Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1094/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1094/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 2424/284/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
Decizia penală nr.1094
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2014
Președinte - P. M. F.
Judecător - D. A. E.
Grefier - D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA RĂCARI, inculpații ȘOSEA D. fiul lui G. și al lui A., născut la 22 Mai 1988, domiciliat în com. Tărtășești, ., ȘOSEA G. fiul lui G. și al lui A., născut la 30 Septembrie 1985, domiciliat în com. Tărtășești, ., J. Dâmbovița și partea civilă E. P., domiciliat în București, sector 1, ., împotriva sentinței penale nr. 104 din data de 07.05.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul – inculpat Șosea G. și apelantul – parte civilă E. P., lipsă fiind apelantul – inculpat Șosea D..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, sub nr._/28.10.2014 a fost înregistrată cererea depusă de către apelantul – parte civilă E. P., prin care solicită instanței de control judiciar să ia act de manifestarea sa de voință în sensul că, în cauza de față înțelege să-și retragă plângerea prealabile formulată.
Apelantul – parte civilă E. P., personal învederează instanței că își manifestă dorința de a-și retrage plângerea prealabile formulată împotriva inculpaților Șosea D. și Șosea G..
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Apelantul – inculpat Șosea G. și apelantul – parte civilă E. P., pe rând având cuvântul precizează că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea ia act de susținerile părților, în sensul că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul disp. art.420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apelantul – inculpat Șosea G. solicită instanței să ia act că s-a împăcat cu partea civilă, aceasta înțelegând să-și retragă plângerea prealabilă formulată în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri, de asemenea solicită instanței să se ia act de manifestarea de voință a părții civile E. P. în sensul că înțelege să-și retragă plângerea prealabilă formulată în cauză împotriva inculpaților.
Apelantul – parte civilă E. P., personal având cuvântul în dezbateri, solicită instanței de apel să ia act că înțelege să-și retragă plângerea prealabilă formulată împotriva celor doi inculpați.
Apelantul – inculpat Șosea G. în ultimul cuvânt, potrivit disp. art.389 alin.1 Cod procedură penală învederează instanței că s-a împăcat cu partea civilă.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 104 pronunțată la data de 7 mai 2014 de către Judecătoria Răcari, în baza art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art. 5 NCP și art. 12 din Legea nr. 187/2012 a fost condamnat inculpatul SOSEA D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Conform art. 91 alin. 1 NCP s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului de 2 ani închisoare sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
În baza art. 92 alin. 1 și 2 NCP s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
Potrivit disp. art. 93 alin. 1 NCP, pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
De asemenea în baza art. 93 alin. 2 NCP, s-a impus inculpatului să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională și să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 NCP, pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 zile, instituția publică unde va presta munca urmând a fi desemnată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Conform art. 404 alin. 2 NCPP s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1NCP privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea disp. art. 67 NCP și s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP, pe o durată de 2 ani, ce se va executa potrivit art. 68 lit. b NCP de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 193 alin. 2 NCP cu aplicarea art. 5 NCP și art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu reținerea art. 37 alin. 1 lit. a VCP în baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 a fost condamnat inculpatul SOSEA G., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 83 VCP și art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 122/27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ definitivă prin decizia penală nr. 165/30.09.2008 a Tribunalului Dâmbovița și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentință pentru noua infracțiune, inculpatul urmând să execute o pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 65, 67 NCP și s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP, pe o durată de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.
În baza art. 19, 20 și 397 NCPP și art. 1381 și urm. Noul Cod Civil, s-a respins acțiunea civilă ca nedovedită – în privința daunelor materiale și ca tardivă – în privința daunelor morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari întocmit la data de 20.10.2012 în dosarul nr. 132/P2012, au fost trimiși în judecată inculpații Sosea D. și Sosea G., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art. baza art. 181 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare că la data de 22.01.2012 în jurul orei 19,00 partea vătămata E. P. a sesizat organele de politie cu privire la faptul că a fost lovit cu pumnii de către Sosea D. și Sosea G..
În motivarea plângerii s-a arătat faptul că în data de 22.10.2010 în timp ce se afla în autoturismul Renault cu număr de înmatriculare_, împreună cu B. I. I., numiții Sosea D. și Sosea G., i-au deschis ușa autoturismului și au început să-l lovească cu pumnii după care l-au amenințat cu un cuțit și lovit cu o bâtă în mâna stângă.
Din audierea învinuitului Sosea D. rezultă faptul că în ziua de 22.01.2010 în jurul orelor 8,30 se afla la domiciliul sau împreună cu fratele său Sosea G., unde au venit Sosea N. și Sosea M. E. care le-au comunicat că sora lor Sosea A. M. și M. M. au fost alergate de către E. P. și B. I. Iliuța, fapt pentru care s-au deplasat la mașina acestora situată pe drumul Brezoii pentru a purta o discuție, împrejurare în care E. P. l-a amenințat cu un cuțit pe care i l-a luat din mână, după care i-a dat două palme, aceste relatări fiind confirmate și de către Sosea D..
Fiind audiat martorul B. I. I., la data de 22.01.2012, acesta a arătat că la data de 22.01.2012, în timp ce se afla cu E. P. în autoturismul Renault cu nr. de înmatriculare_, la mașina lor, au venit inculpații Sosea D. și Sosea G. care au început să îl lovească pe E. P., primul cu o bâtă pe care o avea asupra sa și cel de-al doilea cu pumnii.
S-a mai arătat că în cauză au mai fost audiate Sosea A. M. și M. M. E., cea dintâi declarând că nu a fost agresată de B. I. I., care de fapt este prietenul ei.
S-a reținut în rechizitoriu că declarațiile acestora se coroborează cu certificatul medico-legal nr. A2/414/23.01.2012 emis de către INML „M. Minovici” din care rezultă un număr de 40-45 de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării numitului E. P..
În ceea ce privește declarațiile celor doi inculpați nu au putut fi reținute în ceea ce privește loviturile aplicate părții vătămate, acestea fiind considerate ca fiind nesincere, fiind în contradicție cu relatările martorilor.
Cu privire la desfășurarea urmăririi penale, s-a reținut că prin rezoluția din data de 28.02.2012, s-a început urmărirea penală împotriva învinuiților Sosea D. și Sosea G., la data de 20.03.2012 s-a dispus conexarea dosarelor penale nr. 132/P/2012 și nr. 201/P/2012 în dosarul nr. 132/P/2012, la data de 15.03.2012 învinuiților le-au fost aduse la cunoștința disp. art. 6 CPP, iar materialul de urmărire penală le-a fost prezentat în data de 18.10.2012.
În ceea ce privește persoana învinuiților s-a reținut că aceștia nu au recunoscut săvârșirea faptei, iar din fisele de cazier judiciar s-a reținut că sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Ca mijloace de probă s-au administrat declarații parte vătămată, declarațiile învinuiților; declarațiile martorilor; certificat medico-legal.
S-a apreciat în actul de sesizare a instanței că fapta învinuiților care la data de 22.01.2012 au lovit pe partea vătămata întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. baza art. 181 alin. 1 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria R. sub nr._ .
În ședința publică din 11.02.2013 instanța a verificat legalitatea actului de sesizare și a audiat inculpații și partea vătămată care s-a și constituit parte civilă. Au fost încuviințate probe – martorii din rechizitoriu și înscrisuri.
În ședința publică din 27.05.2013 au fost audiați martorii din rechizitoriu: M. M. E., Sosea A. M. și B. I. Iliuta.
Prin încheierea din 16.09.2013 s-a încuviințat audierea martorilor rezultați din acte Sosea N. și Sosea M. E. – audiați în ședința din 18.12.2013.
În ședința din 20.11.2013 a fost audiata martora Miriuta A. – propusă de partea civilă în susținerea pretențiilor civile.
În ședința din 18.12.2013 instanța de fond luând act de faptul că nu mai sunt cereri de formulat a acordat cuvântul părților în dezbateri, însă urmare a susținerilor făcute cu privire la cuprinsul certificatului medico-legal a dispus reluarea cercetării judecătorești și reexaminarea certificatului medico-legal la INML M. Minovici, fiind înaintat la dosar raportul de expertiză medico-legala nr. A_ din 02.04.2014.
Analizând probatoriul administrat în cauză, în raport de dispozițiile legale incidente, instanța de fond a reținut că la data de 22.01.2012, în jurul orelor 18, 30, partea vătămată E. P. în timp ce se afla în autoturismul sau marca Renault cu număr de înmatriculare_ împreună cu martorul B. I. I., a solicitat martorei M. M. E. să urce în mașină, iar aceasta speriată a solicitat martorului Sosea N. să o însoțească la domiciliul martorei Sosea A. M., sora inculpaților. Aceasta din urma l-a sunat pe martorul B. I. I. reproșându-i comportamentul lui E. P.. Luând cunoștința de aceasta situație, inculpații au luat hotărârea de a merge să se întâlnească cu partea vătămată pe care au găsit-o în mașina sa împreună cu martorul B. I. I., având geamul coborât, s-au certat, iar inculpatul Sosea D. i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu o bâtă peste mâna stângă în timp ce inculpatul Sosea G. i-a aplicat aceleiași părți vătămate lovituri cu pumnul în zona capului.
Prima instanță a reținut că în urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. A_ din 02.04.2014 întocmit de INML M. Minovici.
Aspectele sunt reținute prin coroborarea probelor administrate în cauza, astfel: depozițiile martorelor M. M. E. (f. 76) și Sosea A. M. (f. 77), împreună cu cele ale martorilor Sosea N. (f. 149) și Sosea M. E. (f.145), confirmate și de martorul B. I. I. (f. 79) stabilesc aspectele premergătoare săvârșirii faptei și motivul pentru care inculpații au luat hotărârea de a merge să se întâlnească cu partea vătămată.
Lovirea părții vătămate cu bâta de inculpatul Sosea D. ( deși acesta susține că i-a aplicat părții vătămate doar două palme) și cu pumnii de inculpatul Sosea G. este susținută de declarația părții vătămate care se coroborează cu declarația martorului B. I. I. dată în faza de urmărire penală – filele 34-35, 37-38.
Deși în fața instanței de fond depoziția acestui martor a fost contrară celei din faza de urmărire penală, în sensul că partea vătămată și inculpatul Sosea D. s-au pălmuit, iar inculpatul Sosea G. nu a lovit partea vătămată, prima instanță a înlăturat-o ca nesinceră și a valorificat-o pe cea din faza de urmărire penală.
Martorul B. I. I. a arătat că nu își menține declarațiile deoarece - cea de la filele 44-45 (corect fiind cea de la filele 34-35) „a citit-o în mare”, iar pe cea de la filele 37-38 nu o menține dar recunoaște semnătura pe care a aplicat-o, în ciuda faptului că nu era de acord cu unele consemnări, potrivit susținerii sale.
Deși a arătat că, a solicitat polițistului să fie audiat după câteva zile pentru că era obosit și trebuia să se gândească la modul de derulare a faptelor, totuși în declarația dată după două luni (f. 34-35 dată în 24.03.2012) relatează faptele în același mod în care au fost relatate în declarația inițială din data de 24.01.2012. De menționat și faptul că, primele depoziții au fost date la politie în 24.01.2012, la două zile de la data săvârșirii faptei, având deci la dispoziție timpul despre care a făcut vorbire că îi era necesar să se gândească.
Mai mult, a recunoscut în fața instanței că polițistul i-a citit depoziția, fiind întocmit și proces – verbal de consemnare a declarației – fila 36 urmărire penală.
Ori, simplele afirmații făcute în fața instanței în sensul că nu își menține declarațiile nu pot determina înlăturarea acestora în condițiile în care martorul nu a susținut și dovedit un motiv întemeiat în acest sens și, în plus, depozițiile sale de la urmărire penală se coroborează cu depozițiile părții vătămate și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A_ din 02.04.2014 întocmit de INML M. Minovici din care s-a reținut de către prima instanță că leziunile au putut fi produse prin lovire cu corp dur, mențiune ce exclude afirmația martorului B. I. I. din depoziția dată în fața instanței cum că partea vătămată „ s-a prefăcut că are mâna ruptă”.
În concluziile puse în fața instanței de fond, apărătorul inculpaților a invocat disp. art. 16 lit. d CPP și în subsidiar circumstanța atenuantă a provocării în privința inculpatului Sosea D., respectiv art. 16 alin. 1 lit. c CPP și art. 16 alin. 1 lit. e - lipsă plângere prealabilă în privința inculpatului Sosea G..
Instanța de fond a înlăturat aceste susțineri astfel s-a reținut că:
- art. 16 alin. 1 lit. d CPP – legitima apărare motivat de faptul că partea vătămată a scos un cuțit – nici la urmărire penală și nici în fața instanței nu s-a dovedit dacă și în ce mod ar fi fost folosit cuțitul aflat la locul faptei. Declarațiile părților sunt contradictorii (parte vătămată și inculpați), iar declarația martorului B. nu este edificatoare întrucât arată că a căzut un cuțit pe pământ între cei implicați în scandal, fără a cunoaște proveniența, fără a preciza dacă și în ce mod a fost folosit;
- circumstanța atenuantă a provocării – fiind agresată sora inculpaților: prin definiție, provocarea trebuie produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Așa cum s-a reținut la descrierea situației de fapt, nu sora inculpaților a fost agresată de partea vătămată, de altfel aceasta este și depoziția ei. Pe de altă parte, nu este dovedită niciuna dintre ipotezele enunțate apte să determine o puternică tulburare sau emoție care să conducă la săvârșirea faptei;
- art. 16 alin. 1 lit. c CPP – din cele menționate anterior rezultă clar probele ce susțin săvârșirea faptei de către inculpați;
- art. 16 alin. 1 lit. e CPP – lipsa plângerii prealabile: la fila 13 dosar urmărire penală se află plângerea înregistrată sub nr._/22.01.2012 la Politia Tărtășești despre care însă partea vătămată afirmă că nu îi aparține. La fila 15 din dosarul de urmărire penală se afla declarația părții vătămate din data de 24.01.2012 în care inserează „ am venit la Secția de Politie Tărtășești unde am depus o plângere penală împotriva acestora” după ce în prealabil afirmă despre Sosea G. că l-a lovit cu pumnul în zona capului, iar despre Sosea D. că l-a lovit cu o bâtă de lemn. Modul în care este reglementată plângerea prealabilă în Codul penal din 1969 subliniază caracterul indivizibil al acesteia, atât activ și pasiv, ceea ce înseamnă că, dacă la săvârșirea infracțiunii au participat mai mulți făptuitori, plângerea prealabilă introdusă împotriva unuia dintre ei, atrage răspunderea penală pentru toți participanții la acea infracțiune. Astfel, dacă s-ar da eficiență plângerii contestate de partea vătămată, deși s-a referit doar la Sosea D., în temeiul indivizibilității pasive se consideră că există plângere cu privire la ambii inculpați. În plus, în practica judiciară ( CSJ, secția. pen, dec. Nr. 2392/2000 în Revista de drept penal nr. 4/2002, p. 139) a fost considerată plângere prealabilă cererea persoanei vătămate cuprinsă în declarația dată la poliție, dacă a indicat persoana care a săvârșit infracțiunea și a cerut pedepsirea ei pentru această infracțiune, condiții pe care instanța le consideră îndeplinite cu referire la declarația părții vătămate din data de 24.01.2012.
În drept, fapta inculpaților Sosea D. și Sosea G. care, la data de 22.01.2012 au lovit pe partea vătămată Epuere P. și i-au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale, s-a apreciat de către instanța de fond că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. 1 vechiul Cod penal, respectiv ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută și pedepsită de art. art. 193 alin. 2 noul Cod penal fiind răsturnată prezumția de nevinovăție reglementată de art. 4 și art. 99 alin. 2 Cod procedură penală.
Aplicarea disp. art. 5 NCP, prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, noul cod penal apare mai favorabil prevăzând și pedeapsa amenzii alternativ cu amenda.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea reținută în sarcina lor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite (în urma relatărilor făcute de sora lor cu privire la atitudinea părții vătămate cu privire la prietena acesteia, s-au decis să reacționeze venind împreună la mașina părții vătămate, având și o bâtă asupra lor); starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită ( apreciază instanța că pericolul creat este sporit, plecând de acasă animați de ideea de tragere la răspundere a părții vătămate); natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii (rezultatul produs a fost lezarea părții vătămate, producerea unor suferințe); motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit ( atitudinea părții vătămate și intenția de pedepsire a acesteia); natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului ( Sosea D. – de două ori scos de sub urmărire penală pentru fapte de furt și amendat administrativ, iar Sosea G. aflat în termenul de încercare al condamnării la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 CP prin sentința penală nr. 122/27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ definitivă prin decizia penală nr. 165/30.09.2008 a Tribunalului Dâmbovița); conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal ( nu au recunoscut săvârșirea faptei); nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (studii generale, necăsătoriți).
Comparând acest text de lege cu art. 72 vechiul CP, s-a observat că, în linii mari, dispozițiile sunt asemănătoare, însă noile prevederi conțin un număr mai mare de criterii precise, astfel că instanța de judecată dispune de instrumente adecvate pentru o corectă individualizare judiciară a pedepselor și, deși nu s-a putut stabili categoric care dintre cele două reglementari ar constitui o lege penală mai favorabilă, instanța de fond a apreciat că, noua reglementare, fiind mai explicită, este aplicabilă cauzei, față de disp. art. 5 NCP.
Având în vedere aceste criterii, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului Sosea D. pentru infracțiunea săvârșită, la o pedeapsă cu închisoarea în cuantum orientat spre mediu (având în vedere, pe lângă cele menționate anterior și numărul de zile de îngrijiri medicale necesar părții vătămate pentru vindecare – 40-45 zile – jumătate din limita maximă a conținutului infracțiunii – 90 zile). În privința inculpatului Sosea G. instanța de fond a dispus condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea în cuantum orientat peste minim.
Tot în cadrul individualizării pedepsei, instanța de fond a analizat și existența împrejurărilor care constituie circumstanțe atenuante, dar și agravante și, fiind secțiune în Capitolul V. Individualizarea pedepselor – instanța de fond stabilind că în baza art. 5 NCP individualizarea se va face potrivit noilor reglementari, aceasta va fi și legea ce va guverna circumstanțele, iar prevederile art. 75 și 77 NCP nu își găsesc aplicarea în situația concretă a speței.
În raport de aceste argumente, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului Sosea D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului, constatând îndeplinite disp. art. 91 Cod penal, de conduita avuta anterior săvârșirii infracțiunii (a mai avut abateri de la legea penală însă nu au impus o condamnare), de posibilitățile sale de îndreptare (este tânăr, are nevoie de îndrumări și ajutor de specialitate pentru a putea să înțeleagă și să conștientizeze gravitatea faptelor sale), prestarea unei munci fiind în măsura să-i cultive acestuia conștiința dobândirii unui comportament social corect, orientarea spre obținerea unor venituri din propria muncă, dobândirea unor îndeletniciri, ținând seama de persoana infractorului (studii medii, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit), instanța de fond a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, motiv pentru care, a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani ce se va calcula de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
Astfel, în baza art. 93 alin. 1 NCP, pe durata termenului de supraveghere inculpatului i s-au impus următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 NCP, s-a mai impus inculpatului să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională; să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Conform art. 93 alin. 3 NCP, pe parcursul termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 zile, instituția publică unde va presta munca fiind desemnată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
În baza art. 404 alin. 2 NCPP s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1NCP privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a făcut aplicarea disp. art. 67 NCP fiind aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP, pe o durata de 2 ani, ce s-a dispus a se executa potrivit art. 68 lit. b NCP de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
De asemenea prima instanță a dispus condamnarea inculpatului Sosea G. la o pedeapsa 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
Din fisa de cazier judiciar a inculpatului și din mențiunile făcute de Biroul executări penale al instanței pe sentința penală nr. 122/27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ definitivă prin decizia penală nr. 165/30.09.2008 a Tribunalului Dâmbovița, s-a reținut că, acest inculpat a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani cu aplicarea art. 81 CP și cu un termen de încercare de 4 ani care a început să curgă la data de 30.09.2008 împlinindu-se la data de 30.09.2012. Fapta săvârșită de inculpat în data de 22.01.2012 este în interiorul termenului de încercare, motiv pentru care s-a apreciat că în cauză devin aplicabile disp. art. 15 din Legea nr. 187/2012 și reținerea art. 37 alin. 1 lit. a vechiul CP precum și a regimului sancționator aplicabil revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, astfel că s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse de 2 ani închisoare contopită cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 65, 67 Noul Cod penal, dispunându-se și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP, pe o durată de 2 ani și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.
În baza art. 19, 20 și 397 NCPP și art. 1381 și urm. noul Cod civil, s-a respins acțiunea civilă ca nedovedită – în privința daunelor materiale și ca tardivă – în privința daunelor morale.
Astfel, prin declarația dată în fața instanței de fond la data de 11.02.2012 (f. 25) partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 30.000 lei reprezentând daune materiale constând în îngrijiri medicale și recuperare medicală pe care încă nu a făcut-o și daune provocate de faptul că nu a putut munci.
Din probele administrate pe latură civilă, respectiv înscrisuri și depoziția martorei M. A. ( f. 124) s-a reținut de către instanța de fond că, partea vătămată nu avea loc de muncă, iar cheltuielile (inclusiv combustibil pentru transport la spital) au fost făcute de mama părții vătămate.
Prima instanță, de vreme ce nu s-a reușit să se dovedească o legătură între fapta și un prejudiciu produs în patrimoniul părții civile, s-a apreciat că nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile răspunderii civile delictuale.
La data de 22.04.213 ( f. 40) partea civilă a depus un borderou și un set de înscrisuri printre care și bonuri pentru combustibil, ori chiar dacă instanța ar considera că sunt aferente unor deplasări pentru îngrijiri medicale, deși sunt datate după mai bine de un an de la săvârșirea faptei și chiar partea a învederat că nu a făcut recuperare medicală, coroborând cu depoziția martorei, concluziile sunt aceleași – nu s-a dovedit că partea civilă a făcut respectivele cheltuieli.
La fila 154 din dosar există chitanțe pe numele părții civile pentru plata de taxe la INML M. Minovici urmare a expertizei dispuse de instanță, însă nu a solicitat și plata cheltuielilor judiciare efectuate.
În privința daunelor provocate de faptul că nu a putut munci, prin raportare la disp. art. 1381 și urm. Cod civil, a fost respinsă și acestea. O astfel de solicitare vizează practic un prejudiciu viitor, însă atâta timp cât nu s-a dovedit nici prestarea vreunei activități din care obținea venituri și pe care nu a mai putut-o îndeplini, nici iminența angajării sau obținerii vreunei calificări profesionale, s-a apreciat de către prima instanță că nu este întrunită condiția dovedirii prejudiciului.
S-a mai apreciat de asemenea, că nu se poate aplica, în mod obligatoriu, de drept și de plano art. 1388 alin. 3 Cod civil, ci condiționat de dovezi în sensul celor reținute anterior, altfel s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză din partea părții civile care nu a dovedit că ar fi prestat vreo activitate.
Tot la data de 22.04.213 ( f. 40) partea civilă a depus cu același borderou și un înscris olograf - fila 58 în finalul căruia precizează că solicita și 20.000 lei daune morale.
S-a constatat astfel, că în ședința din 11.02.2013 s-a dat citire actului de sesizare, fiind depășit momentul până la care se puteau formula pretenții materiale, nefiind vorba despre o modificare de cuantum al pretențiilor anterior solicitate în fața instanței, ci de o modificare de natură a acestora, astfel că instanța de fond a respins cererea ca fiind tardivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Răcari, inculpații Șosea D. și Șosea G., precum și persoana vătămată E. P..
În motivarea apelului procurorul critică hotărârea primei instanțe pentru greșita aplicare a legii penale mai favorabile, în sensul că, legea veche era mai favorabilă inculpatului în condițiile în care se dispunea suspendarea sub supraveghere conform art. 86/1 și urm. Cod penal, întrucât efectul expirării termenului de încercare ar fi fost reabilitarea de drept a inculpatului, pe când suspendarea sub supraveghere pe noul Cod penal nu are același efect.
O altă critică a procurorului se referă la reținerea greșită a dispozițiilor recidivei pe legea veche, în condițiile în care l-a condamnat pe inculpatul Șosea G. conform noului Cod penal.
Inculpații Șosea G. și Șosea D., precum și persoana vătămată E. P. au depus la dosar motive scrise de apel.
La termenul de judecată în apel din data de 10 noiembrie 2014 persoana vătămată E. P. a precizat că-și retrage plângerea prealabilă formulată împotriva celor doi inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, pentru care prima instanță a dispus condamnarea.
Având în vedere dispozițiile art. 193 alin.3 Cod penal care prevăd că punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar art. 158 alin.2 Cod penal prevede că retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă, Curtea va constata că față de cei doi inculpați a intervenit o cauză de înlăturare a răspunderii penale.
În aceste condiții, în baza art. 421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, Curtea, va admite apelurile, va desființa sentința penală și în baza art. 396 alin.6 rap. la art. 16 lit. g) Cod procedură penală, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpaților Șosea D. și Șosea G. la plângerea prealabilă a persoanei vătămate E. P., prin retragerea plângerii prealabile.
Văzând și disp. art. 275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Apelurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA RĂCARI, inculpații ȘOSEA D. fiul lui G. și al lui A., născut la 22 Mai 1988, domiciliat în com. Tărtășești, ., ȘOSEA G. fiul lui G. și al lui A., născut la 30 Septembrie 1985, domiciliat în com. Tărtășești, ., J. Dâmbovița și partea civilă E. P. domiciliat în București, sector 1, ., împotriva sentinței penale nr. 104 din data de 07.05.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, pe care o desființează și rejudecând cauza, în baza art. 396 alin. 6 rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.pr.pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpaților pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 10 noiembrie 2014.
Președinte Judecător
P. M. F. D. A. E.
Grefier
D. C.
Red. PMF/tehnored. DC
6ex/3.12.2014
d.f._ - Judecătoria Răcari
j.f. M. N. M.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3113/2006
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 352/2014. Curtea de... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 206/2014. Curtea... → |
|---|
