Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 45/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 18300/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 45
Ședința publică din data de 7.02.2014
Președinte - S. P. B.
Judecător - T. L.
Grefier - I. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul F. I. împotriva sentinței penale nr. 2524/2.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care:
În baza art.87 al. 5 din O.U.G 195/2002 cu aplic.art. 3201 alin.7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul F. I. - fiul lui I. și G., născut la 31.05.1974 în județul Prahova, domiciliat în comuna Păulești. ., județul Prahova, angajat al Ministerului Apărării Naționale - ofițer în cadrul Centrului M. Județean Prahova, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii derefuz de recoltare a probelor biologice(faptă din data de 2/3.04.2009).
Cu aplic.art.71 și 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a Cod penal.
În baza art. 81 alin.2 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, termen de încercare conform art 82 Cod penal.
În baza art. 71 al.5 Cod penal s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 și 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat F. I. asistat de avocat E. N. din cadrul Baroului Prahova, cu împuternicirea avocațială nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Curtea având în vedere Hotărârea nr. 32 din 07 noiembrie 2013, modificată prin Hotărârea nr.34/13 decembrie 2013, adoptate de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești, privind reorganizarea activității Secției penale și pentru cauze cu minori și de familie în vederea punerii în aplicare a Noului Cod de procedură penală, aduce la cunoștința părților că dosarul a fost preluat din completul 3 APa, în prezentul completul 5APa, planificat în ședința de judecată de la acest termen.
Curtea în conformitate cu dispozițiile art.420 alin.4 Cod procedură penală, aduce la cunoștința apelantului inculpat dispozițiile legale privind dreptul de a fi audiat și în fața instanței de control judiciar și posibilitatea de a uza de dreptul la tăcere fără nici o consecință juridică.
Apelantul inculpat F. I. având personal cuvântul, după consultarea cu apărătorul ales susține că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.
Apărătorul apelantului inculpat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de dat explicații ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești, excepții de ridicat sau probe de administrat.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești, excepții de invocat sau probe de administrat, constată potrivit art. 387 Cod procedură penală apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea acestuia în conformitate cu prev. art.420 alin.6 Cod procedură penală.
Avocat E. N. pentru apelantul inculpat F. I. invocă, raportat la cuantumul pedepsei aplicate, incidența legii mai favorabile, respectiv a Noului cod penal și solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, în temeiul art. 386 alin.1 Cod procedură penală din art. 87 al. 5 din O.U.G 195/2002-pentru care pedeapsa prevăzută este cuprinsă între 2-7 ani închisoare, în art. 337 Cod penal-fapte corespunzătoare din legea nouă pentru care pedeapsa prevăzută de lege este cuprinsă între 1-5 ani închisoare.
Solicită instanței admiterea apelului potrivit art. 421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri în care să se aibă în vedere motivele de apel invocate constând în reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 76 alin.2 cu consecința reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă rezultând ca în final, după schimbarea încadrării juridice prin aplicarea disp. art. 396 alin.10 Cod procedură penală și reținerii circumstanțelor atenuante, limitele noi de pedeapsă să fie cuprinse între 5 luni și 10 zile - 2 ani 2 luni și 20 de zile, cu aplicarea art. 83 Cod penal, respectiv amânarea aplicării pedepsei, stabilirea unui termen de încercare de 2 ani conform art. 84 Cod penal și a măsurilor de supraveghere prev. de art. 85 alin.1 Cod penal. În ce privește pedeapsa accesorie reținută de prima instanță, lasă la aprecierea instanței, atât timp cât a invocat disp.art. 85 Cod penal.
În esență, în apelul declarat critică greșita omisiune de a reține circumstanțe personale în favoarea inculpatului care a avut o conduită bună în societate anterior săvârșirii infracțiunii, nu are antecedente penale, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală în final recunoscând și regretând infracțunea, provine dintr-o familie organizată, este căsătorit, are un copil minor, are studii superioare și este încadrat ca ofițer superior în cadrul UM_ Ploiești în funcția de Șef birou informare recrutare unde își îndeplinește cu profesionalism atribuțiile de serviciu.
Referitor la pericolul social al faptei, arată că inculpatul s-a urcat la volan pentru a parca mașina în altă zonă a străzii și nu a condus decât pe o distanță mică, pe o stradă lăturalnică la o oră târzie din noapte, astfel că gradul de pericol social este foarte redus.
Pentru aceste susțineri și dovedirea circumstanțelor personale a depus la dosar înscrisuri la filele 24-29 dosar fond.
Mai susține că potrivit rechizitoriului, inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest și în opinia sa acesta nici nu trebuia trimis în judecată.
Reiterează solicitarea aplicării art.83 Cod penal, respectiv amânarea aplicării pedepsei chiar și în situația în care instanța ar aprecia că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege: pedeapsa este situată sub limita de 2 ani și inculpatul nu a mai fost anterior condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, consideră apelul declarat de inculpat ca fiind fondat față de dispozițiile art. 5 Cod penal și pune concluzii de admitere a acestuia, schimbarea încadrării juridice a faptei potrivit art. 386 Cod procedură penală din art.87 al.5 din O.U.G 195/2002 în art.337 Cod penal și aplicarea legii mai favorabile în ce privește limita de pedeapsă ce ar trebui orientată sub minimul special legal având în vedere că acesta a recunoscut fapta.
În ce privește circumstanțele atenuante, consideră că nu se impune reținerea acestora, având în vedere conduita nesinceră și declarațiile contradictorii ale inculpatului și circumstanțele personale ale acestuia, mai ales că instanța de fond când a aplicat pedeapsa s-a orientat spre limita minimă specială ținând cont și de disp. art. 3201 Cod procedură penală anterior cărora nu li se poate acorda dublă valență.
Referitor la pedepsele accesorii se impune înlăturarea lor raportat la dispozițiile legii mai favorabile în conformitate cu art. 65 Cod penal.
Apelantul inculpat F. I. având ultimul cuvânt potrivit art. 389 Cod procedură penală, arată că nu a mai avut alte abateri, este încadrat ca ofițer superior în cadrul UM_ Ploiești, în funcția de Șef birou informare-recrutare unde își îndeplinește cu profesionalism atribuțiile de serviciu, iar decizia Curții îi va influența decisiv cariera profesională.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 2524/2.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-au hotărât următoarele:
În baza art.87 al. 5 din O.U.G 195/2002 cu aplic.art. 3201 alin.7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul F. I. -fiul lui I. și G., născut la 31.05.1974 în județul Prahova, domiciliat în comuna Păulești. ., județul Prahova angajat al Ministerului Apărării Naționale - ofițer în cadrul Centrului M. Județean Prahova, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice, (faptă din data de 2/3.04.2009).
Cu aplic. art.71 și 64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a Cod penal.
În baza art.81 alin.2 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, termen de încercare calculat conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 al.5 Cod penal s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de mai sus.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului, asupra disp.art.83 și 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
În baza art.191alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 305/P/2011 din 15.07.2013 întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și înregistrat pe rolul primei instanțe sub nr. 18._, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată la la data de 15.07..2013, inculpatul F. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, reținându-se în esență că în noaptea de 2/3.04.2009 în calitate de conducător al autoutilitarei Ford Transit înmatriculată sub nr.B-_, fiind oprit de organele de poliție pe . Ploiești, a refuzat recoltarea probelor biologice sau testarea aerului expirat. în vederea stabilirii alcoolemiei.
Pentru dovedirea situației de fapt, organul de urmărire penală a strâns următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare (f 5-8); procesul-verbal de prelevare și buletinul de examinare clinică, la Spitalul Județean de Urgență Ploiești, în copii (f 9. 10) și duplicat (f. 82, 83); talonul de testare etilotest (f. 11); rapoartele întocmite de lucrătorii de poliție {f. 32-38); declarațiile martorului ocular (f. 39-42, 112-113); declarații celorlalți martori (f. 43-48, 92, 93); declarațiile inculpatului (f. 49-52, 54, 75-79, 89, 90, 94. 118-l19, 127-128); fișa de cazier judiciar (f. 56); proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 129) .
La termenul de judecată din 19.11.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul F. I. a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei, astfel cum au fost reținută în actul de sesizare, și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art.3201Cod procedură penală iar, după ascultarea sa conform art.3201 alin.3 Cod procedură penală instanța a încuviințat soluționarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii vinovăției.
La dosar, a fost atașată fișa actualizată de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale dat fiind că inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura simplificata instanța de fond a reținut rezumativ că inculpatul F. I. a fost oprit de un echipaj de poliție din cadrul Secției de Poliție nr.4 Sud, în timp ce conducea autoutilitara marca Ford Tranzit înmatriculată sub nr.B-l27480, pe . Ploiești, din direcția București către Ploiești, constatându-se că emana halenă alcoolică.
Inculpatul a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de organele de politie motiv pentru care a fost condus de organele de poliție la Spitalul Județean de Urgență Ploiești pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul a acesta a refuzat recoltarea oricărei probe biologice,de sânge sau urină, împrejurare confirmată prin declarațiile date la procuror la 1.06.2009 (f 49-52), 11.04.2012 (f 89-90), 14.05.2012, 21.01.2013 deși inițial a negat fapta susținând că în noaptea de 2/3.04.2009 nu conducea autoutilitara Ford, ci încerca să o repare, ambalând motorul pe loc, fără a deplasa autovehiculul din locul în care era parcat (pe partea dreaptă, în direcția de mers București - centru) pe . locuinței.
Referitor la refuzul recoltării probelor biologice, în declarațiile sale inculpatul a declarat că din anul 2008, conform actelor medicale aflate la dosarul cauzei (f. 14-31), suferă de o afecțiune datorată fobiei de obiecte ascuțite, tăioase, seringi și ace iar în noaptea de 2/3.04.2009, la Spitalul Județean nu i s-a solicitat recoltarea urinei pentru stabilirea alcoolemiei.
Ulterior însă inculpatul F. I. a revenit asupra declarațiilor sale și a recunoscut și regretat fapta reținută în sarcina sa, cu motivarea că de obicei nu consumă băuturi alcoolice, drept pentru care în noaptea de 2/3.04.2009, starea de ebrietate în care se afla l-a cuprins rapid și a avut reacții pe care nu le avea de obicei și că îi este frică de ace.
Judecătoria a înlăturat apărările inculpatului referitoare la ,,fobia de obiecte ascuțite,, în condițiile în care „a refuzat prelevarea probelor de orice fel”adică sânge sau urină, așa cum rezultă din procesul-verbal de prelevare de probe biologice și buletinul de examinare clinică (f. 9, 10 dosar urm.pen.).
În drept, prima instanță a stabilit că fapta inculpatului F. I., care în noaptea de 2/3.04.2009 în calitate de conducător al autoutilitarei Ford Transit înmatriculată sub nr. B-_, fiind oprit de către organele de poliție pe . Ploiești, a refuzat recoltarea probelor biologice sau testarea aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește, atât sub aspectul obiectiv, cât și sub aspectul subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere scopul pedepsei conform art.52 Cod penal și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 Cod penal: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.195/2002 reduse cu o treime conform art.3201, alin.7 Cod procedură penală, gradul de pericol social, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a stabilit că aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare a cărei suspendare să fie suspendată condiționat este de natură să asigure reeducarea sa.
În temeiul art.71 alin.2 cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a-II-a, și b din același cod ca pedeapsă accesorie iar în conformitate cu art.71 alin.5 cod penal, a suspendat și executarea acestei pedepse accesorii.
Potrivit art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului, asupra disp.art.83 și 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni înăuntrul termenului de încercare iar în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs inculpatul F. I.(fila 5) pe care nu l-a motivat.
Ulterior, în ședința dezbaterilor inculpatul a achiesat la recalificarea căii de atac exercitate, potrivit incidenței dispozițiilor art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013 ca fiind apel și a depus în scris motivele acestuia (filele 13-15).
Astfel apelantul a susținut că legea penală nouă adică codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014 este lege mai favorabilă și drept urmare se impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 în art.337 cod penal, la care trebuie adăugate prevederile art.374 alin.7 cod pr.pen., referitoare la beneficiul reducerii cu o treime a pedepsei datorită recunoașterii vinovăției, așa încât noile limite de pedeapsă sunt cuprinse între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare.
Apelantul a mai susținut că se impune recunoașterea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev.de art.75 alin.2 lit.b cod penal constând în lipsa antecedentelor penale, atitudinea sa înainte și după comiterea faptei, nivelul studiilor și profesia actuală și care ar atrage reducerea cu încă o treime a limitelor de pedeapsă, noul minim special devenind 5 luni și 10 zile închisoare iar noul maxim special fiind de 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare.
În fine, apelantul a solicitat reindividualizarea pedepsei atât în sensul reducerii acesteia către minimul special de 5 luni și 10 zile închisoare cât și al amânării aplicării acesteia, conform art.83-85 cod penal.
Curtea, verificând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză dar și sub toate aspectele de fapt și de drept astfel cum impune art.417(2) cod pr.pen.,constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Situația de fapt pe baza căreia instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului și a pronunțat condamnarea acestuia este cea prezentată în actul de inculpare și constă în esență în aceea că în noaptea de 2/3 aprilie 2009 în jurul orei 0.30 inculpatul F. I. a fost depistat de organele poliției în trafic, conducând autoutilitara marca Ford Tranzit cu nr.de înmatriculare B-_ pe . Ploiești și pentru că emana halenă alcoolică a fost condus la Spitalul de Urgență Ploiești în vederea recoltării probelor biologice pentru a i se stabili alcoolemia.
Inculpatul a refuzat atât la fața locului, la momentul depistării sale, testarea cu aparatul etilotest cât și la unitatea spitalicească, recoltarea oricăror probe (de sânge sau urină) iar după semnarea actelor întocmite de medicul examinator, la ieșirea din spital și în afara incintei acestuia, a cerut personal testarea cu fiola etilotest, care a indicat, după suflare, valoarea de 1,00 mg/l, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmite de organul judiciar(fila 6 dosar urm.pen).
Fapta, recunoscută finalmente de inculpat în fața judecătorului fondului, cu consecința aplicării beneficiului reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, conform art.3201 alin.7 cod pr.pen., a fost inițial contestată prin declarațiile parțial sincere ale inculpatului însă rezultă fără putință de tăgadă din probele administrate în cursul urmăririi penale și însușite de inculpat prin declarația de recunoaștere a vinovăției(fila 21 dosar fond).
Declanșând controlul judiciar prin declararea recursului(devenit apel prin efectul dispozițiilor art.10 alin.2 din Legea nr.255/2013) inculpatul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile reprezentată de noul cod penal și reindividualizarea sancțiunii aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante personale precum și schimbarea regimului de executare prin amânarea executării pedepsei conform dispozițiilor art.83-85 din noua lege.
Sub un prim aspect, Curtea constată că prezenta cauză intră sub incidența dispozițiilor art.5 din codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014, potrivit cărora în situația în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Acest caz de aplicare obligatorie a legii penale mai favorabile presupune ca fapta penală stabilită după legea veche ca fiind infracțiune să fie incriminată și în legea nouă cu același conținut, chiar dacă denumirea sau încadrarea juridică este diferită, după care în raport de compararea limitelor pedepselor din cele două legi, să se stabilească care constituie legea mai blândă și în sfârșit să se individualizeze pedeapsa în raport de situația concretă referitoare la persoana inculpatului, împrejurările efective în care infracțiunea a fost comisă precum și prin compararea celorlalte instituții de drept penal aplicabile în cauză și care funcționează independent și separat de stabilirea limitelor de pedeapsă.
În cauza de față infracțiunea comisă de inculpat, aceea de refuz de recoltare a probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei își avea reglementarea legală, la data comiterii ei, în dispozițiile art. 87 al. 5 din O.U.G 195/2002 –modif. și corespunde actualmente dispozițiilor art.337 cod penal(iar nu art.377 cum dintr-o eroare de tehnoredactare s-a înscris în minuta deciziei de față, ulterior îndreptată) are denumirea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice și spre deosebire de limitele pedepse prevăzute în vechea reglementare, cuprinse între 2-7 ani închisoare, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Sub aspectul limitelor pedepsei, legea nouă este mai favorabilă și drept urmare, Curtea va admite apelul declarat de inculpat în conformitate cu dispozițiile art.421 pct.2 lit.a cod pr.pen., va desființa în parte sentința apelată și pronunțând o nouă hotărâre în temeiul art. 386 alin.1 Cod procedură penală, constatând incidența art.5 Cod penal va schimba încadrarea juridică a faptei din art. 87 al. 5 din O.U.G 195/2002 cu aplic.art. 3201 alin.7 Cod proc. penală anterior în art. 337 Cod penal rap.la art.396 alin.10 Cod procedură penală-deoarece judecata s-a făcut în procedură simplificată pe baza recunoașterii inculpatului, așa încât noile limite speciale ale pedepsei sunt cuprinse între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare.
Reindividualizând pedeapsa între aceste limite speciale Curtea consideră că nu se impune coborârea ei sub limita minimă de mai sus prin efectul unor circumstanțe cu caracter atenuant pe care apelantul le-a invocat în favoarea sa prin apelul de față, fiindcă pe de o parte, atitudinea anterioară, nivelul studiilor și profesia acestuia, constituirea unei familii organizate, lipsa antecedentelor penale constituie elemente ce caracterizează generic orice persoană cu un comportament civic, social și etic firesc, care cunoaște și respectă legea și normele de conviețuire socială, iar pe de alta pretinsa conduită de colaborare cu organele judiciare și regretul manifestat după săvârșirea infracțiunii nu se confirmă în condițiile în care declarațiile succesive date pe parcursul urmăririi penale pun în evidență atitudinea sa nesinceră(filele 49-52,89-90 dos.urm.pen).
D. consecință, constatând că nu sunt incidente nici prevederile art.74 lit.a și c din legea veche nici cele ale art.75 alin.2 lit.b din noul cod penal, astfel cum au fost invocate de apelant(fila 14) deoarece acestea din urmă privesc fapta iar nu făptuitorul, Curtea va reduce pedeapsa aplicată de instanța fondului până la minimul special rezultat ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, așa cum s-a arătat în cele ce preced, considerându-l ca fiind îndestulător față de starea de pericol creată și lipsa unor consecințe efective ca urmare a nerespectării regulilor de circulație rutieră.
În același timp, ca efect al constatării că legea nouă este mai favorabilă apelantului-inculpat, potrivit art.15(1) din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal, se va menține suspendarea condiționată a executării pedepsei hotărâtă de instanța fondului, instituție autonomă care analizată separat este mai favorabilă decât cea a amânării executării pedepsei, cerută de apelant prin apelul de față fiindcă nu prevede și manifestarea acordului infractorului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității(art.83 alin.1 lit.c) însă va fi modificat termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 8 luni, calculat față de pedeapsa redusă prin decizia de față, conform art.82 cod penal anterior.
În egală măsură, în conformitate cu dispozițiile art.12(1) din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal, care prevede că pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca fiind legea mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, Curtea va înlătura pedeapsa accesorie a drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal anterior cu excepția dreptului de a alege, precum și disp. art. 71 alin.5 din același cod, aplicate prin hotărârea instanței de fond fiindcă în noua reglementare, regimul pedepselor accesorii este condiționat de cel al aplicării pedepsei complementare conform art.65 alin.1 cod penal, ceea ce nu este cazul.
Vor fi menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, conform art.275(3) cod pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul F. I. - fiul lui I. și G., născut la 31.05.1974 în județul Prahova, domiciliat în comuna Păulești, ., județul Prahova, împotriva sentinței penale nr. 2524/2.12.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Desființează în parte sentința și pronunțând o nouă hotărâre în temeiul art. 386 alin.1 Cod procedură penală cu aplicarea art.5 Cod penal schimbă încadrarea juridică a faptei din art. 87 al. 5 din O.U.G 195/2002 cu aplic. art. 3201 alin.7 Cod proc. penală anterior în art. 337 Cod penal rap.la art.396 alin.10 Cod procedură penală și reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 1 an și 6 luni închisoare la 8 luni închisoare.
Înlătură pedeapsa accesorie a drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal anterior cu excepția dreptului de a alege, precum și disp. art. 71 alin.5 din același cod.
Menține suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 15 alin.1 din Legea 187/2012 și modifică termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 8 luni.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 50 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7.02.2014.
Președinte, Judecător,
S. P. B. T. L.
Grefier,
I. A.
Red. SPB.
2 ex./25.02.2014
Dosar fond nr._ Judecătoria Ploiești
Judec. fond C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1008/2014. Curtea... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 35/2014. Curtea de... → |
|---|
