Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 126/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 126/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 1067/105/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 126
Ședința publică din data de 24 aprilie 2014
Președinte – M. V. T.
Grefier – M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. S. din cadrul
D.I.I.C.O.T. - S. Teritorial Ploiești
…….
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnata C. GAROFIȚA, fiica lui V. și A., născută la 30.05.1989 în București, C.N.P._, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 267 din data de 20 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 6 C.penal s-a admis contestația formulată de condamnata și în baza art. 6 alin. 6 Noul Cod penal, s-a redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor pev. de art. 64 lit. a,b,d,e C.penal, aplicată prin s.p. nr. 542/18.06.2012 a Tribunalului București Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr. 978/20.03.2013 a I.C.C.J., de la 10 ani, la 5 ani. Prin aceiași sentință s-a constatat că nu se impune reducerea și a pedepsei principale aplicate și au fost menținute în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționate anterior.
S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 939/21.03.2013 emis de Tribunalul București Secția I Penală și emiterea unui nou mandat de executare.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea - condamnată C. Garofița, în stare de deținere, personal și asistată de apărător desemnat din oficiu N. M., din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, nr._/2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art.89 alin.2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul din oficiu al contestatoarei - condamnate C. Garofița aflată în stare de deținere a luat legătura cu acesta.
Apărătorul contestatoarei - condamnate și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de dat explicații ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești, excepții de ridicat sau probe de administrat.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri noi, excepții de invocat sau probe de administrat, constată potrivit art. 387 Cod procedură penală contestația în stare de judecată și potrivit art. 4251 cod proc. pen. rap.la art.23 din Legea 255/2013 modificată prin OUG 116/2013 acordă cuvântul pentru dezbaterea acesteia.
Avocat N. M. având cuvântul pentru contestatoarea - condamnată C. Garofița, solicită admiterea contestației desființarea în parte a soluției pronunțată de instanța de fond, în sensul reducerii pedepselor principale aplicate condamnatei pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. 1,2,3, din Legea 678/2001 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal și pentru infracțiunea prev. de art. 8 rap. la art. 2 lit. b pct. 12 din Legea 39/2003, la limita de 1/3.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea contestației, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică. Pedepsele aplicate condamnatei pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. 1,2,3, din Legea 678/2001 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, aceasta este în prezent incriminată de dispozițiile art. 211 C.penal, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată în mod concret condamnatei, de 8 ani închisoare, nu depășește maximul special de 10 ani închisoare, iar în privința infracțiunii prev. de art. 8 rap. la art. 2 lit. b pct. 12 din Legea 39/2003, aceasta este incriminată în dispozițiile art. 367 C.penal, pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată în mod concret condamnatei, de 4 ani închisoare, nu depășește maximul special de 5 ani închisoare, prin urmare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 1 C.penal.
Contestatoarea - condamnată C. Garofița având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin sentința penală nr.267 din data de 20 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis contestația formulată de condamnata C. GAROFIȚA, fiica lui V. și A., născută la 30.05.1989 în București, C.N.P._, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, prin care în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 6 C.penal și în baza art. 6 alin. 6 Noul Cod penal, s-a redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor pev. de art. 64 lit. a,b,d,e C.penal, aplicată prin s.p. nr. 542/18.06.2012 a Tribunalului București Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr. 978/20.03.2013 a I.C.C.J., de la 10 ani, la 5 ani. Prin aceiași sentință s-a constatat că nu se impune reducerea și a pedepsei principale aplicate și au fost menținute în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționate anterior.
S-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 939/21.03.2013 emis de Tribunalul București Secția I Penală și emiterea unui nou mandat de executare.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.02.2014 și înregistrată sub numărul_, condamnata C. Garofița, a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună aplicarea legii penale mai favorabile.
În vederea soluționării cauzei s-a depus la dosar copia M.E.P.I. nr. 939/2013 emis de Tribunalul București Secția I Penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin s.p. nr. 542/18.06.2012 a Tribunalului București Secția I Penală, definitivă prin d.p. nr. 978/20.03.2013 a I.C.C.J., s-a aplicat condamnatei C. Garofița pedeapsa de 4 ani închisoare în baza art. 8 rap. la art. 2 lit. b pct. 12 din Legea 39/2003 și art. 3201 C.p.p. și pedeapsa de 8 ani închisoare în baza art. 13 alin. 1,2,3, din Legea 678/2001 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal și art. 3201 C.p.p. De asemenea s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,d,e C.penal, pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit.a, 34 lit. b s-a dispus executarea de către condamnată a pedepsei celei mai grele, de 8 ani închisoare, iar în baza art. 35 C.penal executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,d,e C.penal, pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În baza sentinței menționate a fost emis M.E.P.I. nr.939/2013 din 21.03.2013.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Potrivit alineatului 6 al aceluiași articol, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau a măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța a avut în vedere definiția noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, care potrivit dispozițiilor art. 187 C.penal reprezintă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prin urmare, nu pot au putut fi avute în vedere instituții precum tentativa, circumstanțele atenuante sau agravante, reducerea pedepsei în cazul judecății potrivit art. 3201 C.p.p. sau alte cauze de majorare sau reducere a pedepsei.
S-a făcut o corespondență între textele legale care au incriminat fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi s-au comparat limitele de pedeapsă.
Instanța de fond a mai constatat că, spre deosebire de art. 5 din Noul Cod penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, și care face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art. 6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Aplicând principiile enunțate la cauza de față, instanța de fond a constatat că în privința infracțiunii prev. de art. 8 rap. la art. 2 lit. b pct. 12 din Legea 39/2003, aceasta este incriminată în dispozițiile art. 367 C.penal, pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată în mod concret condamnatei, de 4 ani închisoare, nu depășește maximul special de 5 ani închisoare, prin urmare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 1 C.penal.
În privința infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. 1,2,3, din Legea 678/2001 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, aceasta este în prezent incriminată de dispozițiile art. 211 C.penal, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată în mod concret condamnatei, de 8 ani închisoare, nu depășește maximul special de 10 ani închisoare, prin urmare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 1 C.penal.
În privința pedepsei complementare însă, s-a observat că aceasta depășește maximul duratei pentru care în prezent poate fi luată, văzând dispozițiile art. 66 Noul Cod penal, potrivit cărora pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, a unui sau mai multora dintre drepturile prevăzute de lege.
Prin urmare, în privința condamnatei au fost incidente dispozițiile alineatului 6 al articolului 6, citate anterior, instanța de fond admițând contestația formulată numai sub acest aspect.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație condamnata C. Garofița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul menținerii pedepselor principale ce i-au fost aplicate și pe care le execută în prezent.
Curtea, examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 4251 Cod proc. pen., constată că prezenta contestație este nefondată.
În acest sens, se constată că Tribunalul Prahova a aplicat corect prevederile art. 6 Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
Nu se susțin legal criticile aduse de contestatoarea condamnată, singura modificare operabilă în ceea ce o privește, după apariția noului pachet de legi, în materie penală fiind aceea prevăzută de art. 6 alin.6 Cod penal, pe care de altfel, instanța de fond a și dispus-o.
Față de cele astfel reținute, Curtea în baza art. 425/1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., va respinge contestația ca nefondată.
Având în vedere și dispozițiile art. 275 alin.2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnata C. GAROFIȚA, fiica lui V. și A., născută la 30.05.1989 în București, C.N.P._, în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, împotriva sentinței penale nr. 267 din data de 20 martie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă contestatoarea la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Prahova.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 aprilie 2014.
Președinte,
M. V. T.
Grefier,
M. P.
Red.T.M.V.
Tehn.grefier P.M.
5 ex/ 12 .05.2014
d.f.. nr._ Tribunal Prahova
j.f.. S. A. C.
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
| ← Cerere de transfer de procedură în materie penală. Legea... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 107/2014. Curtea de... → |
|---|
