Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 186/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 1602/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 186
Ședința publică din data de 22 mai 2014
Președinte – F. T.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnata S. L., fiica lui N. și F., născută la data de 07.10.1972, aflată în stare de deținere în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr. 251 din data de 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea-condamnată S. L., aflată în stare de deținere, asistată de avocat desemnat din oficiu M. R., din Baroul Prahova, desemnat în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/ 08.05.2014, aflată la fila 25 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin compartimentul Registratură, la data de 13.05.2014, s-a primit adresă prin care Penitenciarul Târgșor a informat instanța că citația privind pe condamnata S. L. a fost înaintată la Penitenciarul C., unde a fost transferată la data de 14.03.2014. De asemenea, la data de 6 mai 2014, prin Registratură a fost primită adresă de la Penitenciarul C. prin care a fost restituită citația privind-o pe condamnată, cu mențiunea că a fost primită tardiv.
Conform dispozițiilor art. 89 alin. (2) Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, avocatul din oficiu al condamnatei, aflate în stare de deținere, a luat legătura cu aceasta.
Contestatoarea, prin avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea orală a criticilor pe care înțeleg să le invoce în combaterea și în susținerea hotărârii primei instanțe.
Avocat M. R., având cuvântul pentru contestatoarea S. L., susține contestația formulată de aceasta împotriva sentinței penale nr. 251 din data de 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost respinsă contestația la executarea pedepsei de 5 ani închisoare, arătând că aceasta a fost condamnată în baza dispozițiilor art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal anterior.
De asemenea, susține că în ceea ce privește pedeapsa aplicată de instanța de fond cu privire la tentativa de omor, contestatoarea nu a recunoscut vreodată săvârșirea acestei infracțiuni și martorii care au fost audiați au fost pedepsiți cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea hotărârii atacate, considerând că aceasta este legală și temeinică.
Contestatoarea-condamnată S. L., având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile avocatului său din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 251 din data de 20.03.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, a hotărât, în baza disp. art.23 alin.1-9 din OUG 116/2013, respectiv Legea nr.135/2010, astfel cum a fost modificat prin Legea 255/2013, respingerea contestației la executare formulată condamnata S. L., privind pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 58/09.06.2008 a Tribunalului O., rămasă definitivă prin d.p. nr. 653/19.02.2010 a ÎCCJ, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.58/9.06.2008 a Tribunalului O., definitivă prin decizia penala nr. 653/19.02.2010 a ICCJ, contestatoarea S. L. a fost condamnată la o pedeapsă de 5 ani închisoare în baza art.20 al.1. c.p. rap. la art. 174 al. 1 si 2 c.p..
În baza art.65 al.2. c.p. coroborat cu art. 174 al.1. c.p. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptruilor prev.de art.64 lit.a teza a II a si b c.p. pe o durata de 3 ani.
Deasemenea s-a reținut că pedeapsa în a cărui executare se află condamnata nu depășește limita maximă de pedeapsă prevăzută de noua încadrare a infracțiunii de tentativă la omor.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație condamnata S. L., care a învederat instanței că nu s-a verificat motivarea deciziei penale 652/2010 a Î.C.C.J., din dosarul în care a fost condamnată la pedeapsa cu închisoarea, în care există probe concludente că un martor a fost influențat de terțe persoane să depună mărturie mincinoasă, acestuia din urmă fiindu-i aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării.
Contestatoarea a solicitat o mai atentă verificare a cazului său, arătând i se poate reduce pedeapsa aplicată, în baza legii penale mai favorabile, care este Noul cod penal, care prevede într-un articol reducerea pedepsei până la jumătate, în situația săvârșirii infracțiunii sub forma tentativei.
Curtea, examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului dar și conform art. 4251 Cod proc. penală, constată că prezenta contestație este nefondată, astfel cum se va arăta în continuare.
Pentru ca o persoană condamnată să poată beneficia de dispozițiile art. 6 cod penal privind “aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”, legiuitorul impune ca pedeapsa care o are de executat să depășească maximul special prevăzut de legea nouă.
De altfel acest mod de aplicare al legii penale mai favorabile este consacrat și de art. 4 din legea 187/2012 de punere în aplicare a legii 286/2009 privind codul penal, conform căruia “Pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Se va efectua în continuare o corespondență între pedepsele pe care le are executat condamnatul și care i-au fost aplicate prin sentințele anterior expuse.
Infracțiunea de tentativă la omor era prev. de art.20 al.1. c.p. rap. la art. 174 al. 1 si 2 c.p. în codul penal anterior și era sancționată cu o pedeapsă cuprinsă între 5 și 10 ani închisoare. În codul penal în vigoare această infracțiune este prevăzută de art. 188 și este sancționată cu o pedeapsă identică cu cea din codul penal anterior.
Se constată astfel că pedeapsa de 5 ani închisoare pentru această infracțiune pe care contestatoarea o are de executat nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal în vigoare, motiv pentru care se apreciază că nu sunt întrunite disp. art. 6 din codul penal în vigoare pentru a fi aplicabilă regula legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește celelalte motive invocate de contestatoare privind reaprecierea probelor cât și faptul că un martor ar fi fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, acestea sunt aspecte ce nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare întrucât nu sunt cuprinse în cazurile limitativ și expres prev de art. 598 c.p.p.
Având în vedere aceste considerente instanța de control judiciar apreciază că susținerile contestatoarei nu au corespondență în legislația în vigoare motiv pentru care, în baza disp. art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod proc. penală, se va respinge prezenta contestația ca nefondată
Ținând cont și de dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnata S. L. împotriva sentinței penale nr. 251/20.03.2014 a Tribunalului Prahova.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.05.2014.
Președinte,Grefier,
T. F. S. A.
Red. T.F.
Tehn. S.A.
5 ex/11.06.2014
D.F. nr._, Tribunal Prahova.
J.F. D. I.
Operator de date cu caracter personal nr. 4058
Notificare nr. 3113/2006
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 320/2014.... | Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 995/2014.... → |
|---|
