Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 9/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 4006/289/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 9/R
Ședința publică din 06 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător M. V.
Judecător D. C. U.
Grefier A. B. F.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpata S. C. (fiica lui I. și F., născut la data de 29.08.1976, în Reghin, jud.M., domiciliată în Reghin, ., jud.M., CNP_)și de partea civilă ANAF prin DGFP M. (cu sediul în Tg.M., ..1-3, jud.M.) împotriva deciziei penale nr. 2/A/04.07.2013 pronunțată de Tribunalul M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și lipsa reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 18 decembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru 30 decembrie 2013, apoi pentru 6 ianuarie 2014. Încheierile amintite face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentelor recursuri:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 25.07.2013 sub nr._ inculpata-apelantă S. C. și partea civilă ANAF prin DGFP M. au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 2/A/04.07.2013 pronunțată de Tribunalul M..
Recursul inculpatei nu a fost motivat, însă în fața instanței s-a solicitat achitarea acesteia și în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei.
În motivarea recursului părții civile, se solicită admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatei la plata sumelor în cuantumurile solicitate.
A fost asigurată asistența juridică prin apărător ales.
S-au comunicat relațiile solicitate de la P. de pe lângă Judecătoria Reghin.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta de control retine urmatoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.233 din 31.05.2011, pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul penal nr.4._ (număr în format vechi 4.090/2010), instanța de fond a dispus următoarele:
În baza art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal condamnarea inculpatei S. C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
În temeiul și în condițiile art.71 alin.2 Cod penal a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală raportat la art. 998, 999 Cod civil, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă ANAF, DGFP M., AFP REGHIN și a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin lichidator judiciar AA TOTAL INSOLVENCY IPURL, cu sediul în București, ., nr. 83, sector 1 să plătească suma de 108.444 lei cu titlu de despăgubiri.
În temeiul art. 191 alin. 1, 3 Cod procedură penală a obligat inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, prin lichidator judiciar, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum total de 340 lei din care suma de 100 lei provine din faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin din 15 octombrie 2010 emis în dosarul nr. 3067/P/2009 și înregistrat la Judecătoria Reghin, sub nr. 4006/289 din 15 octombrie 2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei S. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se următoarele:
Până la data de 02.11.2009, inculpata S. C. a fost administratorul . cu sediul în Reghin, societate ce a avut ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul, în acest sens având punct de lucru în Reghin, ., jud. M..
În sarcina inculpatei s-a reținut comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 9 al.1 lit.b din Legea 241/2005, constând în aceea că în calitate de administrator a . nu a înregistrat în evidența contabilă operațiunile economice desfășurate și nu a depus la organul fiscal declarațiile aferente în vederea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor aferente, în vederea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor aferente, după cum urmează:
1. La data de 02.11.2009 lucrătorii Gărzii Financiare M. s-au deplasat la sediul societății administrate de inculpată, ocazie cu care au constatat că societatea nu-și mai desfășoară activitatea la această adresă și că aparatul de marcat electronic fiscal al societății a fost predat pe baza facturii fiscale . nr._ distribuitorului autorizat IIRUC SERVICE Tg-M..
Din memoria fiscală a aparatului de marcat ce a fost ridicat de lucrătorii Gărzii Financiare M. pe baza procesului verbal nr. 2534 din 11.02.2009 s-au obținut date referitoare la veniturile realizate de societate și înregistrate în aparat după cum urmează:
- pentru perioada 01.12._06 încasările realizate de societatea inculpatei au fost în sumă de 6436,92 lei așa cum rezultă din raportul_ din 20.11.2009. Cu toate că în această perioadă societatea era plătitoare de impozit pe profit pe microîntreprinderi inculpata nu a depus declarația de venit aferentă lunii decembrie 2006, consecința fiscală a nedeclarării la organul fiscal a veniturilor realizate, în cuantum de 6436,92 lei (calculat conform punctului 23 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal), constând în sustragerea de la plata profitului impozabil și implicit impozitul pe veniturile microîntreprinderilor aferent în sumă de 81 lei, precum și TVA în sumă de 1028 lei.
- pentru perioada 01.01._09 încasările înregistrate sunt în sumă de 541.494,09 lei așa cum rezultă din raportul_ din 20.11.2009. În această perioadă societatea era plătitoare de impozit pe profit și TVA dar inculpata nu a depus la organul fiscal declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul consolidat al statului și deconturile de TVA pentru această perioadă. Consecința fiscală a nedeclarării la organul fiscal a veniturilor realizate, prin vânzare cu amănuntul de mărfuri în valoare de 541.494,09 lei (calculat conform prevederilor art. 17 și art.19 din Legea 571/2003, )constă în sustragerea de la plata profitului impozabil și implicit impozitul pe profit aferent în sumă de_ lei, precum și a TVA în sumă de 86.455 lei.
2. De asemenea, organele de control au identificat un număr de trei facturi fiscale emise de ., facturi ce nu au fost înregistrate în contabilitate, astfel că inculpata nu a depus la organul fiscal, respectiv AFP Reghin declarațiile de impunere și declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul consolidat al statului și deconturile de TVA pentru aceste facturi. Consecința fiscală a neînregistrării în evidența contabilă a veniturilor realizate și a nedeclarării la organul fiscal al acestor venituri constă în sustragerea de la plata profitului impozabil și implicit impozitul pe profit aferent în sumă de 283 lei și implicit TVA în sumă de 1267 lei.
Faptul că inculpata nu a depus la organul fiscal declarațiile de impunere și declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul consolidat al statului și deconturile de TVA pentru perioada decembrie 2006-decembrie 2009 rezultă din comunicarea AFP Reghin - S. Gestiune Registru Contribuabili și Declarații Fiscale nr._ din 04.11.2009.
Inculpata nu a recunoscut învinuirea ce i se aduce, susținând în apărare că înregistrarea operațiunilor economice efectuate și depunerea la organul fiscal a declarațiilor aferente cădea în sarcina martorei Kosztan C. E., contabila societății. Apărarea inculpatei, s-a arătat în rechizitoriu, este nefondată și a fost înlăturată atât prin declarația martorei amintite care susține că a înregistrat în contabilitate toate documentele predate de inculpată până în cursul anului 2008, cât și prin prevederile art. 10 al.1 din Legea 82/24.12.1991 care stipulează că administratorul răspunde pentru organizarea și conducerea contabilității societății pe care o administrează.
Mai mult art. 6 și 11 din aceiași lege prevăd că „ orice operațiune economică efectuată se consemnează în momentul efectuării ei…… „ și „ …. efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise”.
În cauza de față, prin ordonanța din data de 08.07.2010, emisă de P. de pe lângă Judecătoria Reghin, s-a procedat la instituirea unui sechestru asigurator pe imobilul coproprietatea inculpatei.
Actul de inculpare se bazează pe următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a actelor premergătoare (fila 6); sesizare penală (fila 10); note de constatare, facturi (filele 15-98); declarație acuzată (fila 100); declarație martor (fila 105).
Partea civilă a indicat cuantumul pretențiilor civile formulate în cauză (fila 140), respectiv suma de 108.444 lei reprezentând 19.694 lei impozit pe profit și 88.750 lei TVA.
În cadrul cercetării judecătorești a fost audiată inculpata (fila 177) și martorii Kosztan C. E. (fila 185) și S. Alpar (fila 203).
Inculpata a depus la dosar două procuri speciale (filele 186, 187, 201).
Deliberând asupra cauzei prin prisma dispozițiilor art. 343 Cod procedură penală, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata, în calitate de administrator al . Reghin, în perioada 01.12.2006 – 20.11.2009, a realizat încasări în cuantum de 547.831,01 lei. Cu toate acestea inculpata nu a depus la organul fiscal declarațiile de venit aferente, sustrăgându-se în acest mod de la plata impozitului pe venit în cuantum de 19.411 lei și a TVA în cuantum de 87.483 lei. De asemenea au fost identificate de către organele de control un număr de 3 facturi fiscale ce nu au înregistrate în contabilitate, inculpata sustrăgându-se astfel și de la plata impozitului pe profit în cuantum de 28 lei și TVA în cuantum de 1267 lei.
Deși prin procura din data de 14 martie 2007 (fila 201) inculpata l-a delegat pe martorul M. Alpar (în prezent S. Alpar) să îndeplinească toate atribuțiunile de administrare ale societății ., instanța a constatat că această procură nu a fost opozabilă și terților, iar administratorul răspunde pentru organizarea și conducerea contabilității. Din istoricul . depus de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M. nu rezultă că martorul M. (S.) Alpar ar fi fost administrator sau delegat ca administrator al societății în cauză.
În drept, fapta inculpatei S. C., care în calitate de administrator a . REGHIN, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 01.12.2006 – 20.11.2009 nu a înregistrat în totalitate în evidențele contabile operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata unui impozit pe venit în sumă totală de 19.694 lei și TVA în cuantum de 88.750 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatei, instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și anume:
- limitele pedepsei fixate de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatei;
- gradul de pericol social al faptei determinat în acest caz de modul și împrejurările săvârșirii acesteia și efectele comiterii unor astfel de fapte;
- prejudiciul cauzat în cuantum foarte ridicat;
- persoana și antecedentele penale ale inculpatei;
- condițiile economico-sociale precare create prin comiterea unor asemenea infracțiuni.
Apreciind asupra persoanei inculpatei, instanța a apreciat că scopul pedepsei ce a aplicat-o acesteia poate fi atins în mod eficient aplicând o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege. De asemenea, la modalitatea de executare a pedepsei instanța a luat în considerare mai ales comportamentul inculpatei care în cursul urmăririi penale a declarat că ea s-a ocupat de administrarea societății, iar în cursul cercetării judecătorești a arătat că de administrare se ocupa mai mult soțul său, depunând și o procură specială din data de 14 martie 2007 în acest sens. Instanța a constatat din istoricul . că imediat după efectuarea controlului de către lucrătorii Gărzii Financiare M., inculpata a cedat societatea unei alte persoane. De asemenea instanța a luat în considerare faptul că prin comiterea unor astfel de infracțiuni statul român a ajuns într-o situație economică precară, iar pentru respectarea legii și descurajarea comiterii infracțiunilor toate persoanele vinovate trebuie condamnate conform legislației în vigoare.
În consecință instanța de prim grad a dispus executarea acestei pedepse în regim de detenție, iar în temeiul și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
În ce privește latura civilă, instanța a constatat că din înscrisurile depuse la dosar în probațiune rezultă cuantumul prejudiciului situație în care a admis acțiunea civilă a părții civile și a obligat inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin lichidator judiciar AA TOTAL INSOLVENCY să plătească suma de 108.444 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 191 alin. 3 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente prin lichidator, la plata sumei de 340 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 100 lei provenind din faza de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpata S. C., solicitând, în principal desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în condițiile în care instanța de fond, pe de o parte, nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale de natură să influențeze soluția dată în cauză, respectiv pe cererea de extindere a procesului penal față de martora Kosztan C. E., formulată de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din data de 01.02.2010, iar pe de altă parte hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, după un proces în care cercetarea judecătorească a fost efectuată cu superficialitate.
În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatei de sub acuza comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective, în condițiile în care în perioada reclamată a fi infracțională administratorul societății a fost soțul inculpatei. Totodată s-a contestat și cuantumul prejudiciului calculat, iar pentru lămurirea acestei împrejurări inculpata a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate, care să stabilească în mod real cuantumul sumelor datorate cu titlu de impozit pe profit și TVA, dacă acestea există.
În final, cu totul în subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii și schimbarea modalității de executare.
În privința laturii civile, în principal, s-a solicitat respingerea cererii de obligare a inculpatei la plata despăgubirilor civile calculate, deoarece constituirea de parte civilă este făcută de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant al părții civile, nefiind împuternicită în acest sens, în mod expres, de către partea civilă Statul Român prin reprezentantul său A.N.A.F., iar în subsidiar s-a arătat că se impunea obligarea inculpatei la plata sumelor reale cu care bugetul statului a fost prejudiciat, dacă ele există, stabilite pe baza unei expertize contabile.
Inițial, în vederea judecării căii de atac declarate în cauză, dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Tg.M., iar prin decizia penală nr.53/A din 15.06.2012 instanța superioară, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului M..
Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la dosarul nr.4._ (număr în format vechi 4.090/2010) al Judecătoriei Reghin, a motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv și neagravării situației în propria calea de atac, potrivit dispozițiilor art.371 și urm. Cod procedură penală, art.378 Cod procedură penală, instanța de control judiciar a găsit calea de atac declarată a fi fondată, iar aspectele pe care le-a semnalat impuneau admiterea acesteia, cu consecința reformării hotărârii judecătorești analizate, în următoarele limite și pentru considerentele următoare:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, relativ la condamnarea inculpatei-apelante, sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Pentru a face o asemenea apreciere, s-a considerat că din conținutul materialului probator administrat în fața instanței de fond, coroborat cu conținutul și concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciară, precum și cu completările ulterioare, efectuate în fața noastră, a rezultat fără putință de tăgadă faptul că inculpata S. C., în calitate de administrator al .. Reghin, în perioada 01.12.2006 – 20.11.2009 nu a înregistrat, în totalitate, în evidențele contabile operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, sustrăgându-se astfel de la plata unui impozit pe profit în cuantum de 9.224 lei și TVA în valoare de 18.497 lei (filele 20-56, 288-306), activitate care se circumscrie pe deplin sferei infracțiunii analizate.
S-a reținut, totodată, că în lucrarea științifică întocmită expertul a stabilit valoarea reală a prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, în cuantum de 9.224 lei impozit pe profit în și TVA în valoare de 18.497 lei, ținând cont de toate relațiile comerciale în care a fost implicată societatea administrată de inculpată, în perioada cuprinsă între 01.12.2006 – 20.11.2009.
În ceea ce privește punctul de vedere exprimat de inculpată, potrivit căruia în perioada vizată de administrarea societății se ocupa soțul ei, această împrejurare a fost analizată de instanța de fond și apărarea inculpatei, formulată în acest sens, înlăturată, iar motivele expuse de instanța de prim grad sunt corect argumentate, sunt însușite și de noi și nu necesită alte adăugiri
Referitor la motivele de apel invocate de titulara căii ordinare de atac, s-a considerat că solicitarea acuzatei privind achitarea ei, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, nu poate fi primită, în condițiile în care reanalizând întreg materialul probator administrat, apreciem că se confirmă, pe deplin, angajarea inculpatei în câmpul infracțional, în modalitatea descrisă.
În consecință, aceste critici aduse de inculpata-apelantă hotărârii instanței de prim – grad erau nefondate, probele administrate în cauză conducând la concluzia că inculpata este cea care a săvârșit fapta reținută în sarcina ei în actul de sesizare, faptă care există în materialitatea ei și sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii analizate, fiind imposibilă prin urmare achitarea acuzatei.
Aspectele invocate de inculpată în conținutul motivelor de apel, referitoare la faptul că instanța de prim grad nu s-a pronunțat asupra cererii de extindere a procesului penal față de martora Kosztan C. E., formulată de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din data de 01.02.2010, în opinia tribunalului – contrar punctului de vedere exprimat de apărătorul inculpatei - nu atragea consecința desființării integrale a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, având în vedere împrejurarea că răspunderea penală este personală și nu depinde de modul în care o altă persoană răspunde pentru fapta proprie, chiar dacă între ilicitele penale respective ar exista o oarecare legătură, ci doar de existența sau inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii imputate propriei persoane.
Pentru a formula această convingere, s-a arătat că, la termenul de judecată menționat procurorul a arătat că, în temeiul art.337 Cod procedură penală, a solicitat extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, respectiv cu privire la martora Kosztan C. E. pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual și fals în declarații, ocazie cu care instanța a prorogat discuțiile referitoare la cererea formulată la următorul termen de judecată (fila 188), însă nici la termenul pentru care s-a dispus amânarea cauzei și anume 01.03.2011 și nici la termenele de judecată ulterioare instanța de prim grad nu a mai reluat discuțiile referitoare la cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public, cu toate că în conformitate cu prevederile art.337 alin.2, raportat la art.336 alin.1 Cod procedură penală, avea obligația de a întreba procurorul dacă înțelege sau nu să pună în mișcare acțiunea penală pentru cele două infracțiuni și, în funcție de cele expuse de reprezentantul Ministerului Public să adopte una dintre cele două soluții prevăzute expres de economia art.336 alin.1 lit.a sau b Cod procedură penală.
În contextul prezentat, s-a considerat că, omisiunea semnalată poate fi rezolvată prin înaintarea unor copii de pe încheierea de ședință, precum și de pe declarația martorei în cauză, la organul de urmărire penală competent să efectueze cercetări cu privire la cele două infracțiuni menționate și să dispună măsurile procesuale cuvenite, respectiv la P. de pe lângă Judecătoria Reghin.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în motivele de apel, în principal, s-a mai invocat faptul că acțiunea civilă trebuia respinsă, deoarece, constituirea de parte civilă este făcută de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant al părții civile, nefiind împuternicită în acest sens, în mod expres, de către partea civilă Statul Român prin reprezentantul său A.N.A.F.
Lecturând piesele dosarului s-a observat că la filele 146 din dosarul primei instanțe a fost depusă Delegația nr._/01.11.2010 prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală deleagă D.G.F.P. M. să-i reprezinte interesele A.N.A.F., ca reprezentant al statului, în dosarul nr.4._ aflat pe rolul Judecătoriei Reghin, iar la fila 145 din același dosar se află Delegația nr._/05.11.2010 prin care D.G.F.P. M. a delegat Administrația Finanțelor Publice Reghin să-i reprezinte interesele în același dosar și prin urmare, punctul de vedere mai sus exprimat, potrivit căruia constituirea de parte civilă a fost făcută de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant al Statului Român, nu avea nici un suport real și juridic, întrucât așa cum s-a menționat la dosarul cauzei exista acte juridice care conferea D.G.F.P. M. și A.F.P. Reghin legitimitate procesuală totală.
Referitor la încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei și aceasta era corespunzătoare, însă pedeapsa aplicată, în aprecierea tribunalului, era una exagerată - raportat la învinuirea care i se aducea și la circumstanțele reale, precum și la cele personale ale inculpatei - impunându-se a se da eficiență juridică prevederilor art.74 alin.1 lit.a Cod penal, raportat la art.76 alin.1 lit.d Cod penal, respectiv aspectul că inculpata se afla la prima confruntare cu legea penală și potrivit informațiilor din dosarul de urmărire penală nu a rezultat că ar fi cercetată și în alte cauze, context în care o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare era în măsură să contribuie la reeducarea inculpatei, realizându-se și scopul sancțiunii penale, totodată ar fi respectat și principiul proporționalității sancțiunii aplicate în raport cu gravitatea faptei penale comise.
De asemenea, în raport de întregul ansamblu de probe care a conturat persoana inculpatei, s-a apreciat că și modalitatea de executare a pedepsei asupra căreia s-a oprit prima instanță – respectiv detenția – era prea aspră.
În opinia Tribunalului, ținând cont de considerentele mai sus expuse, scopul pedepsei putea fi atins și fără executarea propriu-zisă a acesteia, suspendarea condiționată a executării ei fiind necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatei.
În atare situație, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei arătate, pe durata termenului de încercare de 3,2 ani, potrivit art.82 alin.1 Cod penal, termen care se compunea din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Examinând recursurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 3858, art. 3859 rap. la art. 52 și art. 62-68 C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește nefondate, pentru următoarele considerente:
Având în vedere că recursul inculpatei nu a fost motivate în termen, urmează să facem aplicarea disp. art. 38510 alin. 21 C. pr. pen, în sensul că vom lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. 3 C. pr. pen, se iau în considerare din oficiu.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de apel nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit tribunalul, respectiv la admiterea apelului, la reducerea pedepsei stabilite de prima instanță și la suspendarea condiționată a executării acesteia, precum și la soluționarea laturii civile prin admiterea în parte a acțiunii civile.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpata se face vinovată de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă.
Un prim motiv de recurs este acela că inculpata nu ar fi avut calitatea de administrator al societății.
Această apărare a fost invocată în fața instanțelor de prim grad și de apel și în mod corect a fost înlăturată, pe considerentul că procura întocmită de inculpată nu a fost opozabilă terților. De asemenea, nici în perioada în care se pretinde că inculpata s-a aflat în concediu maternal, aceasta nu și-a pierdut calitatea de administrator și s-a ocupat de activitatea societății.
Relațiile comunicate de ORC confirmă calitatea de administrator a inculpatei în perioada 2006-2009.
De altfel chiar în declarația dată în fața primei instanțe (fila 177 dos. primă inst.), inculpata recunoaște că inclusiv în perioada concediului maternal, se ocupa de fitrmă, respectiv îi preda contabile actele primare și primea periodic de la aceasta certificatele fiscale. În aceeași declarație, inculpata arată în mod expres că „În perioada concediului, de firmă se ocupa mai mult soțul meu”, deci recunoaște că, cel puțin în parte, se ocupa și ea de societate. Ori, câtă vreme soțul ei nu a dobândit calitate de administrator, iar inculpatei nu i-a încetat această calitate, este singura răspunzătoare pentru organizarea și conducerea contabilității societății pe care o administra, chiar dacă în fapt se ocupa de desfășurarea activității și soțul acesteia.
Așadar, nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 12 C. pr. pen și nu se poate dispune achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C. pr. pen, cu se solicită în apărare, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și condamnată în prim grad și în apel.
S-a mai susținut că inculpata nu avea cunoștință de falsitatea certificatelor fiscale prezentate de contabilă și că s-ar fi aflat într-o eroare de fapt.
Nici acest motiv de recurs nu va fi primit din două considerente. Pe de o parte, prezentarea de către contabilă a unor certificate fiscale pretins falsificate, nu înlătură obligațiile ce-i reveneau inculpatei în calitatea sa de administrator, în baza art. 10 alin. 1 din Legea nr. 84/1991 rep. pe de altă parte, în sarcina inculpatei se reține că în perioada 01.12._09, în calitatea sa de administrator al societății, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu a înregistrat în totalitate în evidențele contabile operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate, sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit. Rezultă că între prezentarea de către contabilă a certificatelor fiscale falsificate și neîndeplinirea obligațiilor de către inculpată, nu poate fi stabilită o legătură de cauzalitate.
Curtea constată că nu devin incidente nici disp. art. 51 alin. 1 C. pen privind eroarea de fapt, ca o cauză care înlătură caracterul penale al faptei.
În recursul părții civile se critică cuantumul sumelor la plata cărora inculpata a fost obligată.
Și acest motiv de recurs este unul nefondat, ținând seama de modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, precum și faptul că în faza apelului s-a întocmit o expertiză tehnică contabilă, de specialitate, față de concluziile căreia partea civilă nu a formulat obiecțiuni, iar în recurs face referire la înscrisurile care au fost analizate de instanțele inferioare.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, recursurile declarate de inculpata-apelantă S. C. și partea civilă ANAF prin DGFP M. împotriva deciziei penale nr. 2/A/04.07.2013 pronunțată de Tribunalul M. sunt nefondate, motiv pentru care, în baza art 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen, urmează a fi respinse.
Pornind de la soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză, în baza art.192 alin.2, 4 Cod procedură penală, vom obliga recurenții să plătească în favoarea statului cheltuielile judiciare din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.38515 alin. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata S. C. (fiica lui I. și F., născut la data de 29.08.1976, în Reghin, jud.M., domiciliată în Reghin, ., jud.M., CNP_)și de partea civilă ANAF prin DGFP M. (cu sediul în Tg.M., ..1-3, jud.M.) împotriva deciziei penale nr. 2/A/04.07.2013 pronunțată de Tribunalul M..
În baza art.192 alin. 2, 4 C. pr. pen, obligă recurenții la 300 lei cheltuielile judiciare în recurs (fiecare câte 150 lei).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06 ianuarie 2014.
PreședinteJudecători
A. O. M. V.
D. C. U.
Grefier
A. B. F.
Red.AO/07.01.2014
Thnred.CC/2 exp./10.01.2014
Jd.fd. S. B,
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 222/2014. Curtea de Apel TÂRGU... → |
|---|
