Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 841/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 841/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 1983/259/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 841
Ședința publică din data de 16.09 2014
Președinte - N. E.
Judecător - L. T.
Grefier - R. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA M. și inculpatul T. E. (fiul lui N. și M., născut la 12 aprilie 1984), în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.148/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria M., prin care s-au dispus următoarele:
1. În baza disp.art.32 NCP rap.la disp.art.228-229 alin.1lit.b și d NCP cu aplic.disp.art.41 NCP și cu aplic.disp.art.396 alin.10 NCPP, a fost condamnat inculpatul T. E., fiul lui N. și M., născut la data de 12.04.1984 în orașul Măcin, județul Tulcea, domiciliat în M., ..7, județul Prahova, studii 6 clase, necăsătorit, fără ocupație, recidivist, la 5 luni închisoare.
2. În baza disp.art.228-229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b NCP, cu aplic.disp.art.41 și 38 alin.1 NCP și cu aplic.disp.art.396 alin.10 NCPP, a fost condamnat același inculpat, la 1 an și 6 luni închisoare.
3. În baza disp.art.228-229 alin.1 lit. b și d NCP, cu aplic.disp.art.41 și 38 alin.1 NCP și cu aplic.disp.art.396 alin.10 NCPP, a fost condamnat același inculpat, la 10 luni închisoare.
În baza disp.art.39 lit.b NCP, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni și aplică un spor de 11 luni închisoare, pedeapsa finală pe care o va executa fiind de 2 ani și 5 luni închisoare.
S-a menținut măsura arestării inculpatului.
S-a aplicat inculpatului disp.art.65 și 66 lit.a și b NCP, cu excepția dreptului de a alege.
În baza disp.art.72 NCP, s-a computat din durata pedepsei finale de mai sus, durata arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 11.12.2013 și până la zi.
În baza disp.art.25 și 397 NCPP a fost obligat inculpatul la 300 lei către partea civilă . și la 1400 lei către partea civilă . de despăgubiri civile.În baza disp.art.112 NCP. S-a dispus confiscarea sumei de 150 lei de la inculpat.
În baza disp.art.274 NCPP a fost obligat inculpatul la 1025 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, cu titlu de onorariu apărător din oficiu, ce s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul T. E., personal, în stare de arest preventiv în Penitenciarul Mărgineni și asistat de avocat desemnat din oficiu D. Grațiela din Baroul Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/17.07.2014 aflată la fila 16 dosar, lipsind intimații părți civile . prin reprezentant legal C. G. și . persoana vătămată A. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Potrivit dispozițiilor art.356 alin.3 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul inculpat T. E., aflat în stare de arest preventiv.
Curtea pune în discuția părților problema încetării procesului penal prin împăcarea părților.
Avocat D. Grațiela având cuvântul pentru inculpatul T. E. arată că fapta săvârșită de inculpat s-a petrecut în anul 2013, a fost arestat în decembrie 2013 și consideră că fiind lipsă de procedură la mai multe termene se poate dispune încetarea procesului penal prin împăcarea părților.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul apreciază că se impune a se lua act de împăcarea părților întrucât în procedura camerei preliminare, persoana vătămată a depus declarație motivată aflată la fila 66 dosar fond, iar judecătorul fondului trebuia să țină seama și aibă în vedere această declarație.
Curtea, unește această excepție cu fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public și avocatul inculpatului T. E., având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, arată că sentința penală nr.148/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria M. este nelegală întrucât pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului este nelegală față de prevederile noului cod penal potrivit cu care, infracțiunea de furt calificat prev. de art.228-229 alin.1 lit.b se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Fiind vorba de tentativă, limitele de pedeapsă se reduc potrivit art.33 alin.2 Cod penal la jumătate. Făcând aplicarea prev. art.396 alin.10 Cod proc. penală, pedeapsa este de la 4 luni la 1 an și 8 luni închisoare.
Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, potrivit art.43 alin.5 Cod penal, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate, individualizarea făcându-se în intervalul 6 luni – 2 ani și 6 luni închisoare.
Pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului T. E. se situează sub aceste aspecte limite, fiind nelegală.
Consideră că și pedeapsa de 1 ani și 6 luni închisoare este nelegală întrucât, potrivit noului Cod penal pedeapsa pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.228-229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b Cod penal este de la 2 ani și 7 ani închisoare.
Făcând aplicarea prev.art.396 alin.10 Cod proc. penală de reducere cu o treime, pedeapsa este de la 1 an și 4 luni închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare. Majorând cu jumătate potrivit art.43 alin.5 Cod penal aceste limite, individualizarea se face în intervalul 2 ani la 7 ani, deci pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată de prima instanță este nelegală.
De asemenea, pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului este nelegală întrucât, potrivit noului cod penal, furtul calificat prev. de art.228-229 alin.1 lit.b, d Cod penal se pedepsește cu închisoarea de 1 la 5 ani și făcând aplicarea prev.art.396 alin.10 Cod proc. penală de reducere cu o treime, pedeapsa este de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare. Majorând aceste limite cu jumătate, individualizarea se face intervalul 1 an și 4 ani și 8 luni închisoare.
Față de pedeapsa finală de 2 ani și 5 luni închisoare în modalitatea stabilită de prima instanță este nelegală. Potrivit art.39 alin.1 lit.b Cod proc. penală, în caz de concurs de infracțiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Contrar acestor dispoziții, instanța de fond a stabilit sporul de 11 luni închisoare reprezentând o treime din suma tuturor pedepselor în loc din suma pedepselor de 5 luni și respectiv 10 luni închisoare.
În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate în vederea înlăturării aspectelor de nelegalitate.
Avocat D. Grațiela având cuvântul pentru inculpatul T. E. solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de parchet și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr.148/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria M., care a aplicat în mod corect pedepsele inculpatului având în vedere circumstanțele atenuante ale acestuia, faptul că are o familie închegată, 1 copil minor în întreținere și a făcut eforturi repararea prejudiciul cauzat.
Solicită să se dispună conform art.396 pct.6 lit.g Cod proc. penală încetarea procesului penal pentru faptele comise la data de 19/20.11.2013 și 8/9.12.2013 făcându-se dovada că a intervenit împăcarea cu persoana vătămată A. N. și N. M. care a avut gestiunea bunurilor sustrase părții civile .> Reprezentantul Parchetului avțând cuvântul pune concluzii de admitere în parte a apelului declarat de inculpatul T. E., în sensul de a se dispune încetarea procesului penal conform art.396 pct.6 lit.g Cod proc.penală rap.la art.231 alin.2 Cod penal, având în vedere c prin declarația depusă după finalizarea procedurii de cameră preliminară, persoana vătămată A. N. a precizat că înțelege să retragă plângerea prealabilă formulată pentru infracțiunea comisă în dauna acestuia la data de 19/20.11.2013.
Cererea privind încetarea procesului penal și pentru infracțiunea din 8/9.12.2013 urmează a fi respinsă deoarece deși legal citată partea civilă . SRL M., inclusiv prin reprezentantul legal M. V. care a formulat plângere penală, nu și-a precizat poziția procesuală conform noilor dispoziții procedurale penale intrat în vigoare la 01.02.2014, declarația autentificată făcută de martorul N. M. neproducând consecințe juridice, fiind făcută de o persoană fără calitate.
Apelantul-inculpat T. E., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că a recuperat prejudiciul, a recunoscut și regretat fapta comisă prin care a făcut o mare greșeală și să se înceteze măsura arestului preventiv.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
P. sentința penală nr.148/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria M., s-a dispus condamnarea inculpatului T. E., (fiul lui N. și M., născut la data de 12.04.1984 în orașul Măcin, județul Tulcea, domiciliat în M., ..7, județul Prahova, studii 6 clase, necăsătorit, fără ocupație, recidivist) în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, făcându-se aplicația disp. art.396 alin.10 NCPP, la pedepsele de:
- 5 luni închisoare pentru tentativă de furt calificat, prev. de art.32 rap.la disp.art.228-229 alin.1lit.b și d cu aplic.art.41 NCP, parte civilă . M.;
- 1 an și 6 luni închisoare pentru furt calificat, prev. de art.228-229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b NCP, cu aplic.disp.art.41 și 38 alin.1 NCP, persoană vătămată A. N..
- 10 luni închisoare pentru furt calificat, prev. de art.228-229 alin.1 lit. b și d cu aplic.art.41 și 38 alin.1 NCP, parte civilă . SRL M.;
În baza art.38 și art.39 lit.b NCP, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni, la care s-a adăugat un spor de 11 luni închisoare,urmând ca în final să execute 2 ani și 5 luni închisoare.
Conform art.65 NCP s-a aplicat și pedeapsa accesorie privind interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art.66 lit.a și b NCP, cu excepția dreptului de a alege.
S-a menținut starea de arest iar potrivit art.72 NCP s-a computat din durata pedepsei durata arestării preventive începând cu data de 11.12.2013 și până la zi.
În latură civilă, în baza art.25 și 397 NCPP a fost obligat inculpatul Turcă E. la plata despăgubirilor civile în smă de 300 lei către partea civilă . și la 1400 lei către partea civilă . SRL.
Totodată, s-a luat act că persoana vătămată A. N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, dispunându-se conform art.112 NCPP confiscarea sumei de 150 lei de la inculpat, în folosul statului..
În fine, inculpatul T. E. a fost obligat și la plata sumei de 1025 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, cu titlu de onorariu apărător din oficiu, ce s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Prahova.
Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpatul Turcă E., conform art.375 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de 19 mai 2014, în esență, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
P. Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria M. nr.553/P/2013 a fost trimis în judecată inculpatul T. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de furt calificat, prev. de art.20 rap. la art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit. g și i Cod Penal 1969, violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 Cod Penal 1969, furt calificat, prev. de art. 208 alin.1- art.209 alin.1 lit. g și i Cod Penal 1969 și furt calificat prev. de art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.e, g și i, toate cu aplic.art.37 lit. b și art.33 lit.a Cod Penal 1969, fapte comise în perioada 01/02.10. 2013 – 08/09.12.2013.
Efectuând propriul examen asupra probelor administraate în prima fază procesuală, s-a stabilit ca fiind dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă că acesta a comis faptele, astfel cum au fos descrise prin actul de trimitere în judecată, constând în aceea că:
1) În noaptea de 01/02.10.2013, prin efracție, inculpatul Turcă E. a încercat să pătrundă în magazinul părții civile . M., situat în piața orașului, având intenția de a sustrage bunuri, însă datorită declanșării sistemului de alarmă a fost nevoit să părăsească locul faptei, nefinalizându-se rezoluția infracțională.
În condițiile menționate, persoana juridică a suferit un prejudiciu în sumă de 400 de lei, reprezentând cheltuielile necesare pentru restabilirea situației imobilului respectiv, consecința distrugerilor folosite de inculpat, în modalitatea de operare.
2) Același inculpat, în noaptea de 19/20.11.2013,prin deschiderea porții de acces, și în timpul nopțiii, fără drept, a pătruns în curtea imobilului părții vătămate A. N., situată în orașul M., ., județul Prahova, iar prin forțarea ușii imobilului, și-a însușit două stații de amplificare, pe care ulterior le-a înstrăinat martorilor S. C. și Ș. I. T., martori de bună credință, obținând un beneficiu în sumă de 150 de lei.
3) În noaptea de 8/9.12.2013, prin spargerea geamului portierei stânga, inculpatul T. E. a pătruns în cabina autoutilitarei marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, parcată pe . orașul M., iar de la bordul acesteia a sustras un aparat de radio proprietatea părții civile .>
Prejudiciul produs a rămas nerecuperat, situație în care persoana juridică s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.400 lei. Urmare a intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală, la termenul de la data de 24.02.2014, cauza a fost trimisă, potrivit dispozițiilor Legii 255/2013 adoptată în aplicarea acestuia, în procedura de Camera Preliminară, iar prin Încheierea pronunțată la data de 24.04.2014, s-a constatat competența și legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor întocmite de organele de urmărire penală.
Ca urmare, conform art.346 NCPP, judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății.
Reluându-se cercetarea judecătorească în primă instanță, urmare cererii formulate de procurorul de ședință la termenul de la data de 28.04.2014 prin încheierea din 19.05.2014, apreciindu-se că sunt îndeplinite dispozițiile art.5 NCP privind aplicarea legii penale mai favorabile, conform art.386 din Noul Cod de procedură penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată activității infracționale prin actul de sesizare, în concurs de infracțiuni compus din tentativă la furt calificat, prev. de art.32 și urm., rap.la art.228-229 alin.1 lit.b și d din Noul Cod Penal, faptă din 01.10.2013, furt calificat prev. de art.228-229 alin.1 lit.b și d din Noul Cod Penal, faptă din furt calificat din 08.12.2013 și furt calificat prev. de art.228-229 alin.1 lit. d și alin.2 lit. b NCP, faptă din 19.11.2013, toate cu aplic. art.41 alin.1, art.38 și art.39 din același cod.
Având în vedere poziția procesuală neechivocă a inculpatului T. E. privind recunoașterea săvârșirii celor trei infracțiuni, rezultate în urma recalificării activității infracționale descrisă prin actul de sesizare, precum și concludența probatoriului administrat în etapa urmăririi penale, prima instanță a dispus condamnarea acestuia potrivit textelor de lege anterior menționate.
La individualizarea pedepselor, conform art.71 și urm. din Noul Cod Penal, s-a ținut seama de criteriile generale prevăzute de norma legală, respectiv de poziția procesuală de recunoaștere a săvârșirii faptelor penale, de cauza de reducere a limitelor speciale înscrise sub textele incriminatorii, prevăzută de art. 396 alin.10 rap. la art.375 Cod procedură penală, precum și de datele personale, el fiind recidivist, iar pe de altă parte și de faptul că nu a acoperit pagubele produse părților civile . și . SRL.
Ca urmare, s-a apreciat că scopul preventiv educativ și sancționator cerut de legea penală poate fi realizat prin stabilirea unor pedepse situate în apropierea limitei speciale rezultată din reducerea cu o treime a acelora prevăzute de disp. art.229 alin.1 și 2, respectiv art.32 NCP și care să fie executate în regim privativ de libertate.
D. consecință, s-a aplicat inculpatului, T. E. și pedeapsa accesorie prev. de art.65 și 66 lit. a și b din Noul Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege.
Constatându-se că acesta a fost judecat în stare de arest preventiv, iar temeiurile ce au determinat luarea măsurii nu s-au schimbat, în baza art.72 Noul Cod Penal s-a menținut starea de arest, computându-se din durata pedepsei rezultante, arestarea preventivă începând cu data de 11.12.2013 și până la zi.
În latură civilă, s-a constatat că în procesul penal au exercitat acțiunea civilă părțile civile . și . SRL, prin reprezentanții lor legali, iar față de împrejurarea că la urmărirea penală aceasta din urmă a oslicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile, iar până la rămânerea în pronunțare martorul N. M., nu a dovedit calitatea procesuală sau aceea de reprezentant legal al altei părți civile (eventual persoană juridică), s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile privind renunțarea la pretențiile solicitate inițial.
În consecință, constatându-se înturnite dispozițiile legii civile privind răpsunderea civilă delictuală pentru prejudicii produse prin infracțiuni, prima instanță a obligat inculpatul la plata sumelor de 1400 lei către partea civilă . de 300 lei către partea civilă ., cu titlu de despăgubiri civile.
Totodată, în baza disp.art.112 NCP s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale privind suma de 150 lei de la inculpat, reprezentând beneficiul obținut din vânzarea bunurilor sustrase persoanei vătămate A. N..
Împotriva acestei sentințe au declarat apeuri, în termenul legal, P. de pe L. Judecătoria M. și inculpatul T. E., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
P. calea de atac exercitată parchetul a susținut că pedepsele aplicate inculpatului T. E., pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni reținute în sarcină, sunt nelegale, cuantumul acestora situându-se sub limitele minime speciale prevăzute de textele incriminatorii determinate potrivit art.79 Cod penal privind aplicarea succesivă pentru aceeași faptă a dispozițiilor privitoare la tentativă, cazuri speciale de reducere (art.396 alin.10 rap.la art.375 NCPP), recidivă sau concurs.
Aceasta avându-se în vedere că toate faptele au fost comise în stare de recidivă după considerarea ca executată a pedepsei de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 125/2011 a Judecătoriei M. și pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare.
Ca urmare, s-a stabilit admiterea apelului, desființarea în parte în latură penală a sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâr, prin care, după descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani și 5 luni închisoare, să se majoreze cuantumul pedepselor componente, de la 5 luni închisoare la 6 luni închisoare pentru tentativă de furt calificat, prev. de art.32 rap. la art.228, art.229 alin.1 lit.b și d Cod penal; de la 10 luni închisoare la un an închisoare pentru furt calificat prev. de art.22/8 alin.1, art.229 alin.1 lit.b și d Cod penal și de la un an și 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare pentru furt calificat prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b Cod penal, respectiv la limita minimă rezultată prin aplicarea succesivă a dispozițiilor art.32 Cod penal, art.396 alin.10 Cod proc.penală și atr.43 alin.5 Cod penal, după care, conform art.39 alin.1 lit.b Cod penal să se aplice pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor stabilit de o treime din totalul celeilalte pedepse.
P. apelul declarat inculpatul T. E., sub un prim aspect a susținut că sentința primei instanțe este nelegală, deoarece, prin înscrisurile depuse, după . noului cod penal, respectiv la termenul din 18 august 2014 (când s-a dispus începerea judecății conform art.346 NCPP de judecătorul de cameră preliminară), s-a făcut dovada că între acesta și persoanele vătămate A. N. și al . SRL M., reprezentată prin numitul N. M., a intervenit împăcarea, astfel că potrivit art.231 alin.2 Cod penal este este înlăturată răspunderea penală în ce privește infracțiunile comise la datele de 19/20.11.2013 și 8/9.12.2013.
Al doilea motiv de reformare ivocat de apelantul inculpat vizează greșita individualizare a pedepselor, arătându-se că fașp de cele ce preced, datele personale (are o familie organizată în care există un copil minor), acceptarea judecății în procedura simplificată, eforturile depuse pentru acoperirea prejudiciului și durata de 9 luni arest preventiv, acestea sunt netemeinice atât ca întindere, cât și modalitate de executare.
În consecință, apelantul Turcă E. a solicitat desființarea în parte în latură penală a sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună încetarea procesului penal potrivit art.396 alin.6 rap.la art.16 alin.1 lit.g NCPP comb. cu art.231 NCP, pentru infracțiunile anterior menționate, iar în ce privește tentativa de furt calificat comisă la data de 01/02.10.2013, parte civilă . M., să se modifice pedeapsa, în sensul reducerii acesteia conform art.75 alin.2 Cod penal și să se constate că a fost deja executată.
Pentru susținerea motivelor de apel, apelantul inculpat a depus a depus și în fața instanței de control judiciar declarațiile făcute în fața notarului public, la datele de 30 aprilie 2014 și 31.03.2014 de către persoana vătămată A. N. și martorul N. M., gestionarul bunurilor sustrase din patrimoniul părții civile .>
Legal citată, inclusiv prin administratorul M. V., reprezentantul legal care a formulat plângerea penală, partea civilă . M. nu s-a prezentat la judecata apelului și nici nu a depus la dosar relații privind poziția procesuală, raportat la prev.art.231 Cod penal.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de apelanții P. de pe lângă Judecătoria M. și inculpatul T. E., precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 418 alin. 1 și art. 417 alin. 2 NCPP, rezultă că faptele, împrejurările săvârșirii și vinovăția s-au stabilit corect, găsindu-și corespondent în probele administrate la urmărirea penală, însușite de acesta în condițiile art. 396 alin. 10 raportat la art. 374 alin. 1 NCPP, ce au fost complet analizate și just aplicate.
S-au avut în vedere astfel procesul verbal de sesizare din oficiu și plângerile penale, declarațiile făcute de persoanele vătămate . M., A. N. și . reprezentant legal Muușat V., procesele verbale de cercetare a locului faptei și fotografiile judiciare anexate de organele de poliție, rapoartele de expertiză dactiloscopică întocmite de IPJ Prahova, Serviciul Criminalistică, declarațiile martorilor N. M., S. C. și Ș. I. T. și procesele verbale de ridicare-predare a bunurilor recuperate de la martorii cumpărători.
Din evaluarea acestor probe pertinente pentru identificarea autorilor sustragerilor de bunuri din patrimoniul privat, se constată ca fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, că în perioada octombrie – decembrie 2013, în trei rânduri, noaptea și prin efracție, de fiecare dată luând rezoluția infracțională separată, inculpatul T. E. a pătruns în magazinul părții civile . M. (01/02.10.2012), locuința persoanei vătămate A. N. și cabina autovehiculului Iveco nr._, aparținând părții civile . SRL M., în ultimele două situații, reușind să-și însușească două stații de amplificare și un aparat radio și cauzând un prejudiciu total estimat la circa 3000 lei.
S-a probat de asemenea, că în noaptea de 01/02.10.2013, hotărârea delictuoasă nu s-a finalizat, acesta fiind nevoit să părăsească imobilul mai înainte de a sustrage bunuri, în condițiile declansării sistemului de alarmă, prin modalitatea de operare, producând părții civile . M. un prejudiciu în sumă de 400 lei, reprezentând cheltuieli efectuate pentru înlăturarea distrugerilor imobilului.
Bunurile sustrase din patrimoniul părților civile A. N. și . M., ulterior au fost vândute sub valoare, unor persoane de bună credință, între acestea fiind identificați martorii S. C. și Ș. I. T., de la care a obținut un beneficiu în sumă de 150 lei.
Încadrarea juridică dată activității infracționale în concurs de infracțiuni compus din tentativă de furt calificat, prev. de art.32 rap. la art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit.b și d Cod penal, parte civilă . M., furt calificat prev. de art.228, 229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b Cod penal, persoană vătămată A. N. și furt calificat, prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b și d Cod penal, parte civilă . M., toate cu aplic.art.396 alin.10 Cod proc. penală și art.38 alin.1 Cod penal, este legală.
În mod corect s-a stabilit și faptul că cele trei infracțiuni au fost comise de inculpatul T. E., în stare de recidivă, prev. de art.41 Cod penal, deoarece din fișa de antecedente penale rezultă că, anterior a fost condamnat prin sentința penală nr.125/2011 a Judecătoriei M., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunile prev. de art.208,209 alin.1 lit.e și g Cod penal 1969 și art.86, art.89 din OUG nr.195/2002, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal deci, considerată ca executată dar pentru care nu se împlinise termenul de reabilitare până la data de 01/02 octombrie 2013, când a reluat ciclul infracțional.
Cât privește înlăturarea răspunderii penale, consecință a modificărilor aduse condițiilor exercitării acțiunii penale în cazul infracțiunilor de furt calificat, incriminate în dispozițiile art.228, art.229 alin.1 și 2 din Codul penal, intrat în vigoare la 01.02.2014, motivele de reformare invocate prin apelul exercitat de inculpatul T. E., se constată ca fiind în parte întemeiate.
Într-adevăr potrivit art.5 Cod penal, în cauzele în care de la data săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definitivă au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, inclusiv normele ce reglementează tragerea la răspundere penală.
Din coroborarea disp.art.231 alin.2, art.158 și art.159 alin.3 și 5 Cod penal în vigoare, se determină concluzia că în cazul infracțiunilor de furt calificat prev. de art.228, art.229 alin.1, alin.2 lit.b, răspunderea penală este înlăturată după începerea procesului penal, sub condiția ca împăcarea părților să fi intervenit până la citirea actului de sesizare a instanței, iar retragerea plângerii prealabile să se realizeze până la pronunțarea hotărârii definitive, pentru persoanele juridice, manifestarea de voință efectuându-se numai de către reprezentanții legali ai acestora.
Or, din actele procedurale instrumentate în faza de urmărire penală, rezultă că acțiunea penală a fost pusă în mișcare împotriva inculpaților T. E. la plângerea penală formulată de persoana vătămată A. N. pentru fapta din data de 19/20 noiembrie 2013 și, în dauna părții civile . SRL M., de către reprezentantul legal M. V. pentru aceea din 8/9 decembrie 2013.
Pe de altă parte, se constată și faptul că după . noului cod penal și dispunerea începerii judecății de către judecătorul de cameră preliminară la termenul din 19.08.2014, deci mai înaintea citirii actului de sesizare, la dosarul cauzei s-au depus declarații autentificate de notarul public prin care persoana vătămată A. N. a menționat că înțelege să retragă plângerea penală (nr.568/27.03.2014), iar martorul N. M., (șoferul care a avut în gestiune bunurile sustrase, proprietatea părții civile . SRL), a arătat că s-a împăcat cu inculpatul T. E., nemaiavând vreo pretenție împotriva acestuia (nr.1438/12.08.2014), situații confirmate de ultimul cu ocazia audierii în aceeași ședință de judecată.
Față de cele ce preced, cum dispozițiile penale ce reglementează tragerea la răspundere penală sunt în strictă interpretare, rezultă că nelegal, prima instanță prin sentința pronunțată a dispus condamnarea inculpatului T. E. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.228, 229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b Cod penal, comisă la data de 19/20.11.2013, atâta timp cât s-a dovedit că după trimiterea în judecată persoana vătămată A. N. a înțeles să retragă plângerea penală, manifestare de voință exprimată fără echivoc în fața unui notar public și, deci a intervenit o cauză de înlăturare a răspunderii penale, care potrivit art.16 alin.1 lit.g Cod proc. penală, împiedică continuarea procesului penal.
Motivul de reformare privind fapta comisă în dauna părții civile . SRL, nu este însă întemeiat.
Cum s-a detaliat în precedente, deși legal citată, inclusiv prin administratorul M. V., care în calitate de reprezentant legal a formulat plângere penală (fila 138, 173 dosar urmărire penală) și s-a constituit parte civilă cu suma de 1400 lei, persoana juridică-parte civilă nu a înțeles să se prezinte nici la prima instanță, nici în fața curții de apel, pentru exprimarea eventualei poziții procesuale, funcție de susținerile inculpatului-apelant.
Or, în atare situație, cum retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților, în cazul persoanelor juridice înlătură răspunderea penală, numai dacă manifestarea de voință s-a exprimat în mod echivoc de reprezentantul legal al acestora, corect s-a apreciat că declarațiile notariale depuse de martorul N. M. nu întrunesc exigențele disp.art.231 alin.2 rap.la art.159 Cod penal și nu pot atrage încetarea procesului penal conform art.16 alin.1 lit.g Cod proc. penală.
Critica privind individualizarea pedepselor aplicate la primul grad de jurisdicție ivocată prin apelul exercitat de parchet, este însă întemeiată.
Prima instanță era datoare să observe că determinarea pedepselor judiciare pentru fiecare dintre cele două infracțiuni deduse judecății este supusă regulilor menționate sub art.79 Cod penal ce guvernează modificarea limitelor minime și maxime speciale prevăzute de lege, atunci când pentru aceeași faptă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepselor înscrise sub textele incriminatorii, în concurs cu acelea de agravare a răspunderii penale.
Potrivit acestor dispoziții penale, care sunt de strictă interpretare, stabilindu-se că furtul calificat din 01/02 octombrie 2013 a rămas în faza de tentativă că inculpatul T. E. a recunoscut învinuirea conform art.375 Cod proc.penală, atât pentru aceste fapte cât și furtul calificat din 8/9 decembrie 2013, ambele infracțiuni au fost comise în stare de recidivă conform art.41 Cod penal, pedepsele judiciare trebuie determinate ca și cuantum, între limitele minime și maxime speciale menționate în textele incriminatorii, dar reclaculate succesiv prin aplicarea reducerii cu ½ conform art.32 Cod penal (tentativă), reducerii legale de o treime prev. de art.396 alin.10 și majorării de 1/2 prevăzut de art.43 alin.5 Cod penal, iar în final concursul de infracțiuni prev. de art.39 Cod penal.
Neprocedându-se astfel, rezultă că pedepsele de 5 luni închisoare și 10 luni închisoare s-au stabilit în alte limite decât cele legale, deoarece potrivit mecanismului anterior menționat acestea trebuiau determinate între limitele de 6 luni – 2 ani și 6 luni închisoare pentru tentativa de furt calificat prev. de art.32 rap. la art.228, 229 alin.1 lit.b și d Cod penal ( faptă consumată -1 la 5 ani închisoare; tentativă -6 luni la 2,6 ani închisoare; reducere cu o treime conform art.396 alin.10 Cod proc.penală – 4 luni la 1,8 ani închisoare; majorare cu ½ conform art.43 alin.5 Cod penal – 6 luni – 2,6 luni închisoare) .
Pentru furtul calificat prev. de art.228 alin.1, 229 alin.1 lit.b și d Cod penal, de asemenea pedeapsa legală trebuia determinată între un an și 4,8 ani închisoare, (pedeapsă faptă consumată 1-5 ani închisoare; reducere cu 1/3 conform art.396 alin.10 Cod proc.penală – 8 luni la 3,4 ani închisoare; majorare cu 1/2 conform art.43 alin.5 Cod penal – 1 an la 3,4 ani închisoare).
Rezultând așadar, că sunt aspectele analizate sentința primei instanțe este nelegală, se vor admite apelurile declarate de parchet și inculpatul T. E., procedându-se la desființarea acesteia în parte în latură penală pe fond, se va pronunța o nouă hotărâre conform art.421 pct.2 lit.a Cod proc.penală.
Rejudecându-se cauza, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 5 luni închisoare pentru tentativă de furt calificat prev. de art.32 rap. la art.228, art.229 alin.1 lit. b și d NCP, 1 an și 6 luni închisoare pentru furt calificat prev. de art.228, art.229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b NCP, precum și 10 luni închisoare pentru furt calificat prev. de art.228, art.229 alin.1 lit.b și d NCP, toate cu aplic.art.41 și art.38 alin.1 NCP comb. cu art.396 alin.10 NCP și sporul de 11 luni închisoare.
În baza art.396 alin.6 rap.la art.16 alin.1 lit.g NCPPP comb. cu art.159 NCP se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului T. E. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.228, art.229 alin.1 lit d și alin.2 lit.b cu aplic.art.41 NCP, faptă din 19/20.11.2013, prin retragerea plângerii prealabile de către persoana vătămată A. N..
Se va dispune de asemenea, majorarea pedepselor aplicate inculpatului T. E. de la 5 luni închisoare la 6 luni închisoare pentru tentativă de furt calificat prev. de art.32 rap. la art.228, art.229 alin.1 lit. b și d NCP, faptă din 01/02.10.2013 parte civilă . M. și de la 10 luni închisoare la 1 an închisoare pentru furt calificat prev. de art.228, art.229 alin.1 lit.b și d NCP, ambele cu aplic.art.41 și art.43 alin.5 NCP comb. cu art.396 alin.10 NCPP, faptă din 08/09.12.2013 parte civilă .>
În final, conform art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal se va aplica pedeapsa cea mai grea de un an închisoare la care se va adăuga un spor de 2 luni închisoare(reprezentând fracția de 1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare), urmând ca în final, inculpatul T. E. să execute pedeapsa rezultantă de un an și 2 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor, față de criteriile înscrise sub art. 74 NCP, se va avea în vedere că la stabilirea felului și cuantumului, instanțele judecătorești sunt obligate să țină seama în egală măsură de gravitatea infracțiunilor și periculozitatea infractorului, determinate de împrejurările și modul de operare, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de legea penală, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele sale penale, precum și conduita adoptată în cursul procesului penal.
Or, din materialul dosarului rezultă că deși are capacitatea de a munci, în lipsa unor venituri constante inculpatul T. E. își asigură existența prin sustragerea de bunuri, acesta este infractor de obicei pentru infracțiuni de furt, având în antecedente multiple condamnări și sancțiuni administrative, aplicate în minorat și în majorat, reluarea ciclului infracțional realizându-se la cira un an după ce pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.125/2011 a Judecătoriei M., a fost considerată executată, el având statut de recidivist conform art.43 alin.5 Cod penal.
Atari împrejurări de fapt și date personale formează convingerea că, chiar dacă prejudiciile produse avutului privat sunt relativ reduse, în concret, faptele prezintă gravitate ridicată, iar pericolul prezentat de inculpatul T. E. pentru siguranța publică impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea dozată în limitele prev. de art. 79 Cod penal, care să fie executată în regim privativ de libertate, el demonstrând perseverență de excepție la încălcarea legii penale dar și rezistență la măsurile de reeducare la care a fost supus până în prezent.
Întrucât nici la exercitarea controlului jurisdicțional nu se identifică temeiuri legale de natură a atrage atenuarea răspunderii penale conform art.75 alin.2 Cod penal, motivul de apel vizând reducerea pedepselor sub limita minimă specială, calculată conform art.79 Cod penal, se va respinge ca neîntemeiat.
Interesul public protejat de legea penală prevalează vulnerabilităților sociale invocate, care de altfel reprezintă riscuri asumate la încălcarea legii penale, iar recunoașterea învinuirii, este indiscutabil și consecința probelor științifice (urmele papilare prelevate de la locul faptei), administrate în cauză.
Concluzionând, restul dispozițiilor sentinței penale atacate se vor menține, apreciindu-se că sunt drepte și conforme legii.
Întrucât în prezenta cauză apelantul T. E. a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, conform art. 422 NCPP rap. la art. 72 NCP se va computa din durata pedepsei rezultante de executat reținerea și arestarea preventivă de la 11 decembrie 2013, la zi.
Având în vedere dispozițiile art. 275 alin. 2 lit. d NCPP ce reglementează suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cazul retragerii plângerii prealabile, se va dispune obligarea intimatului persoană vătămată A. N. la plata sumei de 75 lei cu acest titlu.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 rap. la art. 272 NCPP, ce reglementează plata cheltuielilor judiciare privind suportarea onorariilor pentru avocații desemnați din oficiu, în cazul inculpaților judecați în stare de arest preventiv,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA M. și inculpatul T. E. (fiul lui N. și M., născut la 12 aprilie 1984), în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.148/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria M., pe care o desființează în parte, în latură penală și rejudecând, pe fond, pronunță o nouă hotărâre, respectiv:
-descontopește pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 5 luni închisoare aplicată inculpatului T. E. în pedepsele componente de 5 luni închisoare pentru tentativă de furt calificat prev. de art.32 rap. la art.228, art.229 alin.1 lit. b și d NCP, de 1 an și 6 luni închisoare pentru furt calificat prev. de art.228, art.229 alin.1 lit.d și alin.2 lit.b NCP precum și 10 luni închisoare pentru furt calificat prev. de art.228, art.229 alin.1 lit.b și d NCP, toate cu aplic.art.41 și art.38 alin.1 NCP comb. cu art.396 alin.10 NCPP și sporul de 11 luni închisoare.
-în baza art.396 alin.6 rap.la art.16 alin.1 lit.g NCPP comb. cu art.158 NCP încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului T. E. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art.228, art.229 alin.1 lit d și alin.2 lit.b cu aplic.art.41 NCP, faptă din 19/20.11.2013, prin retragerea plângerii prealabile de către persoana vătămată A. N..
-majorează pedepsele aplicate inculpatului T. E. de la 5 luni închisoare la 6 luni închisoare pentru tentativă de furt calificat prev. de art.32 rap. la art.228, art.229 alin.1 lit. b și d NCP, faptă din 01/02.10.2013 parte civilă . M. și de la 10 luni închisoare la 1 an închisoare pentru furt calificat prev. de art.228, art.229 alin.1 lit.b și d NCP, ambele cu aplic.art.41 și art.43 alin.5 NCP comb. cu art.396 alin.10 NCPP, faptă din 08/09.12.2013 parte civilă . SRL M..
Conform art.38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b NCP, aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de 2 luni și 20 de zile, urmând ca în final, inculpatul T. E. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an 2 luni și 20 zile închisoare.
Compută din durata pedepsei arestarea preventivă începând cu data de 11.12.2013, la zi.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Obligă persoana vătămată intimată A. N. la plata sumei de
de 75 lei cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul T. E. din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.09. 2014.
Președinte, Judecător,
N. E. L. T.
Grefier,
R. V.
Red.NE ./Tehnored.RV / 2 ex./ 22.10.2014
Dosar fond -_ Judecătoria M.
Judecător fond – P. A.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 152/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 132/2014.... → |
|---|
