Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 892/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 892/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 23509/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 892
Ședința publică din data de 24 septembrie 2014
Președinte – E. N.
Judecător – L. C.
Grefier – M. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de părțile civile C. V., C. M., C. I., toți domiciliați în comuna Bărcănești, ., județul Prahova, și asiguratorul . REASIGURARE SA cu sediul în . Nord - Global City Business Park nr. 10, .. 4, județul Ilfov împotriva sentinței penale nr. 1350 din 25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești privind pe inculpatul A. I., fiul lui C. și N., născut la 06.11.1975, domiciliat în ., județul Prahova.
Prin sentința penală nr.1350 din 25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în baza art.386 alin.1 Cod proc. penală s-a schimbat încadrarea juridică dată, prin actul de sesizare, infracțiunii de ucidere din culpă, din art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal anterior în infracțiunea prev de art. 192 alin. 2 Cod penal.
1. În temeiul art. 396 alin. 2 Cod proc. penală a fost condamnat inculpatul A. I. (fiul lui C. și N., născut pe data de 06.11.1975 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în ., județul Prahova, CNP_, studii 10 clase, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod proc. penală la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă din 23.12.2011.
În baza art. 81 Cod penal anterior cu aplicarea art. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal anterior.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra dispozițiilor art. 84 Cod penal anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre de condamnare, până la expirarea termenului de încercare.
În latură civilă, s-au admis, în parte, acțiunile civile exercitate de părțile civile C. V., C. I., C. M..
S-a luat act că . Reasigurare SA a achitat părților civile C. I. și C. M. câte 10.000 lei pentru fiecare cu titlul daune morale.
De asemenea, s-a luat act că . Reasigurare SA a achitat părții civile C. V. 10.000 lei cu titlul daune morale și 5000 lei reprezentând daune materiale.
În baza art.397 alin.1 Cod proc. penală coroborat cu art.1381, 1385 Noul cod civil și art.50 din Legea nr.136/1995, a fost obligat inculpatul A. I. alături de asiguratorul de răspundere civila . Reasigurare SA la plata următoarelor despăgubiri: 14.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. I.; 14.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. M.; 7.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 14.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. V..
În temeiul art.397 alin.1 Cod proc. penală s-a respins acțiunea civilă exercitată de S. de Ambulanță Prahova cu privire la serviciile medicale prespitalicești acordate persoanei vătămate C. G..
2. În baza art.396 alin.5 Cod proc. penală rap. la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod proc. penală și art.4 Cod penal a fost achitat același inculpat trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal anterior, faptă din 23.12.2011, persoană vătămată A. F..
În temeiul art.25 alin.5 Cod proc. penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă A. F..
În baza art.25 alin.5 Cod proc. penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești cu privire la îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate A. F..
În temeiul art.25 alin.5 Cod proc. penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. de Ambulanță Prahova cu privire la serviciile medicale prespitalicești acordate persoanei vătămate A. F..
În baza art.276 alin.2 Cod proc. penală, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă C. V. a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute în cursul procesului penal.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art. 274 alin. 1 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții părți civile C. M. și C. I., personal și asistați de avocat ales A. G. D. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/18.06.2014 aflată la fila 31 dosar, lipsind apelantul parte civilă C. V. reprezentat de avocat ales A. G. D. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/18.06.2014, apelantul asigurător . Reasigurare SA pentru care a răspuns avocat G. V. din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale nr._/18.06.2014 aflată la fila 29 dosar, intimatul inculpat A. I. reprezentat de avocat ales N. M. din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale . nr._/11.06.2014 aflată la fila 30 dosar și intimații părți civile A. F., S. Județean de Urgență Ploiești, S. de Ambulanță Județean Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat ales A. G. D., având cuvântul pentru apelanții părți civile C. V., C. M., C. I., arată că părțile civile doresc să retragă apelul.
Apelantul inculpat C. V. a dat o declarație notarială în acest sens, pe care o depune la dosar.
Se depune duplicatul declarației notariale făcută de apelantul inculpat C. V. în fața notarului public S. A. V., prin care acesta declară că renunță la judecata cererii de apel.
Se prezintă în fața instanței apelanții inculpați C. M. și C. I., care se legitimează astfel: C. M., născută la 10.01.1995, în vârstă de 19 ani, legitimată cu CI . nr._, domiciliată în ., județul Prahova și C. I., născut la data de 27.01.1997, în vârstă de 17 ani, legitimat cu CI . nr._, domiciliat în comuna Bărcănești, ., județul Prahova.
Avocat ales A. G. D., având cuvântul, susține că apelanții părți civile înțeleg să retragă apelul formulat.
Avocat ales G. V., având cuvântul pentru apelantul asigurator . Reasigurare SA, arată că înțelege să susțină în continuare motivele de apel formulate.
Avocat ales N. M., având cuvântul pentru intimatul inculpat A. I., arată că dorește să depună la dosar o declarație prin care se solicită să se ia act de renunțarea la apel a părților civile, mai puțin în ce privește apelantul parte civilă minor și se solicită plata cheltuielilor de judecată dovedite cu chitanță precum și declarația apelanților părți civile prin care aceștia arată că au primit suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată, stabilite prin sentința Judecătoriei Ploiești.
Depune la dosar declarațiile precum și chitanța nr. 43 din 24.09.2014 emisă de C.. Av. N. M. privind onorariul de avocat.
Avocații aleși ai apelanților părți civile, apelantului asigurător și intimatului inculpat, având pe rând cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea susține că nu are cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat ales A. G. D., având cuvântul pentru apelanții părți civile C. V., C. M., C. I., solicită să se ia act de retragerea apelurilor declarate de părțile civile.
Într-adevăr, pentru apelantul parte civilă C. I. era necesară prezența reprezentantul legal, lăsând la aprecierea instanței retragerea apelului de către acest apelant.
Solicită ca în baza art.415 alin.1 teza I Cod proc. penală să se ia act că toate părțile civile, inclusiv minorul C. I. își exprimă poziția de a retrage apelul formulat.
Se arată că la data de 06 mai 2014 când s-a formulat apelul nu s-a avut la dispoziție motivarea hotărârii instanței de fond, întrucât nu era redactată și nu se puteau cunoaște considerentele în baza cărora magistratul a acordat părților civile despăgubiri în cuantum de 24.000 lei.
Apelul declarat a vizat dispozitivul, unde este reținută acordarea sumei de 14.000 lei pentru fiecare parte civilă, deci sub nivelul cuantumului solicitat.
După luarea la cunoștință a considerentelor, fiind profitabilă această sentință, nu se mai justifică susținerea apelurilor declarate, nefiind prejudiciate părțile civile.
Avocat ales G. V., având cuvântul pentru apelantul asigurator . Reasigurare SA, solicită să se ia act de retragerea apelurilor formulate de părțile civile C. V. și C. M., iar în ce privește apelul formulat de partea civilă C. I. solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele ce vor fi avute în vedere la admiterea apelului declarat de asigurator.
Solicită admiterea apelului declarat de asiguratorul . Reasigurare SA, să se desființeze în parte hotărârea pronunțată de Judecătoria Ploiești și pronunțând o nouă hotărâre să se ia act de tranzacția încheiată între . Reasigurare SA și cele trei părți civile în sensul că acestea se obligă să renunțe la pretenții, iar asiguratorul se obligă să le plătească 70.000 lei, sumă achitată integral.
Chiar dacă la data pronunțării sentinței de către prima instanță cele trei tranșe ce formau suma de 70.000 lei nu erau achitate integral, fiind achitată numai prima tranșă de 35.000 lei, instanța a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii.
După cum se cunoaște, tranzacția naște prin ea înseși un raport juridic distinct de cel din care rezultă, astfel că nu avea importanță că toate tranșele nu erau achitate, nici în legislația română și nici în cuprinsul contractului de tranzacție nu era prevăzut un termen suspensiv sau o condiție suspensivă ori o cauză de nulitate a tranzacției pentru neplata tuturor tranșelor.
În aceste condiții, instanța de fond, chiar nefiind plătite toate cele trei tranșe de despăgubire trebuia să ia act de tranzacție, pentru că ea reprezenta voința părților.
Cu o zi înainte de termenul de judecată în apel, asiguratorul a înțeles și a plătit și celelalte două tranșe de despăgubire, astfel că în prezent așa cum recunosc și părțile civile, toate sumele au fost achitate.
Solicită admiterea apelului declarat de asiguratorul . Reasigurare SA, să se desființeze în parte sub aspectul laturii civile sentința instanței de fond și să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se ia act de tranzacție.
Avocat ales N. M., având cuvântul pentru intimatul inculpat A. I., solicită să se ia act de retragerea apelurilor declarate de părțile civile, mai puțin în ce privește partea civilă C. I. care trebuia să fie reprezentat prin reprezentant legal.
Lasă la aprecierea instanței privind apelul declarat de asiguratorul . Reasigurare SA.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul referitor la apelurile părților civile C. V. și C. M., solicită să se ia act de retragerea acestora.
În ceea ce privește apelul părții civile C. I., parte vătămată minoră, solicită respingerea ca nefondat.
Solicită admiterea apelului declarat de asiguratorul . Reasigurare SA, desființarea în parte a hotărârii apelate, și să se dispună înlăturarea obligării asiguratorului și a inculpatului de la plata despăgubirilor materiale și morale având în vedere tranzacția încheiată între părți și achitarea despăgubirilor de către asigurator.
Avocat ales A. G. D., având cuvântul pentru apelanții părți civile C. V., C. M. și C. I. în replică, susține că nu s-a învederat că la data la care instanța de fond a rămas în pronunțare respectiv 02.04.2014 nu se achitase niciuna dintre tranșele prevăzute la pct.2 din tranzacție, evident că instanța nu putea valida.
S-a amânat pronunțarea la 25.04.2014 însă numai o singură tranșă în acest interval de amânare a fost achitată de asigurator.
Sub acest aspect, instanța de fond nu putea valida o tranzacție chiar dacă exprima voința părților atâta timp cât clauzele nu erau respectate.
Asiguratorul a prevăzut în tranzacție la pct. 3 că în situația în care părțile civile ar avea alte pretenții exprimate ulterior, altele decât cele din tranzacție obligă părțile civile să restituie suma. A doua tranșă a fost achitată abia cu o zi înainte de primul termen de judecată în apel.
Solicită respingerea apelului declarat de asigurator ca nefondat.
Solicită obligarea asiguratorului la plata cheltuielilor de judecată în apel și depune la dosar în dovedire chitanța nr.213 din 18 iunie 2014 privind plata onorariului de avocat, în sumă de 1.000 lei.
Avocat ales G. V., având cuvântul pentru apelantul asigurator . Reasigurare SA, susține că prima tranșă s-a achitat la 01 aprilie 2014, iar instanța de fond a pronunțat hotărârea la 25.04.2014.
Clauzele înscrise în contractul de asigurare sunt chiar firești pentru a se evita ca despăgubirile să nu fie acordate de două ori, o dată în baza tranzacției și o dată în baza hotărârii judecătorești.
Avocat ales N. M., având cuvântul pentru intimatul inculpat A. I., solicită plata cheltuielilor de judecată de la ambii apelanți.
Arată că partea responsabilă civilmente nu ar putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat cel puțin față de inculpat, întrucât ne aflăm pe aceeași poziție procesuală.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de părțile civile în condițiile în care două dintre acestea retrag apelul, iar cea de a treia nu poate să-și exprime poziția procesuală decât prin reprezentant legal, consideră că ar putea fi obligat asigurătorul în solidar cu inculpatul numai dacă s-ar admite apelul acestora.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1350 din 25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.386 alin.1 Cod proc. penală, s-a schimbat încadrarea juridică dată prin actul de sesizare infracțiunii de ucidere din culpă, din art.178 alin.1 și 2 Cod penal anterior în infracțiunea prev. de art.192 alin.2 Cod penal.
1. În temeiul art.396 alin.2 Cod proc. penală a fost condamnat inculpatul A. I., fiul lui C. și N., născut pe data de 06.11.1975 în Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în ., județul Prahova, CNP_, studii 10 clase, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.192 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod proc. penală, faptă dindata de 23.12.2011, la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal anterior cu aplicarea art.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni stabilit în condițiile art.82 Cod penal anterior.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal anterior, cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni, și asupra dispozițiilor art.84 Cod penal anterior, cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare până la expirarea termenului de încercare.
În latură civilă, s-au admis în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile C. V., C. I., C. M..
S-a luat act că . Reasigurare SA a achitat părților civile C. I. și C. M. câte 10.000 lei pentru fiecare cu titlul daune morale.
De asemenea, s-a luat act că . Reasigurare SA a achitat părții civile C. V. 10.000 lei cu titlul daune morale și 5000 lei reprezentând daune materiale.
În baza art.397 alin.1 Cod proc. penală coroborat cu art.1381, 1385 Noul Cod Civil și art.50 din Legea nr.136/1995, a fost obligat inculpatul A. I. alături de asigurătorul de răspundere civila . Reasigurare SA la plata următoarelor despăgubiri: 14.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. I.; 14.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. M.; 7.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 14.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. V..
În temeiul art.397 alin.1 Cod proc. penală, s-a respins acțiunea civilă exercitată de S. de Ambulanță Prahova cu privire la serviciile medicale prespitalicești acordate persoanei vătămate C. G..
2. În baza art.396 alin.5 Cod proc. penală rap. la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod proc. penală și art.4 Cod penal a fost achitat același inculpat trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal anterior, faptă din 23.12.2011, persoană vătămată A. F..
În temeiul art.25 alin.5 Cod proc. penală s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă A. F..
În baza art.25 alin.5 Cod proc. penală, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești cu privire la îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate A. F..
În temeiul art.25 alin.5 Cod proc. penală, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. de Ambulanță Prahova cu privire la serviciile medicale prespitalicești acordate persoanei vătămate A. F..
În baza art.276 alin.2 Cod proc. penală, inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă C. V. a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare făcute în cursul procesului penal.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Conform art.274 alin.1 Cod proc. penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 11.10.2013, sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței, în esență, s-a reținut că, la data de 23.12.2011, în jurul orelor 19:30, inculpatul A. I. a condus autoturismul marca Honda Accord cu nr._ pe DJ 101 G, iar în dreptul imobilului cu nr. 373 din localitatea Tătărani, a produs un accident rutier, în urma căruia a rezultat decesul numitei C. G. și vătămarea corporală a numitei A. F. urmare a nerespectării disp. art.148 pct.8 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 precum și art.35 alin.1, art.48 și art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a reieșit din coroborarea probelor administrate pe parcursul urmării penale, respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză tehnică auto nr.250/24.09.2012 și suplimentul de expertiză nr.107(c)/16.11.2012, raport medico-legal autopsie nr.671 M/27.12.2011, certificatul medico-legal nr.44/10.01.2012, declarațiile pasagerilor din autoturismul condus de învinuit, martorii: T. L. G., pe locul din dreapta față, D. B. C., pe locul din spate stânga, D. A. C., pe locul din spate mijloc, și Ș. A. C., pe locul din spate dreapta, declarația părții vătămate A. F. și cea a învinuitului A. I..
La termenul de judecată din data de 29.04.2014, după începerea cercetării judecătorești, instanța de fond a pus în vedere inculpatului prevederile art.374, 375, 396 alin.10 Cod proc. penală, acesta declarând că dorește parcurgerea acestei proceduri, recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți.
Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal, văzând și concluziile favorabile ale Ministerului Public, instanța de fond a admis cererea inculpatului de parcurgere a procedurii de recunoaștere a vinovăției.
La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.
S. de Ambulanță Prahova s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpatul cu suma de 732.15 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prespitalicesti acordate numitelor C. G. și A. F. la data de 23.12.2011, dar nu a comunicat fisa de decont sau orice al înscris justificativ al cheltuielilor efectuate (filele 25-31).
S. Județean de Urgentă Ploiesti s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpatul cu suma de 583,96 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate A. F. in perioada 24-26.12.2011, anexând fisa de decont (filele 37-38).
Persoana vătămată A. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale și morale (fila 41).
Persoanele vătămate C. M. și C. I., copii defunctei C. G., s-au constituit parte civila cu suma de 30.000 lei fiecare reprezentând daune morale.
C. V., soțul defunctei C. G., s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei reprezentând daune materiale și 30.000 lei reprezentând daune morale. În dovedirea laturii civile a depus înscrisuri, filele 58-62, și au fost audiați martorii Gerendi Diona C., filele 63-64, și A. M., filele 65-67.
Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale, având în vedere soluționarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii vinovăției, instanța de fond a reținut ca situație de fapt că, în seara zilei de 23.12.2011, în jurul orei 19:30, inculpatul A. I. a condus autoturismul marca Honda Accord, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea numitei A. G., pe DJ 101 G, pe raza localității Tătărani, pe sensul de mers DN 1 către DJ 101 D.
În dreptul imobilului cu nr.373, inculpatul A. I. nu a observat că pe banda sa de mers, la circa 0,5 m de acostament, se aflau două persoane, respectiv victima C. G. și persoana vătămată A. F., pe care le-a lovit cu partea dreapta față și cu oglinda exterioară dreapta ale autoturismului.
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului (filele 8-9 dup) în zona producerii accidentului drumul era în aliniament, fără rampă sau pantă, carosabil acoperit cu îmbrăcăminte asfaltică netedă, uscată, fără declivități, circulația desfășurându-se în ambele sensuri pe câte o bandă de circulație pe fiecare sens de mers, despărțite prin marcaj axial simplu discontinuu. De asemenea, iluminatul public funcționa pe partea stângă a sensului de mers al autovehiculului. Pe sensul de deplasare al inculpatului DN1 spre DJ 101D, banda de circulație are lățimea de 3,20 m, mărginită de acostament consolidat (șanț acoperit cu dale de beton în formă de „I") în lățime de 1,50 m și șanț (un spațiu fără adâncime acoperit cu pământ și parțial cu verdeață) în lățime de 2,30 metri.
În momentul impactului C. G. se afla cu partea dreaptă a corpului către autovehicul la cca 0,50 m de acostament. Aceasta a fost lovită cu bara de protecție și cu farul dreapta față, preluată pe capotă lovind cu capul colțul dreapta jos al parbrizului, după care a fost proiectată oblic, pe o distanță de 24 m, până pe spațiul dintre acostament și gardul imobilul cu nr.376. C. G. a decedat la ora 19:45 în ambulanța care o transporta la S. Județean Ploiești.
Potrivit Raportului medico-legal (autopsie) nr.671 M/27.12.2011, moartea numitei C. G. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-ventriculare urmarea unui politraumatism cu fracturi de boltă și bază craniană, iar leziunile constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure posibil în condițiile anchetei (fila 39 dup).
Persoana vătămată A. F., aflată în momentul impactului cu spatele spre autoturism, a fost lovită cu oglinda exterioară dreapta, urmare impactului aceasta a căzut pe acostament. Autoturismul condus de învinuit s-a oprit la o distanță de aproximativ 38,5 m de locul impactului (filele 8-9 dup).
Partea vătămată A. F. a fost internată la S. Județean Ploiești cu diagnosticul: policontuzionată prin accident rutier, TCF minor cu multiple plăgi cranio-faciale, plagă contuză temporal stâng, contuzie toraco-abdominală.
Potrivit certificatului medico-legal nr.44/10.01.2012, la aceea dată partea vătămată A. F. prezenta leziuni traumatice ce puteau data din 23.12.2011, care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier și care necesită 14-15 zile de îngrijiri medicale. Potrivit B. nr. 2836/28.12.2011, partea vătămată A. F. avea în ziua de 23.12.2011, ora 20:15, o alcoolemie de 1,25 gr.‰, fila 41 dup.
Potrivit expertizei tehnice auto efectuată în cauză, viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpatul A. I. în momentele premergătoare impactului a fost de aproximativ 60,3 km/h.
Din declarațiile martorilor D. A. C. și T. L. G., date pe parcursul urmării penale, instanța de fond a reținut că persoanele vătămate se aflau în momentele premergătoare accidentului pe carosabil, fiind sesizate de acestea anterior impactului.
Martora T. L. G., aflată în autoturism în momentul impactului ca ocupant la locului dreapta față, a menționat „acestea erau pe sensul nostru de mers pe partea carosabilă la o distanță de aproximativ o jumătate de metru de marginea părții carosabile. În acel moment i-am spus șoferului să aibă grijă însă nu am terminat bine de spus ca impactul s-a și produs”, (fila 85 dup).
Potrivit declarațiilor martorelor D. B. C. și D. A. C., instanța de fond a reținut că în momentele premergătoare accidentului inculpatul nu era atent la drum „în acel moment căutând ceva”, filele 93, 94.
Declarația inculpatului, dată în fața instanței, se coroborează cu mijloacele de probă administrate pe parcursul urmării penale, rezultând ca acesta nu a fost atent la manevrele efectuate și condițiile de drum în momentele premergătoare accidentului (încercând sa scot mufa de la GPS care se alimenta din bricheta mașinii nu am mai fost atent la drum. În momentul in care încercam sa scot alimentatorul GPS-ului am auzit-o pe persoana am auzit-o pe persoana aflată in dreapta mea spunându-mi sa am grijă, moment in care mi-am ridicat privirea și s-a produs impactul, fila 74 dup).
Potrivit expertizei tehnice auto, inculpatul A. I. nu a fost atent la drum în momentele premergătoare impactului, încălcând astfel prevederile art.148 pct.8 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, motiv pentru care nu a mai putut să le evite pe cele două victime.
Inculpatul ar fi avut posibilitatea evitării impactului, ocolind lateral stânga aproximativ 0,30 m în timpul de 1,50 s avut la dispoziție (rezultat din distanța pe care luminează faza scurtă dreaptă a autoturismului raportată la viteza de deplasare a autoturismului de 60,3 km/h) sau prin frânare, spațiul necesar evitării impactului fiind de 38,77 m. Viteza cu care circula inculpatul A. I. de 60,3 km/h, peste limita legală de 50 km/h, a contribuit de asemenea la producerea accidentului rutier. Dacă acesta ar fi respectat regulile de circulație prev. de art.35 alin.1, art.48 și art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002, în sensul că dacă ar fi respectat regimul legal de viteză instituit pentru deplasarea în localități și ar fi adaptat viteza la condițiile de drum (pe timp de noapte, cu iluminat public parțial într-o perioadă a anului în care străzile localităților sunt intens populate - sărbătorile de iarnă), acesta ar fi avut mai mult timp la dispoziție pentru efectuarea manevrelor de evitare a accidentului.
De asemenea, persoanele vătămate ar fi putut evita producerea accidentului prin staționarea în afara părții carosabile, pe acostament sau pe spațiul neamenajat din fața caselor din zonă. Acestea au încălcat prevederile art.72 alin.1 din OUG nr. 195/2002 coroborate cu art.166 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
În drept, cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.183 alin.1 și 3 Cod penal 1969, pentru care inculpatul a fost trimis in judecată (persoană vătămată A. F.), instanța de fond a reținut următoarele:
Atunci când o lege intră în vigoare, găsește neepuizate o . relații sociale sau raporturi juridice născute înainte de ., dar având contingență cu materia reglementată prin acea lege. De asemenea, după ieșirea din vigoare a unei legi și înlocuirea ei prin altă lege, continuă să subziste relațiile sociale sau raporturi juridice născute atunci când legea veche era încă în vigoare.
Înlăturarea dificultăților de trecere de la o lege penală veche la o lege penală nouă se face prin adoptarea unor norme de generală aplicare cu privire la situațiile tranzitorii.
Legea penală este activă. Activitatea legii penale înseamnă că ea se aplică tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât legea se află in vigoare. Legea penală, de regulă, nu este retroactivă, adică nu se aplică faptelor săvârșite înainte de . legii, nici nu este ultraactivă, adică nu se aplică faptelor urmărite sau judecate după ieșirea din vigoare a legii.
Constituie excepție de la principiul retroactivității legii penale legea de dezincriminare, adică legea nouă care nu mai incriminează o anumită faptă prevăzută ca infracțiune în legea veche (art.4 Cod penal). Potrivit art.4 Cod penal, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
Prima instanță a mai reținut că potrivit art.3 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, dispozițiile art.4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii. În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpat instanța urmează să analizeze influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă.
Instanța de fond a reținut că infracțiunea cu denumirea marginală Vătămare corporală din culpă era prevăzută de art.183 Cod penal 1969 în prezent fiind reglementată de art.196 Cod penal.
S-a reținut că noua reglementare a infracțiunii de vătămare corporală din culpă limitează domeniul de aplicare infracțiunii. Astfel, vătămarea corporală din culpă prin care au fost produse leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare între 11-90 de zile de îngrijiri medicale nu este incriminată de noul cod, dacă fapta nu a fost săvârșită de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.
Raportând mijloacele de probă administrate pe parcursul urmării penale la prevederile art.196 Cod penal, prima instanță a constatat că ne aflăm în prezența unei legi de dezincriminare.
Având în vedere cele expuse mai sus, în baza art.396 alin.5 Cod proc. penală rap. la art.16 alin.1 lit.b teza I Cod proc. penală și art.4 Cod penal instanța de fond a achitat pe inculpatul A. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal 1969, persoană vătămată A. F..
Cu privire la latura civilă, instanța de fond a constatat incidența prevederilor art.25 alin.5 Cod proc. penală în caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, în baza art.16 alin.1 lit.b teza întâi, lit.e, f, g, i și j, precum și în cazul prevăzut de art.486 alin.2, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă.
În consecință, instanța de fond a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile A. F., S. Județean de Urgență Ploiești, S. de Ambulanță Prahova.
Referitor la infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal 1969 pentru care inculpatul a fost trimis in judecată (persoana vătămată C. G.) instanța de fond a reținut următoarele.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, prima instanță a constatat că suntem în prezența situației descrise de art.5 Cod penal, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpat, instanța a analizat influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanța a verificat dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică, la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea dată faptei.
A mai reținut că examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.
În analiza comparativă a art.178 alin.1 și 2 Cod penal anterior și art.192 alin.1 și 2 Cod penal s-a constatat că nu există o diferență între limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi. Chiar dacă între cele două texte de lege nu există modificări, având în vedere că în acest moment există o schimbare din punct de vedere numerologic al textelor de lege, instanța de fond a apreciat oportună schimbarea încadrării juridice și reținerea prevederilor din momentul pronunțării hotărârii.
Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art.12 din Legea nr.187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Potrivit codului penal in vigoare, aplicarea pedepselor accesorii a devenit facultativă, instanța nefiind obligată să dispună această pedeapsă nici în cazul în care pedeapsa principală este detențiunea pe viată și nici atunci când inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului A. I., care în data de 23.12.2011, în jurul orelor 19:30, a condus pe DJ 101 G în localitatea Tătărani autoturismul marca Honda Accord cu nr._ și, nerespectând normele de circulație rutieră, a produs un accident de circulație, în urma căruia a decedat C. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art.192 alin.1, 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii s-a realizat prin acțiunea de ucidere a persoanei vătămate C. G. ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere cu privire la circulația pe drumurile publice, iar între fapta ilicită și urmarea imediată (constând în încălcarea dreptului la viață a acesteia) există raport de cauzalitate ce rezultă din probatoriul administrat în cauză.
Încadrarea faptei în dispozițiile alineatului 2 al art.192 Cod penal este urmarea îndeplinirii cerințelor impuse de acest text, și anume: în momentul accidentului inculpatul efectua o activitate, aceea de conducere pe drumurile publice, care presupunea respectarea anumitor dispoziții legale/măsuri de prevedere a căror nesocotire a condus la uciderea persoanei vătămate. Astfel, starea de pericol creată de către inculpat urmată de uciderea persoanei vătămate C. G. a fost rezultatul nerespectării de către acesta a disp. art.148 pct.8 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 precum și art.35 alin.1, art.48 și art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002, aplicabil la data săvârșirii faptei, în conformitate cu care conducătorii de vehicule sunt obligați să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private - art.35 alin.1.
Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță – art.48.
Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h - art.49 alin.1.
Urmarea imediată constă în moartea persoanei vătămate C. G..
Raportul de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a fost deopotrivă dovedit în cauză.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă cu prevedere, în accepțiunea art.16 alin.4 lit.a Cod penal, a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce. La această concluzie instanța de fond a ajuns ca urmare a personalității inculpatului, la data săvârșirii faptei acesta având vârsta de aproximativ 37 ani, studii 10 clase, deținător al permisului de conducere de 5 ani, ceea ce denotă un grad de instruire și de educație superior și dexteritate în condus, precum și ca urmare a împrejurării că acesta, în mod ușuratic, a sperat că rezultatul nu se va produce, bazându-se pe elementele obiective ce țin de condițiile în care a avut loc accidentul, in condiții de trafic pe timp de noapte, într-o perioada a anului în care este de notorietate că oamenii se află în număr mare pe străzi datorită datinilor specifice acelei perioade a anului.
Instanța de fond a reținut că și partea vătămată C. G. a contribuit prin fapta sa la producerea accidentului, prin nerespectarea prevederilor art.72 alin.1 din OUG nr.195/2002 coroborate cu art.166 din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr.195/2002.
Potrivit alineatului 1 al art.72 din OUG nr.195/2002, pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar in lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers.
Instanța a reținut că art.166 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice prevede că pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilată acestuia, care circulă pe partea carosabilă a drumului, care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri.
Pentru aceste motive, instanța de fond a reținut o contribuție de 80% a inculpatului la producerea accidentului și de 20% pentru partea vătămată.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpatul A. I. există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
De asemenea, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art.396 alin.10 Cod proc. penală (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșite de inculpat au fost reduse cu o treime, devenind închisoarea de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni).
Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, având în vedere împrejurarea că în urma accidentului a decedat o persoană.
Referitor la conduita anterior săvârșirii infracțiunii, prima instanță a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, iar ulterior săvârșirii a reținut atitudinea sa de prezentare în fața autorității.
Cu privire la persoana inculpatului, instanța a reținut că acesta are studii 10 clase, este căsătorit, nu are loc de muncă și nici ocupație, lucrând în străinătate, potrivit propriei declarații.
Față de toate cele ce preced, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta reținută în sarcina sa, într-un cuantum orientat peste minimul special prevăzut de lege și redus în condițiile art.396 alin.10 Cod proc. penală și anume, o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă din 23.12.2011.
Instanța de fond a apreciat că nu se impune aplicarea pedepsei accesorii și a pedepsei complementare și a făcut o scurtă prezentare a instituțiilor autonome în raport de sancțiune.
A mai reținut că aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituții autonome nu contravine principiului legalității, nu este creată o lex tertia, care apare atunci când sunt preluate condițiile de existență ale unei instituții dintr-o lege, iar efectele aceleiași instituții sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispozițiilor de favoare în cadrul aceleiași instituții juridice din legi diferite și prin aceasta se au în vedere acele situații prin care condițiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiași fapt juridic, nu și aplicarea unor legi diferite cu privire la instituții juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condițiile de existență ale unei instituții (faptul juridic) și efectele acelei instituții (faptul juridic).
Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzate într-o cauză penală sau contravențională, după caz.
Din ansamblul reglementărilor privitoare la pedepse, instanța de fond a concluzionat că suspendarea condiționată a executării pedepsei prev. de art.81 Cod penal anterior este mai favorabilă ca modalitate de executare, iar la împlinirea termenului de încercare persoana condamnată este reabilitată de drept în situația in care nu săvârșește o altă infracțiune pe perioada termenului de încercare.
Având în vedere că pedeapsa este mai mică de 3 ani închisoare, respectiv 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii (nu este cunoscut cu antecedente penale), de atitudinea sa sinceră avută încă de la început, precum și de posibilitățile sale de îndreptare (este integrat din punct de vedere social), instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate a acestuia, astfel că, în baza art.81 Cod penal anterior, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art.82 Cod penal anterior.
Instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal anterior, cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni, și asupra dispozițiilor art.84 Cod penal anterior, cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, până la expirarea termenului de încercare.
În latură civilă, instanța de fond a reținut că S. Județean de Urgență Ploiești s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpatul cu suma de 583,96 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate A. F. în perioada 24-26.12.2011, anexând fișa de decont (filele 37-38).
Persoana vătămată A. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei reprezentând daune materiale și morale (fila 41).
S. de Ambulanță Prahova s-a constituit parte civilă în contradictoriu cu inculpatul cu suma de 732.15 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prespitalicești acordate numitelor C. G. și A. F. la data de 23.12.2011. S. de Ambulanță nu a comunicat fisa de decont sau orice al înscris justificativ al cheltuielilor efectuate, (filele 25-31).
S. de Ambulanță nu a comunicat ce suma din totalul de 732.15 lei reprezintă cheltuieli efectuate cu îngrijirea fiecărei victime în parte. O apreciere din partea instanței de judecată a cuantumului contravalorii serviciilor medicale prespitalicești acordate numitelor C. G. și A. F. ar însemna încălcarea de către instanță a principiului disponibilității ce guvernează soluționarea acțiunii civile.
Astfel, sarcina probei în dovedirea prejudiciului invocat prin acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal aparține părții civile. La acordarea despăgubirilor pentru daunele produse, instanța trebuie sa aibă în vedere atât principiul acoperii integrale a pagubei cauzate prin fapta ilicită, cât și necesitatea dovedirii existenței si întinderii ei.
S-a constatat astfel că nu este îndeplinită condiția ca prejudiciul solicitat in cuantum de 732.15 lei să fie cert, în ceea ce privește întinderea lui, deoarece partea civilă nu a administrat probe în acest sens.
Simpla afirmație de constituire parte civilă și indicarea unor sume de bani, afirmație neînsoțită de documente justificative nu poate da naștere în mod automat la existența prejudiciului. Instanța a avut în vedere și aspectul că parte civilă s-a constituit S. de Ambulanță Prahova iar orice pagubă înregistrată în contabilitatea serviciului ar trebui în mod normal să fie înregistrată în evidențe în baza unor documente justificative.
Or, potrivit Cod Civil, aplicabil și în materia răspunderii civile delictuale, cel care formulează o cerere în justiție trebuie să o probeze, deoarece imposibilitatea probării situației invocate echivalează cu inexistența acesteia: ubi est non esse . urmare, lipsa dovezilor certe privind cuantumul prejudiciului infracțional, imputabilă părții civile, face imposibilă acordarea de despăgubiri materiale in cuantumul solicitat (se ține cont și de faptul că instanța a avut rol activ și i-a pus în vedere reprezentantului părții civile să depună la dosar înscrisuri doveditoare filele 22 dosar instanță).
În consecință, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea vătămată/civilă S. de Ambulanță Prahova în ceea ce privește contravaloarea serviciilor medicale prespitalicești acordate persoanei vătămate C. G..
În consecință, instanța de fond a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile A. F., S. Județean de Urgență Ploiești și S. de Ambulanță Prahova în contradictoriu cu inculpatul.
Cu privire la latura civila exercitată de părțile civile C. V., C. M. și C. I. instanța de fond a reținut că persoanele vătămate C. M. și C. I., copii defunctei C. G., s-au constituit parte civila cu suma de 30.000 lei fiecare reprezentând daune morale.
C. V., soțul defunctei C. G., s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei reprezentând daune materiale si 30.000 lei reprezentând daune morale. În dovedirea laturii civile a depus înscrisuri, filele 58-62 și au fost audiați martorii Gerendi D. C., filele 63 -64, și A. M., filele 65- 67.
Prima instanță a reținut incidența următoarelor dispoziții legale:
Articolul 1381 Cod civil prevede că orice prejudiciu da dreptul la reparație. Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat. Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile privind executarea, transmiterea, transformarea si stingerea obligațiilor.
Articolul 1385 Cod Civil prevede că prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel (alin.1).
De asemenea, în articolul 1392 Cod Civil se menționează că cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătății victimei sau în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare, are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.
A mai reținut și aplicabilitatea art.1391 alin.2 Cod Civil, în care se prevede că instanța va putea să acorde despăgubiri ascendenților si descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenta unui asemenea prejudiciu.
Potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule. Art.50 din același act normativ prevede că despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare […] persoanelor păgubite prin vătămare corporala […], iar art.54 prevede că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în R. se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită in prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
Cu privire la condițiile răspunderii civile delictuale, prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, și anume:
- fapta ilicită, constând într-o faptă prevăzută de legea penală, respectiv art. 192 alin.(1) și (1) Cod penal;
- prejudiciul (cert și nereparat încă), constând în: a) consecința negativă, din punct de vedere psihic, suferită de partea civilă C. M. ca urmare a atingerii aduse dreptului la viață a unei persoane apropiate, cu care aveau puternice legături afective, victima fiind, mama părții civile; b) consecința negativă, din punct de vedere psihic, suferită de partea civilă C. I. ca urmare a atingerii aduse dreptului la viață a unei persoane apropiate, cu care aveau puternice legaturi afective, victima fiind, mama părții civile; c) consecința negativă, din punct de vedere psihic, suferită de partea civilă C. V. ca urmare a atingerii aduse dreptului la viață a unei persoane apropiate, cu care aveau puternice legături afective, victima fiind, soția părții civile;
- legătura de cauzalitate directă și indirectă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs;
- vinovăția sub forma culpei cu prevedere (ușurința), în forma culpei, gradul de contribuție 80% la producerea accidentului influențând nu angajarea răspunderii, ci doar întinderea despăgubirii datorate de autor. C. V., soțul defunctei C. G., s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 lei reprezentând daune materiale si 30.000 lei reprezentând daune morale.
Instanța de fond a apreciat ca întemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. V. în privința despăgubirilor materiale, respectiv cheltuielile efectuate cu înmormântarea și pomenirile ulteriore, cuantumul acestui prejudiciu fiind dovedit prin mijloacele de proba administrate in acest sens, respectiv înscrisurile depuse și declarațiile martorilor Gerendi D. C. (filele 63 -64) și A. M. (filele 65- 67).
Pentru aceste motive, constatând că în cauză sunt realizate condițiile răspunderii civile delictuale și, judecând în echitate, ținând cont de contribuția de 20% a părții vătămate la producerea accidentului, instanța de fond a obligat inculpatul A. I. alături de asiguratorul de răspundere civila la plata sumei de 12.000 lei cu titlul de daune materiale.
Sub aspectul prejudiciului moral, instanța de fond a reținut că acesta decurge din traumele psihice suferite de către părțile civile, cauzate de suferințele psihice provocate ca urmare a accidentului de circulație, care a afectat în mod negativ participarea parților civile la viața socială și de familie, comparativ cu situația acestora anterior săvârșirii faptei ilicite a inculpatului, așa cum rezultă din declarațiile martorei audiate în cauză și din cererea de constituire parte civilă.
În privința reparării prejudiciului prima instanță a reținut că principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită, însemnând că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cesans), atât pentru prejudiciile previzibile cât și pentru cele neprevizibile. De asemenea instanța a constatat aplicabile disp. art. art. 1391 alin 2 NC Civil.
În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate pecuniar. În schimb, se poate acorda o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, care îi permite să-și aline prin anumite avantaje, rezultatul dezagreabil al faptei ilicite.
Instanța de fond a reținut că fiica defunctei, în vârstă de 17 ani, la data producerii accidentului a fost nevoită să ia, practic, locul mamei în casa în privința activităților gospodărești, trecând printr-o maturizare bruscă prin asumarea rolului de mama pentru fratele sau în vârstă de 15 ani cât și prin susținerea gospodăriei din punct de vedere al activităților.
De asemenea, instanța de fond a reținut și vârsta fragedă pe care o avea la data producerii accidentului partea civila C. I., 15 ani, care a fost privat de susținerea mamei la o vârstă la care implicarea mamei în educație si susținerea afectiva a minorului este extrem de importanta in dezvoltarea lui ulterioară. De asemenea, potrivit declarației, instanța a reținut că de îngrijirea sa ulterioară s-a ocupat sora lui mai mare, cât și de tatăl său.
Potrivit declarației soțului defunctei și a notelor scrise depuse la dosar, instanța de fond a constatat că acesta a fost nevoit sa treacă printr-o perioada extrem de grea și să își crească cei doi copii minori singur, depunând eforturi sporite in susținerea financiara și emoțională a familiei.
Având in vedere cele menționate anterior cu privire la prejudiciul moral, constatând că în cauză sunt realizate condițiile răspunderii civile delictuale și, judecând în echitate, ținând cont de contribuția de 20% a părții vătămate la producerea accidentului, instanța de fond a obligat inculpatul A. I. alături de asiguratorul de răspundere civila la plata următoarelor despăgubiri:
- 24.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. I.;
- 24.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. M.;
- 24.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. V..
La termenul de judecata din 04.03.2014 asiguratorul de răspundere civila . Reasigurare SA a adus la cunoștința instanței că între asigurător și părțile civile s-a încheiat o tranzacție, însă la acel termen nu achitaseră prima tranșă.
Având în vedere nerespectarea clauzelor contractuale prevăzute în tranzacție, la termenul de judecata din 01.04.2014 apărătorul părților civile a depus la dosar tranzacția încheiată menționând că asiguratorul nu a achitat nicio transa din cele trei convenite in contract. Reprezentantul asiguratorului a confirmat aspectele învederate instanței.
Având în vedere că asigurătorul nu a achitat ratele stabilite, părtile civile au stăruit în soluționarea laturii civile alături de cea penală.
La data de 11.04.2014 apărătorul ales al părților civile a depus copie extras de cont deschis la BRD Agenția Bariera București din reiese că la data de 02.04.2014 asiguratorul a achitat prima transa în cuantum de 35.000 de lei părților civile, câte 10.000 lei reprezentând daune morale pentru fiecare parte civila în parte și 5000 de lei reprezentând daune materiale către partea civilă C. V..
În consecință, instanța de fond a scăzut din sumele acordate cu titlu de daune morale fiecărei părți suma de 10.000 de lei înaintată de asigurator și 5000 de lei din suma acordata de instanță cu titlul de daune materiale părții civile C. V.. Astfel, inculpatul A. I. a fost obligat alături de asiguratorul de răspundere civila . Reasigurare SA la plata următoarelor despăgubiri: 14.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. I.; 14.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. M.; 7.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 14.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C. V..
Referitor la cheltuielile făcute în cursul procesului penal, prima instanță a reținut că, potrivit art.274 alin.1 Cod proc. penală, în caz de […] condamnare […] inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat în baza textului legal enunțat este de 800 lei cheltuieli judiciare din faza urmăririi penale, 200 lei cheltuieli judiciare din faza judecății. Prin urmare, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În continuare, instanța a avut în vedere că, potrivit art.276 alin.1 Cod proc. penală, în caz de condamnare […] inculpatul este obligat să plătească persoanei vătămate, precum și părții civile căreia i s-a admis acțiunea civilă cheltuielile judiciare făcute de acestea.
În consecință, constatând caracterul real, necesar și rezonabil al cheltuielilor de judecată pretinse, în baza textului legal de mai sus, instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 către partea civilă C. V., cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile C. V., C. M. și C. I., precum și asiguratorul . Reasigurare SA Voluntari.
Apelantele părți civile C. V., C. M. și C. I. au solicitat admiterea apelurilor, desființarea în parte, în latură civilă a sentinței apelate în sensul majorării daunelor morale acordate părților civile de la suma de 14.000 lei la suma de 20.000 lei pentru fiecare și a despăgubirilor materiale acordate părții civile C. V. de la suma de 7.000 lei la aceea de 10.000 lei. S-a solicitat obligarea inculpatului A. I. la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivele de apel depuse la dosar, apelanții părți civile C. V., C. M. și C. I. au criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, întrucât s-a făcut dovada pe deplin a cuantumului pretențiilor, urmare probatoriilor administrate, respectiv înscrisurile depuse la filele 58-62 și depozițiile martorilor audiați Gherenti D. C. (fila 63-64) și A. M. (filele 65-67).
S-a arătat că inițial părțile civile au solicitat suma de 30.000 lei pentru fiecare cu titlu de daune morale și 15.000 lei despăgubiri materiale (pentru partea civilă C. V.) iar ulterior, la termenul din 01.04.2014 și-au precizat cuantumul acestora în sensul reducerii daunelor morale la suma de 20.000 lei pentru fiecare și a despăgubirilor materiale la 10.000 lei, urmare încheierii cu asiguratorul de răspundere civilă a tranzacției din data de 14.02.2014.
Astfel, prin această tranzacție depusă la dosar la termenul din 01.04.2014, părțile civile au învederat instanței că suma de 20.000 lei stabilită de comun acord cu asiguratorul cu titlu de daune morale și aceea de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reflectă, pe de o parte, suferința psihică încercată de soțul supraviețuitor și cei doi copii minori ai defunctei C. G., precum și cuantumul efortului financiar făcut de soțul C. V. pentru înmormântare și parastasele organizate conform cultului creștin ortodox, iar pe de altă parte, culpa comună reținută în sarcina inculpatului și a victimei prin rechizitoriul întocmit la data de 13.09.2013 de către P. de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Instanța de fond a stabilit un cuantum al daunelor morale de doar 14.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile, ignorând pe de o parte suferința psihică pe care acestea o trăiesc zi de zi de la data de 23.12.2011, când ritmul normal de viață familial a fost practic desființat, iar pe de altă parte, s-a trecut peste voința intrinsecă a părților care au tranzacționat și au decis să stingă litigiul aferent laturii civile în curs de soluționare în cadrul dosarului penal.
S-a apreciat că soluția instanței de fond este cu atât mai mult nelegală având în vedere că odată cu notele scrise, părțile civile au depus la dosar copia extrasului de cont curent emis de BRD Ploiești – Agenția Bariera București la data de 02.04.2014, prin care se face dovada plății sumei de 35.000 lei, jumătate din suma de 70.000 lei stabilită potrivit tranzacției din 14.02.2014.
Se motivează că suma de 20.000 lei solicitată cu titlu de daune morale este menită să compenseze suferința psihică produsă părților civile, urmare decesului soției, respectiv mamei, și nicidecum nu s-a urmărit specularea pecuniară a unui eveniment tragic petrecut în viața acestora în scopul îmbogățirii fără justă cauză, apreciindu-se că prejudiciul personal nepatrimonial deosebit încercat de părțile civile, îndeosebi cei doi copii minori la momentul producerii accidentului justifică pe deplin sumele solicitate cu titlu de daune morale și nicidecum diminuarea acestora în mod neîntemeiat, așa cum s-a decis prin sentința apelată.
Cât privește cuantumul sumei de 15.000 lei solicitată de soțul supraviețuitor C. V. cu titlu de despăgubiri materiale, se consideră că acoperă doar în parte cheltuielile avansate pentru înmormântare și parastasele de 40 zile și un an, unde, potrivit depozițiilor martorilor audiați participația concetățenilor a fost una numeroasă, iar meniul destul de bogat și variat.
Se arată că și sub acest aspect, instanța de fond a considerat normal să reducă cuantumul despăgubirilor materiale de la 10.000 lei (stabilită prin tranzacția încheiată) la 7.000 lei, prejudiciind astfel interesul patrimonial al acestuia și în final al întregii familii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 408 alin. 1, art. 412 pct. 2 lit. a NCPP coroborat cu art. 423 alin. 2 NCPP s-a solicitat admiterea apelurilor declarate de părțile civile, așa cum au fost motivate în scris.
Apelantul asigurator . Reasigurare SA prin motivele de apel formulate în scris a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte, în latură civilă a sentinței penale nr.1350/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, și pronunțând o nouă hotărâre, în temeiul art.23 alin.1 rap. la art.2267 și urm. Cod Civil, să se ia act de tranzacția încheiată între părțile civile C. V., C. M. și C. I. și partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA, în sensul că părțile civile renunță la despăgubiri iar partea responsabilă civilmente se obligă să le plătească suma de 70.000 lei, achitată integral, astfel: 35.000 lei la data de 01.04.2014 (tranșa I), 25.000 lei la data de 18.06.2014 (tranșa II) și 10.000 lei tot la data de 18.06.2014 (tranșa III).
În motivele de apel formulate s-a arătat că s-a depus tranzacția încheiată între partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA și părțile civile C. V., C. M. și C. I., prin care părțile civile s-au obligat să renunțe la despăgubirile reprezentând daune morale și materiale solicitate în dosar iar asiguratorul s-a obligat să plătească părților civile suma de 70.000 lei reprezentând cuantumul total al despăgubirilor.
În ce privește despăgubirea se arată că aceasta trebuia plătite în trei tranșe astfel: tranșa 1 în valoare de 35.000 lei până la data de 20.02.2014; tranșa 2 în valoare de 25.000 lei până la data de 12.03.2014 și tranșa 3 în sumă de 10.000 lei până la data de 04.04.2014.
Din suma de 70.000 lei s-a făcut dovada la prima instanță că s-a plătit o tranșă în valoare de 35.000 lei cu ordin de plată nr._ din data de 01.04.2014 (aspect recunoscut și de părțile civile), solicitându-se ca instanța să ia act de tranzacția încheiată între părți.
S-a arătat că părțile civile au stăruit însă în soluționarea acțiunii civile pe motiv că nu au fost respectate termenele de plată a despăgubirilor.
Instanța de fond prin sentința pronunțată nu a luat act de tranzacția încheiată și nu a motivat hotărârea sub acest aspect, scăzând suma de 35.000 lei plătiți din sumele acordate cu titlu de despăgubire.
S-a motivat că în mod greșit instanța de fond a soluționat latura civilă prin acordarea de despăgubiri, corect fiind să se consfințească înțelegerea părților materializată în tranzacția depusă la dosar, în sensul că părțile civile renunță la despăgubiri iar partea responsabilă civilmente se obligă să le plătească suma de 70.000 lei.
Aceasta întrucât valabilitatea tranzacției nu este condiționată de îndeplinirea la timp a obligațiilor prevăzute în cuprinsul său și prin ea însăși generează un drept de creanță al părților civile, după ce instanța ia act de tranzacție prin hotărâre.
S-a arătat, totodată, că nici în legislația în vigoare și nici în cuprinsul tranzacției depuse la dosar nu există vreo dispoziție care să lipsească de eficiență tranzacția în cazul nerespectării întocmai a termenelor de plată.
Potrivit art.23 alin.1 Cod proc. penală, în cursul procesului penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere, potrivit legii.
Conform art.2267 Cod civil: (1) “Tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.
(2) Prin tranzacție se pot naște, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părți”.
Potrivit art.2272: “pentru a putea fi dovedită, tranzacția trebuie să fie încheiată în scris”.
Se mai arată în motivele de apel că oricum diferența rămasă de plătit părților civile de 35.000 lei a fost achitată la data de 18.06.2014 astfel: 25.000 lei cu ordin de plată nr._ din 18.06.2014 (tranșa II) și 10.000 lei cu ordin de plată nr._ din data de 18.06.2014 (tranșa III) anexate la dosar, astfel că întreaga despăgubire de 70.000 lei prevăzută în tranzacție a fost achitată.
Pentru motivele arătate, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte, sub aspectul laturii civile a sentinței penale nr.1350/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești și pronunțându-se o nouă hotărâre în temeiul art.23 alin.1 Cod proc. penală rap. la art.2267 și urm. Cod Civil, să se ia act de tranzacția încheiată între părțile civile C. V., C. M. și C. I. și partea responsabilă civilmente . Reasigurare SA în sensul că părțile civile renunță la despăgubiri iar partea responsabilă civilmente se obligă să le plătească suma de 70.000 lei, achitată integral, astfel: 35.000 lei la data de 01.04.2014 (tranșa I), 25.000 lei la data de 18.06.2014 (tranșa II) și 10.000 lei tot la data de 18.06.2014 (tranșa III).
La termenul din data de 24.09.2014, apelanții părți civile C. M. și C. I., în prezența avocatului ales A. G. D., au arătat că doresc să retragă apelurile declarate, iar din partea apelantului inculpat C. V. a fost depusă la dosar o declarație notarială în același sens.
Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelanți, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat de asigurătorul . Reasigurare SA Voluntari este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că prima instanță a stabilit în mod corect, pe baza probelor arătate mai sus coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de inculpatul A. I., care a și solicitat aplicarea procedurii simplificate.
Cu privire la latura civilă, Curtea reține că în luna februarie 2014, la o dată neprecizată, între părțile civile C. V., C. M. și C. I., pe de o parte, și asigurătorul . Reasigurare SA Voluntari, pe de altă parte, a fost încheiată o tranzacție, prin care asigurătorul s-a obligat să achite celor trei părți civile suma totală de 70.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale și morale rezultate din accidentul ce a avut ca urmare decesul victime C. G., soția și respectiv mama părților civile.
Această sumă a fost achitată în totalitate părților civile, așa cum rezultă din susținerile celor două părți prezente, ale avocatului ales al acestora și din fișele cu istoricul plăților făcute de asigurătorul . Reasigurare SA către părțile civile, depuse la dosar.
În aceste condiții, Curtea apreciază că apelul declarat de asigurătorul . Reasigurare SA este fondat, astfel că, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, îl va admite, va desființa în parte, în latură civilă, sentința penală nr.1350/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești și va înlătura din această sentință dispoziția de obligare a inculpatului A. I., alături de asigurător, la plata de despăgubiri în sumă de 14.000 lei daune morale, către partea civilă C. I., de 14.000 lei daune morale, către partea civilă C. M., și de 7.000 lei despăgubiri materiale și 14.000 lei daune morale, către partea civilă C. V..
Se va constata că între părțile civile C. V., C. M. și C. I., pe de o parte, și asigurătorul . Reasigurare SA Voluntari, pe de altă parte, a fost încheiată o tranzacție cu privire la acțiunea civilă și că asigurătorul a achitat părților civile C. V., C. M. și C. I., suma totală de 70.000 lei, cu titlu de despăgubiri, stabilită prin tranzacția încheiată.
Cu privire la apelurile declarate de părțile civile C. V. și C. M., în baza art.415 Cod procedură penală, va lua act de retragerea acestora, având în vedere manifestarea de voință a celor doi apelanți.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă C. I., Curtea îl va respinge ca nefondat, în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, având în vedere considerentele de mai sus, precum și faptul că această parte civilă este minor și la dosar nu există o cerere scrisă a reprezentantului său legal în sensul retragerii apelului, iar, potrivit art.415 alin.2 Cod procedură penală, Reprezentanții legali pot retrage apelul, cu respectarea, în ceea ce privește latura civilă, a condițiilor prevăzute de legea civilă.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, apelanții părți civile vor fi obligați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art.276 alin.6 Cod procedură penală, la câte 330 lei cheltuieli judiciare către inculpatul intimat.
Curtea va respinge cererile de acordare a cheltuielilor judiciare, formulate de părțile civile, având în vedere că apelul asigurătorului a fost apreciat ca fiind întemeiat, astfel că nu există o culpă a acestuia din urmă, iar părțile civile C. V. și C. M. și-au retras apelurile declarate, apelul declarat de partea civilă C. I. fiind apreciat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de asigurătorul . Reasigurare SA Voluntari, cu sediul în . Nord - Global City Business Park, nr.10, . 4, județul Ilfov, împotriva sentinței penale nr.1350/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o desființează în parte, în latură civilă, și în consecință:
Înlătură din sentința apelată dispoziția de obligare a inculpatului A. I., fiul lui C. și N., născut la 06.11.1975, domiciliat în comuna Bărcănești, ., județul Prahova, alături de asigurătorul de răspundere civilă . Reasigurare SA Voluntari la plata de despăgubiri în sumă de 14.000 lei daune morale, către partea civilă C. I., de 14.000 lei daune morale, către partea civilă C. M., și de 7.000 lei despăgubiri materiale și 14.000 lei daune morale, către partea civilă C. V..
Constată că între părțile civile C. V., C. M. și C. I., toți domiciliați în comuna Bărcănești, ., județul Prahova, pe de o parte, și asigurătorul . Reasigurare SA Voluntari, cu sediul în . Nord - Global City Business Park, nr.10, . 4, județul Ilfov, pe de altă parte, a fost încheiată o tranzacție cu privire la acțiunea civilă.
Constată că asigurătorul . Reasigurare SA Voluntari a achitat părților civile C. V., C. M. și C. I., suma totală de 70.000 lei, cu titlu de despăgubiri, stabilită prin tranzacția încheiată.
Ia act de retragerea apelurilor declarate de părțile civile C. V. și C. M., domiciliați în comuna Bărcănești, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr.1350/25.04.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă C. I. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă apelanții părți civile la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat și la câte 330 lei cheltuieli judiciare către inculpatul intimat.
Respinge cererile de acordare a cheltuielilor judiciare, formulate de părțile civile.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.09.2014.
Președinte, Judecător,
E. N. L. C.
Grefier,
M. G.
Red./Th.-LC/MG
3 ex./16.10.2014
Dosar fond nr._ Judecătoria Ploiești
Judecător fond – S. V. M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 102/2014. Curtea... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 125/2014.... → |
|---|
