Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 94/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 94/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 3016/120/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 94

Ședința publică din data de 25 februarie 2014

PREȘEDINTE - V. M.

JUDECĂTOR - I. S.

GREFIER - E. V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P.,

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul C. Ș., fiul lui N. și A., ns.la data de 15.09.1959, domiciliat în București, sector 3, ..32, ., . forme legale în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 463 din data de 8.10.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu art.320¹ alin.7 Cod procedură penală, art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. Ș., în calitate de administrator al . SRL, cu sediul în ., ., județul Dâmbovița, la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a-II-a, lit.b și lit.c Cod penal.

În baza art.9 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu art.320¹ alin.7 Cod procedură penală, art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. Ș., la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a-II-a, lit.b și lit.c Cod penal.

Conform disp. art.34 alin.1 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a-II-a, lit.b și lit.c Cod penal.

S-a făcut aplicarea art.71,64 lit.a teza a-II-a, lit.b și lit.c Cod penal.

În temeiul art.346 Cod procedură penală, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5 – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, ..22, județul Prahova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 1.060.468 lei, la care se adaugă majorările de întârziere și penalitățile calculate până la data plății.

În baza art.13 din Legea nr.241/2005 la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus a se comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, copie de pe dispozitivul hotărârii judecătorești.

În temeiul art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă cheltuielile ocazionate de desfășurarea urmăririi penale și 50 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu prezent în instanță până la prezentarea avocatului ales, sumă care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – inculpat C. Ș., personal și asistat de avocat L. C., apărător ales din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale nr._/2013, aflată la fila 8 dosar lipsă fiind intimata – parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și intimata – parte responsabilă civilmente .”SRL Potlogi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocat L. C. având cuvântul pentru apelantul – inculpat C. Ș., arată că intimata – parte responsabilă civilmente .”SRL Potlogi a fost radiată din anul 2011, așa cum rezultă din actele aflate în dosarul de fond al Tribunalului Dâmbovița (filele 30 - 33) că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.

Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Avocat L. C. având cuvântul pentru apelantul – inculpat C. Ș., critică sentința penală nr.463 din data de 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, pentru netemeinicie, solicitând a se da eficiență legii mai favorabile, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate în latură penală și pronunțând o nouă hotărâre pe fond, reindividualiarea pedepsei în ceea ce privește cuantumul acesteia, iar ca modalitate de executare, aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, respectiv aceea prev. de disp.art.86/1 Cod penal – suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În fapt, arată că prin Rechizitoriul nr.1700/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.b și c și alin.2 din Legea nr.241/2005.

Susține că în actul de sesizare s-a reținându-se că în perioada 22 iulie 2008 – 21 octombrie 2008 comisari ai Gărzii Financiare Dâmbovița au efectuat un control la .”SRl, ocazie cu care au constatat că în calitate de administrator al societății, C. Ș. a efectuat în perioada ianuarie – septembrie 2008 un număr de 11 importuri de produse textile din Turcia, iar din verificarea facturilor emise și înregistrate în evidența contabilă și compararea acestora cu prețurile de pa piața liberă și că prețurile înscrise în facturi erau foarte mici.

D. urmare, s-a tras concluzia de reprezentanții Gărzii Financiare că prejudiciul, total produs bugetului de stat este de 1.060.469 lei, din care 574.506 lei reprezintă TVA neplătit, iar 485.872 lei, impozit pe profit sustras.

În acest caz, arată că inculpatul a atacat sentința pronunțată de instanța de fond, nemulțumit fiind de aplicarea unei pedepse disproporționat mai mari față de gravitatea faptelor săvârșite și urmărilor produse, iar cuantumul pedepsei trebuie să contribuie la resocializarea inculpatului, nu la o sancționare necorespunzătoare a acestuia, ci trebuie să fie o sancționare potrivită atitudinii infracționale avute, un avertisment pentru persoane tentate a încălca prevederile fiscale, dar nu fără a ține cont de persoana inculpatului, de timpul scurt în care și-șa desfășurat activitatea infracțională, aceasta derulându-se pe o perioadă de câteva luni.

Consideră că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului este vădit prea mare, deși i s-a redus pedeapsa cu 1/3 pentru fiecare infracțiune, urmare judecării în procedura simplificată prev.de art.320/1 Cod procedură penală și față de probele administrate în cauză, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și de natura faptelor săvârșite, fiind vorba de o infracțiune de prejudiciul, iar nu una de pericol.

De asemenea, susține că instanța de fond nu a dat eficacitate prev.art.74 alin.1 lit.a și c și art.76 Cod penal, adică de conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea acestuia după comiterea faptei, rezultând din prezentarea sa în fața autorităților, comportarea sinceră pe parcursul procesului penal și judecarea cu celeritate a cauzei și nu s-a ținut cont nici de faptul că acesta nu a mai săvârșit nici măcar o contravenție din anul 2008 până în prezent.

În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicare și a modalității de executare, arată că instanța de fond nu a ținut cont nici de prev.art.72 Cod penal, respectiv că inculpatul a depus probe în circumstanțierea personală, prezentând caracterizare emisă de Primăria Potlogi și contract individual de muncă, înscrisuri din care reiese faptul,că și-a manifestat disponibilitate de a acoperi prejudiciul cauzat economiei naționale, fiind angajat ca fierar betonist la o firmă de construcții în București, a recunoscut faptele, le regretă, este o persoană aflată la primul contact cu legea penală, cunoscut în comunitate ca o persoană echilibrată, respectuoasă, un bun gospodar, cu o familie organizată și liniștită, nu a săvârșit abateri de la normele de conviețuire socială.

Față de cele mai sus expuse, apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, întrucât va ajuta inculpatul și la achitarea prejudiciului adus economiei naționale, pe când în regim de detenție acest lucru nu va fi posibil.

În raport de cele ce preced, solicită admiterea apelului, desființarea în parte în latură penală a sentinței penale apelate, respectiv redozarea pedepsei în sensul micșorării, a se face aplicarea disp.art.396 din Noul Cod de procedură penală și a se da eficiență disp.art.74 și art.76 Cod penal, urmând a se avea în vedere concluziile scrise aflate la filele 9 – 12 dosar apel.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, consideră că este întemeiată critica privind cuantumul pedepsei aplicată inculpatului și pune concluzii de admitere a apelului, desființarea în parte a sentinței penale nr.463/08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și reducerea pedepsei la minimul prevăzut de lege, chiar dacă a beneficiat de aplicarea disp.art.320/1 Cod procedură penală, cu precizarea că în raport de cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat bugetului de stat, se impune menținerea modalității de executare a pedepsei.

Inculpatul C. Ș. având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut comiterea faptelor și lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce o va pronunța, însă revine și solicită reducerea pedepsei, cu precizarea că la dosar se arată că i s-a confiscat marfă de partea civilă în valoare de 170.000 lei.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față ;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 463 din data de 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția penală, în dosarul nr._, în baza art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu art.320¹ alin.7 Cod procedură penală, art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul C. Ș., fiul lui N. și A., născut la data de 15.09.1959 în ., CNP_, domiciliat în București, ..327, ., sector 3, fără forme legale în ., ., județul Dâmbovița, în calitate de administrator al . SRL, cu sediul în ., ., județul Dâmbovița, la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a-II-a, lit.b și lit.c Cod penal.

S-a făcut aplicarea art.71,64 lit.a teza a-II-a, lit.b și lit.c Cod penal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari nr. 1700/P/2008 din 15.03.2013 înregistrat la 16.04.2013 sub nr._, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul C. Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de 9 alin.1 lit. b și c și alin.2 din Legea nr.241/2005.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în perioada 22.07.2008 – 21.10.2008 comisari ai Gărzii Financiare Dâmbovița au efectuat un control la S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L, cu sediul în ., județul Dâmbovița, ocazie cu care au constatat că în calitate de administrator al societății, C. Ș. a efectuat în perioada ianuarie-septembrie 2008 un număr de 11 importuri de produse textile din Turcia, iar din verificarea facturilor emise și înregistrate în evidența contabilă și compararea acestora cu prețurile de pe piața liberă s-a constatat că prețurile înscrise în facturi erau foarte mici.

Constatând că prețurile reale sunt mult mai mari decât cele înscrise în evidențele contabile, s-a procedat la recalcularea prin estimare a veniturilor realizate de către S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L, stabilindu-se că societatea nu a înregistrat în evidențele contabile venituri în sumă de 2.897.061,8 lei, sustrăgându-se astfel de la plata TVA în sumă de 550.442 lei și a impozitului pe profit în sumă de 463.530 lei.

De asemenea, controlul a constatat că în perioada ianuarie – iunie 2008 S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L, a emis un număr de 32 de facturi fiscale, pe care nu le-a înregistrat în evidența fiscală, valoarea totală a acestora fiind de 151.289,94 lei și că prin neînregistrarea facturilor societatea s-a sustras de la plata obligațiilor către bugetul de stat cu suma de 24.154 lei, reprezentând TVA și cu suma de 20.342 lei, reprezentând impozit pe profit.

S-a concluzionat de către reprezentanții Gărzii Financiare că prejudiciul total produs bugetului statului este de 1.060.468 lei, din care suma de 574.596 lei reprezintă TVA neplătit, iar suma de 485.872 lei reprezintă impozit pe profit sustras.

S-a menționat de către procuror că urmare controlului efectuat de către Garda Financiară, pentru stabilirea în întregime a obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat la S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L a fost efectuată o inspecție fiscală generală de către D.G.F.P. Dâmbovița, care a stabilit că societatea a declarat TVA în sumă de 2.030 lei, față de 930.673 lei cât trebuia să declare în realitate și suma de 1.710 lei reprezentând impozit pe profit față de suma corectă de 783,725 lei, stabilindu-se TVA suplimentar în sumă de 98.643 lei și impozit pe profit suplimentar în sumă de 783,725 lei.

S-a mai arătat în actul de sesizare că în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă care a stabilit un prejudiciu total în sumă de 1.189.273,03 lei, din care suma de 645.604,39 lei reprezintă TVA suplimentar, iar suma de 543.668,64 lei reprezintă impozit pe profit suplimentar.

Cu privire la activitatea desfășurată în cadrul firmei, care a fost înființată la data de 14.06.2007, având ca obiect principal de activitate construcții de clădiri și lucrări de geniu, C. Ș. a declarat la data de 25.02.2009 că în perioada în care societatea era administrată exclusiv de el, în acte administrator fiind și C. M., au fost desfășurate în principal activități de comerț, constând în importul de mărfuri din Turcia, că la începutul anului 2008 l-a cunoscut pe cetățeanul turc Ahmet cu care s-a înțeles să importe confecții textile din Turcia, marfa urmând să fie achitată după vânzare, că operațiunile firmei au fost desfășurate atât de el, dar și de alte persoane împuternicite, cum ar fi M. A. V. – în calitate de transportator sau de M. – pe care a cunoscut-o în en gros-ul Europa și care întocmea facturile ori de Ahmet – care avea grijă de evidența contabilă a firmei.

Procurorul a mai arătat că în declarația dată, învinuitul a arătat și că marfa era vândută direct din mașină, banii fiind încasați pe loc, capitalul necesar pornirii afacerii fiind de circa 5.000 euro, că unele rubrici ale facturilor nu erau completate, emițând și facturi care nu au fost înregistrate în contabilitate, dar și că ridica bani din casieria societății fără să întocmească documentele, că prețurile mărfurilor erau stabilite de el și Ahmet, precum și că din sumele de bani a plătit marfa achiziționată, iar diferența a folosit-o pentru cheltuieli personale.

S-a precizat în actul de sesizare al instanței că în declarația dată la 3.06.2011 învinuitul a arătat că l-a cunoscut în anul 2007 pe cetățeanul turc Ahmet care trebuia să găsească firme beneficiare pentru a livra mărfuri, că pe parcursul anului 2008 S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L a livrat mărfuri la societăți pe bază de facturi fiscale pe care le-a semnat, în parte, că a primit de la Ahmet sume de bani, însă nu a înregistrat facturile în contabilitate, acestea nefiindu-i date de către Ahmet și M..

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptelor, întrucât el și-a achitat toate taxele către stat, apărările sale fiind însă apreciate ca neîntemeiate de către procuror raportat la expertiza efectuată în cauză.

S-a apreciat că faptele inculpatului C. Ș. de a nu trece în evidența contabilă toate facturile fiscale, dar și înscrierea în documentele fiscale a unor valori mult mai mici decât cele reale, fapte care au produs bugetului statului un prejudiciu în sumă de 1.189.273,64 lei, care depășește echivalentul în lei a 100.000 euro întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b și c și alin.2 din Legea nr. 241/2005.

S-a menționat că, pe latură civilă, partea vătămată – Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Dâmbovița a estimat prejudiciul produs bugetului statului la suma de 1.060.468 lei.

După înregistrarea dosarului la instanță s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte civilă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și emiterea unei adrese către aceasta pentru a preciza dacă înțelege să încredințeze mandat de reprezentare D.G.F.P. Dâmbovița.

La data de 18.06.2013 (filele 20-21), A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmbovița s-a constituit parte civilă cu suma de 2.230.445 lei, la care se adaugă obligații fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului, menționându-se că natura dublă a majorărilor de întârziere, atât sancționatorie (neplata la termen), cât și reparatorie (despăgubirea statului pentru încasarea cu întârziere a debitelor sale) justifică cuprinderea lor în sfera prejudiciului, conform prevederilor art. 119 și următoarele din Codul de Procedură Fiscală.

S-a solicitat instituirea măsurilor asiguratorii privind executarea silită și vânzarea bunurilor sechestrate, conform dispozițiilor art. 163-169 din Codul de procedură fiscală, precum și obligarea la plată în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente.

S-a dispus, de asemenea, introducerea în cauză și citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L, cu sediul în ., . A, județul Dâmbovița și emiterea unei adrese către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița în vederea comunicării situației judiciare a acestei societăți, relații solicitate și înaintate instanței la data de 16.07.2013 (filele 30-33), din care rezultă că prin sentința nr.594 din 26.11.2010 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița s-a dispus închiderea procedurii de insolvență a societății, cu radierea acesteia din Registrul Comerțului.

La data de 22.07.2013 instanța a constatat regularitatea actului de sesizare, potrivit dispozițiilor art.300 alin.1 Cod procedură penală și a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală, ocazie cu care acesta a declarat (fila 34) că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa în actul de sesizare al instanței, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, nedorind administrarea altor probe pe situația de fapt.

Constatând îndeplinirea cerințelor legale, instanța a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată, precum și cererea privind administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, acesta depunând la dosarul cauzei (filele 34-41) caracterizarea emisă de Primăria comunei Potlogi, contractul individual de muncă și certificatul de înregistrare al firmei angajatoare.

Raportat la adresa de constituire parte civilă și suma reținută în actul de sesizare al instanței cu care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă pe parcursul urmăririi penale, s-a dispus emiterea unei adrese către mandatarul D.G.F.P. Dâmbovița pentru a preciza în ce constă diferența de prejudiciu cu care s-a constituit parte civilă, urmând să desemneze și un reprezentant care să susțină în instanță cererea formulată.

Prin adresa nr._ din 24.09.2013, A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Dâmbovița a comunicat că suma de 2.230.445 lei cu care s-au constituit parte civilă în instanță este compusă din: 928.643 lei - TVA, 782.015 lei - impozit pe profit, 289.386 lei - majorări de întârziere TVA și 230.401 lei - majorări de întârziere impozit pe profit, că această sumă este evidențiată în raportul de inspecție fiscală nr.9.202/17.03.2009 menționat și în rechizitoriu, dar cu sume eronat reținute, precum și că suma de 1.060.468 lei precizată în actul de sesizare este suma indicată în plângerea formulată de Garda Financiară, care a fost însă o sumă estimată, controlul fiind apoi continuat de Activitatea de Inspecție Fiscală, care a stabilit în întregime cuantumul obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului, respectiv cea cu care s-a constituit parte civilă în instanță.

S-a apreciat că prejudiciul corect în cauză este cel stabilit după finalizarea controlului, mai ales că raportul de inspecție fiscală a fost la dispoziția organelor de urmărire penală, făcându-se referire la el și în rechizitoriu.

Având în vedere că în raportul de inspecție fiscală sunt evidențiate și sume reprezentând majorări de întârziere, s-a precizat că suma cu care A.N.A.F se constituie parte civilă este de fapt cea de 1.710.650 lei, din care suma de 928.643 lei reprezintă TVA, iar suma de 782.015 lei –impozit pe profit, urmând ca majorările de întârziere să se calculeze până la data plății efective, acestea fiind incluse în sfera prejudiciului, așa cum s-a precizat în cererea inițială de constituire ca parte civilă.

Inculpatul a depus note scrise, solicitând ca la individualizarea pedepsei să se aibă în vedere atât solicitarea sa de judecare în procedura simplificată, recunoscând în întregime faptele reținute în sarcina sa și regretându-le, dar și faptul că lucrează începând cu data de 08.07.2013 în cadrul firmei S.C. IZABEL INTERAXIM CONSTRUCT S.RL., este căsătorit de peste 30 de ani și este familist convins, având 4 copii majori și ocupându-se și de creșterea și educarea nepoatei sale în vârstă de 4 ani.

A solicitat ca instanța să se orienteze către o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele reținute în sarcina sa, să se reducă limitele de pedeapsă cu 1/3, așa cum prevede textul de lege, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 74 și 76 Cod penal, iar ca modalitate de executare să fie avute în vedere dispozițiile art. 86¹ Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a arătat că este de acord să despăgubească material partea civilă în cuantumul prevăzut în rechizitoriu, dar nu și cu majorările solicitate și nedovedite de către A.N.A.F. București, urmând a se ține cont și de faptul că i-a fost confiscată marfa de către partea civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că la data de 1.10.2008 lucrători din cadrul Serviciului de Investigări a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul C. Ș., administrator la S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L a importat în anul 2008, prin vama Chitila, diferite textile, fără a înregistra în evidențele contabile ale societății activitatea de import și comercializare a mărfurilor textile importate, existând astfel suspiciuni în legătură cu legalitatea înregistrării în evidențele contabile ale societății a facturilor externe aferente declarațiilor vamale de import cu plata reală a taxelor vamale de către societate, cât și cu privire la legalitatea importurilor făcute.

Procesul verbal de sesizare din oficiu a fost înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Răcari la 7.10.2008 sub nr.1700/P/2008 (fila 8 vol.1, dos. u.p.).

În aceeași perioadă, Garda Financiară Dâmbovița a efectuat un control la S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L Românești, care a avut ca obiectiv verificarea realității și legalității operațiunilor economice derulate pe perioada ianuarie 2008-septembrie 2008 privind respectarea prevederilor Legii nr. 571/2008 modificată și completată cu Legea nr. 243/2006, referitoare la importurile de produse din Turcia.

S-a constatat de către organele financiare că în perioada martie-septembrie 2008 au fost efectuate din Turcia importuri de diferite produse ca: pantalon de in, pantalon bumbac, pantalon catifea reiat, geci denim, haine piele, pantofi, perdele, fuste, bluze, în baza a 11 declarații vamale de import, dar și că societatea s-a aprovizionat cu produse textile în baza a 8 documente de proveniență de la un număr de 4 agenți economici din București.

Potrivit notei de constatare întocmită la 22.10.2008 sub nr._ au fost verificate documentele de proveniență pentru produse identice cu cele cuprinse în declarația vamală de import (DVI) nr._ din 30.09.2008 –pentru care Garda Financiară Dâmbovița a participat la vămuirea fizică, prin sondaj, a mărfurilor aferente, luându-se în calcul doar șase produse, respectiv: pantalon de in, pantalon din bumbac, pantalon catifea reiat, geci denim, bluze și fuste, analizându-se și facturile fiscale emise în perioada 10.03._08, în care societatea s-a aprovizionat cu aceste bunuri.

În urma analizei documentelor s-a constatat că prețurile medii de vânzare fără TVA pentru cele șase produse sunt foarte mici, nefiind în concordanță cu prețurile reale ale pieței, respectiv fiind mult sub prețul de piață, astfel încât, au fost efectuate controale la un număr de șapte societăți comerciale din Târgoviște privind prețurile de achiziție la produse similare importate din Turcia de la societăți ce desfășoară activitate de comerț cu ridicata.

Actul de control a reținut și faptul că în urma analizei prețurilor unitare de achiziție fără TVA menționate în notele de constatare încheiate, precum și a prețurilor din facturile emise către patru societăți comerciale din București, cu care S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L ar fi avut relații comerciale s-a constatat că prețurile reale practicate pe piață sunt mult mai mari decât prețurile medii de vânzare fără TVA practicate de S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L, astfel încât s-a considerat că prețurile de vânzare practicate de aceasta nu sunt cele reale.

S-a procedat, prin urmare, la recalcularea, prin estimare, a contravalorii veniturilor realizate de societate, luând în considerare ca fiind reale prețurile de vânzare practicate prin fracturile emise pentru vânzările la cele patru societăți din București, facturi care nu au fost înregistrate în evidența contabilă a S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L, și anume prețurile de: 25,21 lei / buc. pentru toate tipurile de pantaloni, 15,13 lei / buc. pentru bluze, 12,61 lei / buc. pentru fuste și 40,33 lei/buc. pentru geaca denim.

În nota de constatare emisă de către Garda Financiară s-a menționat și că estimarea a fost determinată de faptul că facturile emise la prețuri mici nu au fost întocmite conform prevederilor legale, în sensul că nu cuprind datele de identificare ale persoanei ce a efectuat livrarea, la rubrica privind expediția nu sunt trecute toate datele privind delegatul, mijlocul de transport, data și ora expedierii și nu poartă semnătura de primire a mărfii din partea clientului; că dintr-un număr de 228 facturi emise la prețuri sub cel real al pieței s-a constatat că 30 de facturi au fost emise către societăți care erau radiate, dizolvate, lichidate și întreruptă temporar activitatea la O.R.C. în momentul vânzării; un număr de 101 facturi ce figurau ca fiind emise către 4 societăți din București – S.C. ULUBAYRAM A&R S.R.L., S.C. A. E. S.R.L, S.C. MERTO TRADING COMPANY S.R.L și S.C. ZEKI A. IMPEX S.R.L. nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale acestora, motivat de faptul că facturile nu le aparțineau acestora, dar și că un număr de 17 facturi au fost emise către societăți inexistente.

De asemenea, s-a apreciat că prețurile utilizate la facturile înregistrate în contabilitatea celor 4 societăți din București și care nu au fost înregistrate în evidența contabilă a S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L sunt prețurile reale practicate în vânzările cu ridicata.

S-a menționat în actul de control că valoarea recalculată a veniturilor realizate urmare estimării făcute este de 3.236.902,36 lei.

După compararea valorii estimate a veniturilor cu veniturile înregistrate în evidența contabilă în baza facturilor emise în sumă de 339.840,56 lei, a rezultat că S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L nu a înregistrat în evidența contabilă venituri în sumă de 2.897.061,8 lei, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor către bugetul de stat, și anume TVA de plată în sumă de 550.442 lei și impozit pe profit în sumă de 463.530 lei.

S-a arătat de către organele de control că în urma verificărilor privind realitatea relațiilor comerciale între S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L și cele 4 societăți comerciale din București s-a constatat, pe de o parte, că societatea a întocmit facturi pentru aceste societăți la prețuri mult mai mici decât prețurile pieței pentru acoperirea vânzărilor către alte societăți comerciale sau pe piața liberă, facturile fiind încasate cu numerar și neregăsindu-se înregistrate în evidența contabilă a societăților comerciale din București, iar pe de altă parte, că în perioada ianuarie-iunie 2008 S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L a comercializat mărfuri către aceste societăți în valoare de 151.289,94 lei, din care TVA în sumă de 24.154 lei, pe bază de facturi care apar înregistrate în evidențele contabile ale acestor societăți, dar pe care S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L nu le-a înregistrat în contabilitatea proprie, sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului menționat, dar și a impozitului pe profit sustras de 20.342 lei.

S-a concluzionat că S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L s-a sustras de la plata obligațiilor către bugetul de stat, respectiv: 574.596 lei TVA de plată și 485.872 lei impozit pe profit.

În baza notei de constatare menționată, la data de 4.11.2008 pe rolul Parchetului Judecătoriei Răcari a fost înregistrată sub nr.1936/P/2008 sesizarea Gărzii Financiare Dâmbovița, prin care se solicita efectuarea de verificări privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, reținându-se că prin neînregistrarea în evidența contabilă a veniturilor în sumă de 2.897.061,8 lei societatea s-a sustras de la plata obligațiilor către bugetul de stat în sumă de 550.442 lei –TVA de plată și 463.530 lei –impozit pe profit, iar prin neînregistrarea în evidența contabilă pe perioada ianuarie –iunie 2008 a vânzărilor de mărfuri în sumă de 151.289,94 lei, cuprinse în 32 de facturi emise de societate s-a sustras de la plata TVA în sumă de 24.154 lei și impozit pe profit în sumă de 20.342 lei, astfel încât, sumele cu care societatea s-a sustras de la plata obligațiilor către bugetul de stat au fost de 574.596 lei -TVA de plată și 485.872 lei - impozit pe profit, prejudiciul total fiind de 1.060.468 lei.

Cele două plângeri formulate de către IPJ Dâmbovița și Garda Financiară Dâmbovița privind pe S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria Răcari au fost conexate la data de 13.05.2009 sub nr.1700/P/2008.

Aspectele sesizate în procesul-verbal întocmit la 1.10.2008 de către organele de poliție și apoi de către Garda Financiară – Comisariatul General, au fost verificate cu ocazia întocmirii raportului de expertiză contabilă judiciară, de către exp.I. D., care, în urma analizării lucrărilor dosarului a reținut că S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L a efectuat importuri din Turcia de produse cum ar fi pantaloni, fuste, bluze, geci, haine de piele, perdele, pantofi, pe care ulterior le-a comercializat.

Pentru mărfurile importate au fost întocmite un număr de 11 declarații vamale, care consemnează suma totală de 84.918,00 lei.

Pentru verificarea corectitudinii vânzărilor efectuate de către S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L au fost realizate controale la 7 comercianți, care comercializează produse după metoda en-gros, utilizată și de către societate, constatându-se o diferență semnificativă între prețurile practicate.

Astfel, a rezultat că la un număr de 152.980 bucăți, valoarea estimată a vânzărilor acestor produse, pe baza prețurilor de piață practicate de alți comercianți, ar fi de 3.236.902,36 lei, în timp ce valoarea vânzărilor înregistrate de către S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L a fost de 339.840,56 lei, valoare care însă nu a fost identificată de către expertul contabil pentru toate sortimentele de mărfuri.

Organele de control fiscal au reținut că obligațiile suplimentare datorate de societate bugetului de stat, reprezentând TVA și impozit pe profit rezultă din diferența între suma înregistrată de societate în evidențele contabile și valoarea considerată reală în urma evaluării prețurilor practicate pe piață de alți comercianți, diferența între valoarea estimată și valoarea facturată de societate fiind calculată la suma de 2.897.061,80 lei.

Expertul contabil a estimat o valoare la prețul de piață pentru bunurile supuse analizei, similară cu cea stabilită de organele de control ale Gărzii Financiare Dâmbovița, însă, cu ocazia stabilirii valorii fără TVA din facturile identificate, a constatat o diferență la produsele pantaloni denim și pantaloni bumbac, astfel încât a stabilit această valoare la suma de 357.646,14 lei, constatând în final o diferență între valoarea estimată și valoarea facturată (ambele fără TVA) de 2.879.256,22 lei.

Expertul a apreciat că nu se impuneau a fi avute în vedere numai cele 6 tipuri de mărfuricare au făcut obiectul declarației vamale de import nr.25.585 din 30.09.2006 și apoi al sechestrării la data de 13.10.2008, ci și cele 8 facturi de la alți 4 furnizori ai societății, dar și declarațiile vamale de import din 2007, motiv pentru care sumele stabilite de el ca obligații la bugetul statului au fost mai mari decât cele stabilite de către organele fiscale, acesta reținând că valoarea TVA aferentă diferenței valorii estimate ca fiind susceptibilă să fie obținută de societate în condițiile în care ar fi practicat prețurile de pe piață ar fi fost de 554.773,40 lei și nu de 550.442 lei, cât a reținut actul de control, în timp ce impozitul pe profit calculat la diferența valorii estimate față de valoarea calculată de societate a fost de 467.177,60 lei și nu de 463.530 lei cât a stabilit Garda Financiară.

Tribunalul a apreciat însă, că trebuie avută în vedere la analiza obligațiilor suplimentare datorate bugetului de societate către stat, numai calculele efectuate cu privire la articolele avute în vedere de organele de control, care ulterior au și investit organele de cercetare penală cu verificarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală raportat la înscrierea în documentele fiscale ale S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L a unor valori mult mai mici decât cele reale, mai ales că expertul a precizat că la calculele pe care le-a efectuat și care au condus la valori mai mari ale prejudiciului creat bugetului de stat a avut în vedere nu doar cele șase categorii de mărfuri, ci și alte facturi și declarații vamale de import, care depășesc cadrul procesual stabilit prin plângerea Gărzii Financiare.

Față de actele existente la dosarul cauzei, de concluziile raportului de expertiză contabilă - care a confirmat aspectele sesizate cu ocazia controlului de către organele fiscale, instanța reține că, într-adevăr, societatea administrată de inculpatul C. Ș. a înregistrat în contabilitate valori mai mici decât cele practicate pe piața reală, așa cum a rezultat din compararea prețurilor practicate de 7 comercianți de produse asemănătoare, care au folosit și aceeași metodă de vânzare, respectiv metoda vânzării en-gros.

Prin urmare, la cele 152.980 bucăți achiziționate pentru care societatea a înregistrat în contabilitate vânzări de 339.840,56 lei, spre deosebire de valoarea rezultată prin estimarea vânzărilor acestor produse pe baza prețurilor practicate pe piață de ceilalți comercianți de 3.236.902,36 lei, diferența de valoare a veniturilor a fost de 2.897.061,80 lei, pentru care societatea trebuie să plătească un impozit pe profit suplimentar, sustras de la plată, de 463.530 lei și un TVA suplimentar de 550.422 lei (filele 77-79, vol. 1 dos. u.p).

S-a reținut și faptul că potrivit materialului probator, societatea administrată exclusiv de către inculpat, deși în acte este menționat ca administrator și C. M., a derulat relații comerciale în perioada vizată cu patru societăți din București, respectiv S.C ZEKY A. IMPEX S.R.L, S.C. ULUBAYRAM A&R S.R.L, S.C. A. E. S.R.L și S.C. MERTO TRADING COMPANY S.R.L.

În urma controalelor efectuate de către Garda Financiară a rezultat că în perioada ianuarie - iunie 2008 nu au fost înregistrate de către S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L un număr de 32 facturi fiscale, emise chiar de către ea, care au fost însă înscrise în evidențele contabile ale societăților contabile ale societăților anterior menționate, respectiv 3 facturi înregistrate în evidențele S.C ZEKY A. IMPEX S.R.L, 8 facturi, înregistrate de către S.C. ULUBAYRAM A&R S.R.L, 11 facturi înregistrate de către S.C. A. E. S.R.L și 10 facturi înregistrate de către S.C. MERTO TRADING COMPANY S.R.L, valoarea totală a mărfurilor primite de aceste societăți conform documentelor fiscale fiind de 151.289,94 lei.

Corespunzător acestei sume, care nu apare înscrisă în evidențele fiscale ale S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L, atât organele de control, cât și expertul contabil au stabilit obligațiile fiscale datorate bugetului de stat, de la plata cărora societatea s-a sustras, respectiv 24.154 lei reprezentând TVA și suma de 20.342 lei reprezentând impozit pe profit.

Prin urmare, prin adunarea sumelor stabilite ca fiind datorate bugetului de stat în legătură cu mărfurile constatate a fi comercializate de către S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L la un preț mai mic și cele datorate ca urmare a neînregistrării în evidența contabilă a celor 32 de facturi fiscale emise chiar de către ea, societatea a prejudiciat bugetul statului cu suma de 1.060.468 lei, din care suma de 574.596 lei reprezintă TVA neplătit, iar suma de 485.872 lei reprezintă impozitul pe profit sustras.

De altfel, și inculpatul a recunoscut în întregime faptele reținute în sarcina sa în actul de sesizare al instanței, solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care și le-a însușit.

S-a apreciat că în cauză s-a făcut dovada vinovăției inculpatului, faptele acestuia de a nu înregistra în evidența contabilă un număr de 32 facturile fiscale emise de S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, în timp ce faptele sale de a evidenția în actele contabile a unor operațiuni fictive respectiv de a înscrie în documentele fiscale a unor valori mult mai mici decât cele reale, în scopul sustragerii de la achitarea sumelor datorate bugetului de stat, valoarea prejudiciului astfel cauzat depășind echivalentul în lei a 100.000 euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit. c și alin.2 din Legea nr. 241/2005.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de către acesta, infracțiuni cu un grad mare de pericol social având în vedere natura relațiilor lezate, faptul că în urma acestui gen de infracțiuni însăși economia națională are de suferit, prejudiciul mare creat prin săvârșirea faptelor, împrejurarea că acesta nu a fost acoperit, chiar dacă inculpatul și-a manifestat disponibilitatea în acest sens, ținându-se seama și de persoana sa, care este la primul contact cu legea penală și care deși inițial nu a recunoscut săvârșirea faptelor, în fața instanței și-a recunoscut vinovăția.

Totodată, s-a avut în vedere atitudinea manifestată de el în sensul căutării unui loc de muncă, depunând copia unui contract semnat la data de 8.07.2013, din care rezultă că a fost angajat pe o perioadă nedeterminată ca fierar betonist, dar și faptul că este cunoscut în comunitate ca fiind o persoană echilibrată, responsabil față de familie, bun gospodar și bun vecin, respectuos și liniștit, care nu a săvârșit abateri de la normele de conviețuire socială.

S-a apreciat însă că raportat la modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, numărul mare de facturi fiscale neînregistrate în evidențele societății, prejudiciul cauzat atât prin această omisiune, dar și prin înscrierea în evidențele fiscale a unor prețuri mult mai mici decât cele reale, prejudiciu care depășește 200.000 euro, perioada scurtă de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, numai o pedeapsă privativă de libertate este de natură să asigure atât scopul sancționator al pedepsei, cât și pe cel educativ.

Este adevărat că inculpatul a recunoscut vinovăția în fața instanței, motiv pentru care se va face și aplicarea prevederilor art. 320¹ alin.7 Cod procedură penală, cu efect asupra reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime, însă ținând seama că infracțiunile de evaziune fiscală sunt tot mai numeroase în ultima perioadă, că acestea au condus la efecte negative din punct de vedere financiar, percepute de întreaga populație, că în urma activității infracționale desfășurată de către inculpat bugetul statului a fost prejudiciat cu o sumă impresionantă, deși activitatea infracțională s-a derulat numai pe parcursul a câteva luni din anul 2008, o pedeapsă privativă de libertate aplicată inculpatului va reprezenta o modalitate de sancționare corespunzător atitudinii infracționale avute, și în același timp un avertisment pentru persoane tentate să încalce prevederile fiscale.

Prin urmare, pedeapsa aplicată va trebui să reflecte gravitatea faptelor săvârșite, dar și urmările produse, astfel încât cuantumul ei să contribuie și la resocializarea inculpatului.

Astfel, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit.a teza a II-a Cod penal, din probele administrate nerezultând necesitatea interzicerii pentru inculpat și a dreptului de a alege, dar și a dispozițiilor art. 64 lit. b și c Cod penal, aceste din urmă prevederi impunându-se raportat la împrejurarea că inculpatul a săvârșit faptele în calitate de administrator al societății comerciale.

De asemenea, s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.2 Cod penal în cazul fiecăreia dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, întrucât au fost săvârșite în formă continuată, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prezentând fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, aplicarea prevederilor menționate nereprezentând o schimbare de încadrare juridică.

Întrucât, faptele au fost săvârșite în concurs s-a făcut și aplicarea prevederilor art.33 Cod penal și respectiv ale art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală și complementară cea mai grea.

Pe latură civilă, având în vedere că prin neînregistrarea în evidența contabilă a veniturilor astfel cum a rezultat din probatoriul administrat, respectiv a unor venituri mai mici - rezultat al menționării în facturile emise a unor prețuri mult mai mici decât prețurile reale ale pieței, așa cum au reținut organele fiscale și cum a rezultat în parte și din calculul efectuat de către expert, veniturile estimate prin compararea prețurilor practicate de alte societăți la produse similare fiind de 3.326.902,36 lei, față de 339.840,56 lei cât a înregistrat efectiv în contabilitatea societății inculpatul, rezultă că au fost sustrase de la plata obligațiilor către bugetul de stat venituri în sumă de 2.897.061,8 lei, la care TVA-ul de plată este de 550.442 lei, iar impozitul pe profit de 463.530 lei.

La aceste obligații se adaugă și cele rezultate prin neînregistrarea în evidența contabilă a celor 32 de facturi emise de către societate, facturi în valoare de 151.289,94 lei, astfel încât societatea urmează să achite și suma de 20.342 lei impozit pe profit, dar și 24.154 lei TVA.

Prin urmare, pe latură civilă, s-a dispus obligarea inculpatului la plata prejudiciului cauzat bugetului de stat, în sumă totală de 1.060.468 lei, la care s-au adăugat majorările de întârziere și penalitățile calculate până la data plății.

A fost admisă, astfel, numai în parte solicitarea A.N.A.F., în condițiile în care, potrivit adresei nr._/24.09.2013, suma cu care s-a constituit parte civilă, respectiv de 1.710.650 lei, este rezultată în urma raportului de inspecție fiscală întocmit cu ocazia controlului efectuat la solicitarea Gărzii Financiare pentru stabilirea în întregime a obligațiilor fiscale datorate de către societate bugetului de stat, raport întocmit deci ulterior controlului Gărzii Financiare și care face referire și la alte obligații fiscale ale societății, obligații care exced plângerii cu care Garda Financiară a investit parchetul, iar acesta instanța.

Ținând seama că rechizitoriul prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului face referire la activitatea infracțională derulată de acesta, urmare verificării plângerii formulată de către Garda Financiară Dâmbovița referitor la realitatea și legalitatea operațiunilor economice derulate de S.C. B. E. CONSTRUCȚII S.R.L Românești în perioada ianuarie 2008 -septembrie 2008, iar Inspecția Fiscală a analizat activitatea societății încă de la momentul înființării, respectiv perioadele 18.06._08 pentru impozitul pe profit, 18.06._08 pentru TVA, dar și diferite alte perioade referitoare la mai multe persoane, astfel cum rezultă din raportul de inspecție fiscală (fila 29, vol. I, dos. u.p.), s-au avut în vedere la calculul prejudiciului produs bugetului statului numai sumele rezultate în urma analizării faptelor cu care a fost investită prin plângerea Gărzii Financiare, respectiv de 1.060.468 lei.

În baza disp. art.13 din Legea nr.241/2005 la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus a fi comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C. Ș., care prin apărător ales a susținut nelegalitatea și netemeinicia acesteia, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.

Se susține astfel că, pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare la care a fost condamnat este prea aspră, atât ca cuantum cât și ca modalitate de executare și din acest punct de vedere, instanța de fond nu a făcut o justă interpretare și aplicare a criteriilor prev.de art.72 Cod penal, deoarece în opinia sa, se impunea stabilirea unei pedepse neprivative de libertate, având în vedere că nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele săvârșite, iar pe de altă parte a manifestat disponibilitate de a acoperi prejudiciul cauzat economiei naționale, având posibilitatea să acopere această pagubă, deoarece între timp a fost angajat ca fierar betonist la o firmă de construcții în București.

În consecință, se solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate în latură penală, reținerea de circumstanțe atenuante față de inculpat, redozarea pedepsei și suspendarea executării sub supraveghere a acesteia, conform art.86/1 Cod penal.

Curtea, verificând hotărârea atacată, conform art.420 alin.8 din Noul Cod de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport de critica invocată și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp.art.417 alin.2 din NCPP, constată că apelul declarat de inculpatul C. Ș. este nefondat, așa cum se va arăta în continuare.

În cursul judecății, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul C. Ș. a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art.320/1 Cod procedură penală.

Față de poziția procesuală a inculpatului, instanța de fond a analizat probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, respectiv raportul de expertiză contabilă judiciară, înscrisurile constând din raportul de inspecție fiscală, notă de constatare, notă explicativă, facturi fiscale, declarații vamale, procese verbale, relații de la ORC Dâmbovița, declarații de martori și coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, reținând o corectă situație de fapt, așa cum a fost expusă pe larg mai înainte, precum și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății și de asemenea, le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, aspecte față de care nu s-au formulat critici.

Critica invocată în apel de către inculpatul C. Ș. ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei, atât ca cuantum, cât și ca modalitate de executare, este neîntemeiată.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, infracțiuni care prezintă un grad înalt de pericol social, având în vedere natura relațiilor lezate, împrejurarea că în urma comiterii acestui gen de infracțiuni, însăși economia națională are de suferit, prejudiciul mare de peste un milion lei creat de inculpat care până în prezent nu a fost acoperit, chiar dacă acesta și-a manifestat disponibilitatea de a încerca să îl acopere.

S-a ținut seama și de conduita procesuală a inculpatului, care în instanță a declarat că recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea prev.de art.320/1 alin.7 Cod procedură penală, care au ca efect reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, aspecte cărora li s-a dat de asemenea eficiența corespunzătoare, iar ca modalitate de executare, s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei prev.de art.52 Cod penal, nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Pentru considerentele avute în vedere, în mod corect prima instanță a apreciat că nu se justifică reținerea față de inculpat a circumstanțelor atenuante personale prev.de art.74 Cod penal, având în vedere - așa cum s-a arătat și mai înainte - natura infracțiunilor, modul și condițiile concrete în care au fost săvârșite, precum și paguba mare de peste un milion lei, cauzat bugetului consolidat al statului.

De aceea, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică din toate punctele de vedere, pedeapsa aplicată a fost corect stabilită atât ca cuantum, dar și ca modalitate de executare, motiv pentru care apelul declarat de inculpatul C. Ș. se privește ca fiind nefondat și va fi respins în consecință, conform art.421 pct.1 lit.b NCPP.

Văzând și disp.art.275 alin.2 NCPP,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. Ș. fiul lui N. și A., născut la data de 15 septembrie 1959, domiciliat în București, Șoseaua M. B., nr.32, ., apart.36, și fără forme legale în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.463 din 08 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Obligă apelantul – inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 februarie 2014.

Președinte Judecător

V. M. I. S.

Fiind în concediu de odihnă,

se va semna de

Președintele completului

Grefier

E. V.

Red.VM

Tehnored.EV

7 ex./10.03.2014

dos.f._ Tribunalul Dâmbovița

j.f.A. M.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 125/2014....		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 94/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 94/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI