Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 220/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 6972/315/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 220
Ședința din camera de consiliu din data de 17 martie 2014
Președinte – L. C.
Judecător – G. D.
Grefier – E. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind examinarea admisibilității în principiu a contestației în anulare formulată de partea responsabilă civilmente ., cu sediul în comuna Nucet, ., prin reprezentantul Topalogu Ahmed A., cu privire la decizia penală nr.1324/04.10.2013 a Curții de Apel Ploiești, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul J. A. C., cu domiciliul în municipiul Târgoviște, ., ., ., partea responsabilă civilmente ., cu sediul în comuna Nucet, . și partea civilă V. R. M., domiciliat în ., județul Dâmbovița și f.f.l. în ., împotriva sentinței penale nr.370 din data de 14 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 11 iunie 2013.
Procedura este legal îndeplinită, cauza soluționându-se fără citarea părților, conform art.431 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează atașarea dosarului de fond nr._ 12, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare exercitată de partea responsabilă civilmente, ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.431 alin.2 Cod proc. penală, iar contestatoarea nu a depus niciun fel de dovadă în sprijinul cererii formulate.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.370/14 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște a fost condamnat inculpatul J. A. C. la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.37 alin.3 din Legea nr.319/2006 cu aplic. art.63 cod penal și art.184 alin.2,4 cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.b cod penal și art.3201 cod procedură penală.
În temeiul disp. art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal.
Conform art.81-82 și art.71 alin.5 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni. S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate în situația în care acesta va săvârși cu intenție o nouă infracțiune.
În latură civilă, în baza art.346 rap. la art.14 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., la plata următoarelor sume de bani: 7.000 lei despăgubiri materiale pentru partea civilă V. R. M.; 15.000 euro în echivalent lei la momentul plătii, cu titlu de daune morale către partea civilă V. R. M.; 300 lei lunar, cu titlu de prestație periodică până la încetarea stării de nevoie, către partea civilă V. R. M.; 3023,3 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București; 9494 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Târgoviște.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște nr.7249/P/2010, înregistrat sub nr._ 02, a fost trimis în judecată inculpatul J. A. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.37 alin.3 din Legea nr.319/2006 și art.184 alin 2, 4 cod penal, cu aplic. art.33 lit.b Cod penal, reținându-se că, în calitate de administrator la . Nucet pe de o parte, nu a luat măsurile legale de instructaj privind sănătatea și securitatea în muncă și astfel a creat un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă, iar pe de altă parte, ca urmare a aceleiași activități, la data de 18.06.2010 s-a produs vătămarea corporală a numitului V. R. M..
Situația de fapt a fost stabilită prin următoarele mijloace de probă: declarații parte vătămată, declarații martori I. I., I. M. D., A. M., T. M., declarații inculpat; proces - verbal de cercetare la fața locului și planșe foto; raport de expertiză medico - legală nr.433/V/29.09.2011, fișa postului, procură, contract individual de muncă, proces verbal de cercetare, foaie colectivă de prezență, copie decizie asupra capacității de muncă, fișă UPU Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, copie formular pentru înregistrarea accidentului de muncă, adrese, procese – verbale, fișă cazier judiciar, cereri probatorii, notă de constatare a evenimentului din 28.06.2010, schița locului accidentului, certificat constatator încheiere nr.6941/27.12.2006, regulament de ordine interioară, copie instruire introductiv generală, fișe post, buletin nr.622, copie anexă nr.30 – 3671/2 din 9.09.2009, copie . – evaluare de risc a locului de muncă, proces – verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Prin cererea depusă la dosar la termenul din 16.10.2012, partea vătămată V. R. M. s-a constituit parte civilă cu următoarele sume: 3000 lei despăgubiri materiale, constând în cheltuieli pentru drumurile efectuate la București pentru consult și tratament, medicamente,_ euro pentru protezare, 50.000 euro daune morale.
S-au mai depus la dosar, următoarele înscrisuri: adresă nr._/5.11.2012 emisă de Spitalul Județean de Urgență Târgoviște privind constituirea ca parte civilă cu suma de 9494 lei reprezentând cheltuieli cu îngrijirea medicală, adresă nr._/15.11.2012 emisă de Spitalul Clinic de Urgență București – Floreasca, privind constituirea ca parte civilă cu suma de 3023,3 lei reprezentând cheltuieli pentru spitalizarea părții vătămate, cerere completatoare formulată de partea civilă V. R. M. prin care se solicită obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei prestații periodice în cuantum de 400 lei lunar începând cu data producerii accidentului de muncă, copie cupon pensie V. R. M., copie carnet muncă, fișă cazier judiciar nr._/1.04.2013, copie scrisoare medicală J. A. C., copie minută sentință penală nr.141/8.04.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
La termenul de judecată din 12.03.2013 inculpatul J. A. C. a solicitat judecarea sa în conformitate cu dispozițiile art.3201 Cod procedură penală, arătând că recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și își însușește materialul de urmărire penală. La același termen de judecată a avut loc și audierea părții vătămate V. R. M. care a precizat cererea de constituire ca parte civilă.
La solicitarea părții civile a fost admisă proba cu doi martori, în dovedirea pretențiilor civile fiind audiați martorii A. M. și I. C. C..
Totodată, a fost admisă cererea inculpatului privind audierea unui martor pe latură civilă, în acest sens fiind audiată martora B. G. M..
Instanța de fond a respins cererea formulată de apărătorul părții vătămate privind avizarea raportului medico - legal întocmit în cursul urmăririi penale de către Comisia Superioară de Avizare și Control a actelor medico - legale, apreciind că nu există contradicții în concluziile raportului de expertiză medico - legală.
Potrivit disp. art.3201 alin.2 și 4 cod procedură penală, s-a reținut că judecata poate avea loc numai în baza probelor efectuate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra acest termen de judecată și instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală și al instanței, prin prisma declarațiilor inculpatului și textului de lege menționat mai sus, instanța de fond a reținut că, la data de 13.12.2010, P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște a înregistrat dosarul penal privind pe inculpatul J. A. C. care, în calitate de administrator la . Nucet, pe de o parte, nu a luat măsurile legale de instructaj privind sănătatea și securitatea în muncă și astfel a creat un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă, iar pe de altă parte, ca urmare a aceleiași activități a inculpatului, la 18.06.2010 s-a produs vătămarea corporală a părții vătămate V. R. M..
Cercetările au survenit ca urmare a accidentului de muncă din 18.06.2010, ora 16.55, produs pe raza comunei Nucet, la sediul . Nucet, când partea vătămată V. R. M., angajat la . Nucet, cu ocazia desfășurării unei activități de fasonare a lemnului, la circular, din neatenție și-a introdus mâna stângă în lama circularului, rezultând astfel leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale, în condițiile unei evoluții favorabile.
Partea vătămată V. R. M. a rămas cu o infirmitate fizică permanentă prin amputația palmei stângi.
Cercetările efectuate de ITM Dâmbovița au indicat că partea vătămată V. R. M. este angajat la . Nucet din 10.06.2010 ca lucrător. Partea vătămată primea sarcini din partea inculpatului J. A. C., astfel că la 14.06.2010, părții vătămate i s-a solicitat să lucreze împreună cu I. M. la tăierea unor scânduri. În vederea desfășurării sarcinii partea vătămată trebuia să se plaseze în spatele circularului panglică pentru a primi scândura tăiată de I. M. D..
La 18.06.2010, partea vătămată, în executarea aceleiași sarcini, s-a deplasat în apropierea circularului panglică cu intenția de a poziționa scândura lângă limitatorul care asigura tăierea scândurii la dimensiunea dorită. În aceste condiții, partea vătămată s-a dezechilibrat și a introdus mâna stângă în pânza fierăstrăului.
Urmările accidentului de muncă au fost: diagnostic clinic - lipsă prin amputație 1/3 distanță antebraț stâng; diagnostic funcțional - deficiență de manipulare medie; capacitate de muncă - gradul 3 de invaliditate.
Cu privire la cauza producerii accidentului, inspectorii de muncă au stabilit că aceasta s-a datorat angajatorului, care nu a asigurat informarea părții vătămate anterior angajării asupra riscurilor și a măsurilor ce trebuie respectate la locul de muncă.
S-au încălcat în acest mod dispozițiile art.13 lit.h din Legea nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, care prevede că „în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum și asupra măsurilor de prevenire și de protecție necesare".
Printre cauzele care au concurat la producerea accidentului inspectorii de muncă au stabilit că acestea se datorează tot culpei angajatorului care nu a asigurat părții vătămate o instruire suficientă și adecvată, astfel că a fost încălcată procedura stabilită de Norma Metodologică de aplicare a Legii nr.319/2006, referitoare la instruirea la angajare - art.74 art.81 alin.1, 2 și 3. Inspectorii de muncă au mai stabilit că angajatorul părții vătămate nu a acordat acesteia echipamentul individual de protecție, nu a asigurat supravegherea sa medicală, nu a prezentat autorizația ce-i permitea să efectueze activități de prelucrare a lemnului, nu a stabilit pentru partea vătămată atribuții și responsabilități în domeniul securității muncii. În urma analizei aspectelor mai sus arătate s-a stabilit că angajatorul părții vătămate este răspunzător de producerea accidentului de muncă.
Instanța de fond a mai reținut că la data de 25.06.2010 a fost încheiat contractul de prestării servicii între . Nucet și . SRL, ce are ca obiect prestarea de către . SRL în favoarea . Nucet a serviciilor în domeniul securității și sănătății în muncă.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul J. A. C., în baza procurii autentificate cu nr.191 din 01.02.2007, a fost împuternicit de numitul Topalogu Ahmet A., cetățean turc, să administreze . Nucet.
În cadrul . Nucet, inculpatul J. A. C. i-a fost întocmită fișa postului din care rezultă că acesta are ca obligație instruirea personalului din subordine cu privire la securitatea și sănătatea în muncă.
De asemenea, inculpatul J. A. C. avea ca atribuții prin fișa postului să asigure repartizarea sarcinilor de producție în funcție de pregătirea fiecărui subordonat, să supravegheze aplicarea instrucțiunilor în domeniul securității și sănătății în muncă și să nu permită subordonaților să lucreze fără echipament de protecție.
Din fișa postului întocmită pentru partea vătămată V. R. M. rezultă că acesta se subordonează administratorului. Din analiza fișei postului părții vătămate rezultă că aceasta nu avea atribuții în ceea ce privește manipularea materialului lemnos la circularul panglică ce asigura secționarea lemnului.
Fișa postului nu cuprinde semnătura părții vătămate și data întocmirii acesteia, însă partea vătămată a declarat că inculpatul i-a arătat această fișă a postului.
Între inculpatul J. A. C. și partea vătămată V. R. M. nu a fost întocmit un proces-verbal de instruire sau fișa cu protecția muncii.
Inculpatul J. A. C. a declarat că, în calitate de administrator al . Nucet, cunoștea faptul că are obligația de a instrui personalul din subordine cu privire la securitatea și sănătatea în muncă.
În continuare inculpatul a arătat că partea vătămată a lucrat cu intermitențe la . Nucet, odată în anul 2008, când i s-a efectuat instruirea corespunzătoare cu privire la normele de securitate și sănătate în muncă și a doua oară în anul 2010 când i s-a întocmit și contract de muncă.
La momentul la care partea vătămată a reînceput activitatea la . Nucet, respectiv 14.06.2010, inculpatul J. A. C. i-a trasat ca sarcină să efectueze activități de curățenie în hala unde se prelucrează materialul lemnos.
Din declarația inculpatului a rezultat că, la 15.06.2010, partea vătămată V. R. M. avea ca sarcină să îl sprijine pe martorul I. M. D., în activitatea acestuia de prelucrare a materialului lemnos la circularul de tip panglică.
Rolul părții vătămate era acela ca din spatele circularului să tragă scândura după ce aceasta trecea de circular. Inculpatul a declarat că nu i-a predat părții vătămate echipament de protecție, haine de lucru, iar în ceea ce privește instruirea cu privire la normele de securitate și sănătate în muncă i-au fost aduse la cunoștință părții vătămate verbal, fără ca în cauză să fie întocmit un înscris.
În ziua în care partea vătămată V. R. M. a suferit vătămările mai sus arătate inculpatul J. A. C. se afla în hala de producție, însă nu a asistat la momentul producerii accidentului. Inculpatul a declarat că nu avea cunoștință că are obligația să anunțe ITM Dâmbovița cu privire la producerea accidentului.
Partea vătămată V. R. M. a declarat că a semnat contractul de muncă cu . Nucet, ulterior producerii accidentului de muncă, la 20.06.2010, în timp ce se afla la spital în municipiului București. Contractul de muncă a fost semnat la cererea inculpatului J. A. C., care i-a spus părții vătămate că în situația în care nu va semna contractul de muncă nu va beneficia de asigurare medicală.
Cu privire la persoana care i-a trasat sarcini de serviciu părții vătămate, aceasta a declarat că unicul asociat al . Nucet, Topalogu Ahmet-A., i-a indicat că urmează să lucreze la circular, împreună cu martorul I. M. D.. În situația în care Topalogu Ahmet A. nu dispunea cu privire la activitățile ce trebuiau efectuate de lucrători, inculpatul J. A. C. era cel care stabilea sarcinile pentru fiecare angajat.
Partea vătămată a declarat că nu i s-au adus la cunoștință, la momentul în care a început activitatea la . Nucet, activitățile pe care le desfășura și nici nu i s-a făcut o instruire cu privire la normele de sănătate și securitate în muncă pe care trebuie să le respecte. De asemenea, a declarat că la . Nucet nu a beneficiat de echipament de protecție. De la începutul desfășurării activității în cadrul . Nucet, partea vătămată s-a ocupat de sprijinirea martorului I. M. D. ce debita material lemnos la utilajul unde s-a produs accidentul.
Accidentul s-a produs ca urmare a alunecării părții vătămate din cauza acumulării în jurul utilajului a resturilor de material lemnos ce rezulta în urma debitării lemnului. Partea vătămată a declarat că nu a semnat fișa postului, însă aceasta i-a fost prezentată de inculpatul J. A. C.. Martorul I. M. D. a declarat că personal a fost instruit de către inculpatul J. A. C. cu privire la normele de sănătate și securitate în muncă și a semnat și o fișă de protecție a muncii.
De asemenea a fost audiat în calitate de martor numitul I. I. care a declarat că personal a fost instruit de către inculpatul J. A. C. cu privire la normele de sănătate și securitate în muncă și a semnat și o fișă de protecție a muncii.
Martorul I. I. a declarat că nu cunoaște dacă inculpatul J. A. C. a realizat instructajul părții vătămate V. R. M. privind sănătatea și securitatea în muncă.
Fiind audiat în calitate de martor, numitul T. M. a declarat că personal a fost instruit de către inculpatul J. A. C. cu privire la normele de sănătate și securitate în muncă și a semnat și într-un caiet cu privire la efectuarea acestei activități.
A mai declarat că nu cunoaște dacă inculpatul J. A. C. a realizat instructajul părții vătămate V. R. M. privind sănătatea și securitatea în muncă, însă, în perioada cât partea vătămată a lucrat la . Nucet, inculpatul J. A. C. nu i-a dat explicații părții vătămate sau martorului cu privire la modul în care trebuia să-și desfășoare activitatea la utilajul de debitat material lemnos.
Cu privire la partea vătămată V. R. M., martorii I. M. D., I. I. și T. M. au confirmat producerea accidentului.
Martora A. M. a declarat că, ulterior producerii accidentului, la domiciliul său a venit Topalogu Ahmet A., care i-a spus că partea vătămată se află la spital și i-a cerut să nu depună plângere cu privire la incidentul ce a avut loc.
Martora a declarat că inculpatul J. A. C. i-a dat suma de aproximativ 900 - 1000 lei pentru spitalizarea părții vătămate V. R. M..
În cauză s-a realizat o activitate de reconstituire a modului în care s-a produs accidentul - în condiții de siguranță.
Prima instanță a reținut că probatoriul administrat a confirmat că inculpatul J. A. C., în calitate de administrator la . Nucet, pe de-o parte, nu a luat măsurile legale de instructaj privind sănătatea și securitatea în muncă și astfel a creat un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă, iar pe de altă parte, ca urmare a aceleiași activități a inculpatului, la data de 18.06.2010 s-a produs vătămarea corporală a numitului V. R. M..
Astfel, s-a reținut că faptele inculpatului J. A. C. care, în calitate de administrator la . Nucet, pe de-o parte, nu a luat măsurile legale de instructaj privind sănătatea și securitatea în muncă și astfel a creat un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă, iar pe de altă parte, ca urmare a aceleiași activității a învinuitului, la 18.06.2010 s-a produs vătămarea corporală a numitului V. R. M., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.37 alin.3 din Legea nr.319/2006 și art.184 alin.2 și 4 cod penal cu aplic. art.33 lit.b cod penal. Sub aspectul laturii obiective, elementul material ale celor două infracțiuni s-a realizat prin inacțiune, respectiv învinuitul nu a luat măsurile legale de instructaj privind sănătatea și securitatea în muncă.
Urmările imediate ale inacțiunii inculpatului au constat, pe de-o parte, în vătămarea corporală a părții vătămate V. R. M., care în urma accidentului de muncă din 18.06.2010 a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale, în condițiile unei evoluții favorabile, și a rămas cu o infirmitate fizică permanentă prin amputația palmei stângi, iar pe de altă parte prin crearea unui pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă.
Potrivit art.5 lit.1 din Legea nr.319/2006, constituie pericol grav și iminent de accidentare situația concretă, reală și actuală căreia îi lipsește doar prilejul declanșator pentru a produce un accident în orice moment. Raportat la situația de fapt arătată, prin atitudinea inculpatului J. A. C. de a nu a luat măsurile legale de instructaj privind sănătatea și securitatea în muncă, prevăzute de normele în vigoare, s-a creat un pericol grav și iminent de accidentare. Legătura de cauzalitate, a fost stabilită în urma întregului probatoriu administrat.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul acomis fapta din culpă, în sensul art.19 alin.1 pct.2 lit.a cod penal, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.
Forma de vinovăție rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.
În cauză sunt incidente dispozițiile referitoare la concursul ideal de infracțiuni, prin inacțiunea inculpatului, raportat la urmările pe care le-a produs această atitudine.
Instanța de fond a mai reținut că în sensul reținerii concursului între infracțiunile prev. de art.37 alin.3 din Legea nr.319/2006 și art.184 alin.2 și 4 cod penal este și practica judiciară, relevantă în acest sens fiind decizia nr.1413/2004 a Curții de Apel C..
În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.14 cod procedură penală, constatând că în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât inculpatul J. A. C. a săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită ce a cauzat un prejudiciu (vătămarea corporală a părții vătămate V. R. M., care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45 – 50 zile de îngrijiri medicale, rămânând cu o infirmitate fizică permanentă prin amputația palmei stângi).
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu 3000 lei despăgubiri materiale;_ euro c/val. proteză;_ euro daune morale; 400 lei lunar prestație periodică.
Conform declarației martorei A. M., parte vătămată a fost spitalizată aproximativ 6 zile, iar după externare timp de două luni a mers pentru control de două ori pe săptămână, fiecare deplasare costând aproximativ 150 lei. Ulterior, timp de 4 luni, controalele au fost efectuate o dată pe săptămână. Martora a menționat că partea vătămată nu mai poate să muncească, unele din treburile gospodărești fiind efectuate de persoane plătite cu sume cuprinse între 5 lei și 50 lei pe zi. Costul medicamentelor a fost apreciat de martoră la 100 lei. Aceasta a menționat că partea civilă a primit suma de 800 sau 900 lei despăgubiri de la inculpat, precum și doi paleți cu lemne pentru încălzirea locuinței, în valoare de 400 lei.
Martorul I. C. C. a confirmat împrejurarea că partea civilă s-a deplasat la spital la București pentru îngrijiri medicale, făcând aproximativ opt – zece deplasări, fiecare dintre acestea costând 100 – 150 lei . De asemenea, a arătat că timp de 4 luni a efectuat tratament ce a costat 300-400 lei. Și în prezent partea civilă se află sub îngrijire medicală, însă martorul nu a putut să evalueze costurile. Cunoaște însă că partea civilă nu mai poate să muncească și angajează în acest scop diferite persoane, pe care le plătește cu aproximativ 50 lei pentru ziua de muncă. Mai cunoaște că vătămarea produsă părții civile a afectat-o psihic pe aceasta. În prezent partea civilă beneficiază de pensie și este ajutat financiar de familia soției.
Martora B. G. M. este angajată a societății și a cunoscut că inculpatul a plătit părții civile sume cuprinse între 500 și 2000 lei la momentul internării și externării, a cumpărat medicamente, iar în timpul iernii a dat acesteia lemne pentru încălzirea locuinței. Un transport de lemne a fost apreciat de martoră la 500 lei, iar partea civilă a primit două transporturi. De asemenea, aceasta a mai primit produse de panificație de la brutăria societății, precum și diverse sume de bani (20 lei, 30 lei) de la inculpat. Martora a asistat la unele din aceste momente, iar despre alte plăți a aflat de la inculpat.
Conform copiei cuponului de pensie depus la dosarul cauzei, partea vătămată V. R. M. beneficiază de o pensie lunară de 350 lei, iar în conformitate cu copia carnetului de muncă, salariul de bază al acestuia la nivelul lunii iunie 2010, era de 750 lei. Vătămarea suferită de partea vătămată și amputarea palmei stângi au creat acesteia și un prejudiciu moral care nu poate fi evaluat pe baza unui mercurial economic, neavând o valoare bănească, însă o despăgubire a părții vătămate se impune în raport de suferința fizică și psihică ce a fost cauzată acesteia.
În același sens, au fost avute în vedere de către instanța de fond recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra, care a subliniat între altele că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a oferi o compensare victimei în raport de traumele fizice și psihice, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea părții vătămate la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării produse.
Întinderea daunelor morale s-a apreciat astfel în raport cu gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate, pentru ca suma acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție acordată victimei pentru prejudiciul patrimonial încercat fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză (CSJ – Dec. nr. 631/7.02.2003). Prin urmare, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata următoarelor sume de bani: 7000 lei despăgubiri materiale pentru partea civilă V. R. M.;_ euro în echivalent lei la momentul plății, cu titlu de daune morale către partea civilă V. R. M.; 300 lei lunar cu titlu de prestație periodică începând cu data producerii evenimentului, 18.06.2010, până la încetarea stării de nevoie către aceeași parte civilă; 3023,3 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București – Floreasca; 9494 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Târgoviște.
Împotriva sentinței penale nr.370/14 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște au declarat recurs în termen legal inculpatul J. A. C., partea civilă V. R. M. și partea responsabilă civilmente ., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeincie.
Partea civilă V. R. M. a susținut în motivele de recurs că s-a constituit parte civilă în cadrul dosarului penal atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond până la citirea actului de sesizare, solicitând suma de 3000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu drumurile la București pentru consult, tratament și medicamente, precum și suma de 150.000 euro pentru protezare și 50.000 euro daune morale, precum și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei prestații periodice în cuantum de 400 lei lunar de la momentul producerii accidentului. A susținut că a dovedit cuantumul prejudiciului pretins prin depunerea la dosar a cărții de muncă și a cuponului de pensie, astfel că este criticabilă sentința primei instanțe, care a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 300 lei prestație periodică în loc de 400 lei așa cum s-a solicitat, deoarece despăgubirea trebuie să fie cel puțin egală cu salariul pe care îl câștiga anterior producerii accidentului.
Cu privire la daunele materiale solicitate, s-a menționat că a fost avută în vedere doar perioada de timp de la momentul producerii accidentului și până la momentul soluționării cauzei, fără a se ține cont de faptul că integritatea sa corporală a fost atinsă irecuperabil. Recurentul a susținut că, în continuare, depinde de alte persoane pentru a-l ajuta la treburile gospodăriei, iar singura modalitate pentru a putea desfășura activități sau de a-și găsi un loc de muncă este protezarea. A apreciat acesta că la stabilirea sumei ce se acordă cu titlu de daune materiale trebuie avută în vedere nu numai perioada scursă de la momentul producerii accidentului până la pronunțarea soluției, ci ar trebui să fie avute în vedere toate urmările, care în acest caz sunt definitive.
Cu privire la daunele morale, recurentul a arătat că este justificată acordarea unor compensații materiale unei persoane ale cărei posibilități de viață familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. În acest sens, s-a precizat că, urmare accidentului produs de către inculpat prin nerespectarea prevederilor legale, recurentului i-a fost lezată integritatea corporală și sănătatea. S-a susținut că la vârsta de 30 ani, în loc de antebraț, a rămas cu un ciot de care nu se poate folosi, iar datorită acestei suferințe a fost nevoit să ia medicamente la fel de tari ca morfina, care au avut un puternic efect asupra stării sale fizice, în sensul că nu își mai simțea corpul. Profesional, a arătat că șansele de a se reîncadra în muncă sunt aproape nule, iar social a precizat că nu are părinți, muncește de la vârsta de 14 ani pentru a se putea întreține, iar acum este nevoit să se descurce doar cu pensia de handicapat de 350 lei.
Recursurile declarate de inculpatul J. A. C. și de partea responsabilă civilmente . nu au fost motivate conform disp. art.38510 alin.1 și 2 Cod proc. penală.
Prin decizia penală nr.1324 din 04 octombrie 2013, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpatul J. A. C., partea responsabilă civilmente . și partea civilă V. R. M., și a obligat fiecare recurent la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că inculpatul J. A. C. a fost condamnat pentru săvârșirea faptelor prev. de art.37 alin.3 din Legea nr.319/2006 și art.184 alin.2, 4 cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b cod penal, reținându-se în sarcina sa că, în calitate de administrator la . Nucet pe de o parte, nu a luat măsurile legale de instructaj privind sănătatea și securitatea în muncă și astfel a creat un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă, iar pe de altă parte, ca urmare a aceleiași activități, la data de 18.06.2010 s-a produs vătămarea corporală a numitului V. R. M..
Apreciind, din oficiu, asupra laturii penale a cauzei, în temeiul disp. art.3866 alin.3 Cod proc. penală, curtea a reținut că prima instanță a realizat o corectă încadrare juridică a faptelor constatate în sarcina inculpatului, a stabilit în mod legal existența concursului de infracțiuni și a procedat la o individualizare obiectivă a pedepsei aplicate atât în planul cuantificării acesteia, cât și a regimului de executare.
Prin urmare, sentința pronunțată în latură penală este legală și temeinică și nu există motive de nelegalitate care să conducă la o reformare a acesteia.
În ce privește latura civilă a cauzei, exercitată de partea vătămată V. R. M., s-a constatat că inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata următoarelor sume de bani: 7000 lei despăgubiri materiale;_ euro în echivalent lei la momentul plății, cu titlu de daune morale, precum și 300 lei lunar cu titlu de prestație periodică începând cu data producerii evenimentului, 18.06.2010, până la încetarea stării de nevoie către partea civilă V. R. M.. Verificându-se toate aceste aspecte, s-a constatat că prin cererea de constituire parte civilă aflată la fila 7 dosar fond și completată cu cererea aflată la fila 25, V. R. M. a solicitat 3000 lei daune materiale, cheltuieli cu drumurile efectuate la București pentru consult, tratament și medicamente, 150.000 euro pentru protezare, 50.000 euro daune morale, precum și 400 lei lunar cu titlu de prestație periodică.
Din depozițiile martorilor audiați la instanța de fond și din documentele depuse la dosar, se concluzionează că daunele materiale acordate au fost corect cuantificate, în raport de cheltuielile efectuate de partea vătămată cu spitalizarea, tratamentul ulterior și recuperarea fizică.
Cu referire la daunele morale, curtea a reținut că este de principiu că acestea trebuie acordate în raport de gravitatea vătămărilor produse, cu intensitatea suferințelor cauzate, pentru ca suma ce va fi acordată cu acest titlu să reprezinte o justă satisfacție victimei pentru prejudiciul patrimonial încercat, fără însă a constitui pentru aceasta o sursă de îmbogățire fără justă cauză. Este evident că, în speță, partea vătămată a suferit o infirmitate fizică, prin pierderea mâinii sale stângi, infirmitate care i-a cauzat o gravă suferință fizică și psihică. Este de asemenea de netăgăduit că urmările accidentului produs i-au provocat o modificare a statutului social și a modului de trai, consecințe care, în mod cert trebuie compensate printr-o despăgubire morală.
S-a observat că la stabilirea cuantumului acestei despăgubiri, instanța de fond s-a orientat către o compensare care să contribuie într-o măsură corespunzătoare la reducerea suferinței cauzate de alterarea integrității fizice a părții vătămate prin producerea faptei ilicite. Curtea a apreciat că daunele morale acordate, în cuantum de 15.000 euro, sunt suficiente pentru a se atinge scopul acestora și anume reducerea consecințelor negative suferite cu privire la situația familială, profesională și socială a victimei.
Referitor la cheltuielile privind protezarea, s-a reținut că suma de 150.000 euro solicitată cu acest titlu, reprezintă o cheltuială viitoare și incertă, asupra căreia partea civilă nu a făcut nicio dovadă medicală privind siguranța și posibilitatea concretă de realizare a unei asemenea intervenții, precum și costurile probabile ale acesteia.
S-a reținut că, într-adevăr, principiul reparării integrale al pagubei produse printr-o faptă ilicită presupune ca despăgubirea să acopere și cheltuielile viitoare, însă este necesar ca acestea să fie certe și să existe posibilitatea cuantificării acestora pe baza unor criterii obiective. În speță, însă, nu s-a dovedit acest eventual prejudiciu, operația de protezare nu a fost efectuată și nici nu au fost efectuate demersurile necesare pentru ca partea civilă să aibă certitudinea că, fiind supusă unei asemenea proceduri, ar avea de achitat suma solicitată. Cu privire la prestația periodică, s-a constatat că în mod corect a fost stabilită la suma de 300 lei, care să asigure părții vătămate un venit lunar echivalent cu cel obținut anterior accidentului produs din vina inculpatului, venit calculat potrivit cărții de muncă depusă la dosar și a cuponului de pensii ce reprezintă venitul actual al victimei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare partea responsabilă civilmente ., prin reprezentantul Topalogu Ahmed A..
În motivarea contestației s-a arătat că, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, respectiv 04.10.2013, reprezentantul părții responsabile civilmente ., Topalogu Ahmed A., a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță și de a înconoștința instanța de recurs despre această împrejurare, întrucât era internat în spitalul Tekden din orașul Denizli din Turcia.
A mai arătat că internarea sa a fost urmarea unui șoc emoțional, datorat decesului soției sale, ca urmare a unui infarct. Contestatorul a mai arătat că dovada susținerilor o face cu acte medicale, fără a depune la dosar astfel de acte.
Curtea, examinând admisibilitatea în principiu, în raport de dispozițiile art.431 C.pr.pen., constată că cererea de contestație în anulare a fost făcută la data de 14.10.2013 și a fost trimisă prin poștă instanței de judecată la data de 03.02.2014 (filele 3-6 dosar), deci după expirarea termenului prevăzut de lege. De asemenea, nu au fost depuse la dosar actele medicale invocate în sprijinul contestației.
Față de aceste considerente, în temeiul art.431 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat contestatorul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de partea responsabilă civilmente ., cu sediul în comuna Nucet, ., prin reprezentantul Topalogu Ahmed A., cu privire la decizia penală nr.1324/04.10.2013 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.03.2014.
Președinte, Judecător,
L. C. G. D.
Grefier,
E. F.
Red./Th.-LC/EF
2 ex./10.04.2014
Dosar recurs_ 12 Curtea de Apel Ploiești
Jud. recurs M.E. G., D. D. și I. N.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 75/2014.... → |
|---|
