Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1148/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 1148/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 23612/281/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 1148

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2014

Președinte – N. E.

Judecător – S. C. I.

Grefier – G. M.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpații P. G. F., fiul lui G. și M., născut la data de 25 mai 1979 și I. F., fiul lui N. și N., născut la data de 30 aprilie 1980, ambii arestați preventiv la Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 2648 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care în baza art. 233 Cod penal cu aplic. art. 396 al. 10 Cod proc. penală au fost condamnați inculpații P. G. - F., (fiul lui G. și M., născut la data de 25.05.1979, în municipiul Ploiești, județul Prahova, CNP_, domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, cu antecedente penale, având studii 9 clase, necăsătorit, fără ocupație) și I. F., (fiul lui natural și N., născut la data de_, în municipiul Ploiești, județul Prahova, CNP_, domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, cu antecedente penale, având studii 6 clase, necăsătorit, fără ocupație), ambii arestați preventiv la Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de câte 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din data de 21.04.2014, persoană vătămată N. M..

În temeiul art. 66 al. 1 lit. a, b cod penal s-a interzis inculpaților, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 al. 1 rap. la art. 66 al. 1 lit. a, b cod penal s-au interzis inculpaților, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 404 al. 4 lit. b Cod proc. penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților P. G. – F. și I. F..

În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 72 al. 1 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii și arestării preventive de la 29.05.2014 la zi.

În temeiul art. 112 al. 1 lit. e Cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 200 lei (dobândită prin vânzarea telefonului mobil sustras) de la inculpații P. G. – F. și I. F., câte 100 lei de la fiecare.

În baza disp. art. 397 Cod proc. penală rap. la art. 25 Cod proc. penală s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă N. M. și s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaților P. G. F. și I. F. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de daune materiale și a sumei de 700 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N. M..

Conform art. 274 al.1 Cod proc. penală inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1400 lei (câte 700 lei fiecare).

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții inculpați P. G. F. și I. F., în stare de deținere, ambii asistați de avocat D. A. din Baroul Prahova conform delegației nr._/20.10.2014 și intimatul parte civilă N. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Potrivit dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului din oficiu să ia legătura cu apelanții inculpați, aflați în stare de deținere.

Avocat oficiu D. A. pentru apelanții inculpați P. G. F. și I. F., depune un set de înscrisuri în circumstanțiere: memoriu formulat de inculpatul P. G. F., factură din 18.11.2014 privind plata sumei de 510 lei, bilet de ieșire din spital nr. 4389/22.10.2014 emis de Spitalul de Pediatrie Ploiești, fișă medicală pentru persoanele private de libertate, consimțământul inculpatului P. G. privind examinarea medicală, notă privind constatarea mărcilor traumatice, fișă UPU privind pe inculpatul P. G. și buletin de analize medicale nr._/15.06.2012 emis de Clinica Sante.

Avocatul din oficiu al apelanților inculpați și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, solicitând să se constate apelurile în stare de judecată.

Curtea ia act de declarațiile părților, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat oficiu D. A. având cuvântul pentru apelanții inculpați P. G. F. și I. F. susține apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 2648 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care aceștia au fost condamnați la pedepse de câte 2 ani închisoare, criticând cuantumul acesteia, întrucât în mod greșit s-a aplicat această pedeapsă.

Susține că inculpații au recunoscut faptele, cauza s-a judecat în procedura simplificată, astfel că urmare reducerii limitei de 2 ani se putea aplica o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare.

Referitor la inculpatul apelant P. G. se arată că acesta are în întreținere cinci copii, din care trei sunt minori, iar inculpatul apelant I. F. are în întreținere doi copii minori, fiind depuse înscrisuri doveditoare.

S-au depus de asemenea înscrisuri din care rezultă afecțiunile de care suferă inculpații, precum și dovada plății parțiale a prejudiciului material cauzat părții vătămate.

Solicită în principal admiterea apelurilor, desființarea sentinței apelate și pe fond reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpaților la un minim de 1 an și 4 luni închisoare.

În subsidiar, solicită suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților.

Intimatul parte civilă N. M. având cuvântul lasă la aprecierea instanței privind apelurile formulate de inculpați.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de inculpații apelanți P. G. F. și I. F., hotărârea atacată pronunțată de Judecătoria Ploiești fiind legală și temeinică.

Se arată că celor doi inculpați li s-au aplicat pedepse de câte 2 ani închisoare cu executare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, constând în acea că la data de 21.04.2014 au sustras de la persoana vătămată N. M. un telefon mobil, după care au agresat persoana vătămată în sensul că pentru a-și asigura scăparea și a păstra bunul sustras au târât persoana vătămată, care se prinsese de autoturismul cu care se deplasau cei doi inculpați, pe o distanță de aproximativ 50 metri, cauzându-i leziuni corporale, în final aceasta căzând pe asfalt.

Consideră că instanța de fond a aplicat în mod corect inculpaților pedepsele de câte 2 ani închisoare, atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, neexistând motive care să justifice redozarea cuantumului acestor sancțiuni penale, apreciate ca fiind blânde și reprezentând minimul prevăzut de lege.

Totodată susține că și modalitatea de executare a pedepsei a fost corect stabilită de prima instanță, având în vedere gravitatea faptelor comise, modalitatea în care au acționat, scopul urmărit și datele ce caracterizează persoana acestora, ambii având antecedente penale și dând dovadă de perseverență infracțională.

Apelantul inculpat P. G. F., având ultimul cuvânt, susține că regretă fapta comisă, este arestat de 6 luni și solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării.

Apelantul inculpat I. F., având ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării.

CU R T E A

Asupra apelurilor de față;

Examinând actele și lucrările cauzei, constată;

Prin sentința penală nr. 2648 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 233 Cod penal cu aplic. art. 396 al. 10 Cod proc. penală au fost condamnați inculpații P. G. - F., (fiul lui G. și M., născut la data de 25.05.1979, în municipiul Ploiești, județul Prahova, CNP_, domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, cu antecedente penale, având studii 9 clase, necăsătorit, fără ocupație) și I. F., (fiul lui N. și N., născut la data de_, în municipiul Ploiești, județul Prahova, CNP_, domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, cu antecedente penale, având studii 6 clase, necăsătorit, fără ocupație), ambii arestați preventiv la Penitenciarul Mărgineni, la pedeapsa de câte 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din data de 21.04.2014, persoană vătămată N. M..

În temeiul art. 404 al. 4 lit. b Cod proc. penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților P. G. – F. și I. F..

În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod proc. penală rap. la art. 72 al. 1 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii și arestării preventive de la 29.05.2014 la zi.

Conform art. 274 al.1 Cod proc. penală inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 1400 lei (câte 700 lei fiecare).

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 4541/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații P. G. – F. și I. F., ambii pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că în data de 21.04.2014, în jurul orelor 17:00 în timp ce se aflau pe raza Municipiului Ploiești, . Stației RATP „7 Etaje” inculpații P. G. – F. și I. F. au sustras, de la persoana vătămată N. M., telefonul mobil marca Allview Viper cu seriile IMEI:_ și_, după care, pentru a-și păstra bunul dar și pentru a-și asigura scăparea, cei 2 inculpați au târât victima, care se prinsese de mașină, pe o distanță de aproximativ 50 m., până ce aceasta s-a desprins și a căzut pe asfalt, prejudiciul cauzat fiind în cuantum de 950 lei.

Pentru dovedirea situației de fapt, au fost menționate următoarele mijloace de probă: plângerea persoanei vătămate, înscrisuri, procesele verbale de identificare persoane din planșa fotografică, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor I. M. – F., Radulicea S. A., Nucilescu Ghilnas si N. G. – R., procesele verbale de exploatare a autorizaților privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, proces – verbal de recunoaștere grup fotografii, înscrisuri și fișe de cazier.

Prin încheierea din 04.08.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 4541/P/2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești privind pe inculpațiiP. G. – F. și I. F., trimiși în judecată în stare de arest preventiv, ambii sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe ambii inculpați.

În cursul judecății, la termenul din 11.09.2014, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații au solicitat iar, după ascultarea lor conform art. 375 al. 1 Cod proc. penală, instanța a încuviințat soluționarea cauzei conform procedurii recunoașterii de vinovăție (art. 375 Cod proc. penală), pentru motivele arătate în încheierea de ședință.

Conform art. 377 alin. 2 Cod proc. penală a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere.

De asemenea, au fost atașate fișele actualizate de cazier judiciar ale inculpaților.

Analizând, conform procedurii prevăzute de art. 375 Cod proc. penală probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, respectiv aceea că în data de 21.04.2014, în jurul orei 17.00. persoana vătămată N. M. se afla în stația R.A.T.P. „7 Etaje", așteptând un mijloc de transport în comun, moment în care a fost abordat de către inculpatul I. F., care se afla pe locul din dreapta al unui autoturism condus de către inculpatul P. G.-F., aceștia oprind în dreptul lui în deplasarea dinspre . F., cunoștință mai veche a persoanei vătămate, l-a întrebat pe N. M. dacă merge acasă, acesta a acceptat, însă, înainte de a se urca în autoturismul în două uși, l-a întrebat pe inculpat, pe care-l cunoștea sub apelativul de „U."", dacă l-ar putea ajuta să îl angajeze pe băiatul prietenei sale. Inculpatul I. F. i-a răspuns că se interesează, drept pentru care i-a solicitat persoanei vătămate telefonul mobil, pentru a apela pe cineva în acest sens, după care a refuzat să i-1 înapoieze persoanei vătămate la solicitarea acesteia. În acel moment, inculpatul P. G.-F., care se afla la volanul autoturismului, a demarat în trombă, moment în care persoana vătămată s-a prins de autoturism, fiind târâtă pe asfalt aproximativ 50 m, fără ca cei doi inculpați să oprească, deși îi puteau auzi strigătele, violențele fiind întrebuințate atât pentru a păstra bunul sustras, dar și pentru ca cei doi inculpați să își asigure scăparea.

Astfel, în declarațiile date în cauză, persoana vătămată N. M. a descris în detaliu împrejurările comiterii infracțiunii imediat după săvârșirea acesteia, inclusiv autoturismul în care se aflau inculpați în momentul comiterii infracțiunii, iar ulterior i-a identificat pe cei doi inculpați din grup de persoane, arătând că I. F. a fost cel care i-a solicitat telefonul și a refuzat să îl restituie, în timp ce P. G. - F., a condus autoturismul, demarând în viteză imediat după ce telefonul persoanei vătămate se afla în posesia primului inculpat, fără a se opri, deși N. M. se prinsese de stâlpul autoturismului.

Inculpatul P. G. F., conducând autovehiculul, a observat că persoana vătămată era prinsă de mașină și a putut auzi strigătele victimei, mai ales că persoana vătămată s-a prins de stâlpul din dreptul locului din dreapta față, iar autoturismul era unul în două uși.

Persoana vătămată a identificat din planșa fotografică (filele 22 – 32 din dosarul de urmărire penală) cât și din grup pe cei doi inculpați (filele 42 – 51 din dosarul de urmărire penală).

Incidentul a fost văzut și de martorii I. M. F. și Radulicea S. - A., care deși nu au văzut persoanele din autoturism și nici nu au auzit discuțiile dintre aceștia, totuși au descris autoturismul la fel ca și persoana vătămată, observând cum aceasta a fost târâtă pe asfalt.

Prin exploatarea autorizației provizorii emisă de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice și a mesajelor tip SMS/MMS de la și către terminalul mobil sustras persoanei vătămate N. M. precum și a mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză de Judecătoria Ploiești, au fost identificați martorii N. Ghiulnas și N. G.-R..

În urma perchezițiilor domiciliare la martorii N. Ghiulnas și N. G.-R. a fost identificat terminalul mobil sustras de la persoana vătămată (filele 109 – 110, dosarul de urmărire penală). Martorul N. G. R. a declarat că, în aceeași zi când a fost săvârșită infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, în intervalul 17:00 - 19:00, imediat după incident, a cumpărat telefonul în cauză cu prețul de 200 lei de la I. F. și P. G. - F., care au venit la domiciliul său, conducând același autoturism în care s-au aflat când au comis fapta, filele 132 – 134 dosarul de urmărire penale. Martorul a recunoscut inculpații din planșa fotografică – filele 135 – 148 dosarul de urmărire penale.

Aceste aspecte au fost confirmate și de martora N. Ghiulnas, filele 116 – 117 din dosarul de urmărire penale, care a recunoscut inculpații din planșa fotografică, filele 118 - 131 dosarul de urmărire penale.

În drept, instanța de fond a reținut că faptele inculpaților P. G. F. și I. F., care în data de 21.04.2014, în jurul orei 17:00, în timp ce aflau pe Bld. Republicii din municipiul Ploiești în zona stației R.A.T.P. .,7 Etaje", au sustras persoanei vătămate N. M. telefonul mobil marca Allview Viper cu seriile IMEI :_ și II:_, după care, pentru a păstra bunul sustras, dar și pentru ca cei doi inculpați să își asigure scăparea, au târât persoana vătămată, care se prinsese de autoturismul cu care se deplasau cei doi inculpați, pe o distanță de aproximativ 50 m. până ce aceasta și-a dat drumul și a căzut pe asfalt, prejudiciul cauzat fiind de 950 lei, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 233 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, s-a observat că infracțiunea de tâlhărie are un conținut complex, în care furtul constituie activitatea principală, iar folosirea violenței, activitatea secundară.

În ceea ce privește activitatea principală, s-a constatat că elementul material al furtului s-a realizat prin acțiunea de luare a telefonului mobil din posesia persoanei vătămate N. M. fără consimțământul acesteia. Lipsa consimțământului rezultă din solicitarea explicită a persoanei vătămate de a-i restitui telefonul la solicitarea inițială a inculpatului I. F., refuz urmat de folosirea violenței de către inculpați pentru a păstra bunul și asigura scăparea.

Momentul consumării furtului este marcat de ieșirea bunului din patrimoniul persoanei vătămate și trecerea în stăpânirea inculpatului. Acțiunea de împosedare s-a realizat în momentul în care inculpatul I. F. a luat bunul menționat anterior și a refuzat să îl restituie, coroborat cu folosirea de violențe, respectiv demararea în viteză efectuată de inculpatul P. G. – F., știind că persoana vătămată este prinsă de stâlpul autovehiculului.

Activitatea secundară a infracțiunii de tâlhărie s-a realizat în modalitatea întrebuințării de violențe, întrucât persoana vătămată a fost târâtă în timp ce era prinsă de autoturismul inculpaților pe o distanță de aproximativ 50 metri.

Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective se caracterizează, pe de o parte, prin atingerea relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile, prin apropierea telefonului de către inculpați, și corelativ, prin prejudiciul cauzat persoanei vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acesteia a valorii materiale reprezentate de bunul sustras. Pe de altă parte, urmarea imediată a infracțiunii complexe de tâlhărie se caracterizează și prin atingerea adusă integrității fizice, ca urmare a folosirii violenței de către inculpați pentru a păstra bunul și asigura scăparea.

Legătura de cauzalitate din acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat persoanei vătămate, rezultă din materialitatea faptei, fiind dovedită din probatoriul administrat, aceasta neproducându-se fără activitatea inculpaților de sustragere.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpații au săvârșit fapta cu intenție directă, în accepțiunea art. 16 al. 2 lit. a Cod penal, adică au prevăzut rezultatul faptei și au urmărit producerea acestuia, calificată prin dublu scop. Astfel, instanța de fond a reținut că inculpații au avut reprezentarea faptelor lor, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului, respectiv integrității fizice a persoanei vătămate, conștientizând că au luat un bun din posesia altuia, fără consimțământul acestuia, prin întrebuințarea de violențe.

Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 al. 2 Cod proc. penală, întrucât fapta există, a fost săvârșită de către inculpați și constituie infracțiune, instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților P. G. – F. și I. F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. art. 233 Cod penal.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 396 al. 10 Cod proc. penală, în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii.

În ceea ce privește circumstanțele atenuante, prima instanță a avut în vedere că față de inculpați, în prezenta cauză nu poate fi reținută nici una din circumstanțele prev. de art. 76 Cod penal, iar înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei au fost avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei (art. 75 al. 1 lit. g Cod penal).

La individualizarea pedepsei principale, pentru fiecare inculpat, instanța de fond a avut în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, a mijloacelor folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, modul săvârșirii infracțiunii și a scopului urmărit, conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familiară și socială.

Astfel, instanța de fond a reținut că fapta a fost săvârșită cu violențe, cu grad destul de ridicat ca intensitate, târând victima cu mașina și producând vătămări victimei. Bunul a fost imediat vândut, astfel că au fost necesare a fi efectuate atât interceptări și înregistrări ale convorbirilor telefonice purtate de la și către telefonul persoanei vătămate sustras cât și percheziții domiciliare. Raportat la conduita inculpaților după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, la nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familiară și socială, instanța de fond a reținut că după săvârșirea infracțiunii inculpații, inițial, nu au oferit nicio explicație cu privire la faptele reținute în sarcina acestora, negând și faptul că în data de 21.04.2014 au fost împreună, iar ulterior, aceștia au revenit asupra declarațiilor inițiale, iar deși niciunul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina acestora, cei doi au prezentat versiuni diferite cu privire la cele întâmplate în ziua de 21.04.2014. Apoi, în fața instanței, aceștia au înțeles că recunoască fapta așa cum a fost expusă în actul de sesizare, avându-se în vedere și actele în circumstanțiere depuse de inculpați, aflate la filele 78 – 96.

În consecință, făcând aplicarea succesivă a dispozițiilor art. 396 al. 10 Cod proc. penală, judecătoria a apreciat că pentru sancționarea, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept este necesară aplicarea unor pedepse, astfel:

În baza art. 233 Cod penal cu aplic. art. 396 al. 10 Cod proc. penală s-a dispus condamnarea inculpaților P. G. F. și I. F., la pedeapsa de câte 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din data de_, persoană vătămată N. M..

Legiuitorul a prevăzut sancționarea pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu pedeapsa principală a închisorii cât și cu pedeapsa complementată a interzicerii unor drepturi. Potrivit art. 66 al. 1 Cod penal interzicerea unor drepturi este pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării, pe o durată de la 1 la 5 ani a uneia sau mai multora dintre drepturile prev. de lit. a) – o).

Pedeapsa accesorie reprezintă pedeapsa ce poate fi aplicată persoanei fizice, alături de pedeapsa închisorii, constând în interzicerea unuia sau a mai multor drepturi la care se referă pedeapsa complementară a căror exercitare a fost interzisă de instanță, ca pedeapsă complementară, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Față de cele mai expuse, instanța de fond a dispus atât pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi cât și a pedepsei accesorii, astfel încât a interzis inculpaților, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei închisorii precum și interzicerea inculpaților, ca pedeapsă accesorie, a exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a considerat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim privativ de libertate, având în vedere că după săvârșirea faptei inculpații au valorificat imediat bunul, au negat implicarea în săvârșirea faptei, revenit asupra declarațiilor cu diferite versiuni, fără să depună vreun efort în repararea pagubei produse.

În baza art. 404 al. 1 lit. b Cod proc. penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă.

S-a motivat că inculpații prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, rezultat din gravitatea concretă a faptelor, din modul săvârșire, existând riscul ca odată lăsați în libertate să comită în continuare astfel de fapte. Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, o primă observație ce se impune a fi făcută este aceea că, deși nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii comise, această formă de pericol nu poate fi analizată și apreciată distinct de pericolul social – abstract dar, mai ales, concret – al faptei penale imputată infractorului. În opinia instanței de fond, între cele două forme de pericol, există o strânsă legătură, astfel că mijloacele de probă ce dovedesc presupusa activitate infracțională reliefează și pericolul pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din particularitățile cauzei de față și anume: comiterea de către inculpați a infracțiunii de tâlhărie, faptă care prezintă o gravitate sporită, mai ales prin prisma modului de operare reținut în cauză prin comiterea căreia sunt afectate relații sociale, referitoare la integritatea patrimoniului, a sănătății și integrității corporale a persoanei; urmările faptei săvârșită de inculpați, respectiv, atingerea relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile, prin aproprierea telefonului de către inculpați, și corelativ, prin prejudiciul cauzat persoanei vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acesteia a valorii materiale reprezentate de bunul sustras, pe de o parte și prin atingerea adusă integrității fizice, ca urmare a folosirii violenței de către inculpați pentru a păstra bunul și a-si asigura scăparea pe de altă parte.

Pericolul social rezultă și din comportamentul preponderent antisocial al inculpaților, demonstrat până la acest moment. Astfel, inculpatul I. F. este cunoscut cu antecedente penale, din fișa de cazier a acestuia rezultând că acesta a mai fost condamnat în două rânduri pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat și a unei infracțiuni de tâlhărie.

S-a reținut că pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, inițial a negat că ar avea vreo legătură cu faptele pentru care este cercetat, ulterior, revenind asupra declarației prezentând o situație nereală și contrazisă de ansamblul probator administrat în cauză, care în viziunea acestuia ar oferi o explicație asupra elementelor obiective rezultate în urma cercetărilor.

Inculpatul P. G. - F. este cunoscut cu antecedente penale, din fișa de cazier rezultând că acesta a mai fost condamnat în două rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat. Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, inițial a negat că ar avea vreo legătură cu faptele pentru care este cercetat, ulterior, revenind asupra declarației prezentând o situație nereală și contrazisă de ansamblul probator administrat în cauză, care în viziunea acestuia ar oferi o explicație asupra elementelor obiective rezultate în urma cercetărilor.

Având în vedere că faptele comise anterior, sunt infracțiuni de același gen cu cele pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, s-a ținut seama de această împrejurare în aprecierea pericolului pe care lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta-o pentru ordinea publică, întrucât nu se poate face abstracție de conduita antisocială a acestora, de atitudinea ostilă manifestată de acesta față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Prin urmare, s-a constatat că nici condamnările anterioare nu au avut ca rezultat reeducarea celor doi inculpați, faptele ce formează obiectul prezentei cauze denotând perseverență infracțională.

Pe de altă parte, privarea de libertate nu a depășit un termen rezonabil, iar actele procesuale au fost îndeplinite cu celeritate, neputându-se imputa organelor judiciare vreo perioadă de inactivitate.

Totodată, în temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal instanța de fond a dedus din pedeapsa de 2 ani închisoare durata reținerii și arestării preventive de la 29.05.2014, la zi.

În ceea ce privește suma de 200 lei obținută de inculpați prin valorificarea bunului sustras, atât timp cât nu servește la despăgubirea persoanei vătămate, s-a dispus de prima instanță confiscarea acesteia de la inculpați, astfel încât, în temeiul art. 112 alin. 1 lit. e Cod penal s-a confiscat suma de 200 lei dobândită prin vânzarea telefonului mobil sustras de la inculpații P. G. – F. și I. F., câte 100 lei de la fiecare

În privința acțiunii civile s-a constatat că aceasta a fost exercitată de partea civilă N. M., care s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, (filele 9 – 13), cu suma de 1.500 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras și a hainelor deteriorate. Ulterior, după ce telefonul sustras a fost restituit părții civile, aceasta și-a diminuat pretențiile la suma de 1.000 lei reprezentând contravaloarea hainelor distruse cât și daune morale urmare a suferinței fizice suportate.

Conform planșei fotografice privind aspectele fixate cu ocazia examinării numitului N. M., (filele 21 – 25 dup), rezultă că pantalonii și încălțămintea purtate de victimă în ziua săvârșirii faptei s-au deteriorat semnificativ, urmare a violențelor exercitate de inculpați asupra persoanei vătămate. Fiind audiați, inculpații au declarat că sunt de acord cu pretențiile civile, fiind de acord să le achite.

Pentru aceste motive, instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă N. M. și a dispus obligarea în solidar, a inculpaților P. G. – F. și I. F. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de daune materiale și a sumei de 700 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N. M..

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpații P. G. – F. și I. F., solicitând reducerea pedepselor ,eventual aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art.91 C.p, pe considerentul că au beneficiat de procedura simplificată, suferă de diferite afecțiuni medicale și au o situație familială specială, respectiv inculpatul apelant P. G. are în întreținere cinci copii, din care trei sunt minori, iar inculpatul apelant I. F. are în întreținere doi copii minori și au achitat parțial prejudiciul cauzat persoanei vătămate.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 1 și 2 cod proc. penală și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod proc. penală, constată că apelurile nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Din probatoriul administrat în cauză reiese că la data de 21.04.2014, în jurul orelor 17:00, în timp ce se aflau în municipiul Ploiești, . RATP „7 Etaje”, cei doi inculpați au sustras, de la persoana vătămată N. M., telefonul mobil marca Allview Viper cu seriile IMEI:_ și_, iar pentru a păstra bunul și a-și asigura scăparea, aceștia au târât victima, care se prinsese de mașină, pe o distanță de aproximativ de 50 metri, până ce aceasta s-a desprins și a căzut pe asfalt, prejudiciul cauzat fiind în cuantum de 950 lei.

Declarațiile inculpaților, de recunoaștere a săvârșirii faptei, se coroborează cu ansamblul probator, respectiv înscrisuri, procesele verbale de identificare persoane din planșa fotografică, depozițiile martorilor audiați în cauză, I. M. – F., Radulicea S. A., Nucilescu Ghilnas si N. G. – R., procesele verbale de exploatare a autorizațiilor privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, procesul – verbal de recunoaștere grup fotografii și se fundamentează pe situația de fapt reținută în cauză, reieșind fără echivoc că aceștia se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în modalitatea prev. de art. 233 Cod penal.

Analizând hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea constată că instanța de fond a realizat o justă evaluare a criteriilor prev. de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modalitatea de comitere a infracțiunii, motivația acesteia și scopul urmărit, valoarea prejudiciului cauzat, perseverența infracțională a inculpaților, care au mai fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tâlhărie, (în cazul inculpatului I. F.), respectiv de furt calificat și infracțiuni la regimul circulației rutiere (în cazul inculpatului P. G. F.).

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate, din care rezultă atât existența faptelor pentru care apelanții inculpați au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție în forma cerută de lege.

În acest context, pedepsele și modalitatea de executare a acestora trebuie individualizate în așa manieră încât inculpații să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale, așa încât, Curtea apreciază că pedepsele aplicate inculpaților sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise.

Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepselor, instanța de control judiciar apreciază că scopul preventiv-educativ al acestora poate fi atins exclusiv prin executarea în condiții de privare de libertate, context în care instanța de fond a dispus în mod temeinic executarea în condiții de privare de libertate, iar în raport de perseverența infracțională a inculpaților și de gravitatea faptelor comise, nu se impune schimbarea modalității de executare a pedepselor aplicate, respectiv să se dispună eventual suspendarea sub supraveghere a acestora.

Fapta inculpaților prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, avându-se în vedere împrejurările acesteia, în contextul în care pentru a-și asigura scăparea cei doi inculpați au târât-o pe persoana vătămată, care se prinsese de autoturism, pe o distanță lungă, existând riscul producerii unor consecințe mult mai grave, implicit vătămarea corporală gravă a persoanei vătămate și chiar decesul acesteia.

De altfel, s-a impus arestarea preventivă a celor doi inculpați și ulterior menținerea stării de arest de către instanța de fond, fiind întrunite condițiile cumulative prev. de art. 223 alin. 2 Cod proc. penală, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, reliefat de gravitatea faptei comise, de antecedența penală a acestora și de predispoziția de a comite fapte prin exercitarea de acte cu violență, existând un just echilibru între măsura privativă de libertate și scopul urmărit prin dispunerea acesteia, în vederea garantării libertății persoanei și evitării oricărui arbitrariu sub acest aspect.

Analizând gradual măsurile preventive, instanța de control judiciar constată că nici o altă măsură preventivă nu este de natură să asigura buna desfășurare a procesului penal.

Instanța de fond în mod legal a dedus din durata pedepsei aplicate perioadele reținerii și arestului preventiv, respectiv a dispus confiscarea a câte 100 lei de la fiecare inculpat, reprezentând contravaloarea telefonului mobil sustras, în sumă de 200 lei.

De asemenea, în raport de suferința morală și leziunile traumatice suferite de către persoana vătămată, în contextul în care pantalonii și încălțămintea acesteia au fost deteriorate semnificativ, în urma exercitării actelor de violență de către inculpați și în virtutea principiului disponibilității care guvernează latura civilă, inculpații fiind de acord cu pretențiile civile solicitate, în mod temeinic s-a dispus de către instanța de fond admiterea acțiunii civile și obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 300 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 700 lei cu titlu de daune morale către partea civilă N. M..

Întrucât la examinarea din oficiu a cauzei nu s-au constatat nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea sentinței și pentru considerentele expuse anterior, critica apelanților este neîntemeiată, astfel că sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, motiv pentru care în baza art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod proc. penală va respinge apelurile declarate de către cei doi inculpați, ca nefondate, iar implicit va deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării preventive de la 29.05.2014 la zi.

Va obliga pe apelanții inculpați la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei reprezentând onorarii avocați desemnați din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova, conform art. 275 alin. 2 Cod proc. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, apelurile declarat de inculpații P. G. F., fiul lui G. și M., născut la data de 25 mai 1979 și I. F., fiul lui N. și N., născut la data de 30 aprilie 1980, ambii arestați preventiv la Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 2648 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii și arestării preventive de la 29.05.2014 la zi.

Obligă apelanții la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei reprezentând onorarii avocați desemnați din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2014.

Președinte, Judecător,

N. E. S. C. I.

Grefier,

M. G.

Red. SCI

Tehnored. GM

4 ex. / 24.11.2014

Dosar fond nr._ Judec. Ploiești

Judec. fond I. G.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 102/2014. Curtea... →

Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1148/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1148/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI