Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 152/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 152/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 1714/120/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 152
Ședința publică din data de 09 decembrie 2014
Președinte – M. V. T.
Grefier – G. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de condamnatul G. D., fiul lui N. și A., născut la data de 15.04.1976 în Găești, jud. Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul G. D., în stare de deținere, personal și asistat de avocat din oficiu Fridman R. din Baroul Prahova, potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Potrivit dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului din oficiu să ia legătura cu, condamnatul, aflată în stare de deținere.
Condamnatul G. D., având cuvântul, arată că menține cererea de revizuire formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită declinarea cauzei la Tribunalul Dâmbovița, în mod greșit aceasta fiind înaintată spre soluționare Curții de Apel Ploiești.
Avocat Fridman R., având cuvântul pentru condamnat, achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public.
Condamnatul G. D., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin sentința penală nr. 19 din data de 19.09.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art.50 Cod procedură penală rap. la art.458 teza a II-a Cod procedură penală și cu referire la art.44 din același cod, s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect revizuirea deciziei penale nr.93/08.05.2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr._, condamnat fiind G. D., fiul lui N. și A., născut la data de 15.04.1976 în Găești, jud. Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, în favoarea Curții de Apel Ploiești, județul Prahova.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu adresa nr. 467/III/6/2014 din 8.04.2014 înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ la data de 09.09.2014, P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a înaintat spre soluționare cererea formulată de către condamnatul G. D., fiul lui N. și A., născut la data de 15.04.1976 în Găești, jud. Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni.
Prin cererea formulată condamnatul G. D. a solicitat revizuirea sentinței penale pronunțată în dosarul nr._ prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În conformitate cu disp. art. 456 alin. 3 Cod procedură penală, s-a emis adresă către condamnat pentru a comunica, cazul de revizuire pe care înțelege să îl invoce în susținerea cererii și pentru a indica mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în dovedirea cazului de revizuire, sub sancțiunea aplicării disp. art.459 alin. 5 Cod procedură penală.
În vederea verificării admisibilității în principiu a cererii, în procedura prevăzută de art. 459 alin. 2 Cod procedură penală, s-a dispus potrivit disp. art. 459 alin. 1 Cod procedură penală, atașarea dosarului de fond.
În urma adresei emise către condamnat, din partea acestuia s-a formulat o cerere prin care își preciza cererea inițial formulată, susținând că solicită revizuirea deciziei penale nr. 93/8.05.2013 a Curții de Apel Ploiești, invocând cazul de revizuire prevăzut de disp. art. 453 alin. 1lit. e Cod procedură penală.
Odată cu cererea precizatoare au fost înaintate la dosar și copia deciziei penale nr.93/8.05.2013 pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ precum și copia sentinței penale nr.482/21.12.2012 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița.
În cauză au fost acordate mai multe termene în procedura prevăzută de art. 459 alin. 1 Cod procedură penală, în vederea atașării dosarului de fond, dosar aflat potrivit verificărilor efectuate la Î.C.C.J., dispoziție asupra căreia s-a revenit la termenul din 19.09.2014 când din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei competenței materiale în soluționarea cererii astfel cum a fost precizată.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că în prezent condamnatul G. D., fiul lui N. și A., născut la data de 15.04.1976 în Găești, jud. Dâmbovița, CNP_, se află în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 482/21.12.2012 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 93 din 8.05.2013 a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 360/30.01.2014 pronunțată de către I.C.C.J, pedeapsă pe care o execută în Penitenciarul Mărgineni.
Prin cererea cum a fost astfel precizată, condamnatul G. D., a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 93/8.05.2013 a Curții de Apel București, invocând cazul de revizuire prevăzut de disp. art. 453 alin. 1lit. e Cod procedură penală (când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia) .
În acest sens s-a susținut că prin sentința penală nr. 482/21.12.2012 a Tribunalului Dâmbovița a fost dispusă achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 alin.1 și art. 9 alin. 1 lit. c din legea nr. 241/2005, sentință reformată în apel, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr.93/8.05.2013 dispunând condamnarea acestuia pentru fiecare dintre infracțiunile mai sus menționate la pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare, respectiv 2 ani și 6 luni închisoare, stabilindu-se în urma contopirii executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a reținut că în conformitate cu disp. art. 458 alin. 1 teza a-II-a Cod procedură penală, când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, caz de revizuire indicat de către condamnat, competența se determină potrivit disp. art. 44 Cod procedură penală.
Astfel, potrivit acestor din urmă dispoziții legale, atunci când competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca, cauza, revine instanței superioare în grad.
Este adevărat că potrivit disp. art. 458 alin. 1 teza I – Cod procedură penală, competența în soluționarea cererii de revizuire este dată instanței care a judecat cauza în primă instanță, însă cum prin cererea formulată și ulterior precizată condamnatul a solicitat revizuirea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 1lit. e Cod procedură penală, dându-se eficiență disp. art. 458 alin. 1 teza a II-a Cod procedură penală rap. la art. 44 Cod procedură penală, s-a apreciat că în prezenta cauză, competența aparține Curții de Apel Ploiești, în conformitate cu disp. art.50 Cod procedură penală.
D. urmare, dosarul a fost acestei instanțe sub numărul mai sus menționat.
Curtea, analizându-și competența funcțională de soluționare a cauzei constată că aceasta nu îi aparține, întrucât Tribunalul Dâmbovița a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, care nu se referă la hotărâri judecătorești pronunțate în aceeași cauză, în grade de jurisdicție diferite (de exemplu fond și apel ca în cazul nostru).
De altfel, acest lucru se poate observa cu ușurință datorită sintagmei pe care legiuitorul o folosește și anume „definitive”, ceea ce nu ar putea fi cazul în situația interpretării, spunem noi, naive, pe care prima instanță a dat-o textului de lege.
În consecință, indiferent de ceea ce a susținut condamnatul-revizuent în calea sa extraordinară de atac, Tribunalul Dâmbovița avea obligația legală de a stabili el însuși regimul aplicabil cererii acestuia, care nu putea fi, conform art. 458 teza I Cod procedură penală, decât acela care atrage competența de soluționare chiar a sa.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 50 Cod procedură penală, va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de condamnatul G. D., fiul lui N. și A., născut la data de 15.04.1976 în Găești, jud. Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Va constată existența unui conflict negativ de competență și va înainta cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Având în vedere și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de condamnatul G. D., fiul lui N. și A., născut la data de 15.04.1976 în Găești, jud. Dâmbovița, CNP_, aflat în Penitenciarul Mărgineni, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Constată existența unui conflict negativ de competență și înaintează cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09 decembrie 2014.
Președinte,Grefier,
M. V. T. G. D.
Red. M.V.T.
Tehnored. G.D.
5 ex. / 19.12.2014
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 841/2014. Curtea de... → |
|---|
