Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 70/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 1091/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 70
Ședința publică din data de 07 aprilie 2014
PREȘEDINTE – D. D.
GREFIER - C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnata B. Ș. M. fiica lui G. și M., născută la data de 29 martie 1980, C.N.P._, împotriva sentinței penale nr. 173 din data de 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, în baza art. 23 alin.1 și 2 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii 135/2010 privind codul de procedură penală, art. 4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind codul penal, art. 6 cod penal și art. 598 cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de condamnată.
A fost obligată condamnata la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea condamnată B. Ș. M. în stare de deținere și asistată de avocat desemnat din oficiu T. M. din Baroul Prahova potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin.2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnata aflată în stare de deținere, a luat legătura cu aceasta, precizând că își retrage contestația.
Contestatoarea-condamnată B. Ș. M. având personal cuvântul susține că înțelege să își retragă contestația formulată în prezenta cauză.
Curtea procedează la verificarea datelor de stare civilă ale contestatoarei, care arată că se numește B. Ș. M. și este fiica lui G. și M., născută la data de 29 martie 1980,, constatându-se că acestea corespund cu cele menționate în dosar.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului avocat T. M. și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată de condamnată, în sensul retragerii contestației exercitată împotriva sentinței penale nr. 173 din data de 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Contestatoarea – condamnată B. Ș. M. având ultimul cuvânt declară că înțelege să își retragă contestația formulată împotriva sentinței penale nr. 173 din data de 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 173 din data de 11 martie 2014, în baza art. 23 alin.1 și 2 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii 135/2010 privind codul de procedură penală, art. 4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind codul penal, art. 6 cod penal și art. 598 cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de condamnată.
A fost obligată condamnata la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, prin cererea adresată Tribunalului Prahova și înregistrată sub nr._ condamnata B. Ș. M., fiica lui G. și M., născută la data de 29.03.1980 în București, CNP:_, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, a formulat contestație la executare, solicitând aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, instanța a constatat neîntemeiată contestația formulată.
Astfel, prin sentința penală nr. 719/19.10.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penala nr.1787/28.05.2012 a ICCJ, s-a aplicat condamnatei o pedeapsă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă agravată si continuată, prev. si ped. de art. 2 alin.1. si 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.37 al.1 lit.b. Cod penal, art.41 al.2. Cod penal, art.75 al.1. lit.a Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1. lit.c si al.2. Cod penal, art. 180 Cod penal, art.76 al.1 lit.a Cod penal și art.39 al.1Cod penal
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prev.de art.64 al.1 lit. a Teza a II a și lit.b Cod penal din momentul rămânerii definitive a prezentei și până la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale de 6 ani si 6 luni închisoare.
În baza sentinței menționate a fost emis M.E.P.I. nr. 1220/06.06.2012 de către Tribunalul București – Secția a II a Penală (fila 12 dosar ).
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, în aplicarea acestor dispoziții, instanța a fost ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, s-a făcut o corespondență între textele legale care incriminează fata concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi s-au comparat limitele de pedeapsă.
Contestatoarea a fost condamnată pentru infracțiunile prev.de art. art.2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.37 al.1 lit.b. Cod penal, art.41 al.2. Cod penal, art.75 al.1. lit.a Cod penal cu aplicarea art.74 74 alin.1. lit.c si al.2. Cod penal, art., 80 Cod penal, art.76 al.1 lit.a Cod penal si art.39 al.1Cod penal corespondentul acestora în noua reglementare fiind tot art. 2 din Legea 143/2000, pedeapsa prevăzuta de legea în vigoare la acest moment fiind închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise de inculpata este închisoarea de la 5 la 12 de ani, deci pedeapsa aplicată în concret condamnatei (6 ani si 6 luni ) nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, nefiind astfel incidente prevederile art. 6 Cod penal.
Față de motivele invocate, instanța în baza art. 23 alin.1 și 2 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii 135/2010 privind codul de procedură penală, art. 4 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind codul penal, art. 6 Cod penal și art. 598 Cod procedură penală a respins ca neîntemeiată contestația formulată de condamnată.
În baza art. 275 alin. 2 Cod penal, instanța a obligat condamnata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei.
Împotriva sentinței penale nr. 173 din data de 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova a formulat contestație condamnata B. Ș. M., fără a arăta în scris motivele ce au determinat-o să promoveze această cale de atac.
Prezentă personal în ședința publică de astăzi, 07 aprilie 2014 și după consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu, condamnata contestatoare B. Ș. M. a precizat că înțelege să-și retragă contestația declarată împotriva sentinței penale nr.173 din 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Față de această manifestare de voință a contestatoarei condamnate, exprimată de aceasta în mod liber și neechivoc, în temeiul dispozițiilor art.425 ind.1 alin. 3 rap. la art. 415 Cod proc. penală, Curtea urmează să ia act de declarația contestatoarei.
Văzând și dispozițiile cuprinse în art. 275 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea contestației formulată de condamnata B. Ș. M., fiica lui G. și M., născută la data de 29.03.1980 în București, CNP:_, în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 173 din data de 11 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă contestatoarea condamnată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu contestatoarei din conturile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 aprilie 2014.
Președinte, Grefier,
D. D. C. M.
Red./grefier
4 ex./10.02.2014.
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. I. P. D.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 182/2014.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 352/2014. Curtea de... → |
|---|
