecare inculpat elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, în formă calificată prev. de art. 178 al. 1 și 2 Cod penal.

Faptele inculpatului R. D. de a conduce în ziua de 29.03.2007, în jurul orei 02.45 pe DN 1, în orașul S., autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ și de a circula la km. 119 + 920 m., în dreptul imobilului cu nr. 39, într-o curbă spre stânga sensului de deplasare către Ploiești, respectiv spre dreapta sensului de mers către B. - cu nerespectarea art. 35 al. 1 și art. 41 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., precum și a art. 1, art. 75 al. 1, art. 76 al. 1 lit. a pct. 1, art. 77 al. 2, art. 101 din H.G. nr. 1.391/26.10.2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 rep., - anume cu încălcarea marcajului longitudinal continuu - astfel încât s-a cauzat vătămarea corporală a victimelor D. E., B. E., S. (fostă P.) K. și B. M., care au suferit leziuni traumatice ce au necesitat un nr. de zile de îngrijiri medicale variind de la 14 la 55 de zile de îngrijiri medicale, conform actelor medico-legale depuse la dosar, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1 și 3 C.pen. (4 fapte).

Întrucât infracțiunile reținute în sarcina sa au fost săvârșite de către inculpatul R. D. printr-o unică acțiune în plan obiectiv se vor aplica prevederile art. 33 lit. b Cod penal, referitoare la concursul ideal de infracțiuni.

În ceea ce-l privește pe inculpatul H. V. - în baza art. 11 pct. 2 lit. b si art. 10 alin. 1 lit. f Cod pr. penală s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 si 3 Cod penal ( 4 fapte) - întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanelor vătămate S. ( fostă P. ) K., B. M., B. E. si D. E..

Aceste persoane vătămate au declarat în faza de urmărire penală - f 38 - vol. I, f 41 - vol. I, f 39 - vol. I si f 40 - vol. I ( poziție procesuală menținută întocmai și în faza de judecată f 41 - vol. II, f 351 - vol. I, f 350, 42 - vol. II) că formulează plângerea exclusivfață de R. D., pe care-l consideră unicul vinovat de producerea accidentului rutier.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului H. V. ( f 290) reiese că a mai fost condamnat în trecut pentru infracțiunea de lovire în formă calificată (art.180 alin. 2 Cod penal) - la pedeapsa de 350.000 lei ROL amendă, ceea ce nu atrage așadar aplicabilitatea disp. art. 37 Cod penal referitoare la starea de recidivă.

Inculpatul R. D. nu este înscris în cazierul judiciar ( f 136 - vol.II).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, respectiv de persoana inculpaților, de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările concrete ale comiterii acestora.

In baza art.33 lit. b si art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului R. D. și s-a aplicat spre executare acestuia pedeapsa cea mai grea.

Executarea pedepsei aplicate inculpatului H. V. precum și a pedepsei rezultante aplicată inculpatului R. D. a fost suspendată condiționat, fiind întrunite cerințele art.81 și art. 83 alin. 3 teza I Cod penal, pe durata unui termen de încercare calculat potrivit art.82 Cod penal, apreciindu-se că scopul preventiv - educativ și coercitiv al pedepsei, în sensul disp. art. 52 Cod penal, se realizează chiar fără executarea acestora în regim de detenție.

În baza art.71 și art.64 C.pen. s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și litera b C.pen. și în baza art. 71 alin. 5 C.pen. se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

Pe latură civilă s-au reținut următoarele:

Persoana vătămată T. E. (soția victimei decedate T. Gyozo) a arătat - în faza de urmărire penală - că, în legătură cu pretențiile materiale, se va pronunța în fața instanței de judecată (f. 52 - vol. I). S-a prezentat în instanță la termenul din 05.11.2009 și a declarat(f 327 - vol.I). că nu are niciun fel de pretenții bănești față de inculpatul H. V.. La data de 09.06.2011 s-a transmis prin fax cererea acesteia de constituire de parte civilă ( f 56-vol.II) ulterior transmisă și prin poștă ( f 59 - vol.II) prin care solicită obligarea inculpatului R. D. la o pensie de întreținere lunară de 300 lei pe seama minorei T. N., născută la data de 30.11.1996, până la majoratul acesteia, 50.000 lei reprezentând daune morale și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Persoana vătămată S. (fostă P.) K. a formulat plângere penală împotriva învinuitului R. D. (f 38 - vol.I) pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, constituindu-se parte civilă față de acesta cu sumele de: 2.000 lei venit nerealizat; 1.000 lei cheltuieli medicale, medicamente; 5.000 lei daune morale. În faza de judecată a declarat (f 389 - vol. I) că se constituie parte civilă nu împotriva inculpatului H. V., ci împotriva lui R. D., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 10.000 lei din care 5.000 lei cheltuieli de spitalizare și 5.000 lei daune morale. La data de 12.05.2011, aceasta a transmis prin fax cerere (f 41 - vol. II) prin care a menționat că solicită obligarea inculpatului R. D. la despăgubiri materiale în valoare de 9.000 lei plus dobânda sumei și daune morale în valoare de 5.000 lei. Partea vătămată S. (fostă P.) K. a suferit „leziuni cranio-corporale, care pot data din 29.03.2007 și s-au putut produce prin loviri indirecte de suprafețele interioare ale autovehiculului (posibil în condițiile unui accident rutier), victima fiind pasageră, iar timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 35-40 zile calculate de la data producerii, în caz de evoluție favorabilă", astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 146/02.05.2007 al S.M.L. Harghita ( f. 123 din Vol. I).

Persoana vătămată B. M. a formulat plângere penală împotriva învinuitului R. D. ( f 41 - vol.I) pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, constituindu-se parte civilă față de acesta cu sumele de: 2.000 lei venit nerealizat; 2.000 lei cheltuieli medicale, medicamente; 5.000 lei daune morale. Partea vătămată B. M. a depus cerere la dosar, înregistrată la data de 12.03.2009 (f. 240 - vol. I), prin care a declarat că nu are pretenții civile față de inculpatul H. V., nemenținându-și cererea de constituire de parte civilă din faza de urmărire penală. Aceasta s-a prezentat în instanță la termenul de judecată din 10.12.2009, declarând(f 351 - vol. I) că nu are pretenții bănești față de inculpatul H., ci față de R. V., solicitând suma de 10.000 lei reprezentând daune morale ( f. 17 din Vol. II). Partea vătămată B. M. a suferit „leziuni craniene și corporale, care pot data din 29.03.2007 și s-au putut produce prin loviri indirecte de suprafețele interioare ale autovehiculului (posibil în condițiile unui accident rutier), victima fiind pasageră, iar timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 53-55 zile calculate de la data producerii, în caz de evoluție favorabilă", astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr.130/18.04.2007 al S.M.L. Harghita (f. 126 din vol. I).

Persoana vătămată B. E. a formulat plângere penală împotriva învinuitului R. D. ( f 39 - vol.I) pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, constituindu-se parte civilă față de acesta cu sumele de: 1.000 lei venit nerealizat; 1.000 lei cheltuieli medicale, medicamente; 3.000 lei daune morale. Partea vătămată B. E. a suferit „leziuni cranio-faciale și corporale, care pot data din 29.03.2007 și s-au putut produce prin lovire de corpuri dure contondente, aflate în interiorul unui autovehicul (posibil în accidentul rutier suferit), victima fiind pasageră, iar timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 14-15 zile calculate de la data producerii", astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 126/13.04.2007 al S.M.L. Harghita (f. 124 din vol. I).

Persoana vătămată D. E. a formulat plângere penală împotriva învinuitului R. D. (f 40 - vol.I) pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, constituindu-se parte civilă față de acesta cu sumele de: 3.000 lei venit nerealizat; 1.000 lei cheltuieli medicale, medicamente; 5.000 lei daune morale. S-a prezentat în instanță la termenul din data de 10.12.2009, declarând (f 350 - vol.I), că nu are pretenții bănești față de inculpatul H. V., ci doar față de numitul R. D., respectiv 9.000 lei reprezentând 1.000 lei cheltuieli de spitalizare și restul daune morale (precum și pentru că nu a putut să-și aprovizioneze un magazin, având întreprindere familială). La data de 12.05.2011, aceasta a transmis prin fax cerere (f 42 - vol. II) prin care a menționat că solicită obligarea inculpatului R. D. la despăgubiri materiale în valoare de 9.000 lei plus dobânda sumei și daune morale în valoare de 5.000 lei. Partea vătămată D. E. a suferit „leziuni cranio-faciale și corporale, care pot data din 29.03.2007 și s-au putut produce prin lovire de corpuri dure contondente, aflate în interiorul unui autovehicul (posibil în accidentul rutier suferit), victima fiind pasageră, iar timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor suferite este de 50-55 zile calculate de la data producerii", astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 125/13.04.2007 al S.M.L. Harghita ( f. 125 din vol. I).

Referitor la despăgubirile materiale solicitate exclusiv de la inculpatul R. D. de către toate cele 5 părți civile :T. E., S. (fostă P.) K., B. M., B. E. si D. E. – s-a constatat că nu au fost probate în niciun fel, nu s-au depus înscrisuri doveditoare ale cheltuielilor cerute și nu s-a solicitat administrarea unui alt probatoriu în dovedirea acestora - condiții în care instanța de fond a reținut netemeinicia respectivelor pretenții.

Cât privește cererea referitoare la daunele morale solicitate, acestea au fost acordate în integralitate părții civileT. E. (soția victimei decedate T. Gyozo), așadar într-o sumă justă și echitabilă pentru toate suferințele cauzate de decesul violent și lipsa permanentă a soțului părții civile. Pierderea soțului, persoană aflată în plină maturitate - 41 ani) - suferită de soția acestuia, nu poate fi măsurată în cuvinte și nici în bani, nimic nu poate echivala ca reparație justă cu pierderea pricinuită și probabil că nici partea civila n-ar reuși să cuantifice în bani aceasta pierdere – deși ( prin formularea cererii) a făcut-o la nivelul sumei de 50.000 lei. Instanța de fond însă, în repararea acestui prejudiciu de ordin moral, a apreciat că poate să reprezinte o compensație acordarea sumei solicitate de 50.000 lei – compensație care - în plan moral - să ajute partea civila să depășească mai lesne momentul deosebit de greu prin care trece de la producerea accidentului.

Cât privește pe celelalte părți civile S. (fostă P.) K., B. M., B. E. si D. E. cu raportare la cererea acestora referitoare la daunele morale, prima instanță a apreciat că se justifică acordarea acestora în cuantum de 2.500 lei, respectiv: 3.500 lei, 1.500 lei și 2.500 lei - reținându-se că părțile au cunoscut - ca urmare a accidentului rutier - suferințe fizice importante, raportate cu vârsta lor - așa încât compensația bănească în sumele sus-menționate este corespunzătoare, pentru a oferi părților necesara satisfacție.

S-a dispus introducerea în cauză a asiguratorilor de răspundere civilă RCA, astfel: pentru inculpatul H. V. - ., față de existența contractului de asigurare de răspundere civilă obligatorie auto nr._ în vigoare la data producerii accidentului rutier ( f 79 - vol. II); pentru inculpatul R. D. - . SA - deoarece la data producerii accidentului ( 20.07.2007) - era valabilă polița de asigurare RCA ./01/TO/RX nr._ cu valabilitate 04.03._07 ( f 128- vol.II).

Astfel cum a statuat în mod constant practica în materie (respectiv ICCJ - Secțiile Unite - Decizia nr.I/ 28 martie 2005 si Decizia nr. 29/16 noiembrie 2009 și Secția Penală - Decizia nr. 3405/23.10.2012): angajarea răspunderii asigurătorului în baza contractului de asigurare intervine după stabilirea vinovăției asiguratului. Societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă si nu are calitatea de parte responsabilă civilmente sau garant al plății despăgubirilor civile în procesul penal.

În reglementarea actuală a Legii nr.136/1995 - art. 54 alin.1 modificat, prevede posibilitatea exercitării drepturilor persoanelor păgubite împotriva asigurătorului de răspundere civilă, repararea pagubei făcându-se potrivit dispozițiilor legii civile, conform art. 14 alin. 3 Cod pr. penală.

Asigurătorul, neavând calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, obligația asumată de el derivă din contract, art. 54 din Legea nr. 136/1995 relevând limitarea poziției procesuale la calitatea de asigurător.

Decizia nr. I/28 martie 2005 sus-amintită, a statuat că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art. 998 vechiul cod civil (în vigoare la data faptei: 29.03.2007), a celui care, prin faptă, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare, încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995, iar societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.

O.U.G. nr. 61/ 23 iunie 2005, în vigoare după pronunțarea Deciziei nr. I/2005, a clarificat, relativ, modul de angajare a răspunderii asigurătorului, dar față de conținutul de ansamblu al legii, s-au instituit aceleași principii de guvernare a relațiilor dintre asigurător și asigurat, dar și dintre acesta și cel păgubit sau răspunzător de paguba produsă prin accidente de autovehicule. Totodată, în această materie, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1000 alin. 1 și 3 vechiul Cod civil privind răspunderea pentru fapta altuia sau a comitenților pentru prejudiciul ocazionat de prepușii lor, care constituie temeiurile răspunderii civile în procesul penal, pentru faptele acestora.

Ca atare, asigurătorul nu poate fi obligat la despăgubiri civile în solidar cu inculpatul vinovat de producerea accidentului, el răspunzând în temeiul contractului de asigurare și în limita asigurării.

Pentru considerentele expuse asiguratorii . si . SA au fost obligați în solidar la plata către partea civilă T. E. a sumei de 50.000 lei daune morale.

Asiguratorul . SA a fost obligat la plata către părțile civile - astfel: parții civile S. ( fostă P. ) K. - suma de 2.500 lei daune morale - parții civile B. M. suma de 3.500 lei daune morale, părții civile B. E. suma de 1.500 lei daune morale,- parții civile D. E. suma de 2.500 lei daune morale și s-a constatat că persoanele vătămate S. C. de Urgenta B. A. - București, S. Județean Ploiesti, S. orășenesc S., S. municipal O. S. și S. Județean Harghita nu s-au constituit parți civile în cauză.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații H. V., R. D. și partea civilă T. E., în nume propriu și pentru minora T. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În calea de atac declarată de inculpatul H. V. sentința a fost criticată pentru nelgalitate și netemeinicie în ceea ce privește greșita condamnare a inculpatului, ca o consecință a unei interpretări eronate a probelor administrate, susținându-se că se impune achitarea acestuia, deoarece toate probele administrate conduc la concluzia că faptele reținute în actul de sesizare nu au fost săvârșite de inculpatul H. ci de inculpatul R. D..

În acest sens, s-a arătat că, toți martorii care au văzut momentul accidentului au precizat că starea de pericol a apărut în clipa în care inculpatul R. D., afla în stare avansată de ebrietate, a intrat pe contrasens îndreptându-se direct către autoturismul condus de inculpat, sens în care s-a solicitat a se reaprecia mijloacele de probă, în sensul înlăturării concluziilor expertizelor sau a coroborării acestora cu declarația martorilor oculari, fără ca depozițiile martorilor să fie eliminate din ansamblul probator.

În raport de această situație, s-a mai susținut că, deși apelantul H. V. nu a avut nici un fel de îmbibație alcoolică la momentul accidentului, este neîndoielnic faptul că îmbibația alcoolică pe care a avu-o inculpatul R. D. a influențat producerea accidentului, deși expertizele au evitat să formuleze o astfel de concluzie, creându-se așadar o îndoială în privința culpei apelantului care va profita acestuia, îndoială atrasă și de circumstanțele cauzei, mai exact de faptul că decizia inculpatului apelant H. V. de a pătrunde pe contrasens a avut ca scop producerea unor urmări mai ușoare prin evitarea impactului frontal, fiind evident că, în cazul unui impact frontal, urmările accidentului ar fi fost mult mai grave.

A mai arătat apelantul-inculpat că singurele probe care ar fi susținut vinovăția sa au fost cele două expertize tehnice efectuate în cursul urmăririi penale însă, întrucât concluziile lor, contraziceau flagrant depozițiile martorilor oculari și ale părților vătămate, în mod corect, instanța de judecată a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice la nivelul INCL care a confirmat că starea de pericol a fost creată prin pătrunderea pe contrasens a inculpatului R. D., aflat în stare de ebrietate.

Din acest punct de vedere, s-a susținut că deși în celelalte expertize s-a acreditat ideea culpei ce revine și inculpatului apelant H. V., cu toate acestea, fără a motiva soluția, instanța de fond a înlăturat depozițiile martorilor oculari și a avut în vedere numai expertizele tehnice, ignorând de asemenea, verificarea stării de necesitate care a fost invocată de către inculpat în legătură cu evitarea urmărilor mai grave.

În consecință, s-a susținu, în principal, că se impune achitarea inculpatului în temeiul art.16 lit.c Cod procedură penală, neexistând probe de săvârșire a infracțiunii, deoarece lipsește legătura de cauzalitate și urmarea socialmente periculoasă, precum și culpa ca formă a vinovăției.

În subsidiar, s-a susținut că, se impune aplicarea în temeiul art.16 lit.d Cod procedură penală, existând o cauză justificativă care a determinat săvârșirea infracțiunii și anume starea de necesitate, sub imperiul căreia a acționat inculpatul pentru a evita un impact frontal care ar fi generat urmări mult mai grave.

Apelantul-inculpat R. D. a criticat sentința tot pentru nelegalitate și netemeinicie, în privința greșitei sale condamnări, susținând că aceasta este de asemenea rezultatul unei eronate aprecieri a mijloacelor de probă, având drept consecință stabilirea greșită a situației de fapt.

Astfel, s-a susținut că analiza rapoartelor de expertiză tehnică judiciară auto dar și a declarațiilor martorilor nu conduce la concluzia vinovăției inculpatului, deoarece două dintre rapoartele de expertiză stabilesc faptul că starea de pericol a fost creată de către inculpatul H. V. care la . drum respectiv a pătruns pe contrasens intrând în impact frontal cu autoturismul condus de inculpatul R. D. ce se deplasa pe banda sa de circulație, aproape de axul drumului.

Concluziile clor două expertize sunt întărite și de depozițiile martorului T. F., precum și declarația dată inițial la 29.03.2007 de inculpatul H. V. și de procesul verbal de cercetare la fața locului și probele materiale rămase pe carosabil, astfel încât, s-a susținut că singurul care avea posibilitatea evitării accidentului era coinculpatul H. V., și deci, conduita sa culpabilă a generat producerea rezultatului socialmente periculos.

S-a mai invocat și împrejurarea că așa cum s-a reținut și prin actul de sesizare, faptul că apelantul R. D. a avut la momentul producerii evenimentului rutier o îmbibație alcoolică ce nu depășea limita maximă admisă de legislația rutieră, nu prezintă legătură cauzală în producerea evenimentului, astfel cum au stabilit și experții desemnați în cauză.

În consecință, s-a susținut că se impune achitarea inculpatului în baza art.16 lit.c Cod procedură penală.

Apelanta-parte civilă T. E. a declarat cale de atac în nume propriu cât și pentru minora T. N., formulând critici în privința laturii civile și susținând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect plata despăgubirilor civile constând în cheltuieli de înmormântare a defunctului său soț T. Gyozo, decedat în accident.

S-a susținut că, deși instanța de fond a constatat că nu au fost depuse înscrisuri doveditoare ale cheltuielilor efectuate cu înmormântarea defunctului, cu toate acestea, astfel de înscrisuri există, partea civilă depunând chitanțe pentru cheltuielile de îmbălsămare, taxa de înmormântare, taxa pentru ridicarea monumentului funerar, cheltuieli care se ridica la suma totală de 7.800, 93 lei, existând raport de cauzalitate direct între efectuarea acestora și săvârșirea fapte.

Potrivit motivelor scrise de apel, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și obligarea inculpaților, alături de asigurător la plata sumei de 7.800,93 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de înmormântare, precum și la plata cheltuielilor judiciare în apel, respectiv onorariu avocat în sumă de 600 lei și cheltuieli de transport la instanță și cazare.

Prin concluziile scrise, depuse la dosar, partea civilă a solicitat acordarea și a sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare, până la data decesului defunctului, precum și acordarea unei prestații periodice lunare pentru minora T. N. născută la 29.03.2007, precum și pentru minorul T. Gyozo jr. (pentru acesta din urmă de la 29.03.2007, data producerii accidentului și până la 20.02.2008, data la care a devenit major), sumă care s-a solicitat a fi calculată în raport de câștigul mediu net lunar între anii 2006 – 2014, arătând că defunctul a obținut venituri din muncă, sens în care a depus copia cărții de muncă, precum și copia certificatului de naștere al minorei T. N. și copia cererii de constituire de parte civilă ce a fost înregistrată la parchet la 3 mai 2007.

Curtea, examinând hotărârea apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 Cod procedură penală și în limitele prevăzute de art. 418 și 419 Cod procedură penală, constată că apelurile sunt parțial fondate, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a stabilit în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă, din care rezultă atât existența faptelor pentru care apelantul-inculpat H. V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, iar față de inculpatul apelant R. D. s-a dispus extinderea procesului penal prin punerea în mișcare a acțiunii penale în cursul judecății, cât și săvârșirea acestora, cu vinovăție în forma cerută de lege, de către inculpați.

Pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, astfel cum au fost prezentate în detaliu în sentința atacată, în mod corect s-a reținut și rezultă că la data de 29 martie 2007, în jurul orei 02.45, autovehiculul marca Mercedes Sprinter înmatriculat cu nr._ a fost condus de inculpatul H. V.pe D.N. 1 - direcția B. - Ploiești în localitatea S., în zona km 119+920 m. Din direcție opusă s-a deplasat autoturismul marca Volkswagen Passat înmatriculat cu nr._, condus de inculpatul R. D., care consumase băuturi alcoolice (alcoolemie teoretică în creștere cuprinsă între cca. 0,60-0,70 gr/l alcool pur în sânge - f 130,131).

Așa cum reiese din expertizele judiciare auto efectuate în cauză, în dreptul imobilului cu nr.39, într-o curbă spre stânga sensului de deplasare către Ploiești, respectiv spre dreapta sensului de mers către B. - inculpatul R. D. a încălcat marcajul longitudinal continuu, iar inculpatul H. V. a efectuat o manevră de evitare, cu pătrundere pe contrasens si în aceste condiții s-au intersectat traiectoriile celor două autovehicule, rezultând impactul situat între zonele din dreapta față ale acestora.

Pasagerul T. Gyozo a suferit multiple leziuni traumatice care au condus la decesul acestuia, survenit la data de 07.04.2007, existând legătură de cauzalitate certă între săvârșirea fapte și deces, astfel cum s-a stabilit prin raportul medico-legal de necropsie.

Ceilalți pasageri au suferit următoarele leziuni traumatice: D. E. 50-55 de zile îngrijiri medicale, B. E. 14-15 zile de îngrijiri medicale, S. (fostă P.) K. 35-40 de zile de îngrijiri medicale, B. M. 53-55 de zile îngrijiri medicale, iar față de Von M. (fostă A.) E. nu s-a reținut săvârșirea vreunei infracțiuni întrucât aceasta a suferit 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Așa cum în mod judicios a observat instanța de fond, de la bun început cei doi inculpați au contestat fiecare vinovăția proprie, precum și situația de fapt și împrejurările care au generat producerea accidentului, inclusiv locul precis al impactului dintre cele două autovehicule, instanța de fond recurgând la o administrare a unor ample mijloace de probă în vederea lămuririi depline a tuturor acestor aspecte.

Observându-se faptul că în cursul urmăririi penale au fost efectuate două expertize judiciare auto cu participarea câte unui expert consilier pentru fiecare dintre inculpat, expertize la care au fost efectuate și suplimente, în cursul cercetării judecătorești, în mod judicios s-a apreciat ca fiind legală, concludentă și utilă cauzei administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară la nivelul Institutului Național de Expertize Criminalistice București, în considerarea faptului că inculpatul H. V. a contestat concluziile celor două expertize auto ce fuseseră efectuate în cursul urmăririi penale.

Or, în raport de concluziile raportului de expertiză întocmit la 10.02.2011 la nivelul INEC București, s-a luat în discuția la 14.04.2011, urmare a solicitării procurorului, problema extinderii procesului penal și a acțiunii penale și cu pr8vire la inculpatul R. D., instanța dispunând această extindere la data de 14.04.2011.

Ulterior, la nivelul INEC București a fost efectuată expertiza nr.49/27.03.2013 și s-a efectuat de asemenea și un supliment la acestei expertize, la data de 3 octombrie 2013, mijloace științifice de probă care, în mod judicios, au fost valorificate în procesul deliberativ de către prima instanță, forța lor probantă neputând fi înlăturată câtă vreme dispunerea probelor a avut ca scop major lămurirea tuturor împrejurărilor legate de producerea accidentului, iar probele au fost administrate în condiții de legalitate și oportunitate, de către forul suprem ierarhic în materia efectuării expertizelor.

Pe cale de consecință, curtea apreciază că, nu se poate proceda la excluderea valorii probante a acestor mijloace științifice de probă, prin conferirea de forță probantă exclusivă depozițiilor martorilor, așa cum susține apelantul inculpat H. V. în calea de atac, câtă vreme expertizele efectuate au fost dispuse tocmai în considerarea apărărilor formulate de inculpați și în vederea elucidării complete a cauzei, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a observat și la primul grad de jurisdicție, martorii oculari au relatat aspecte opuse, în considerarea situațiilor percepute, în calitate de pasageri ai unuia sau altuia dintre autovehiculele implicate, așa încât instanța de fond a reținut în mod corect că obiectivitatea martorilor a fost pusă la îndoială prin prisma raporturilor de colegialitate ori amiciție cu inculpații, aflați în poziții procesuale contradictorii.

Or, este incontestabil că, mijloacele științifice de probă și anume, rapoartele de expertiză criminalistică și completările efectuate la nivelul INEC București, au concluzionat că ambii conducători auto se fac vinovați de producerea accidentului, fiecare încălcând la rândul său dispozițiile legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, stabilindu-se că deși manevra de evitare cu pătrundere pe contrasens, efectuată de inculpatul H. V. nu a fost indicată, acesta trebuind să acționeze pentru apropierea de marginea din dreapta a carosabilului și reducerea vitezei, în egală măsură, inculpatul R. D. putea preveni producerea evenimentului rutier dacă ar fi circulat pe partea dreaptă a drumului raportat la direcția sa de mers, fără a încălca marcajul longitudinal continuu. Dacă ar fi procedat astfel, acest inculpat ar fi putut trece pe lângă autoturismul VW, al cărui conducător auto a manevrat dreapta pentru a reveni pe sensul său normal de circulație, existând în aceste condiții spațiul lateral necesar.

Față de concluziile expertizelor judiciare efectuate la nivelul INEC București, curtea reține ca indubitabilă încălcarea de către ambii inculpați a dispozițiilor legale ce reglementează circulația autovehiculelor pe drumurile publice, așa cum în mod corect s-a apreciat la primul grad de jurisdicție, neputându-se proceda la excluderea forței probante a expertizelor efectuate la nivelul INEC București și conferirea de valoare probatorie în mod limitat or circumstanțiat, numai depozițiilor martorilor ori expertizelor efectuate în cursul urmăririi penale, așa cum solicită apelanții-inculpați în cadrul motivelor de apel.

Pe cale de consecință, reținerea vinovăției ambilor inculpați este justă, ca și proporția culpei apreciată la primul grad de jurisdicție, situație în acre se constată că soluția de condamnare a ambilor inculpați este legală, criticile acestora privind achitarea, ca o consecință a greșitei aprecieri ori interpretări a probelor administrate nefiind fondate.

Nici critica formulată în mod particular de inculpatul H. V. privitoare la nemotivarea sentinței nu este fondată, observându-se că dimpotrivă, în considerentele soluției atacate sunt analizate în mod detaliat toate aspectele decurgând din amplul probatoriu administrat în cursul cercetării judecătorești, precum și motivele pentru care instanța de fond a apreciat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor în privința fiecăruia dintre cei doi inculpați.

În egală măsură, aspectul invocat de către inculpatul H. V. în cadrul motivelor de apel, privitor la influența stării de ebrietate ori a îmbibației alcoolice a coinculpatului R. D., a fost verificat la primul grad de jurisdicție, observându-se în mod corect că, deși alcoolemia teoretică în creștere determinată potrivit expertizei medico-legale efectuate în cursul urmăririi penale era de circa 0,60 – 0,70 gr/litru de alcool pur în sânge, cu toate acestea, expertizele efectuate la nivelul INEC nu au decelat o influență certă a acestei îmbibații alcoolice asupra producerii evenimentului rutier, așa încât, în absența unor concluzii certe ale mijloacelor științifice de probă legal administrate, nu se poate reține culpa exclusivă a acestui inculpat .

Nu în ultimul rând, critica formulată de inculpatul H. V. privind existența cauzei justificative reprezentată de starea de necesitate este apreciată de asemenea ca nefondată, constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de disp. art.20 cod penal în contextul în care, niciunul dintre mijloacele științifice de probă nu concluzionează că inculpatul H. V. ar fi săvârșit fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altor persoane, dimpotrivă concluzionându-se încălcarea de către acesta a dispozițiilor ce reglementează circulația pe drumurile publice și contribuția indubitabilă la producerea evenimentului rutier.

În raport de considerentele expuse, Curtea constată că, sunt nefondate criticile apelanților inculpați privitoare la greșita lor condamnare, apelurile acestora urmând a fi apreciate ca fondate numai pentru considerentele ce decurg din succesiunea legilor penale în timp, cu observarea faptului că pe parcursul judecății, după dezinvestirea instanței de fond, a avut loc la data de 1 februarie 2014, concomitent ieșirea din vigoare a dispozițiilor Codului penal din 1969 și . Noului Cod penal.

Din acest punct de vedere, se observă că cele patru infracțiuni de vătămare corporală din culpă, pentru care inculpatul H. V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, iar față de inculpatul R. D. s-a dispus extinderea procesului penal și punerea în mișcare a acțiunii penale în cursul judecății, mai exact infracțiunile prevăzute de art.184 alin.1 și 3 Cod penal din 1969, constând în producerea unor vătămări ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de supraveghere pentru îndeplinirea unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activități, nu mai sunt incriminate ca atare în noul cod penal.

Astfel, potrivit art.196 alin.1 și alin.3 cod penal, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă numai fapta prevăzută de art.193 alin.2 cod penal, (lovirea sau alte violențe cu o gravitate evaluată la cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune, dacă a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de supraveghere pentru îndeplinirea unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activități, nu mai sunt incriminate ca atare în noul cod penal.

Rezultă așadar, că incriminarea din Noul cod penal are în vedere doar vătămările corporale din culpă evaluate la cel mult 90 de zile îngrijiri medicale, săvârșite de persoane aflate sub influența băuturilor alcoolice, însă în speță inculpatul H. V. a avut o îmbibație alcoolică de 0 %0, iar în ceea ce privește pe inculpatul R. D., influența băuturilor alcoolice nu determină încadrarea în dispozițiile textului de lege deoarece îmbibația alcoolică în sânge a acestuia, potrivit calculului retroactiv al alcoolemiei, era sub limita maximă admisă de dispozițiile legale ce reglementează circulația pe drumurile publice și care determină încadrarea juridică a faptei ca infracțiune, simpla prezență a alcoolului în sânge, la momentul producerii evenimentului rutier, neputând dobândi valență în planul atragerii răspunderii penale, câtă vreme îmbibația alcoolică era sub limita maximă admisă iar „influența băuturilor alcoolice” nu a fost dovedită prin mijloace certe, științifice de probă.

Pe cale de consecință, rezultă că noua lege penală de dezincriminare urmează a fi aplicată în privința celor doi inculpați potrivit art.4 cod penal, care stabilește că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute în legea nouă.

Așa fiind, căile de atac formulate de inculpați sunt fondate sub acest aspect, urmând a fi admise, conform art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală cu consecința desființării în parte a sentinței în latură penală și se va pronunța o nouă hotărâre în limitele desființării,în sensul că în aplicarea art. 4 cod penal, în baza disp. art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. b Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatului H. V. pentru comiterea a 4 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 cod penal din 1969, faptele fiind dezincriminate.

De asemenea, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului R. D. în pedepsele componente, care vor fi repuse în individualitatea lor și în aplicarea art. 4 cod penal, în baza disp. art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. b cod procedură penală se va dispune achitarea aceluiași inculpat pentru comiterea a 4 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 cod penal din 1969, faptele fiind dezincriminate.

Curtea, va menține pedepsele aplicate celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 cod penal din 1969, precum și aplicarea disp. art. 81 și următoarele cod penal din 1969, apreciind că la primul grad de jurisdicție s-a realizat o corectă individualizare atât în ce privește întinderea cât și sub aspectul modalității de executare a pedepselor, luându-se în considerare, în principal, forma de vinovăție, precum și lipsa antecedentelor penale a inculpaților și proporția culpei în producerea evenimentului rutier.

Ca o consecință a soluției adoptate în latură penală cu privire la infracțiunile de vătămare corporală din culpă, curtea potrivit art.397 rap. la art.396 alin.5 Cod procedură penală cu aplicarea art.25 alin.5 Cod procedură penală va lăsa nesoluționate acțiunile civile exercitate în procesul penal de către părțile civile S. (fostă P.) K., B. M., B. E. și D. E., conform art. 25 alin. 5 cod procedură penală și va înlătura obligarea asigurătorului de răspundere civilă . SA de la plata despăgubirilor reprezentând daune morale acordate acestor părți civile.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, curtea constată ca fiind parțial fondate criticile formulate de partea civilă T. E., întrucât acțiunea civilă a fost exercitată de către această parte civilă încă din cursul urmăririi penale, potrivit cererii înregistrate la 3 mai 2007 la P. de pe lângă Judecătoria S. (fila 42 dosar urmărire penală) prin care apelanta a arătat că se constituie parte civilă în nume propriu, în calitate de soție supraviețuitoare, cât și în calitate „moștenitoare legală” (prin acesta înțelegându-se în numele și pentru copii minori ). Partea civilă a solicitat acordarea cheltuielilor de înmormântare, a costurilor tratamentului medical în sumă de 10.000 lei până la data decesului victimei, a costului monumentului funerar, precum și acordarea unei prestații periodice lunare pentru cei doi copii minori, T. Gyiozo jr, născut la 20.02.1990 și T. N. născută la 30 noiembrie 1996.

Este adevărat că, după sesizarea instanței de fond, la judecata cauzei, prin declarația de la fila 59, volum 2 dosar, partea civilă a solicitat și acordarea sumei de 50.000 lei daune morale, iar în cursul judecății nu a administrat mijloace de probă care să dovedească caracterul cert al prejudiciului material pretins, în mod just instanța de fond apreciind că se cuvine acordarea numai a daunelor morale, consecință a vătămării produse prin decesul soțului părții civile apelante.

Însă, cu prilejul soluționării apelului, partea civilă a depus la dosar înscrisurile doveditoare ale cheltuielilor efectuate cu prilejul înmormântării victimei și anume, chitanțe doveditoare ale cheltuielilor de îmbălsămare, taxă pentru cămin cultural, taxă pentru monument funerar și bon combustibil pentru transportul victimei, acestea totalizând suma de 7.800, 93 lei, (filele 80 – 84 dosar apel), rezultând așadar cuantumul cert al prejudiciului patrimonial produs victimei prin suportarea cheltuielilor de înmormântare aflate în legătură directă de cauzalitate cu săvârșirea faptelor.

Așa fiind apelul declarat de partea civilă urmează a fi admis și conform art.421 pct.2 lit.a cod procedură penală sentința va fi desființată și în latură civilă, în parte, în sensul că se vor obliga în solidar inculpații R. D. și H. V., alături de asigurătorii de răspundere civilă . SA (pentru inculpatul R. D.) și respectiv . (pentru inculpatul H. V.) la plata despăgubirilor civile materiale în sumă de 7.800,93 lei către partea civilă T. E., reprezentând cheltuieli de înmormântare ale victimei.

În legătură cu suma de 10.000 lei pretinsă în cererea inițială de constituire de parte civilă, cu titlu de despăgubiri materiale decurgând din îngrijirea sănătății victimei pe perioada spitalizării până la decesul survenit la unitatea spitalicească din București, Curtea constată că, nu au fost administrate nici un fel de mijloace de probă, nici cu prilejul soluționării cauzei în primă instanță și nici în apel, cu atât mai mult, în legătură cu acordarea acestei sume nu au fost formulate nici un fel de critici de către apelanta-parte civilă.

Procedând la examinarea criticilor formulate cu prilejul dezbaterilor asupra apelului și în cadrul concluziilor scrise, curtea constată că, în legătură cu solicitarea de acordare a prestațiilor periodice lunare pentru cei doi minori, partea civilă a depus la dosar numai copia certificatului de naștere a minorei T. N., născută la 30.11.1996, certificat înregistrat cu . nr._ și eliberat la 04.12.1996 sub nr._ de către Consiliul Local al municipiului Odorheiul S..

Acest act de stare civilă face dovada raporturilor de filiație dintre minoră, pe de o parte și defunctul T. Gyozo și partea civilă apelantă, pe de altă parte, observându-se că în ceea ce-l privește pe minorul T. Gyozo jr., născut la 20.02.1990 și devenit major la aproape un an după comiterea faptei, nu a fost depus nici un act de stare civilă care să facă dovada filiației față de defunct.

În această situație, curtea constată ca întemeiate numai criticile vizând acordarea prestației periodice pentru minora T. N., urmând ca inculpații alături de asigurător să fie obligați la plata unei prestații periodice către această minoră, începând de la data producerii accidentului 29 martie 2007 și până la împlinirea vârstei majoratului.

La stabilirea întinderii prestației periodice curtea nu poate avea în vedere suma pretinsă de apelanta parte civilă, de 300 lei lunar pentru minoră, potrivit propriului calcul efectuat de apelantă, constatându-se că întinderea prestației trebuie determinată potrivit legii civile, la ¼ din veniturile victimei decedate, însă, sub aspectul veniturilor victimei nu au fost administrate mijloace certe de probă care să stabilească cu exactitate veniturile încasate de partea civilă la momentul accidentului.

Într-adevăr a fost depusă cu prilejul soluționării apelului copia carnetului de muncă . nr._ eliberată pe numele defunctului, dar se constată din verificarea acestuia (filele 169 – 176 dosar apel) că la data de 01.09.2002, deci mult anterior producerii accidentului, contractul de muncă al defunctului figurează desfăcut, iar de la această dată și până la producerea accidentului nu s-a făcut dovada derulării altor raporturi de muncă ori a cuantumului veniturilor obținute de către defunct.

În această situație, prestația periodică urmează a fi determinată prin raportare la venitul minim pe economia națională, potrivit legii civile, în cuantumul precizat mai sus.

Se va menține restul dispozițiilor sentinței, nefiind identificate aspecte care să impună reformări.

Conform art.276 alin.2 Cod procedură penală, vor fi obligați inculpații, alături de asiguratori la plata sumei de câte 738,50 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel către partea civilă T. E. reprezentând onorariu apărător de 600 lei conform chitanței din 04.07.2014 eliberată de Cabinetul individual de avocatură B. I. (fila 99 dosar apel), precum și cheltuieli de cazare și transport la instanță, conform chitanței nr.030/01.10.2014 – fila 167 dosar apel și facturii aferente eliberate de unitatea hotelieră și bilete de călătorie CFR.

Cererile de acordarea cheltuielilor judiciare formulate de intimatele D. E. și B. M. (onorariu avocat de câte 300 lei fiecare, dovedit cu chitanțele depuse în apel) urmează a fi respinse ca neîntemeiate, câtă vreme acestea nu au declarat apel în cauză, iar acțiunile civile în ceea ce le privește au fost lăsate nesoluționate în urma intervenției legii penale de dezincriminare, devenind aplicabile disp. art.276 Cod procedură penală.

Văzând și disp. art.275 alin.3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații H. V., fiul lui I. și M., născut la 06 mai 1959, cu domiciliul în Odorheiul S., ., . și reședința în Odorheiul S., Calea Jozsef A., nr.8, județul Harghita, R. D., fiul lui G. și M., născut la 12.01.1972, domiciliat în Ploiești, ., ., . și de partea civilă T. E., domiciliată în Odorheiul S., ., ., în nume propriu și pentru minora T. N. împotriva sentinței penale nr.15/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria S., pe care o desființează în parte, în latură penală și civilă și rejudecând, pronunță o nouă hotărâre, după cum urmează:

În latură penală, în aplicarea art. 4 cod penal, în baza disp. art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. b cod procedură penală achită pe inculpatul H. V. pentru comiterea a 4 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 cod penal din 1969, faptele fiind dezincriminate.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului R. D. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor și în aplicarea art. 4 cod penal, în baza disp. art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 lit. b cod procedură penală achită pe inculpat pentru comiterea a 4 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 cod penal din 1969, faptele fiind dezincriminate.

Menține pedepsele aplicate celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 cod penal din 1969, precum și aplicarea disp. art. 81 și următoarele cod penal din 1969.

În latură civilă, obligă în solidar pe inculpații R. D. și H. V., alături de asigurătorii de răspundere civilă . SA (pentru inculpatul R. D.) și respectiv . (pentru inculpatul H. V.) la plata despăgubirilor civile materiale în sumă de 7.800,93 lei către partea civilă T. E., precum și la plata unei prestații lunare pentru minora T. N., în sumă de ¼ din venitul minim pe economia națională, începând de la data producerii accidentului - 29 martie 2007 și până la împlinirea vârstei majoratului.

Lasă nesoluționate acțiunile civile exercitate în procesul penal de către părțile civile S. (fostă P.) K., B. M., B. E. și D. E., conform art. 25 alin. 5 cod procedură penală și înlătură obligarea asigurătorului de răspundere civilă . SA de la plata despăgubirilor reprezentând daune morale acordate acestor părți civile.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă pe inculpații R. D. și H. V., alături de asigurătorii de răspundere civilă . SA (pentru inculpatul R. D.) și respectiv . (pentru inculpatul H. V.) la plata sumei de câte 738,50 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel către partea civilă T. E..

Respinge cererile de acordare a cheltuielilor judiciare formulate de intimatele D. E. și B. M..

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 octombrie 2014.

Președinte, Judecător,

C. G. S. P. B.

Grefier,

M. M.

Red.G.C./tehnored.M.M

7 ex./06.11.2014

d.f._, Judecătoria S.

j.f. P. R.

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3113/2006

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 964/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 964/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI