Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 125/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 18571/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 125
Ședința publică din data de 31.01.2014
PREȘEDINTE – I. N.
JUDECĂTORI – D. D.
M. E. G.
GREFIER - M. E.
Ministerul public a fost reprezentat de procuror C. I. P., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de partea civilă Ș. F., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 2155 din data de 25 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care, în baza art. 182 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C.pr.pen., a condamnat pe inculpatul M. I.-R., fiul lui C. și F. –A., născut la data de 28.05.1992 în mun. Ploiești, jud. Prahova, cetățean român, fără antecedente penale, ultimul domiciliu cunoscut în mun. Ploiești, ., județul Prahova, C.N.P._, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă din 20.08.2012.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, sub supraveghere.
În baza art. 862 C.pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani, conform art. 862 alin. 1 C.pen.
În baza art. 863 C.pen. s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și să respecte următoarele obligații, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova:
a) să se prezinte la datele fixate la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;
b) să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) sa comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență;
e) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare, în sensul de a participa la toate activitățile desfășurate de Serviciul de Probațiune în colaborare cu partenerii săi guvernamentali.
În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. 1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra dispozițiilor art. 864 alin. 2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și obligațiilor stabilite de instanța de judecată, de mai sus.
În baza art. 71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
În baza art.193, alin.6 C.pr.pen. raportat la art.274, alin.3 C.pr.civ., a obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de această parte.
În baza art. 191 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1.200 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – inculpat M. I. R., personal și asistat de avocat M. V., apărător ales din Baroul Prahova, lipsă fiind recurentul – parte civilă Ș. F., pentru care a răspuns avocat S. F., apărător ales din același barou și intimata – parte civilă S. Județean de Urgență Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat D. L., având cuvântul depune la dosar o cerere prin care solicită plata parțială a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului.
Avocat S. F. având cuvântul depune la dosar un număr de 3 fotografii și contractul de asistență juridică încheiat cu partea civilă și arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Avocat M. V., având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat S. F., având cuvântul pentru recurentul – parte civilă Ș. F., arată că acesta este nemulțumit de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, și apreciază că se impune aplicarea pedepsei maxime respectiv, aceea de 4 ani închisoare și cu aplic. art. 86/1 c.p., ca modalitate de executare.
Precizează că fotografiile depuse la dosar sunt la scurt timp după comiterea agresiunii, acesta a suferit o operație de scoatere a splinei și chiar dacă inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar partea civilă a fost de acord cu aplicarea art. 86/1 c.p., consideră că față de modalitatea comiterii faptei, rezultatul acțiunii sale, faptul că nu are antecedente penale, în mod corect trebuia să i se aplice o pedeapsă maximă pentru ca aceasta într-adevăr să-și atingă scopul.
Sub acest aspect, solicită instanței admiterea recursului declarat de partea civilă, casarea sentinței atacate, reindividualizarea pedepsei și aplicarea unei pedepse maxime cu aplic. art. 86/1 c.p.
Cel de al doilea motiv de recurs formulat de partea civilă privește cenzurarea cheltuielilor de judecată.
Precizează că în calitate de apărător ales a asigurat asistență juridică părții civile inclusiv la urmărirea penală, a redactat plângerea formulată și într-adevăr chitanța depusă la dosar este din 2012 din faza de urmărire penală și nu de cercetare judecătorească.
Apreciază că cererea sa privind acordarea cheltuielilor de judecată părții civile, respectiv, a onorariului de apărător ales, este întemeiată.
Solicită admiterea recursului declarat de partea civilă și sub acest aspect, casarea sentinței atacate și obligarea inculpatului și la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul solicitat la instanța de fond, inclusiv a cheltuielilor ocazionate în recurs.
Avocat M. V., având cuvântul pentru inculpatul M. I. R., solicită instanței respingerea recursului declarat de partea civilă ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate întrucât este legală și temeinică, pedeapsa aplicată acestuia fiind corect individualizată în raport cu probele administrate în cauză.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei arată că și aceasta a fost stabilită corect.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate părții civile, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că recursul declarat de partea civilă este întemeiat, atât în ceea ce privește latura penală cât și latura civilă, sens în care solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și majorarea pedepsei aplicate inculpatului cu aplic. art. 86/1 c.p., ca modalitate de executare a acesteia.
Consideră că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond având în vedere numărul zilelor de îngrijiri medicale, urmarea faptei sale, respectiv pierderea unui organ și anume splina.
Referitor la cheltuielile de judecată solicită instanței obligarea inculpatului la plata acestor conform chitanțelor aflate la dosarul cauzei.
Inculpatul M. I. R. având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită respingerea recursului declarat de partea civilă.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2155 din data de 25 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 182 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C.pr.pen., a condamnat pe inculpatul M. I.-R., fiul lui C. și F. –A., născut la data de 28.05.1992 în mun. Ploiești, jud. Prahova, cetățean român, fără antecedente penale, ultimul domiciliu cunoscut în mun. Ploiești, ., județul Prahova, C.N.P._, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă din 20.08.2012.
În baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, sub supraveghere.
În baza art. 862 C.pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani, conform art. 862 alin. 1 C.pen.
În baza art. 863 C.pen. s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și să respecte următoarele obligații, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova:
f) să se prezinte la datele fixate la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;
g) să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
h) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
i) sa comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență;
j) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare, în sensul de a participa la toate activitățile desfășurate de Serviciul de Probațiune în colaborare cu partenerii săi guvernamentali.
În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. 1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra dispozițiilor art. 864 alin. 2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și obligațiilor stabilite de instanța de judecată, de mai sus.
În baza art. 71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.pen.
În baza art.193, alin.6 C.pr.pen. raportat la art.274, alin.3 C.pr.civ., a obligat inculpatul la plata către partea vătămată a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de această parte.
În baza art. 191 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1.200 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti nr. 10.169/P/2012, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. I.-R., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. 1,2 Cod penal, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Ploiesti la data de 14.08.2013, sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de data de 20.08.2012, în jurul orelor 00.15, aflându-se pe ., inculpatul M. I.-R. i-a aplicat părții vătămate multiple lovituri în urma cărora aceasta a suferitleziuni traumatice grave, ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale, punându-i în pericol viața.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere și declarații parte vătămată Ș. F. (filele 14-18); Proces - verbal de cercetare la fața locului (filele 8-10); Proces - verbal de investigații (filele 11-12,13); Raport de expertiză medico-legală Ș. F. (fila 23); Proces - verbal de deplasare la S. Județean de Urgență Ploiești (fila 25); Planșă fotografică (filele 27 - 32); Declarații martor Pândele Râul C. (filele 41 - 43); Declarații martor C. R. (filele 28-30); Declarații martor G. F. - B. (filele 44 - 46); Declarații inculpat M. I.-R. (filele 33 - 38).
La termenul din data de 17.10.2013, instanța a pus în vedere inculpatului M. I.-R. prevederile art. 3201 C.proc.pen, acesta declarând că dorește urmarea acestei proceduri, recunoaște în totalitate faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza urmăririi penale pe care și le însușește, nu dorește administrarea altor probe cu excepția celor în circumstanțiere. Constatând îndeplinite condițiile impuse de textul legal, văzând și concluziile favorabile ale Ministerului Public și ale părții civile M. I. A., instanța a admis cererea inculpatului de parcurgere a procedurii simplificate instituită prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor în domeniul penal. Față de acestea, nu s-a mai procedat la cercetarea judecătorească.
În ceea ce privește probele noi, instanța a încuviințat inculpatului M. I.-R. proba cu înscrisuri în circumstanțiere, pe latura penală a cauzei.
Ministerul Public și celelalte părți nu au propus probe noi.
La solicitarea instanței, la dosarul cauzei s-a depus fișa de cazier judiciar a inculpatului M. I.-R..
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Situația de fapt:
In noaptea de 19/20.08.2012, în jurul orelor 00.00, partea vătămată Ș. F. se deplasa cu bicicleta pe .. Ploiești când s-a întâlnit cu un grup format din trei persoane, dintre acestea cu inculpatul Mânu I.-R. având neînțelegeri mai vechi. In momentul în care a vrut să treacă pe lângă pe lângă cei trei, partea vătămată Ș. F. a fost agresată de inculpat, care i-a aplicat multiple lovituri. Ca urmare a loviturilor primite partea vătămată a căzut de pe bicicletă și și-a pierdut cunoștința.
Văzând aceasta, inculpatul împreună cu prietenii săi au plecat, lăsând partea vătămată în stare de inconștiență.
Partea vătămată nu mai știe cum a ajuns acasă, iar aici, având dureri mari a sunat a salvare și a fost condusă la spital unde a primit îngrijiri de specialitate.
Situația de fapt mai sus descrisă reiese din declarațiile părții vătămate Ș. F., date pe parcursul urmăririi penale (f. filele 14-18 dup), care, în respectarea prevederilor art. 75 C.pr.pen., se coroborează cu faptele și împrejurările care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, dintre care, declarațiile martorilor Pândele Râul C., C. R., G. F. - B. actele medicale existente la dosarul de urmărire penală și raportul de expertiză medico-legal și cu declarațiile inculpatului M. I.-R..
Astfel, în cuprinsul declarațiilor sale, partea vătămată a arătat că în noaptea de 20.08.2012, în timp ce se deplasa cu bicicleta pe . un grup de trei persoane, dintre care i-a recunoscut pe unul ca fiind inculpatul M. R. și un anume R.. In momentul în care a ajuns în dreptul lor a fost lovit de inculpat, pierzându-si cunoștința în scurt timp. Când și-a recăpătat-o era pe asfalt și a văzut cum era lovit cu picioarele în abdomen, pierzându-și cunoștința din nou.
Declarația părții vătămate se coroborează și cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 733/20.08.2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ploiești din care rezultă că, numitul Ș. F. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri/planuri dure, pot data din 19.08.2012 și necesită pentru vindecare 35-40zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor în lipsa complicațiilor. Leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei.
Declarația părții vătămate nu se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție, ale cărui concluzii sunt contrazise de întreg materialul probator administrat în cauză.
Astfel, conform concluziilor polițiștilor partea vătămată ar fi suferit un accident de circulație. Polițiștii își întemeiau această convingere în special pe cele declarate verbal de N. A. M., care le-a spus ca în noaptea producerii evenimentului vorbea la telefon cu partea vătămată când la un moment dat a auzit o bufnitură și o voce feminină care 1-a întrebat dacă a pățit ceva.
Ipoteza accidentului rutier este puțin plauzibilă din mai multe motive. Dacă accidentul s-ar fi petrecut așa cum sugerează polițiștii în procesul verbal adică partea vătămată a fost acroșată din spate, aceasta nu ar fi avut cum să prevadă producerea accidentului și să-i spună prietenei sale să stea puțin. Un alt motiv care nu susține aceasta varianta este reprezentat de avariile pe care le prezenta bicicleta părții vătămate, respectiv faptul ca aceasta nu prezintă deformările specifice coliziunii cu autovehicul, precum roți deformate, ghidon îndoit, etc. ci doar urme de zgârieturi recente, care sugerează că partea vătămată a căzut cu bicicleta.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere că toate probele mai sus prezentate au fost întocmai însușite de inculpat prin cererea sa de urmare a procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen. și a declarației sale date în acest sens.
Încadrarea juridică:
În drept, fapta inculpatului M. I.-R. care la data de 20.08.2012, în jurul orelor 00.15, aflându-se pe ., i-a aplicat părții vătămate multiple lovituri în urma cărora aceasta a suferitleziuni traumatice grave, ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale, punându-i în pericol viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin 2 C.pen.
Astfel, din probele administrate în cursul urmării penale a rezultat că, prin fapta de lovire a părții vătămată, a fost realizat elementul material al infracțiunii de vătămare corporală gravă. De asemenea, coroborarea probelor mai sus enunțate a dovedit existența unei urmări imediate ce constă în leziunile corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, precum și raportul de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată.
Instanța a reținut astfel că infracțiunea de vătămare corporală gravă a fost săvârșită în formă agravată, întrucât în conformitate cu art. 182 alin 2 C.pen. constituie agravantă daca prin săvârșirea faptei a fost pusa in primejdie viata persoanei. Or, în cauză, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 733/20.08.2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ploiești rezultă că,, numitul Ș. F. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri/planuri dure, pot data din 19.08.2012 și necesită pentru vindecare 35 - 40zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor în lipsa complicațiilor. Leziunile traumatice au pus în primejdie viata victimei..,,,
În privința laturii subiective, inculpatul M. I.-R. a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală gravă cu praeterintenție. Astfel, praeterintenția (intenția depășită) există în cauză deoarece prin fapta sa inculpatul a urmărit producerea unui rezultat prevăzut de legea penală, constând în atingerea integrității corporale a părții vătămate, dar s-a produs un rezultat mai grav, pe care inculpatul nu l-a prevăzut, dar putea și trebuia să îl prevadă, respectiv, punerea in primejdie a vieții părții vătămate.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.
Individualizarea pedepsei și a modalității ei de executare:
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege (închisoarea de la 2 la 10 ani). De asemenea, instanța a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat au fost reduse cu o treime, devenind închisoarea de la 1 an și 4 luni la 6 ani și 6 luni). Gradul de pericol social al faptei comise este apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care ea s-a comis, urmările produse, precum și persoana și conduita inculpatului.
Astfel, instanța s-a raportat, pe de o parte la urmarea produsă, respectiv, nu doar numărul destul de mare de zile de îngrijiri medicale de care partea vătămată a avut nevoie, 35-40 de zile. De asemenea, instanța nu a putut face abstracție de conduita inculpatului, ulterioară săvârșirii faptei, așa cum ea a fost prezentată, toate imprimând faptei de vătămare corporală gravă un pericol social concret ridicat, astfel inculpatul a lăsat victima în stare de inconștiență, nu i-a acordat niciun ajutor.
În ceea ce privește circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, instanța a avut în vedere faptul că acesta a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii, fapt ce reiese atât din caracterizările depuse la dosar, cât și din inexistența vreunei condamnări în fișa sa de cazier judiciar sau a unei amenzi administrative, însă având în vedere modul de săvârșire a faptei nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante judiciare, ci vor fi avute în vedere la dozarea pedepsei.
Prin urmare, instanța a aplicat inculpatului M. I.-R. o pedeapsă cu închisoarea redusă în condițiile art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., și anume, o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin 2 C.pen., de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșită de inculpatul, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal, cu atât mai mult cu cât nici nu s-a făcut dovada în cauză că inculpatul ar avea calitatea de părinte, tutore/curator sau ar fi săvârșit fapta în exercițiul vreunei funcții sau profesii.
Prin urmare, în baza art. 71 alin. 2 C.pen., instanța a interzis în final inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C.pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și pe toată durata executării pedepsei principale aplicate.
Văzând că inculpatul în prezent este integrat din punct de vedere social, nu în ultimul rând, cuantumul pedepsei stabilite acesteia, de 2 ani închisoare, în speranța și că experiența acestui proces penal îl vor ajuta pe aceasta să conștientizeze importanța respectării legii și consecințele negative care intervin ca urmare a nesocotirii ei, în baza art. 861 C.pen., instanța a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 862 C.pen.
În baza art. 863 C.pen. s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere și să respecte următoarele obligații, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova:
a). - să se prezinte la datele fixate la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;
b).- să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c). - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d). - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență;
e). - să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare, în sensul de a participa la toate activitățile desfășurate de Serviciul de Probațiune în colaborare cu partenerii săi guvernamentali.
În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 alin. 1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni și asupra dispozițiilor art. 864 alin. 2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și obligațiilor stabilite de instanța de judecată, de mai sus.
În baza art. 71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a si b C.pen.
Cu privire la cheltuielile făcute în cursul procesului penal:
Potrivit art. 191 C.pr.pen. în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat […].
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare din faza urmăririi penale, 200 lei cheltuieli judiciare din faza judecății. Prin urmare, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește cheltuielile judiciare solicitate de partea vătămată, în cuantum de 2.850 lei conform chitanțelor nr.307/29.10.2013, respectiv 436/06.11.2013 judecătorul a reținut că potrivit art.193 alin.6 C.pr.pen., instanța stabilește obligația de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de părți potrivit legii civile.
Conform art.274 C.pr.civ., partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Se mai arată, în același text de lege, că instanța nu poate micșora unele dintre cheltuielile de judecată pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut, dar ea poate mări sau micșora onorariile avocaților ori de câte ori va constata să sunt prea mici sau prea mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită.
Față de acestea, judecătorul a apreciat că onorariul avocatului angajat de intimată, în cuantum de 2.850 lei, este exagerat în raport cu obiectul cauzei și cu munca îndeplinită, apărătorul fiind prezent la 2 termene de judecată, cauza neprezentând o complexitate deosebită.
În consecință, a obligat inculpatul numai la plata sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimată, obligație ce corespunde cheltuielilor efective necesare cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea civilă Ș. F., criticând-o sub două aspecte, respectiv al individualizării pedepsei cu referire directă la cuantumul redus al pedepsei aplicate inculpatului, și al cenzurării nejustificate a cheltuielilor judiciare acordate acestei părți.
În motivarea recursului se susține că partea civilă a suferit o operație de scoatere a splinei și chiar dacă inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar partea civilă a fost de acord cu aplicarea art. 86/1 c.p., consideră că față de modalitatea comiterii faptei, rezultatul acțiunii sale, faptul că nu are antecedente penale, în mod corect trebuia să i se aplice o pedeapsă maximă pentru ca aceasta într-adevăr să-și atingă scopul.
În motivarea celei de-a doua critici se arată că, partea civilă a beneficiat de asistență juridică prin intermediul apărătorului ales, inclusiv la urmărirea penală, care a redactat plângerea formulată și a asistat partea, una dintre chitanțele depuse fiind din 2012, din faza de urmărire penală și nu de la cercetare judecătorească.
Curtea, examinând hotărârea primei instanțe în raport de criticile invocate, pe baza actelor și lucrărilor dosarului dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.3856 alin.3 Cod procedură penală, constată că aceasta este afectată parțial de netemeinicie iar recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce succed:
Astfel, se constată că instanța de fond a realizat o analiză completă și o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, reținând în mod corect și complet situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii de către inculpatul M. I.-R., după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului.
În cauză, judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ca urmare a declarației date de inculpat de recunoaștere în totalitate a faptei reținute în actul de sesizare, declarații date conform dispozițiilor art. 3201 alin.2 Cod procedură penală, și în urma căreia inculpatul au beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform alineatului 7 al aceluiași articol.
Referitor la critica de netemeinicie privind greșita individualizare a pedepsei, formulată de partea civilă, Curtea relevă că hotărârea penală este supusă casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În acest sens, se reține că mecanismul de individualizare a pedepselor constă în stabilirea și aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită în funcție de gradul de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, și presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât și a celor favorabile inculpatului, precum și a tuturor celorlalte criterii stabilite de art.72 Cod penal.
Pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită trebuie în același timp individualizată pentru a răspunde principiului proporționalității în sensul unui raport echitabil și echilibrat între fapta comisă și răspunderea penală și a unei corecte, necesare și corespunzătoare adecvări a pedepsei la scopul legii penale, în condițiile prevăzute de art.52 Cod penal.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită cât și referitor la comportamentul infractorului care trebuie astfel să se convingă că nerespectarea legii presupune pedepsirea sa și să evite în viitor comiterea unor alte fapte antisociale.
Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic și legal, în contextul concret al cauzei, având în vedere situația de fapt reținută și datele care caracterizează persoana inculpatului, Curtea constată că pedeapsa aplicată acestuia prin hotărârea recurată este greșit individualizată, fiind acordată o semnificație prea mare poziției procesuale a inculpatului și a datelor ce circumstanțiază persoana sa, în detrimentul celorlalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, în special cel referitor la gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
Astfel, probele administrate în cursul procesului penal, însușite și necontestate de inculpat, relevă gradul ridicat de pericol social al faptei comise de acesta, evidențiat de maniera în care a acționat și de consecințele produse. Invocând presupuse neînțelegeri mai vechi cu partea vătămată, inculpatul a atacat-o prin surprindere pe partea vătămată, aplicându-i multiple lovituri, de o violență și intensitate deosebite, care i-au produs părții vătămate leziuni grave și au adus-o în stare de inconștiență și în situația de a nu se mai putea ridica de la pământ. Deși a văzut situația în care se afla partea vătămată, care suferise mai multe fracturi, unele cu deplasare( a se vedea raportul de expertiză medico-legală, fil.23 dos.u.p.), și a avea o rană deschisă care sângera (planșe foto de la fața locului, fil.28-32 dos.u.p.), inculpatul a abandonat-o, plecând împreună cu prietenii săi de la locul faptei. Partea vătămată a suferit leziuni (fractură cu deplasare 1/3 externă claviculă stânga; fractură antero-laterală orbita stânga; splenectomie, reducere deschisă și osteosinteză cu 2 brose K în paralel clavicula stângă), care au impus internare pe o perioadă de timp, cu intervenții chirurgicale, au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
Or, în prezența unor asemenea circumstanțe reale, care dovedesc nu doar un comportament de o deosebită violență, dar și indiferență față de integritatea corporală și chiar viața victimei, valori fundamentale apărate de legea penală, nu se poate justifica coborârea pedepsei până limita minimă prevăzută de lege, periculozitatea dovedită de inculpat prin săvârșirea acestei fapte impunând o adecvată proporționalizare a pedepsei.
Așadar, Curtea, considerând întemeiată prima critică a părții civile, apreciază că se impune reformarea hotărârii în sensul aplicării unei pedepse într-un cuantum corespunzător care să reflecte atât gravitatea faptei cât și periculozitatea inculpatului și în măsură să asigure realizarea funcțiilor și scopului pedepsei prev.de art.52 Cod penal.
De asemenea, în urma examinării actelor dosarului, Curtea apreciază întemeiată și cea de-a doua critică, fiind dovedit, cu cele două chitanțe depuse, că partea civilă a efectuat cheltuielile judiciare solicitate, pentru a beneficia de asistență juridică efectivă și calificată pe întreg parcursul procesului penal. Cenzurarea acestor cheltuieli, mai exact a onorariului apărătorului ales, pe considerentul că acesta nu a participat decât la două termene de judecată, este nejustificată și nu reflectă obiectivitatea actele dosarului, din care rezultă că apărătorul ales a redactat plângerea și a asistat efectiv partea civilă atât la urmărirea penală cât și la judecata în fond.
Prin urmare, față de toate considerentele ce preced, în temeiul art.38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de partea civilă Ș. F. împotriva sentinței penale nr. 2155 din data de 25 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o va casa în parte și, în rejudecare, va majora pedeapsa aplicată inculpatului M. I. R., în temeiul disp. art. 182 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 Cod proc. penală, de la 2 ani la 3 ani închisoare, va menține modalitatea de executare și va stabili un nou termen de încercare de 5 ani, conform art. 86/2 alin.1 Cod penal, va majora cuantumul cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat de instanța de fond în favoarea părții civile de la 1.500 lei la 2.850 lei, menținând în rest dispozițiile sentinței.
În baza art. 191 și art.193 Cod procedură penală, va obligă pe intimatul – inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu apărător ales în recurs și la plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu desemnat acestuia, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă Ș. F., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 2155 din data de 25 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o casează în latură penală și în rejudecare majorează pedeapsa aplicată inculpatului M. I. R., domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova, în temeiul disp. art. 182 alin.2 cod penal, cu aplicarea art. 320/1 Cod proc. penală, de la 2 ani la 3 ani închisoare.
Menține modalitatea de executare și stabilește termenul de încercare la 5 ani, conform art. 86/2 alin.1 Cod penal.
Majorează cuantumul cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat de instanța de fond în favoarea părții civile de la 1.500 lei la 2.850 lei.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă intimatul – inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu apărător ales în recurs și la plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu desemnat acestuia ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 ianuarie 2014.
Președinte, Judecători,
I. N. D. D. M. E. G.
Grefier,
M. E.
Red.DD
Tehnored.EM/DD
3 ex./14.02.2014
d.f. nr._ Judecătoria Ploiești
j.f. C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 892/2014. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 94/2014. Curtea... → |
|---|
