Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 182/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 1012/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 182
Ședința publică din data de 21 mai 2014
Președinte – M. V. T.
Grefier – R. E. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. G. din cadrul D.I.I.C.O.T- Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnata D. K. G., fiica lui Ș. si A., născuta la data de 23.06.1970, în B., județul Brasov, aflată în Penitenciarul Târgsor, împotriva sentinței penale nr. 323 din data de 01 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza disp. art.23 alin.1-9 din Codul de procedură penală, respectiv Legea nr.135/2010 astfel cum a fost modificată prin Legea 255 /2013 privind punerea în aplicare a codului de procedură penală si prin OUG 116/2013, cu referire la incidența aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate a fost respinsă contestația formulată de condamnata D. K. G., vizând sentința penală nr. 179/30.04.2013 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă la data de 28.05.2013 prin nerecurare, prin care s-a modificat sentința penală nr. 415 din 19.12.2008 a Tribunalului Harghita, definitivă prin decizia penală nr. 589/16.02.2010 a ICCJ, sentință prin care s-a aplicat contestatoarei o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) din codul penal, ca pedeapsa complementară, pentru comiterea în concurs real a infracțiunii de trafic internațional de droguri prev. și ped. de disp. art. 3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic.art. 74 lit.a si art. 76 lit.a cod penal și infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. si ped. de disp.art. 2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea disp.art. 74 lit.a si art. 76 lit.a cod penal, fapte din luna noiembrie 2007, ca nefondată.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea condamnată D. K. G., în stare de deținere și asistată din oficiu de avocat M. I. în substituire avocat D. A. potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie eliberată de Baroul Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței și, în temeiul art. 89 alin. 2 Cod proc. penală, s-a dat posibilitatea contestatoarei condamnate să ia legătura cu apărătorul desemnat din oficiu.
Avocat din oficiu M. I., având cuvântul pentru contestatoarea condamnată, susține că aceasta solicită în primul rând să se ia act de retragerea contestației formulată ori, de a se dispune suspendarea prezentei cauze până la soluționarea de către ICCJ a chestiunii de drept privind aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod proc. penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se amâna cauza după data de 16 iunie 2014, când ICCJ va soluționa chestiunea de drept privind recunoașterea vinovăției.
Curtea respinge cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a chestiunii de drept, privind aplicarea disp. art. 3201 Cod proc. penală.
Contestatoarea condamnată D. K. G., personal având cuvântul, arată că își retrage contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 323 din data de 01 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Curtea, față de susținerile contestatoarei condamnate, în sensul că își retrage contestația formulată, procedează la verificarea identității acesteia cu datele de stare civilă și acordă cuvântul părților asupra acestei solicitări.
Avocat din oficiu M. I., având cuvântul pentru contestatoarea condamnată, solicită a se lua act că petenta contestatoare înțelege să-și retragă contestația formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii în sensul de a se lua act că petenta contestatoare înțelege să-și retragă contestația formulată.
Contestatoarea condamnată D. K. G., având ultimul cuvânt, solicită a se lua act că își retrage contestația formulată.
CURTEA:
Asupra contestației penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 221/20 martie 2014 a Tribunalului Prahova în baza disp. art.23 alin.1-9 din Codul de procedură penală, respectiv Legea nr.135/2010 astfel cum a fost modificată prin Legea 255 /2013 privind punerea în aplicare a codului de procedură penală si prin OUG 116/2013, cu referire la incidența aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate a fost respinsă contestația formulată de condamnata D. K. G., vizând sentința penală nr. 179/30.04.2013 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă la data de 28.05.2013 prin nerecurare, prin care s-a modificat sentința penală nr. 415 din 19.12.2008 a Tribunalului Harghita, definitivă prin decizia penală nr. 589/16.02.2010 a ICCJ, sentință prin care s-a aplicat contestatoarei o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) din codul penal, ca pedeapsa complementară, pentru comiterea în concurs real a infracțiunii de trafic internațional de droguri prev. și ped. de disp. art. 3 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic.art. 74 lit.a si art. 76 lit.a cod penal și infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. si ped. de disp.art. 2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea disp.art. 74 lit.a si art. 76 lit.a cod penal, fapte din luna noiembrie 2007, ca nefondată.
Pentru a pronunța acestă hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Prahova și înregistrată sub nr._ condamnata D. K. G., fiica lui Ș. si A., născuta la data de 23.06.1970, în B., județul Brasov, aflată în Penitenciarul Târgsor la data formulării contestației și în prezent, a formulat contestație la executare vizând sentința penală nr. 179/30.04.2013 a Tribunalului Prahova, rămasa definitivă la data de 28.05.2013 prin nerecurare, prin care s-a modificat sentința penala nr. 415 din 19.12.2008 a Tribunalului Harghita, definitiva prin decizia penala nr. 589/16.02.2010 a ICCJ, sentință prin care s-a aplicat contestatoarei o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a. și b din codul penal, ca pedeapsa complementară, pentru comiterea în concurs real a infracțiunii de trafic internațional de droguri prev. si ped. de disp.art. 3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplic.art. 74 lit.a si art. 76 lit.a cod penal și infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. si ped. de disp.art. 2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea disp.art. 74 lit.a si art. 76 lit.a cod penal, fapte din luna noiembrie 2007.
În motivarea cererii a arătat că a formulat contestație la executare solicitând aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, instanța de fond a constatat ca nefondată contestația formulată, pentru următoarele motive:
Prin s.p. nr. 179/30.04.2013 a Tribunalului Prahova definitivă la data de 28.05.2013 prin nerecurare, condamnatei D. K. G. în baza art.461 al.1 lit.d c.p.p. i-a fost admisă contestația la executare formulată și în baza art.18 al.1 din Legea 224/2006 rap.la art.88 c.p. s-a dedus din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin s.p. 415/19.12.2008 a Tribunalului Harghita în dosarul nr._, definitivă prin d.p. 589/16.02.2010 a ICCJ, perioada executată de condamnată în Cehia, de la 30.08.2012 la 07.12.2012 si perioada executată de la 6.11.2007 până la data de 09.11.2007 si de la 07.12.2012 la zi.
S –a dispus anularea MEPI nr.473/2008 din 17.02.2010 al Tribunalului Harghita si emiterea unui nou mandat de executare.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
În baza sentinței menționate a fost emis M.E.P.I. nr. 281/28.05.2013, iar executarea pedepsei a început la data de 7.123.2012 si expira la data de 25.08.2019.
Această sentință a modificat sentința penală nr. 415/19.12.2008 a Tribunalului Harghita rămasă definitivă prin d.p. 589/16.02.2010 a ICCJ, prin care s-a aplicat acesteia o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de trafic internațional de droguri prev. si ped. de art. 3 al.1 si 2 din Legea 143/2000 si respectiv art. 2 al.1 si 2 din Legea 143/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, în aplicarea acestor dispoziții, instanța de fond a fost ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, s-a făcut o corespondență între textele legale care incriminează fata concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi s-au comparat limitele de pedeapsă.
Analizând situația contestatoarei, s-a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 al.1. din noul cod penal, pentru niciuna din pedepsele aplicate acesteia.
Astfel, pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri prev. ped art. 3 al.1 si 2 din Legea 143/2000 pedeapsa prevăzută de legea nouă și anume același text de lege, modificat prin Legea 187/2012, este de la 7 la 15 ani și deci pedeapsa aplicată de 7 ani nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 15 ani închisoare.
Instanța de fond a apreciat că circumstanțele atenuante reținute în favoarea condamnatei nu pot fi reținute din nou de către instanță pe calea contestației privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât instanța este obligată potrivit art. 6 al.1din noul cod penal să facă numai o comparație între pedeapsa aplicată și maximul special prevăzut de legea noua, așa cum s-a arătat mai sus.
În privința infracțiunii prev.de art. 2 al.1 si 2 din Legea 143/2000 pedeapsa prevăzuta de legea nouă și anume același text de lege, modificat prin Legea 187/2012, este de la 5 la 12 ani închisoare și deci pedeapsa aplicată acestuia de 4 ani închisoare nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 12 ani închisoare.
În privința pedepsei complementare aplicate, s-a apreciat de către tribunal că și aceasta are corespondent în legea nouă, nedepășind perioada maximă pentru care poate fi dispusă, astfel că nici sub acest aspect contestația formulată nu este întemeiată.
Față de motivele invocate, instanța de fond în baza disp. art.23 alin.1-9 din codul de procedură penală, respectiv Legea nr.135/2010 astfel cum a fost modificată prin Legea 255 /2013 privind punerea în aplicare a codului de procedură penală si prin OUG 116/2013, cu referire la incidența aplicării legii penale mai favorabile în cazul persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a respins contestația formulată de condamnata D. K. G., vizând sentința penală nr. 179/30.04.2013 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă la data de 28.05.2013 prin nerecurare, prin care s-a modificat sentința penala nr. 415 din 19.12.2008 a Tribunalului Harghita, definitivă prin decizia penală nr. 589/16.02.2010 a ICCJ, sentință prin care s-a aplicat contestatoarei o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a. și b din codul penal, ca pedeapsa complementară, pentru comiterea în concurs real a infracțiunii de trafic internațional de droguri prev. si ped. de disp.art. 3 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplic.art. 74 lit.a si art. 76 lit.a cod penal și infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. si ped. de disp.art. 2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000, cu aplicarea disp.art. 74 lit. a si art. 76 lit.a cod penal, fapte din luna noiembrie 2007, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termen legal condamnata D. K. G., fără a arăta în scris motivele pentru are a înțeles să formuleze contestație.
În ședința publică din data de 21 mai 2014, condamnata contestatoare D. K. G., după ce i-a fost verificată identitatea,personal având cuvântul, a precizat că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr.323 din data de 01 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Fată de această manifestare de voință a contestatoarei condamnate, exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, precum și față de dispozițiile art. 4251 Cod Proc. penală rap la art. 415 Cod. proc. penală, Curtea urmează să ia act de susținerea contestatoarei condamnate, în sensul că înțelege să-și retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr.323 din data de 01 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Totodată, având în vedere că asistența juridică a condamnatei este obligatorie potrivit art. 90 alin. 1 lit. a) Cod proc. penală anterior și a fost asigurată de apărător desemnat din oficiu, în temeiul disp. art. 274 alin. 1 Cod proc. penală, se va dispune plata sumei de 100 lei cu titlu de onorariu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova, stabilit potrivit art. 5 alin. 1 lit. g) din Protocolul Comun nr._/2008 al Ministerului Justiției și nr. 1693/2008 al Uniunii Naționale a Barourilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea contestației formulată de condamnata D. K. G., fiica lui Ș. și A., născută la data de 23 iunie 1970, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 323 din data de 01 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2014.
Președinte, Grefier,
M. V. TudoranRaluca E. B.
Red. BER
5ex/28 mai 2014
Dosar fond_ - Tb. Prahova
Jud. fond M. V.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 482/2014.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
