Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 89/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 89/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 2173/289/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 89/R

Ședința publică din 31 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. C. B.

Judecător M. R. C.

Judecător F. G.

Grefier G. C.

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Reghin și de către inculpatul M. M. (fiul lui G. și M., născut la data de 20.11.1978, în mun. R., jud. N., cu același domiciliu, .. 2, ., ., fără forme legale, în mun. R., ., ., ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Bistrița) împotriva sentinței penale nr.129 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D. Z., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 ianuarie 2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra recursurilor promovate în cauză, la data de 27 ianuarie 2014 și apoi, pentru azi, respectiv 31 ianuarie 2014. Încheierile amintite fac parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra prezentelor recursuri:

La data de 30.04.2013 Judecătoria Reghin pronunță sentința penală nr.129 prin care:

- a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în ceea ce privea prima faptă reținută în sarcina inculpatului M. M., respectiv din infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 2¹, lit. b din Codul penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită art. 215 alin. 1 din Codul penal.

În baza art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 2¹, lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul M. M., fiul lui G. și M., născut la data de 20.11.1978, în mun. R., jud. N., cu același domiciliu, .. 2, ., ., fără forme legale, în mun. R., ., ., ., recidivist, CNP_, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din data de 31.03.2012, în dauna părții civile D. H. L..

În temeiul art. 215 alin. 1 Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul M. M., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune din perioada iulie-august 2009, în dauna părții civile B. S., în baza art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, instanța l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune din perioada aprilie-mai 2010, în dauna părții civile B. I. și potrivit art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, instanța l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune din data de 19.11.2010, în dauna părții civile B. I..

În baza art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpatul M. M., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune din data de 01.11.2011, în dauna părții civile I. P., potrivit art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, instanța l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune din data de 18.01.2012, în dauna părții civile B. F. și conform art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal instanța l-a mai condamnat pe acest inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune din luna aprilie 2012, în dauna părții civile F. P. G..

În temeiul art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal instanța l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune din data de 30.03.2012, în dauna părții civile P. C. B..

În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 267/09.11.2009 a Judecătoriei A., a fost dispusă descontopirea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni, aplicată prin sentința mai sus-menționată și s-au repus, în individualitatea lor, pedepsele de:

- 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74, lit. a, și art. 76, lit. e Cod penal, aplicată prin sentința penală 153/29.01.2007 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 158/A/23.09.2009 a Tribunalului V.;

- 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 alin. 1, lit. c și art. 76 alin. 1, lit c Cod penal.

În temeiul 39 alin. 1, art. 36 alin. 1, raportat la 33 lit. a și 34 alin. 1, lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, în prezenta cauză, cu pedepsele anterioare rezultate în urma descontopirii, rezultând o pedeapsă de 10 ani închisoare, care a fost sporită la până la 12 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

În temeiul art. 88 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a dedus din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive de la data de 23.04.2012 până la data de 12.12.2012 și în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal, a fost dispusă interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 cod civil (pentru faptele săvârșite până la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil) și art. 1349 C.civ. (pentru faptele săvârșite ulterior intrării în vigoare a acestuia), instanța a dispus ca inculpatul M. M. să despăgubească părțile civile după cum urmează:

D. H.-L. - 1600 lei,
B. S. - 400 lei,
B. I. - 1400 lei,
B. I. - 850 lei,
I. P.– 1000 de lei,
B. F. - 1800 lei,
F.-P. G. - 1400 lei,
P. C. - 1400.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea cuțitului cu lama de 18 cm, mâner de culoare neagră și având pe lamă inscripția „Gecko Knife”, introdus într-o husă de culoare verde, din țesătură, a vestei reflectorizante de culoare portocalie, cu benzi gri metalizat, dispuse orizontal și a vestei reflectorizante de culoare galben-verzui, cu benzi dispuse orizontal, ridicate prin procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare din data de 23.04.2012.

În temeiul 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, raportat la anexa din această lege, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. M. și conform art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpatul M. M., la plata sumei de 1300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a adopta această soluție, în dosarul nr._, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, emis in dosarul nr. 134/P/2012 din data de 16.07.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și înșelăciune (7 fapte), prevăzute de:

art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 2¹, lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal
art. 215 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal
art. 215 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal
art. 215 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal
art. 215 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal
art. 215 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal
art. 215 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal
art. 215 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

S-a reținut, în fapt că, inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni, astfel:

În seara zilei de 31.03.2012, în jurul orei 19.45, inculpatul M. M. – după ce s-a îmbrăcat cu o vestă reflectorizantă, de culoare portocalie cu dungi albe și inscripția PETROM - s-a oprit în stația CFR Dumbrăvioara, unde l-a contactat pe numitul B. V. – acar în stație, propunându-i acestuia să cumpere cantitatea de 400 litri de motorină, la un preț sub nivelul pieței, respectiv cel de 4 lei/litru. Deoarece numitul B. V. nu a fost interesat de achiziționarea motorinei, inculpatul M. M. a insistat, întrebându-l dacă nu cunoștea vreo persoană, care să fi fost interesată, în acest sens.

Numitul B. V., cunoscând că numitul D. V. avea utilaje agricole și dispunea de bani, l-a sunat de pe telefonul său mobil, pe acesta și l-a întrebat dacă nu era interesat de achiziționarea motorinei. În timpul discuției, având ceva de făcut, numitul B. V. i-a dat telefonul inculpatului M. M. pentru ca acesta să continue discuția cu D. V., auzind cum, în cuprinsul discuției, cei doi stabileau să se întâlnească la stația PETROM, de la . dinspre Tg. M.. După terminarea discuției inculpatul M. M. i-a solicitat, și a obținut de la numitul B. V., numărul de telefon al lui D. V., pentru a se înțelege cu acesta și după aceasta, el a plecat.

Numitul D. V., fiind asigurat de acarul B. V. că persoana care vindea motorina era serioasă și motorina era de calitate, a plecat spre mun. Reghin, însoțit de fiul său, D. H. L.. Au ajuns la stația Petrom de pe .. Reghin unde s-au întâlnit cu inculpatul M. M. - care era, în continuare, îmbrăcat cu vesta reflectorizantă, inscripționată PETROM și i-a informat pe aceștia că avea două butoaie, cu motorină pe un câmp aflat în spatele stației, într-o mașină, marca ARO, încercând ca, în cadrul conversației avute cu cei doi, să-l determine pe numitul D. V. să-i dea suma de 1600 lei, pe care acesta o adusese pentru a achiziționa motorina promisă.

În urma refuzului numitului D. V. de a-i înmâna banii, inculpatul M. M. i-a solicitat acestuia să-i dea suma de bani, adusă, fiului său D. H. L., cerându-i acestuia, din urmă, să urce cu el în mașină și să se deplaseze amândoi, pentru a aduce motorina promisă. Numitul D. V. a fost de acord, a numărat de față cu inculpatul suma de 1600 lei, pe care i-a dat fiului său, după care acesta s-a urcat în mașina marca Mercedes model CLK, de culoare argintie a inculpatului, pe locul din dreapta – la volan fiind inculpatul, care a demarat spre mun. Reghin.

După ce au parcurs o distanță de aproximativ 1 km, înspre centrul mun. Reghin, în dreptul stației de distribuire a carburantului MOL de pe . giratoriu, situat lângă acesta, inculpatul M. M. a virat în stânga, pe . mai condus pe o distanță de aprox. 200 de metri, după care a oprit.

După ce a oprit mașina, inculpatul M. M. a mai încercat, o dată, să-l determine pe numitul D. H. V. să-i înmâneze cei 1600 lei, spunându-i că trebuie să-i dea „șefului”, în schimbul motorinei. În urma refuzului explicit al acestuia - determinat de dubiile pe care începuse să le aibă cu privire la persoana inculpatului - de a-i da suma de bani cerută: „Arată-mi frate motorina, că-ți dau banii!”, inculpatul a scos, din portiera din partea stângă, a mașinii, prin surprindere, cu mâna stângă, un cuțit pe care l-a pus în dreptul gâtului acestuia, spunându-i „Dă-mi banii”.

Numitul D. H. L. s-a speriat și a scos, din buzunarul pantalonilor, suma primită de la tatăl său și i-a dat inculpatului M. M., după care l-a solicitarea acestuia a coborât din mașină, inculpatul demarând în trombă și întorcând mașina, din direcția de unde au venit.

În aproximativ 3-4 min., la fața locului, a ajuns și numitul D. V., care a plecat cu mașina proprie, după mașina în care se afla inculpatul cu fiul său, în momentul în care a observat că cei doi se îndreaptă spre oraș, nu spre locul unde inculpatul le spusese că era motorina. Numitul D. V. a fost informat, de fiul său, despre faptul că persoana respectivă i-a pus un cuțit în dreptul gâtului și l-a deposedat de suma de bani, pe care i-o dăduse.

După ce a aflat de la fiul său ce s-a întâmplat, aceștia au luat legătura, telefonic, cu numitul B. V. și l-au informat pe acesta despre ce s-a întâmplat, reproșându-i acestuia faptul că le-a făcut legătura cu un om, care i-a pus cuțitul la gât și i-a luat banii.

Numitul D. V. l-a sunat și pe inculpatul M. M., la numărul de telefon pe care-l primise și cu care vorbise anterior, cu acesta, respectiv_, inculpatul spunându-i că îi va duce banii lui B. V.. În urma convorbirilor telefonice purtate cu D. V. și D. H., numitul B. V. l-a sunat și el pe inculpat și i-a spus că nu e frumos ce a făcut, fapt ce a determinat mai multe înjurături din partea acestuia.

În cursul lunii iulie sau august 2009, în timp ce inculpatul M. M. se afla pe raza jud. M., a oprit la restaurantul A., situat în localitatea S.. A intrat în vorbă cu numita L. M. F., care, în acea perioadă, lucra ca și ospătar în cadrul restaurantului, in cursul discuțiilor purtate întrebând-o pe aceasta dacă nu dorea să achiziționeze o cantitate mai mare de motorină, la un preț sub nivelul pieței, cerându-i acesteia numărul de telefon.

A doua zi numita L. M. F. a fost sunată de numitul M. M., care s-a deplasat până la locuința acesteia, unde a încercat să o determine pe aceasta și pe soțul său L. M. D. să îi dea o sumă de bani, promițându-le că le vinde o cantitate de 1000 litri de motorină, la un preț, sub nivelul pieței. Cei doi au refuzat să îi dea inculpatului suma de bani, până nu le livrează motorina, inculpatul promițându-le că va reveni cu un TIR.

După ce a purtat discuția cu privire la motorină cu aceștia, inculpatul M. M. a intrat în curtea casei părții civile B. S., din loc. S. nr. 19, spunând că a fost trimis de numita L. M. și că avea de vânzare o cantitate mare de motorină, pe care o vindea la un preț, sub nivelul pieței. După mai multe discuții, partea civilă s-a hotărât să cumpere o cantitate de motorină, în schimbul sumei de 420 de lei, pe care acesta o avea disponibilă. Au plecat amândoi, fiecare cu mașina proprie, până în apropierea restaurantului A. din aceiași localitate.

În momentul în care au ajuns, la aproximativ 200 de metri, de restaurantul A., inculpatul M. M. a oprit mașina și i-a făcut semn și numitului B. S. să oprească. În momentul în care a oprit, inculpatul M. M. i-a solicitat suma de 420 de lei, spunându-i că trebuie „să rezolve” cu cel cu motorina. După ce a primit suma de bani, inculpatul i-a cerut acestuia să meargă și să aștepte la restaurant motorina, după care a plecat, fără a-i mai livra acestuia motorina promisă.

În cursul lunii aprilie sau mai 2010, inculpatul M. M. s-a oprit la domiciliul părții vătămate B. I., situat în ., jud. M. și s-a prezentat ca fiind muncitor, la o firmă de construcții și l-a informat că deținea o cantitate mare de motorină, propunându-i acestuia să-i vândă cantitatea de 400 litri de motorină și un cauciuc de tractor. După ce s-au înțeles la suma de 1400 lei, pentru cantitatea de motorină și pentru cauciuc, au intrat în casă, pentru ca soția părții vătămate să le dea suma de bani. Deoarece aceasta nu a fost de acord cu târgul făcut, de soțul său și i-a spus inculpatului M. M. că nu au bani, inculpatul a scos din buzunar două inele, ce păreau a fi din aur și un telefon mobil și le-a lăsat „gaj”, spunându-le să aibă încredere în el.

După ce a primit suma de 1400 de lei, inculpatul M. M. i-a solicitat fiului părții vătămate - numitul B. F. să meargă, cu el, să ia motorina promisă. Au plecat amândoi, cu mașina inculpatului, în care se mai afla o persoană rămasă neidentificată, și s-au deplasat până la benzinăria Autodomus din mun. Reghin, unde inculpatul i-a solicitat lui B. F. să coboare, precizându-i că el urmează să vină în câteva minute cu motorina. După ce acesta a coborât din mașină, inculpatul și cealaltă persoană care îl însoțea au plecat din zonă, iar numitul B. F. – realizând că a fot înșelat – l-a sunat pe tatăl său și i-a spus ce a pățit.

În data de 19.11.2010 inculpatul M. M. a intrat în curtea casei părții vătămate B. I., din . jud. M., unde - pretinzând că îl cunoștea pe acesta și comportându-se într-un mod extrem de familiar - i-a spus acestuia că avea de vânzare cantitatea de 600 litri de motorină, pe care o vindea la un preț sub nivelul pieței. După ce a obținut de la acesta suma de 850 de lei, inculpatul i-a solicitat să meargă la stația de sortare, aparținând . pe raza localității Petelea – unde el pretinsese că lucrează – pentru a lua motorina. Au ieșit amândoi din curtea casei și s-au urcat în mașina, cu care inculpatul venise și în care de mai afla o persoană, rămasă neidentificată și au plecat.

Având în vedere că cei doi au plecat înspre localitatea P., deși îi spuseseră acestuia că mergeau înspre balastiera din Petelea, partea vătămată B. I. a început să aibă unele dubii, cu privire la faptul că cei doi vor să-l înșele și a început să protesteze. Cei doi l-au transportat apoi, în incinta balastierei aparținând de . pe raza . M. M. a coborât spunându-i că merge să vorbească cu șefii lui și să-i dea motorina. Având dubii, din mașină a coborât și partea vătămată B. I.. Imediat, inculpatul M. M. s-a întors și i-a spus că o să vină o cisternă cu motorină, solicitându-i să stea acolo să aștepte. Partea vătămată a refuzat și a început să strige la acesta și să protesteze, spunându-i că nu rămâne și că banii erau la inculpat. În acel moment, inculpatul M. M. l-a apostrofat pe acesta și i-a pus în mână, un inel, ce părea din aur și un telefon, după care s-a urcat pe scaunul din dreapta, iar șoferul a demarat, plecând și lăsându-l pe numitul B. I. în incinta balastierei.

După plecarea celor doi, partea vătămată a observat că inelul era dintr-un material comun, iar telefonului mobil îi lipseau componente.

În data de 01.11.2011 inculpatul M. M., împreună cu o altă persoană, până în prezent rămasă neidentificată, s-au prezentat la domiciliul părții vătămate I. P., situat în mun. A. I., . și i-au propus acestuia să-i vândă o cantitate mai mare de motorină, la un preț sub nivelul pieței. După ce aceștia l-au convins să urce cu ei în mașină, l-au transportat până pe Dealul Furcilor, din aceiași localitate, unde l-au lăsat, spunându-i că o să revină cu motorina. S-au deplasat apoi înapoi, la domiciliul acestuia, unde au convins-o pe soția acestuia, să le dea suma de 1000 lei, inducând-o în eroare că i-ar fi dat soțului său motorina, iar după primirea banilor au plecat, înainte de întoarcerea numitului I. P., din locul de unde îl lăsaseră.

În data de 18.01.2012 la domiciliul părții vătămate B. F., situat în mun. B. ., s-a prezentat inculpatul M. M. și s-a prezentat cu pseudonimul „T.”, spunându-i totodată tatălui părții vătămate că lucrează la RER și că are de vânzare o cantitate mare de motorină, la un preț sub nivelul pieței, respectiv cel de 3,5 lei/litrul. Fiind interesat, numitul B. A. l-a strigat pe fiul său F. și l-a informat despre oferta făcută de inculpat. După unele discuții, inculpatul M. M. i-a informat, pe cei doi, că avea 500 litri de motorină, în zona PECO NORD și l-a determinat pe numitul B. F. să ia cu el suma de 1800 lei, spunându-i că trebuie să o dea șefului său în schimbul motorinei. După ce partea vătămată a luat suma de bani, au plecat amândoi, cu autoturismul marca Mercedes CLK, ce aparținea inculpatului M. M., spre zona în care acesta spunea că are motorina.

În momentul în care au ajuns în zona PECO NORD inculpatul M. M. a intrat, cu mașina, în parcarea de TIR-uri, situată lângă Podul Mărăcineni, vis-a-vis de sediul Vămii B., și i-a cerut lui B. F., cei 1800 de lei, spunându-i că trebuie să îi dea șefului său. După ce a primit suma de bani, inculpatul M. M. i-a cerut părții vătămate să coboare din mașină și să aștepte, ca el să ducă banii. În momentul în care B. F. a coborât, inculpatul a demarat, plecând în direcția Dedeman. Partea vătămată B. F. a luat, imediat, legătura telefonică cu tatăl său și l-a informat că persoana care a fost la ei acasă, l-a înșelat, plecând cu banii.

În cursul lunii aprilie 2012, inculpatul M. M., în timp ce se deplasa pe .. A. I., cu un autoturism marca Mercedes, de culoare crem, i-a făcut semn, insistent, din faruri numitului F. P. G., care conducea, în sens opus, un autoturism marca Dacia, cu numere de înmatriculare_, determinându-l pe acesta să oprească. I-a propus acestuia să-i vândă cantitatea de 400 litri de motorină, cu prețul de 3,5 lei pe litru. Deoarece numitul F. P. G. era ocupat, având unele probleme de rezolvat, inculpatul M. M. i-a cerut numărul de telefon și l-a întrebat și adresa unde locuiește, stabilind ca inculpatul să vină mai spre seară, dându-i totodată și el numărul de telefon, respectiv_.

După ce a obținut adresa părții vătămate F. P. G., inculpatul M. M. s-a deplasat la domiciliul acestuia și l-a indus, în eroare, pe socrul acestuia, numitul P. G., spunându-i că F. P. G. i-ar fi spus să-i dea suma de 1400 lei, bani pe care inculpatul i-a primit.

În seara zilei de 30.03.2012 în jurul orei 19.30 inculpatul, - în timp ce se afla în localitatea Râșnov, jud. B., cu autoturismul personal marca Mercedes CLK - a oprit la poarta societății Condmag SA, unde martorul C. N. C. efectua de serviciul de pază, prezentându-se sub pseudonimul „D.” și informându-l, totodată, pe acesta că era șofer pe cisternă, la firma C. și că avea de vânzare o cantitate de motorină. Numitul C. N. C. a încercat să-l contacteze, telefonic, pe numitul P. C. B. – o cunoștință de-a sa, despre care cunoștea că are tractor. Având în vedere că P. B. nu a răspuns la telefon, inculpatul a solicitat și a obținut, de la Cristolovan N., numărul de telefon al acestuia, respectiv_, după care l-a contactat, telefonic, recomandându-se ca fiind un prieten și coleg al lui Cristolovan și i-a oferit, spre vânzare, cantitatea de 400 litri de motorină, la un preț de 3,5 lei pe litru, stabilind să se întâlnească la stația de carburanți Lukoil, din Râșnov.

După ce numitul P. C. B. a ajuns la stația de carburanți, l-a contactat, telefonic, pe inculpatul M. M., în scurt timp acesta venind cu mașina personală, marca Mercedes și i-a solicitat acestuia să urce pe locul din dreapta, spunându-i să trebuie să se deplaseze la stația PETROM-OMV din Râșnov, unde se aflau șeful său și încă un coleg, cu un autoturism marca Aro, în care se aflau butoaiele, cu motorină.

În momentul în care au ajuns în stația OMV PETROM din Râșnov, inculpatul i-a cerut numitului P. B. suma de bani, spunându-i că o parte trebuie să-i dea șefului său, după care vor merge în spatele benzinăriei pentru a-și lua motorina. Deoarece P. C. B. a avut unele rețineri în a-i înmâna suma de bani, inculpatul l-a convins să-i dea banii spunându-i că e coleg, la CONDMAG, cu C. N. și i-a dat, ca și garanție un ghiul, din metal galben și un telefon mobil, fapt ce l-a determinat să-i dea suma de 1400 lei, reprezentând contravaloarea motorinei pe care urma să o primească, după care i-a cerut să coboare, simulând și el că ar coborî din mașină. În momentul în care numitul P. C. a coborât, inculpatul a demarat, plecând în direcția B..

Partea vătămată P. C. B. s-a deplasat în spatele benzinăriei, unde a constat că nu se afla nici o persoană și, realizând că a fost înșelat, a verificat inelul primit și telefonul mobil, constatând că primul era dintr-un metal comun, iar din cel de-al doilea lipseau componente, motiv pentru care le-a aruncat la gunoi.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în ceea ce privea prima faptă reținută în sarcina sa, respectiv din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 2¹, lit. b din Codul penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită art. 215 alin. 1 din Codul penal.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut aceeași situație de fapt, ca și cea prezentată în rechizitoriu:

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, s-a apreciat că față de întreg materialul probator, la care a făcut referire mai jos, acesta nu era întemeiată și a fost respinsă, având în vedere că, în privința primei fapte, suma de bani a fost obținută, de inculpat prin folosirea violenței, ceea ce o delimita de faptele de înșelăciune, pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Cu privire la fondul cauzei au fost reținute următoarele aspecte:

În ceea ce privea fapta de tâlhărie, din data de 31.03.2012, în jurul orei 19,45, instanța a reținut că inculpatul se făcea vinovat de săvârșirea acesteia.

Evaluând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că elementele de fapt care serveau la constatarea infracțiunii tâlhărie, având ca victimă pe D. H. L., erau:

- declarația martorului D. V. (f. 608);

- declarația martorului B. V. (f. 611);

- procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 23.04.2012 (f. 25-27);

- raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat al inculpatului M. M. (f. 735-742), toate coroborându-se cu declarația victimei D. H. L..

Instanța a constatat că cercetarea penală a inculpatului a fost inițiată la plângerea părții civile D. H. L., care a declarat că, în data de 31.03.2012, s-a deplasat spre mun. Reghin, împreună cu tatăl său D. V., care discutase, anterior, telefonic, cu inculpatul, care l-a informat că avea motorină de vânzare.

Cei trei s-au întâlnit la benzinăria „Petrom” din mun. Reghin, . acolo victima s-a deplasat, împreună cu inculpatul, în autoturismul acestuia din urmă, pentru a prelua 400 de litri de motorină, pe care inculpatul o promisese tatălui său, numitului D. V., în schimbul sumei de 1600 de lei.

Tot acesta a relatat că inculpatul a condus autoturismul, din stația Petrom, până la sensul giratoriu din dreptul benzinăriei „Mol”, de pe .. Reghin, unde a virat la stânga pe . mai parcurs o distanță oarecare, până într-o zonă mai puțin luminată, unde i-a solicitat suma de 1.600 de lei pe care victima o primise, anterior, de la tatăl său, în prezența inculpatului și pe care o avea asupra sa.

Având în vedere refuzul, clar, al victimei de a înmâna suma de bani, inculpatul a scos un cuțit, cu care, sub amenințare, a obținut suma de bani mai sus-menționată, după care i-a spus victimei să părăsească autoturismul.

Sub aspect probatoriu a fost apreciat ca esențial faptul că partea civilă a relatat că inculpatul a scos un cuțit, din partea stângă a mașinii, și l-a îndreptat spre el. La fel de important a fost că acest aspect, relatat de victimă, s-a coroborat cu procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, din data de 23.04.2012, în urma căreia s-a găsit, în portiera stângă a autoturismului, inculpatului, un cuțit cu lama de 18 cm, mâner de culoare neagră și având pe lamă inscripția „Gecko Knife”, introdus într-o husă de culoare verde, din țesătură.

S-a reținut a fi fost posibil ca victima să fi speculat, cu privire la existența cuțitului, în autoturismul inculpatului și să-și fi întemeiat acuzarea și plângerea penală – formulată anterior percheziției - doar pe prezumția existenței cuțitului, în acel loc, încercând o înscenare a faptei de tâlhărie, după cum susținea inculpatul, în apărarea sa.

De altfel, această înscenare apărea cu atât mai puțin probabilă, cu cât, imediat după săvârșirea faptei, într-un timp relativ scurt pentru a putea permite premeditarea necesară unei înscenări, martorul B. V. a fost sunat de victimă și de tatăl său și i-a fost povestit incidentul, acesta fiind, totodată, acuzat de faptul că deși l-a recomandat pe inculpat, ca fiind o persoană de încredere, s-a dovedit că acesta a fost de fapt un ins periculos.

Un alt aspect care nu susținea teoria înscenării era legat și de faptul că, în aceeași seară, în care s-a consumat infracțiunea, victima și cu tatăl său (conform declaraților ambilor) au mers la Poliție, pentru a depune plângere.

Din declarația martorului D. V. s-a deprins totodată concluzia că victima a suferit un șoc, martorul relatând că, după reîntâlnirea cu fiul său, a observat că aceasta era palid la față, evident speriat, iar în urma acestui episod acesta nu a dormit 3 nopți.

În contextul celor evidențiate până acum, instanța a apreciat că, șocul suferit de victimă, s-a datorat amenințării cu cuțitul, de către inculpat.

Nu în ultimul rând, în cauză a fost efectuat un raport de constatare tehnico-științifică, asupra comportamentului simulat al inculpatului M. M., prin care s-a urmărit a se stabili dacă la întrebările relevante ale cauzei, răspunsurile subiectului au provocat modificări psiho-fiziologice, specifice comportamentului simulat.

În acest sens inculpatului i-au fost adresate următoarele întrebări relevante:

În seara de 31.03.2013, în Reghin, pe . amenințat cu un cuțit pe D. H. V.? Raspuns: Nu
I-ai luat lui D. H. V., 1600 de lei, sub amenințarea cu cuțitul? Răspuns: Nu
Minți când spui că D. H. V. ți-a dat de bunăvoie cei 1600 de lei? Răspuns: Nu

Ca urmare a interpretării diagramelor poligraf s-a constatat că răspunsurile inculpatului, la întrebările de mai sus, au provocat modificări specifice comportamentului simulat și s-a concluzionat că subiectul a fost nesincer.

Chiar dacă testul poligraf efectuat de inculpat nu constituia probă, în sensul art. 64 alin. (1) Cod procedură penală, s-a apreciat că concluziile ce rezidau din cuprinsul său puteau constitui un indiciu care, însă, trebuia coroborat cu alte probe certe, chiar dacă nu obligatoriu directe, de natură să întemeieze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, o soluție de condamnare.

Or, în raport de probele analizate mai sus, s-a reținut că rezultatul testului poligraf nu putea fi ignorat de instanță, astfel că acesta, împreună cu probele administrate în cauză, au fost de natură să formeze convingerea că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina sa.

În drept, fapta de mai sus a inculpatului, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 2¹, lit. b din Codul penal.

În privința celei de-a doua fapte, reținute în sarcina inculpatului, respectiv cea de înșelăciune, din cursul anului 2009, martora L. M. F. a relatat (f. 715) că, la data săvârșirii faptei, pe când lucra la restaurantul A., din loc. Sântu, a fost abordată de inculpat care, după o scurtă conversație, a întrebat-o dacă deținea utilaje agricole, comunicându-i totodată că avea de vânzare motorina la un preț accesibil.

Aceasta i-a spus că deținea, împreună cu soțul său, utilaje agricole și i-a dat numărul său de telefon.

A doua zi numita L. M. F. a fost sunată de inculpat, care s-a deplasat până la locuința acesteia, unde a încercat să o determine pe aceasta și pe soțul său L. M. D. să îi dea o sumă de bani, promițându-le că le va vinde o cantitate de motorină, la un preț sub nivelul pieței. Cei doi au refuzat să îi remită, inculpatului, suma de bani până la livrarea motorinei, motiv pentru care inculpatul i-a asigurat că va reveni.

După câteva ore numita L. M. F. a fost sunată de partea civilă B. S., iar, din discuția purtată cu acesta, a aflat că inculpatul se prezentase la domiciliul acestuia, spunând că a fost îndrumat de martoră pentru a-i vinde motorină.

Tot la telefon, B. S. i-a spus martorei că i-a înmânat inculpatului suma de 450 de lei, fără însă a primi cantitatea promisă de motorină.

Declarația martorei s-a coroborat cu cea a părții civile B. S. (f. 613), care a relatat că inculpatul M. M. a intrat în curtea casei sale, și i-a comunicat că avea de vânzare o cantitate mare de motorină, pe care o vindea la un preț sub nivelul pieței. După mai multe discuții, partea civilă a fost de acord să achiziționeze o cantitate de motorină, în schimbul sumei de 420 de lei pe care o avea disponibilă. Au plecat amândoi, fiecare cu mașina proprie, până în apropierea restaurantului A., din aceiași localitate, unde inculpatul a spus că se găsea cisterna cu motorină.

În momentul în care au ajuns la aproximativ 300 de metri, de restaurantul A., inculpatul M. M. a oprit mașina și i-a făcut semn și numitului B. S. să oprească. În momentul în care a oprit, dat fiind că cisterna nu se afla în parcarea restaurantului, inculpatul i-a solicitat suma de 420 de lei, spunându-i că trebuie deplaseze în stația „Petrom” din mun. Reghin, pentru a se asigura că cisterna, va ajunge în locul prestabilit. După ce a primit suma de bani, inculpatul i-a cerut acestuia să meargă și să aștepte la restaurant, după care a plecat, fără a-i mai livra acestuia motorina promisă.

Între declarațiile martorei și cele ale părții civile, date în cursul judecății, exista o . neconcordanțe cu privire la momentul și conținutul unei discuții telefonice, purtate între martoră și partea civilă.

Astfel partea civilă a arătat că, prin telefon, martora i l-a recomandat pe inculpat, în scopul cumpărării de motorină; în schimb numita L. F., deși a declarat că a existat o conversație telefonică, cu partea civilă, ea nu i l-a recomandat acesteia pe inculpat, iar momentul la care s-a purtat, a fost după ce partea civilă a fost înșelată.

S-a apreciat că aceste neconcordanțe nu se refereau la aspectele esențiale care puteau duce la stabilirea existenței faptei, a persoanei responsabile de săvârșirea ei și a vinovăției, fiind totodată normale, având din moment că, de la data săvârșirii faptei și până la momentul audierii, au trecut mai mult de 3 ani.

Cele două declarații descriau același mod de operare, folosit și cu alte ocazii de inculpat și, totodată, s-au coroborat între ele, motiv pentru care s-a reținut că, prin prisma acestora, a fost dovedit faptul că inculpatul a săvârșit fapta de mai sus.

În drept, fapta de înșelăciune, din cursul anului 2009, săvârșită de inculpatul M. M., în dauna părții civile B. S., s-a reținut a întruni elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1 din Codul penal.

Cu privire la fapta de înșelăciune din data de 04.05.2010, care îi era imputată inculpatului, s-a observat că acuzarea s-a bazat pe următoarele mijloace de probă:

- declarația părții civile B. I. (f. 438);

- declarația martorului B. F. I. (f. 750);

- declarația martorei B. C. V. (f. 753).

Din declarația părții civile B. I. a reieșit că, în cursul lunii aprilie 2010, în timp ce se afla la poarta casei sale, împreună cu fiul său, martorul B. F. I., inculpatul a coborât dintr-un autoturism, cu nr. străine de înmatriculare și l-a îmbrățișat pe fiul său, care i-a replicat că nu-l cunoștea, însă inculpatul i-a menționat că el îl cunoștea. Totodată i-a comunicat părții civile că, fiind angajat la o firmă de construcții de drumuri, avea posibilitatea să-i vândă, pentru suma de 1400 de lei, un cauciuc de tractor și o anumită cantitate de motorină.

În semn de bună-credință, inculpatul i-a oferit părții civile un telefon mobil și un ghiul, aparent din aur, iar în aceste condiții partea civilă i-a înmânat inculpatului suma de 1400 de lei, iar fiul părții civile s-a deplasat cu acesta, spre locul indicat de inculpat, pentru a ridica bunurile promise. La scurt timp partea civilă a fost sunată de fiul său, care i-a comunicat că a fost înșelat, iar bunurile nu au fost predate.

Această declarație s-a coroborat cu cea a martorului B. F., care a arătat că, în anul 2010, în timp ce se afla la domiciliul părinților săi, a fost abordat, pe un ton foarte familiar, de către inculpat, care s-a recomandat drept un cunoscut al său pe nume M.. Deși martorul a arătat că nu îl cunoștea, abordarea familiară a inculpatului l-a determinat să îi acorde acestuia încrederea sa. Tot atunci inculpatul a menționat că lucra la o firmă de drumuri și poduri și avea de vânzare 200 de litri de motorină și un cauciuc de tractor. De achiziționarea acestor bunuri a fost interesat tatăl martorului, care s-a înțeles cu inculpatul să-i achite suma de 1400 de lei. Totuși, simțind că partea civilă a devenit îngrijorată, inculpatul i-a predat acesteia un telefon mobil și un ghiul, ce părea din aur, pentru a-i câștiga încrederea.

La inițiativa inculpatului martorul s-a deplasat cu acesta până la stația Peco „Autodomus”, de pe .. Reghin, pentru a prelua bunurile, iar odată ajunși în acel loc, inculpatul i-a cerut martorului să coboare din autoturism și să aștepte să-i fie aduse bunurile promise.

Totuși, inculpatul nu a mai revenit cu bunurile și deși a fost apelat de martor, acesta nu a mai fost găsit.

Nu în ultimul rând și martora B. C. V., soția martorului B. F. I., a declarat că s-a discutat, în familie, despre acest incident, iar membrii familiei au fost afectați și totodată indignați, deoarece suma de bani cu care partea civilă a fost înșelată, reprezenta o sumă considerabilă, raportat la mijloacele acesteia de trai.

Martora a mai arătat că, în dimineața zilei, în timp ce se afla în localitatea Sântu, unde locuia cu soțul său, inculpatul a oprit la poarta casei și a întrebat unde îl poate găsi pe soțul martorei, informații pe care le-a și obținut, motiv pentru care s-a apreciat că acest prim pas făcea parte din modul de operare al inculpatului, care înainte de a-și înșela victimele, încerca să obțină suficiente informații despre ele, pentru a le putea ulterior câștiga încrederea.

Față de probele analizate, s-a apreciat că inculpatul M. M. se făcea vinovat de săvârșirea faptei de înșelăciune, din data de 04.05.2010, în dauna părții civile B. I., prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1 din Codul penal.

În privința celei de-a patra fapte imputate inculpatului, cea de înșelăciune din data de 19.11.2010, s-a reținut că, din declarația părții civile B. I. a rezultat următoarea stare de fapt: în toamna anului 2011, în fața locuinței lui B. I. a oprit un autoturism albastru, din care a coborât inculpatul, care a intrat în curte și purtându-se familiar, l-a pupat pe acesta și l-a întrebat „Ce mai faci nene L.?”, fapt ce l-a determinat pe acesta să se întrebe dacă nu cumva îl cunoștea pe inculpat.

Tot cu acea ocazie inculpatul a obținut, de la partea civilă, suma de 850 de lei, în schimbul promisiunii de a-i vinde cantitatea de 600 de litri de motorină.

În acest scop victima s-a deplasat cu autoturismul inculpatului, în care se mai afla o persoană, la balastiera de lângă mun. Reghin.

Având în vedere că cei doi au plecat înspre localitatea P., deși îi spuseseră acestuia că merg înspre balastiera din Petelea, partea civilă B. I. a început să aibă unele dubii, cu privire la adevăratele intenții ale celor doi și a început să protesteze. Cei doi l-au transportat apoi în incinta balastierei aparținând de . pe raza . M. M. a coborât și a spus că va merge să vorbească cu șefii lui, pentru a-i da motorina. Având dubii, din mașină a coborât și partea civilă B. I.. Imediat, inculpatul M. M. s-a întors și i-a spus că o să vină o cisternă cu motorină, solicitându-i să stea acolo să aștepte. Partea vătămată a refuzat și a început să strige și să protesteze, spunându-i că nu era de acord cu cele solicitate de inculpat.

În acel moment, inculpatul l-a apostrofat pe acesta și i-a înmânat un inel, ce părea din aur și un telefon, după care s-a urcat pe scaunul din dreapta, iar șoferul a demarat, plecând și lăsându-l pe numitul B. I., în incinta balastierei.

Chiar dacă acuzarea s-a întemeiat, în mod direct, doar pe declarația părții civile, s-a apreciat că și această faptă era opera inculpatului, deoarece victima a descris, foarte clar, modul de operare utilizat și în alte cazuri de inculpat, respectiv comportamentul familiar al acestuia față de victimă, predarea bunurilor descrise mai sus, drept garanție și plecarea, în grabă, a acestuia după obținerea banilor.

În drept, fapta de înșelăciune, din data de 19.11.2010, săvârșită de inculpatul M. M., în dauna părții civile B. I., s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1 din Codul penal.

Potrivit declarației părții civile I. P. (f. 436), în data de 01.11.2011 inculpatul M. M., împreună cu o altă persoană neidentificată, s-a prezentat la domiciliul său, situat în mun. A. I., . și i-a oferit, spre vânzare, cantitatea de 400 de litri de motorină, în schimbul sumei de 1.000 de lei. După ce aceștia l-au convins să urce cu ei, în mașină, pentru a ridica motorina, l-au transportat până pe Dealul Furcilor,din aceeași localitate, unde l-au lăsat, spunându-i că o să revină cu motorina. S-au deplasat apoi, înapoi la domiciliul acestuia, unde au convins-o pe soția sa să le dea suma de 1.000 lei, inducând-o în eroare că i-ar fi dat soțului său motorina, iar după primirea banilor, au plecat înainte de întoarcerea numitului I. P., din locul de unde îl lăsaseră.

Declarația acestuia s-a coroborat cu cea a martorei I. M., care a relatat aceeași situație de fapt, iar, în plus, a mai arătat că, la aproximativ jumătate de oră după ce soțul său a plecat, cu inculpatul, acesta din urmă a revenit și i-a cerut suma de bani negociată, cu soțul său.

Deși martora a întrebat unde se află soțul său, inculpatul nu i-a răspuns; în schimb i-a spus că motorina, achiziționată, trebuia achitată și i-a luat suma de 1000 de lei, pe care aceasta o avea în buzunar.

După aproximativ o oră a revenit la domiciliul și numitul I. P., fără a fi primit cantitatea de motorină promisă.

Si această martoră a descris modul de operare al inculpatului, specific și celorlalte fapte, relatând că acesta s-a lăudat că ar cunoaște mai multe persoane, din . încrederea necesară realizării înșelăciunii.

Față de aceste declarații care s-au coroborat una cu cealaltă, în ceea ce privea starea de fapt, dar și cu alte declarații, sub aspectul relatării clare a modului de operare al inculpatului în privința altor fapte săvârșite de acesta, s-a reținut că inculpatul M. M. a săvârșit, la data de 01.11.2011, fapta de înșelăciune descrisă mai sus, în dauna părții civile I. P..

În drept, această faptă, s-a constatat a întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1 din Codul penal.

S-a mai reținut că, în data de 18.01.2012, la domiciliul părții civile B. F., situat în mun. B., ., s-a prezentat inculpatul M. M. și s-a recomandat cu pseudonimul „T.”, spunându-i totodată tatălui părții civile că lucrează la RER (firmă de salubritate din B.) și că avea de vânzare o cantitate mare de motorină, la un preț sub nivelul pieței, respectiv cel de 3,5 lei/litrul. Fiind interesat, numitul B. A. l-a strigat pe fiul său, B. F. și l-a informat despre oferta făcută de inculpat. După unele discuții, inculpatul M. M. i-a informat pe cei doi că avea 500 litri de motorină, în zona PECO NORD și l-a determinat pe numitul B. F. să ia cu el suma de 1800 lei, spunându-i că trebuia să o dea șefului său, în schimbul motorinei. După ce partea vătămată a luat suma de bani, au plecat amândoi cu autoturismul marca Mercedes CLK, ce aparținea inculpatului M. M., spre zona în care acesta spunea că are motorina.

În momentul în care au ajuns în zona PECO NORD, inculpatul M. M. a intrat cu mașina în parcarea de TIR-uri, situată lângă Podul Mărăcineni, vizavi de sediul Vămii B. și i-a cerut lui B. F. cei 1800 de lei, spunându-i că trebuie să îi dea șefului său. După ce a primit suma de bani, inculpatul M. M. i-a cerut părții vătămate să coboare din mașină și să aștepte ca el să ducă banii. În momentul în care B. F. a coborât, inculpatul a demarat, plecând în direcția Dedeman. Partea vătămată B. F. a luat imediat legătura telefonică, cu tatăl său și l-a informat inculpatul l-a înșelat, plecând cu banii.

Această stare de fapt a reieșit din declarațiile părții civile (f. 435), din declarația martorului B. A. (f. 712-714) care, pe lângă cele menționate de fiul său, a mai relatat că, în urma incidentului, acesta a fost foarte agitat și afectat din cauza pierderii sumei de bani.

Și în acest caz, cele două persoane audiate au arătat că inculpatul a avut o atitudine prietenoasă, a menționat că cunoștea anumite persoane pe care le cunoștea și martorul, iar acest comportament i-a adus încrederea celor doi.

În drept, fapta de înșelăciune, din data de 18.01.2012, descrisă mai sus și săvârșită de inculpatul M. M., în dauna părții civile B. F., s-a constatat că întrunea elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1, din Codul penal.

Din coroborarea declarațiilor părții civile F. P. G. (f. 437) și a martorului P. G. (f. 509), a reieșit că, în cursul lunii aprilie 2012, în timp ce se deplasa pe .. A. I., cu un autoturism marca Mercedes de culoare crem, inculpatul M. M., i-a făcut semn insistent, din faruri, numitului F. P. G., care conducea, din sens opus, un autoturism marca Dacia, cu numere de înmatriculare_, determinându-l pe acesta să oprească. I-a propus acestuia să-i vândă cantitatea de 400 litri de motorină, cu prețul de 3,5 lei pe litru.

D. fiind că numitul F. P. G. era ocupat, având unele probleme de rezolvat, inculpatul M. M. i-a cerut numărul de telefon și l-a întrebat și adresa unde locuiește, stabilind ca inculpatul să vină mai spre seară, dându-i totodată și el numărul de telefon.

După ce a obținut adresa părții vătămate F. P. G., inculpatul M. M. s-a deplasat la domiciliul acestuia și l-a indus în eroare pe socrul acestuia, numitul P. G., spunându-i că F. P. G. i-ar fi spus să-i dea suma de 1400 lei, bani pe care inculpatul i-a primit.

În drept, fapta de înșelăciune din luna aprilie 2012, descrisă mai sus și săvârșită de inculpatul M. M., în dauna părții civile F. P. G., s-a reținut a întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1 din Codul penal.

Cu privire la fapta de înșelăciune, din seara zilei de 30.03.2012, partea civilă P. C. B. a declarat (f. 507) că a fost sunat de inculpatul M. M., care i-a propus spre vânzare, cantitatea de 400 de litri de motorină, spunându-i totodată că era șofer la .. Cei doi au stabilit să se întâlnească la benzinăria „Lukoil”, de la ..

După ce numitul P. C. B. a ajuns la stația de carburanți, l-a contactat, telefonic, pe inculpat, iar în scut timp acesta a sosit cu mașina personală, marca Mercedes Benz și i-a solicitat acestuia să urce pe locul din dreapta, spunându-i să trebuie să se deplaseze la stația PETROM-OMV, din Râșnov, unde va aduce un coleg de-al său motorina.

În momentul în care au ajuns în stația OMV PETROM din Râșnov, inculpatul i-a cerut numitului P. B. suma de bani, spunându-i că o parte trebuie să-i dea șefului său, după care vor merge în spatele benzinăriei pentru a-și lua motorina. Deoarece P. C. B. a avut unele rețineri, în a-i înmâna suma de bani, inculpatul l-a convins să-i dea banii spunându-i că e coleg la . C. N. și i-a dat, ca și garanție, un ghiul din metal galben și un telefon mobil, fapt ce l-a determinat pe P. C. B. să-i dea suma de 1400 lei, reprezentând contravaloarea motorinei pe care urma să o primească, după care i-a cerut să coboare, simulând și el că ar coborî din mașină. În momentul în care numitul P. C. a coborât, inculpatul a demarat, plecând în direcția B..

Declarația martorului C. N. C. (f. 583) a fost completată cu cea a părții civile. Din declarația martorului a reieșit că, în timp ce acesta exercita paza, pentru societatea comercială CONDMAG SA, inculpatul a oprit autoturismul personal, marca Mercedes CLK, la poarta societății Condmag SA, și l-a informat că era șofer pe cisternă la firma C. și că avea de vânzare o cantitate de motorină. Numitul C. N. C. a încercat să-l contacteze, telefonic, pe numitul P. C. B. – o cunoștință de-a sa, despre care cunoștea că are tractor. Având în vedere că P. B. nu a răspuns la telefon, inculpatul a solicitat și a obținut de la Cristolovan N. numărul de telefon al acestuia.

Martorul a mai arătat că, în seara aceleiași zile, partea civilă s-a deplasat la postul sau de pază, și s-a plâns că a fost înșelat de inculpat, cu suma de 1200 de lei, fără a primi în schimb cantitatea de motorină promisă, motiv pentru care martorul a încercat să-l contacteze telefonic pe inculpat. Martorul a mai relatat că partea civilă i-a arătat telefonul mobil și ghiulul primite de la inculpat, ca și garanție, și a putut constata că telefonul era nefuncțional, iar inelul era confecționat dintr-un material ieftin, nu din aur.

Din coroborarea acestor mijloace de probă, s-a conchis că inculpatul se făcea vinovat de săvârșirea acestei fapte, ce întrunea elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. 1 din Codul penal, fiind comisă în dauna părții civile P. C. B..

Cu toată că prin apărarea realizată inculpatul a încercat să culpabilizeze părțile civile, pentru că nu au fost suficient de vigilente și că au fost înșelate, întrucât au urmărit obținerea unor foloase materiale, s-a apreciat că față de modul subtil și ingenios de operare, victimele sale nu aveau, în mod real, posibilitatea să realizeze care erau intențiile inculpatului, având, totodată, în vedere, în concret, posibilitatea obiectivă de prevedere a acestora (față de mediul din care proveneau, nivelul de instruire și de educație, de starea psihică în care se găseau în momentul comiterii faptelor, etc).

Acest fapt a putut fi, totodată, întărit de numărul mare de victime care au fost înșelate de inculpat.

S-a reținut, în acest sens, că înainte de înșelarea victimelor sale, inculpatul obținea informații despre acestea din diverse surse, odată ce le identifica, se prefăcea că le cunoaște sau avea față de ele un comportament familiar și prietenos, iar, în anumite situații, le oferea drept garanție anumite obiecte, ce păreau valoroase la prima vedere, toate acesta cu scopul de a le câștiga încrederea.

Nu în ultimul rând, s-a subliniat că, în cazul infracțiunii de înșelăciune, nu interesa dacă victima a fost sau nu ușor indusă în eroare, legea urmărind să apere persoanele credule, mai puțin prudente, deoarece tocmai asemenea persoane erau mai expuse să devină victime ale infracțiunii.

Pentru existența infracțiunii era necesar și suficient ca victima să fi fost indusă în eroare, să se fi ajuns la o reprezentare greșită, a unei situații sau împrejurări ca rezultat a activității autorului infracțiunii.

Pentru comiterea acestor fapte, inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, față de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., instanța a avut în vedere, pe de o parte dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptelor, caracterizat de modalitățile și împrejurările comiterii, în timpul nopții, iar pe de altă parte la persoana inculpatului care, după cum a rezultat din fișa de cazier judiciar, avea antecedente penale.

Având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit o parte din infracțiunile pentru care era cercetat în stare de recidivă postcondamnatorie, instanța a apreciat că faptele săvârșite în aceste împrejurări denotau o periculozitate sporită a acestuia care, deși a fost anterior sancționat, pentru alte infracțiuni, a înțeles să-și reia activitățile infracționale, într-un dispreț total față de normele legale și sociale încălcate, dovedind astfel că, în ceea ce îl privea, pedepsele anterior aplicate nu și-au atins scopul, prevăzut de art. 52 Cod penal, acela de reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, văzând numărul infracțiunilor comise, modul de săvârșire al acestora, numărul ridicat de părți civile, precum și meticulozitatea și atenția cu care inculpatul a planificat detaliile strategiei, de inducere în eroare a acestora, s-a reținut că acesta prezintă un pericol social ridicat.

Având în vedere cele expuse, în baza art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 2¹, lit. b din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal instanța l-a condamnat pe inculpatul M. M., la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din data de 31.03.2012, în dauna părții civile D. H. L..

În temeiul art. 215 alin. 1 Cod penal instanța l-a condamnat pe inculpatul M. M., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune din perioada iulie-august 2009, în dauna părții civile B. S..

Având în vedere că această faptă se afla, în concurs real, cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin SP 153/29.01.2007 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 158/A/23.09.2009 a Tribunalului V., instanța nu a reținut în privința acesteia dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal instanța l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, din perioada aprilie-mai 2010, în dauna părții civile B. I..

În temeiul art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal instanța l-a condamnat pe inculpatul M. M., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, din data de 19.11.2010, în dauna părții civile B. I..

În baza art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal instanța l-a condamnat pe inculpatul M. M., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, din data de 01.11.2011, în dauna părții civile I. P..

În temeiul art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal instanța l-a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, din data de 18.01.2012, în dauna părții civile B. F..

În baza art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal instanța l-a condamnat pe inculpatul M. M., la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, din luna aprilie 2012, în dauna părții civile F. P. G..

Instanța a constatat că, prin sentința penală nr. 267/09.11.2009 a Judecătoriei A., inculpatul a mai fost, anterior, condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 și 82 Cod penal stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Această pedeapsă a rezultat ca urmare a contopirii pedepsei de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr.153/29.01.2007 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin decizia penală nr.158/A/23.09.2009 a Tribunalului V. și a celei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 330/22.12.2008 a Jud. A., dec. penală nr. 92/20.03.2009 a Tribunalului V. și decizia penală nr. 412/R/15.06.2009 a Curții de apel G..

A mai constatat instanța că infracțiunea săvârșită în perioada iulie-august 2009, în dauna părții civile B. S., pentru care inculpatul era cercetat în prezenta cauză se afla, în concurs real, cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin sentința penală nr.153/29.01.2007 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin decizia penală nr.158/A/23.09.2009 a Tribunalului V..

Prin urmare, în temeiul art. 85 alin. 1 a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 267/09.11.2009 a Judecătoriei A., prin care au fost contopite pedepsele de mai sus și a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni, aplicată prin sentința mai sus-menționată și repunând în individualitatea lor pedepsele de:

- 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74, lit. a, și art. 76, lit. e Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.153/29.01.2007 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 158/A/23.09.2009 a Tribunalului V.;

- 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 74 alin. 1, lit. c și art. 76 alin. 1, lit c Cod penal.

În temeiul 39 alin. 1, art. 36 alin. 1, raportat la 33 lit. a și 34 alin. 1, lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate, în prezenta cauză, cu pedepsele anterioare rezultate în urma descontopirii, rezultând o pedeapsă de 10 ani închisoare, care a fost sporită până la 12 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

În conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal, instanța a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și b) Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

În ce privește latura civilă, instanța a constatat că situația părților civile se prezenta în felul următor:

D. H.-L. s-a constituit parte civilă cu suma de 1600 lei;
B. S. s-a constituit parte civilă cu suma de 400 lei ;
B. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1400 lei ;
B. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei ;
I. P. s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei ;
B. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 1800 lei plus cheltuieli de deplasare ;
F.-P. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 1400 lei ;
P. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 1400 lei .

Având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, în baza art. 16 ind. 1 al. 3 si art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998-999 Cod civil, respectiv art. 1349 N.C.civ., instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile D. H.-L., B. S., B. I., I. P. și F.-P. G..

În ceea ce privea solicitările părților civile B. I. și B. F., acestea au fost admise în parte, pe de-o parte deoarece din probele administrate în cauză, partea civilă B. I. a suferit un prejudiciu de 850 de lei, nu de 1000 de lei, cu cât s-a constituit parte civilă, iar pe de altă parte deoarece partea civilă B. F., deși a solicitat pe lângă suma de 1800 de lei și cheltuielile de deplasare, nu a depus dovezi privind suportarea lor.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999 Cod Civil (pentru faptele săvârșite până la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil) și art. 1349 C.civ. (pentru faptele săvârșite ulterior intrării în vigoare a acestuia), instanța a dispus ca inculpatul M. M. să despăgubească părțile civile astfel:

D. H.-L. - 1600 lei,
B. S. - 400 lei,
B. I. - 1400 lei,
B. I. - 850 lei,
I. P.– 1000 de lei,
B. F. - 1800 lei,
F.-P. G. - 1400 lei,
P. C. - 1400.

Instanța a constatat că potrivit procesului-verbal de efectuare a percheziției domiciliare din data de 23.04.2012, au fost ridicate mai multe bunuri, printre care s-au regăsit și obiectele ce au servit la săvârșirea infracțiunilor, respectiv: un cuțit cu lama de 18 cm, mâner de culoare neagră și având pe lamă inscripția „Gecko Knife”, introdus într-o husă de culoare verde, din țesătură, o vestă reflectorizantă de culoare portocalie, cu benzi gri metalizat, dispuse orizontal și o vestă reflectorizantă de culoare galben-verzui, cu benzi dispuse orizontal, motiv pentru care, în temeiul art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal a dispus confiscarea acestora.

Instanța a reținut că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, raportat la anexa din această lege, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, era dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare, motiv pentru care a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. M..

În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul M. M., la plata sumei de 1300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Această soluție a instanța de fond, în termen legal, a fost atacată cu recurs de către inculpatul M. M., dar și de către P. de pe lângă Judecătoria Reghin.

În calea de atac exercitată de către acuză s-a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și a reformării parțiale a sentinței penale criticate, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului, să se efectueze o corectă operațiune de revocare a beneficiului suspendării condiționate de care beneficiase anterior acesta și să fie efectuată corect operațiunea de contopire, prin cumul aritmetic, conform disp.art.83 Cod penal, a pedepselor anterioare aplicate prin hotărârea judecătorească criticată. S-a mai solicitat să fie majorat cuantumul pedepsei rezultante, pentru că acesta trebuie să fie în concordanță cu numărul noilor fapte deduse judecății, cu perseverența infracțională manifestată de inculpat și cu periculozitatea acestuia. S-a invederat că:

Hotărârea instanței era nelegală pentru următoarele motive:

Din punctul vedere al încadrării juridice date faptelor de înșelăciune, potrivit art. 334 Cod procedură penală, dacă în cursul judecății se considera că încadrarea juridică, dată faptei, prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.

În alin.2 al art.215 Cod penal legiuitorul a incriminat fapta de înșelăciune, comisă în condițiile folosirii de nume sau calități mincinoase. Ori, așa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, inculpatul M. M., pentru a inspira mai multă încredere părților vătămate, cu alte cuvinte pentru a le determina să accepte înțelegerea, s-a folosit atât de nume mincinoase (T. și D.), dar mai ales de calități mincinoase, precum „muncitor la o firmă de construcții, muncitor la . la RER, șofer pe cisternă la firma C.”. Față de mijloacele folosite de inculpat pentru a induce in eroare părțile vătămate, s-a arătat că, în speță se impunea, în temeiul art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptelor de înșelăciune din art.215 alin. 1 Cod penal în art.215 alin.l și 2 Cod penal, iar pedepsele să fie stabilite în raport de acest din urmă text infracțional.

Din punctul de vedere a încadrării juridice reținute în cazul primei infracțiuni de înșelăciune (în dauna părții civile B. S.) s-a precizat că, prin actul de sesizare al instanței inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.l Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal. Instanța, fără să facă aplicare art.334 Cod procedură penală, a reținut în sarcina acestuia infracțiunea prev. de art.215 alin.l Cod penal, fără a mai reține starea de recidivă postcondamnatorie, apreciind că această infracțiune a fost comisă în condițiile concursului real de infracțiuni, cu faptele pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare (s.p. 153/29.01.2007 Judecătoriei V., definitivă la 23.09.2009) și, respectiv 1 an și 6 luni închisoare (s.p. 330/22.12.2008 Judecătoriei A., definitivă la 15.06.2009.

În opinia acuzei înlăturarea stării de recidivă a fost greșită. Cu alte cuvinte fapta de înșelăciune, comisă în dauna acestei părți civile, era săvârșită în condițiile stării de recidivă post condamnatorii, raportate la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 330/22.12.2008 a Judecătoriei A., definitivă la 15.06.2009 și, respectiv, era concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare sentința penală nr. 153/29.01.2007 Judecătoriei V., definitivă la 23.09.2009.

Din punctul de vedere al tratamentului juridic aplicat (tehnica de contopire) trebuia observat că infracțiunea de înșelăciune, comisă în perioada iulie-august 2009, era concurentă cu fapta, pentru care inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 4 luni închisoare și respectiv, în stare de recidivă postcondamnatorie, raportat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. Ca urmare, instanța ar fi trebuit să constate în speță incidența Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție și să facă aplicarea acesteia. În altă ordine de idei, instanța ar fi trebuit să anuleze suspendarea condiționată și să descontopească pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, să repună pedepsele în individualitatea lor, respectiv 4 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare.

Apoi, în temeiul art.34 Cod penal, să contopească pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, cu pedeapsa de 4 luni închisoare în cea mai grea, pedeapsă rezultantă care la rândul ei, în temeiul art.39 Cod penal, ar fi trebuit contopită cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

Legat de celelalte fapte, ce erau comise în stare de recidivă postcondamnatorie, raportat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, ar fi trebuit mai întâi ca instanța să aplice regulile recidivei, iar apoi al concursului (al doilea termen fiind format dintr-un concurs de infracțiuni). Cu alte cuvinte, instanța ar fi trebuit să contopească fiecare pedeapsă stabilită, cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, în cea mai grea, conform art.39 Cod penal, iar apoi să contopească pedepsele astfel aplicate conform art.34 Cod penal, iar la pedeapsa rezultantă putea adăuga un spor.

S-a mai susținut că hotărârea instanței de

fond era și netemeinică, in privința operațiunilor de stabilire a limitelor de pedeapsă, pentru următoarele motive:

Astfel, printre criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 alin. 1 din Codul penal, apăreau și gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana

infractorului și împrejurările care atenuau sau agravau răspunderea penală, dispoziții în funcție de care instanța trebuia să țină seama - conform prev. art. 72 alin. 2 Cod penal, atât la alegerea pedepsei - în cazul pedepselor alternative, cât

și la proporționalizarea acestora.

Fața de aceste criterii, s-a susținut că - in privința periculozității reprezentate de persoana inculpatului M. M. - aplicarea unor pedepse, orientate spre minimul special al pedepselor, prevăzute de lege, în special în cazul infracțiunii de tâlhărie prev. de art. Cod penal 211, alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 2¹, lit. b cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, instanța 1-a condamnat pe inculpat, la pedeapsa de 10 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din data de31.03.2012, în dauna părții civileD. H. L. nu era de natură a respecta cerințele de individualizare a pedepselor, care să aibă drept consecință realizarea scopului acestora, așa cum era el definit în art. 52 din Codul penal; respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte, față de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială și nici la realizarea scopului procesului penal, respectiv cel de educare a cetățenilor în spiritul respectării legilor.

Opinia expusă mai sus relativ la periculozitatea

persoanei inculpatului M. Mariuss-a bazat, în primul rând, pe singura concluzie logică - care se impunea din studiul fișei de cazier judiciar a acestuia și din analiza modului de operare folosit.

Astfel, din probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești a rezultat că inculpatul M. M. își alegea cu grijă viitoarele victime, din rândul persoanelor care locuiau, în principal, în mediul rural și care erau deținători de utilaje agricole, cărora le câștiga încrederea, printr-o tehnică îndelung exersată - respectiv adresarea cu familiaritate, după ce în prealabil culegea date de la vecini sau alte persoane, care îi cunoștea - fapt care combinat cu siguranța de sine, pe care o manifesta în activitatea infracțională și uneori cu vârsta înaintată și lipsa de experiență a persoanelor înșelate (cu mod de gândire dezvoltat în timpul regimului comunist și în anii ulteriori când „se mai făcea rost” la un preț sub nivelul pieții de combustibil - aspect evident cunoscut și folosit de inculpat și care de altfel nu le-ar fi deloc imputabil părților vătămate, fiind evidente pentru orice persoană matură lipsurile care au generat acest fel de comportament), au făcut ca persoanele vătămate să fie foarte ușor înșelate.

De asemenea, tot relativ la gradul de pericol social al inculpatului, trebuia luat în considerare și modul de comportament al acestuia, „finețea” cu care acesta determina persoane cunoscute, ale victimelor, să le sune și să se prezinte ca fiind prieten apropiat, coleg de muncă sau rudă apropiată a acestora, cu scopul de a le capta încrederea, fapt care i-a reușit în marea majoritate a cazurilor (cu excepția numitului D. H. L., care, fiind mai tânăr și cu un spirit de observație mai accentuat, nu a fost indus în eroare, fapt care a generat reacția violentă a inculpatului, respectiv folosirea cuțitului din portieră) și, totodată, modul în care reușea să le recâștige încrederea, la momentul apariției unor suspiciuni, prin lăsarea la schimb a unui ghiul de „aur” sau a unui telefon mobil nefuncțional.

Un alt aspect de care instanța de fond a ținut prea puțin cont a fost perseverența infracțională deosebită, de care a dat dovadă inculpatul M. M., care a rezultat, în mod evident, din intervalul mare de timp, pe care întindea activitatea infracțională a acestuia (raportat și la data săvârșirii faptelor pentru care s-au pronunțat condamnările anterioare), putând trage concluzia logică, care se impunea din studiul probatoriului și al datele existente la dosar, că săvârșirea infracțiunilor de acest tip a devenit practic un mod de viață și de obținere a unor venituri ilicite, pentru inculpatul M. M. și persoana rămasă neidentificată cu care acesta a participat la mai multe fapte (cel puțin la cele săvârșite în dauna părții vătămate B. I., I. P. și D. V. - căreia o persoană rămasă neidentificată i-a „tăiat” calea, blocându-i autoturismul, în momentul în care, având suspiciuni, a pornit în urmărirea mașinii în care se afla inculpatul cu fiul său). De asemenea, o periculozitate deosebită a inculpatului a rezultat fără niciun dubiu - în opinia acuzei - din arealul geografic extrem de mare, în care acesta acționa și din care își alegea victimele, fapt ce denota o planificare minuțioasă și de natură a face cât mai grea o identificare și o tragere la răspundere penală a sa, date fiind și unele limitări existente în activitatea organelor de urmărire penală, în special pe linia unei evidențe de natură a reliefa unele similitudini în modurile de operare.

Față de aspectele arătate mai sus, s-a susținut că ținerea unei pedepse orientate, până la urmă, spre minimul special al infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat inculpatul M. M. (cu limite de pedeapsă cuprinse între 20 de ani) și totodată adăugarea unui spor minim de pedeapsă de doar 2 ani, în condițiile în care, până la urmă, instanța trebuia să țină cont de toate infracțiunile pe care le-a contopit și de aplicarea dispozițiilor privind recidiva post condamnatorie, concursul de infracțiuni și revocarea suspendării condiționate a pedepselor, la care inculpatul M. M. a condamnat și la al cărei cuantum trebuia adăugat, prin cumul aritmetic la pedeapsa rezultantă, erau de natură a duce la concluzia că hotărârea era netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante și că se impunea a fi majorată, spre maximul pedepsei celei mai grele și, de abia ulterior, dacă se considera că acesta era neîndestulător, a fi adăugat un spor și ulterior, la pedeapsa rezultantă, trebuia adăugat cuantumul pedepselor suspendate condiționat.

Perseverența infracțională manifestată de inculpat impunea o reacție mai fermă, din partea organelor judiciare, în speță a instanței investite cu judecarea cauzei, reacție care să fie în consonanță cu o politica penală viabilă și de natură a restabili încrederea în capacitatea justiției de a aplica pedepse proporționale cu gravitatea faptelor săvârșite și cu perseverența infracțională manifestată, cunoscut fiind faptul că aplicarea unor pedepse disproporționat de mici sunt mai degrabă de natură a încuraja săvârșirea în viitor, atât de către persoana condamnată cât și de alte persoane, a faptelor de acest gen, nefiind asigurată în acest fel funcția preventivă și educativă pe care se presupune și, ar trebui în mod obligatoriu să o aibă, pedeapsa aplicată în condițiile în care este evident că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul educativ scontat.

În recursul promovat de către inculpat, acesta, prin apărătorul său ales a solicitat a se admite această cale de atac astfel exercitată și a se dispune, în principal, casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe, având în vedere că judecata a avut loc în lipsa apărătorului ales, când prezența acestuia era obligatorie. A fost făcută referirea la ședința din 6 decembrie 2012, precizându-se că, la data de 5 decembrie, a fost prezentă, pentru doamna avocat P. I., un substituent al acesteia, căreia i s-a făcut rău, a fost dus cu salvarea, (existând dovezi la dosarul cauzei,că a fost transportat la spital) și s-a dat termen în continuare, la 6 decembrie 2013, când, evident, că acest apărător nu avea cum să fie prezent. În asemenea condiții, s-a apreciat că inculpatul a fost lipsit de apărare și i s-a încălcat dreptul la apărare. Aceasta nu a fost singura împrejurare, în care recurentul a fost lipsit de apărarea avocatului ales, întrucât au avut calitatea de apărător ales și avocatul G. V., care a solicitat să fie încunoștințat de orice act de urmărire penală; de asemenea, l-a avut ca avocat pe dl. R. B., care, afirmativ, a fost anunțat să se prezinte, însă nu existau dovezi, că acești apărători ar fi fost anunțați. Devenea ciudat, cum nu s-a putut prezenta nimeni, cu delegație de apărător ales, deși acele delegații existau la dosar. Fiindu-i desemnat apărător din oficiu, inculpatul a formulat cereri de recuzare, susținând că, nu i se pare normal ca, să se întâmple acest lucru.

Un alt motiv de recurs era cel prevăzut de art.17 ind.2 Cod procedură penală, hotărârea fiind contrară legii, sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Practic, s-a arătat că motivarea în drept a recursului declarat de inculpat se fondează pe acest text.

În principal, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond - Judecătoria Reghin, întrucât inculpatului i s-au încălcat drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la apărare, dar și dreptul la un proces echitabil, aspecte ce ar fi dorit să le dovedească cu înregistrările ședințelor de judecată, din 9 septembrie și 5 decembrie, despre atmosfera în care a avut loc acest proces, despre faptul că recunoașterea inculpatului s-a făcut în condițiile în care, acesta era singurul în boxă, că procurorul de caz, care nu era procuror de ședință, participa la ședințele de judecată și discuta cu părțile vătămate și cu martorii, despre o ședință suspendată pentru că i s-a făcut rău inculpatului, aspecte pe care sperau să le poată dovedi cu acele înregistrări.

În subsidiar, dacă se va aprecia că pct.6 nu era incident în cauză, s-a solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, a se dispune reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, în sensul stabilirii unei pedepse orientate spre minimul special, având în vedere că astăzi, inculpatul a recunoscut faptele de înșelăciune, și a detailat motivele care l-au îndemnat să aibă un alt comportament în fața organelor de urmărire penală, și în fața instanței din Reghin. De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere că la data de 23 aprilie, când a fost audiat în prezența apărătorului ales, O. I., acesta a arătat faptul că a mai comis fapte similare, în A. și Râșnov, deci acesta a fost punctul de plecare pentru organele de urmărire, când s-au făcut adrese la polițiile acestor localități și s-a constatat că există plângeri similare, cu semnalmentele inculpatului. S-a solicitat a se observa că, în sentința de la Reghin, nu s-a făcut vorbire despre aceste aspecte. Referindu-se la o faptă de înșelăciune, s-a solicitat a se observa că acuza se baza doar pe declarația părții civile, instanța constatând că fapta în dauna părții vătămate B. I., exista, și l-a condamnat pe inculpat pentru această faptă. Inculpatul nu putea fi condamnat doar pentru că a declarat partea civilă, acum însă, că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, se justifică să fie condamnat.

În ce privea infracțiunea de tâlhărie, s-a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, în înșelăciune, având în vedere că inculpatul a susținut constant că, nu a săvârșit acest tip de infracțiune, ci doar a înșelat-o pe partea vătămată D.. În opinia apărării, analiza care s-a făcut cu privire la această infracțiune, în sentința criticată, nu era corectă. Martorul D. V., audiat cu privire la această faptă, era rudă cu partea vătămată D. și nu a fost martor ocular, martorul B. V. era prietenul familiei D., iar procesul-verbal de percheziție domiciliară, din 23 aprilie, când într-adevăr, s-a găsit un cuțit și o husă de culoare verde; a mai fost audiat martorul P., propus de inculpat, care a învederat că, familia M. a fost împreună cu el, ocazie cu care s-a folosit acel cuțit și s-a folosit acea mașină, care a fost condusă de către tatăl inculpatului, și în aceste circumstanțe a ajuns respectivul cuțit în autoturism. S-a solicitat a se observa că partea vătămată D., în declarația pe care a dat-o în fața instanței, a afirmat că „cred că acela este cuțitul”, însă în hotărâre s-a constatat că recunoaște cuțitul.

Judecătorul fondului a coroborat testul poligraf, probă nerecunoscută în sistemul românesc de drept și niște declarații indirecte și a constatat că inculpatul a pus cuțitul la gâtul părții vătămate D.. În opinia apărării, aceste probe nu puteau fi suficiente pentru condamnarea inculpatului, nici cuțitul găsit cu ocazia percheziției, nu putea sta la baza soluției de condamnare, doar printr-un flagrant s-ar fi putut constata că acel cuțit a fost folosit pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, de altfel, nici „modus operandi” nu se potrivea la comiterea acestei infracțiuni. S-a apreciat că, în prezentul dosar, nu existau suficiente probe pentru a se putea dispune condamnarea inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie și având în vedere că dubiul profită inculpatului, s-a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunea de înșelăciune, faptă pe care inculpatul a și recunoscut-o de la început.

De asemenea, s-a solicitat a se avea în vedere alte circumstanțe legate de inculpat, referitoare la starea sănătății acestuia, în dosar existând un volum mare de acte medicale, din care a rezultat că acesta a avut multiple internări, chiar și în spitale penitenciar,că are deseori crize de epilepsie, pierderi de memorie, că și în prezent se află sub tratament, și chiar în cursul judecării prezentului recurs a survenit o internare la Spitalul Penitenciar D.. Totodată, s-a solicitat a se avea în vedere că provenea dintr-o familie organizată, are familie și un copil minor în întreținere, că a lucrat în Spania, cu carte de muncă, astfel că, în opinia apărării, exista șanse ca această persoană să se reintegreze social, în condițiile în care i s-a aplica o pedeapsă, nu necesară, ci exemplară și nu în cuantumul ridicat, ce a fost aplicat inculpatului, de către instanța de fond.

Nu în ultimul rând, trebuia ținut cont și de valoarea redusă a prejudiciilor cauzate, cu sume cuprinse între 400 și 1800 lei, practica judiciară numind „găinării”, faptele de înșelăciune cu asemenea valori modice; în raport de aceste aspecte, pedepsele de câte 5 și 6 ani închisoare, apăreau ca exagerate și nelegale.

Analizând recursurile astfel declarate prin prisma disp.art.385⁹Cod procedură penală, astfel cum acest text legal a fost modificat, se constată că doar calea de atac exercitată de inculpat se impune a fi admisă, pe când recursul Ministerul Public, având caracter nefondat, trebuie respins, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Probatoriul cauzei, administrat la prim grad jurisdicțional, a permis reținerea unei stări de fapt, parțial, corecte, stare de fapt ce a fost avută în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare criticate, atât de către inculpat, cât și de către acuză. Această instanță de control judiciar, având în vedere caracterul devolutiv și extensiv al recursului, reevaluând, cu maximă obiectivitate și imparțialitate, aceste probe (reprezentate de declarațiile învinuitului /inculpatului, declarațiile părții vătămate D. H. L., B. S., B. I., B. I., I. P., B. F., F.-P. G., P. C., ale martorilor D. V., B. V., C. N.-C., B. A., B. C. V., B. F. I., L. M. F., procese-verbale întocmite cu ocazia desfășurării procedurii de recunoaștere după fotografie), apreciază că, din cele 7 infracțiuni de înșelăciune, reținute în sarcina inculpatului, doar 6 există și au fost comise de către acesta, iar infracțiunea de tâlhărie pe care acesta ar fi comis-o, în legătură cu victima D. H. L., constituie, de fapt, o infracțiune de înșelăciune, pentru care se impune a se opera, la acest grad jurisdicțional, schimbarea încadrării juridice.

Se vor expune acum considerentele pentru care această instanță de control judiciar optează pentru ca, în legătură cu infracțiunea de înșelăciune comisă în dauna părții civile B. S., să se dispună achitarea inculpatului de sub această acuză, ce i-a fost reținută în sarcină, în conformitate cu preved.art.10 lit.c Cod procedură penală. Se constată faptul că, deși în actul de investire al instanței și, de altfel și din hotărârea de condamnare, s-a reținut că în cursul iulie sau august 2009, inculpatul M. M. s-a prezentat la domiciliul părții civile B. S., din localitatea Sântu, nr.19, din județul M., sub pretextul de a-i vinde acestuia o cantitate mare, de motorină, la un preț situat sub nivelul pieței, probele administrate în cauză nu au reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care acesta beneficia. Se constată că, deși s-a invederat faptul că, inculpatul ar fi comis această faptă de înșelăciune în cursul anului 2009, mai precis în cursul lunilor iulie sau august ale acestui an, declarația părții vătămate B. S. a fost luată abia în data de 10.07.2012, dată certă rezultată din înscrisul aflat la fila 334 din dosar urmărire penală. Această parte vătămată a fost audiată astfel cum rezultă de la fila 336, din același dosar de urmărire penală, la aceeași dată, dată la care organul de urmărire penală a desfășurat și procedura de recunoaștere a inculpatului după fotografie; procedură consemnată a fi fost realizată la filele 335, 354-356 din același dosar de urmărire penală. Atât în actul de acuzare, cât și în hotărârea instanța de fond, s-a reținut că, inculpatul, fie în luna iulie, fie în luna august 2009, s-a deplasat în ., la restaurantul A., unde a intrat în vorbă cu numita L. M. F., ce lucra ca și ospătar la acest local. Acestei martore a încercat să-i vândă motorină, într-o cantitate însemnată, la un preț sub nivelul pieței și,cerându-i numărul de telefon, inculpatul a contactat-o a doua zi pe martoră, deplasându-se la locuința acesteia. Aici inculpatul a purtat o discuție cu martora și soțul acesteia, numitul L. M. D., de la care a încercat să obțină o sumă de bani, promițându-le acestora o cantitate de 1000 litri motorină. Cum soții L., în acest context, au refuzat să-i înmâneze vreun ban inculpatului, până nu le livra motorina, acesta, după ce a ieșit din casa martorilor, a intrat în curtea casei lui B. S., căruia i-a spus că l-a trimis L. M. și că are de vânzare motorină sub prețul pieței. Înțelegându-se asupra cantității de motorină și a prețului, B. S. a fost de acord cu suma de 420 lei, ca preț al vânzării (deoarece această victimă avea disponibilă doar această sumă) și apoi, pentru finalizarea vânzării, fiecare, cu mașina proprie, s-au deplasat spre restaurantul A.. Aici cele două mașini s-au oprit, inculpatul a primit de la victimă suma de 420 lei, după care, sub pretextul că se duce să-i aducă acesteia motorina cumpărată, a plecat fără a mai face vreo livrare. Astfel cum s-a mai arătat, s-a susținut că, inculpatul ar fi comis această faptă, fie în luna iulie, fie în luna august 2009, dar niciunul dintre soții L., audiați în calitate de martori și nici victima B. S. nu au putut determina mai bine intervalul de timp, în care inculpatul ar fi comis această faptă, iar victima s-a considerat prejudiciată abia la 3 ani de la comiterea faptei. Ori, dacă B. S. ar fi apreciat că, a fost victima unei astfel de infracțiuni, instanța nu își explică pasivitatea sa, timp de 3 ani, în contextul în care suma de bani, pe care aceasta i-ar fi dat-o inculpatului, în anul menționat depășea cu mult jumătate din venitul minim net pe economie. Pe lângă acest aspect al intervalului de timp mare scurs, de la data săvârșirii presupusei fapte și al nedeterminării într-un mod mai precis a timpului infracțional, inculpatul, în exercitarea dreptului său la apărare, a depus prin apărătorul său ales înscrisuri care demonstrau, în mod cert, faptul că, în intervalul 1 mai-31 august 2009, acesta s-a aflat și a avut pe teritoriul Statului Spaniol, un contract de muncă legal încheiat. Înscrisurile depuse la dosarul cauzei și aflate la filele 77 – 84 din dosarul Curții de Apel Tg.-M., prin conținutul lor, demonstrează că, în intervalul de timp critic, inculpatul nu se afla pe teritoriul României, deci nu avea cum să comită această faptă în dauna părții vătămate B. S.. Contrabalansând probele propuse în dovedirea acestei acuze cu cele administrate în apărare, instanța de recurs va da preeminență înscrisurilor emanate de la o entitate juridică spaniolă, înscrisuri din care rezultă că inculpatul, începând cu data de 01.05.2009 până la 31.08.2009 a fost angajat cu contract de muncă la societatea INSTALLACIONES ALENIA 03 SL, unde a desfășurat activități în domeniul instalațiilor electrice. Martorii L. M. și L. M. nu au putut indica într-un mod suficient de precis, perioada de timp în care inculpatul i-ar fi abordat pentru a le vinde motorină; sub prețul pieței, același aspect neputând fi precizat de partea vătămată B. S.. Ori, așa cum s-a arătat, contrabalansând probele, se constată că există un dubiu, ce profită inculpatului, cu privire la săvârșirea de către acesta a acestei infracțiuni de înșelăciune. Acest dubiu nu poate decât să conducă instanța de recurs la adoptarea unei soluții fondate pe preved.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod procedură penală și să dispună astfel achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 Cod penal, faptă comisă, în perioada iulie-august 2009, în dauna părții civile B. S..

În ceea ce privește reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de tâlhărie, săvârșită în dauna părții vătămate D. H. L., se constată că această atitudine infracțională reținută în sarcina inculpatului nu se circumscrie preved.art.211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.2¹ lit.b Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, ci tot cele ale infracțiunii de înșelăciune, prev.de dis.art.215 alin.1 Cod penal cu aplic.art.37 lti.a Cod penal. Prin urmare, se constată că, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos, se impune a se proceda la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tâlhărie în cea de înșelăciune. Referitor la această manifestare infracțională s-a susținut faptul că, în „cultivarea obiceiului său”, inculpatul, prin intermediul numitului B. V., a intrat în contact telefonic și personal cu numitul D. V.. Și acestei persoane i-a oferit spre vânzare o cantitate importantă de motorină, la un preț sub prețul pieței și, după ce inculpatul s-a întâlnit cu D. V., în locația stabilită de amândoi, a încercat să-l determine pe acesta, din urmă, să-i dea suma de 1600 lei, pentru achiziționarea produsului menționat. De precizat că, D. V. a venit la întâlnirea stabilită cu inculpatul, însoțit fiind de fiul său D. H. L.. Cum această parte vătămată a refuzat să-i înmâneze inculpatului suma cerută, inculpatul, pentru a câștiga și mai mult încrederea victimei i-a cerut acesteia să-i permită fiului său să vină cu el, la locul unde era motorina, context în care D. H. L. a luat de la tatăl său banii menționați și s-a urcat în autoturismul inculpatului. După ce au parcurs o anumită distanță, de câteva sute de metri, inculpatul a oprit mașina ce o pilota, într-un loc slab iluminat și a încercat, din nou, să obțină banii de la D. H. L., sub pretextul că trebuie să înmâneze banii șefului său. Din acest moment infracțional, instanța de recurs va reține o altă stare de fapt, decât cea expusă în hotărârea de condamnare, deoarece, probele administrate în cauză (declarațiile numiților D. V., D. H. L., procesul-verbal de percheziționare a autovehiculului inculpatului) nu permit reținerea împrejurării că inculpatul ar fi exercitat asupra victimei D. H. L. violențe pentru a o deposeda de banii ce-i fuseseră dați de tatăl său; violențe, pentru exercitarea cărora, s-ar fi folosit de cuțitul, ce afirmativ ar fi fost în portiera autoturismului pe care îl pilota. De menționat că, în mod constant, inculpatul a negat faptul că ar fi comis o infracțiune cu violență, în dauna părții vătămate D. H. L., persoană care și-a dovedit susținerile doar cu declarația tatălui său, martorul D. V.. De asemenea, se constată că, existența cuțitului, de care inculpatul s-ar fi folosit pentru comiterea faptei, nu a fost dovedită, în contextul în care partea vătămată a reclamant că fapta s-ar fi comis în seara zilei de 31.03.2012, iar percheziția autoturismului folosit de către inculpat s-a realizat, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 25-27 dosar de urmărire penală, în data de 23.04.2012, deci la mai bine de 3 săptămâni de la consumarea faptei. Partea vătămată nu a depus nici un fel de înscris medical, din care să fi rezultat faptul că ar fi fost agresat la data menționată de către inculpat, iar, pe de altă parte, susținerile sale, astfel cum s-a mai arătat au fost confirmate doar de tatăl său, care a fost audiat ca martor în cauză. Faptul că această victimă a înțeles să dovedească susținerile sale cu un singur martor și acela interesat în cauză ca urmare a relației de rudenie între ei, echivalează cu subsumarea acestuia principiului „testis unus, testis nullus”. Se reține că, în legătură cu această faptă, nu există certitudinea că inculpatul ar fi obținut suma de 1600 de lei de la partea vătămată D. H. L., prin întrebuințarea de violențe, pe baza considerentelor anterior expuse și a coroborării acestora cu condamnările anterior suferite de către inculpat, condamnări care demonstrează că acesta, prin înșelarea diferitelor persoane, are ca obicei comiterea infracțiunilor de înșelăciune, neangajându-se în sfera ilicitului penal prin exercitarea de violențe fizice sau psihice.

Se apreciază de către această instanță de control judiciar că inculpatul, prin conduita adoptată, în seara zilei de 31.03.2012, față de partea vătămată D. H. L. nu a comis o infracțiune de tâlhărie, astfel cum i s-a reținut în sarcină prin actul de inculpare, respectiv prin hotărârea de condamnare, ci o infracțiune de înșelăciune, astfel cum este aceasta reglementată de disp.art.215 alin.1 Cod penal, el acționând într-un mod similar cu celelalte fapte de înșelăciune comise în prezenta cauză și în ceea ce o privește pe victima D. H. L.. Dorind să facă rost de bani, prin intermediul martorului B. V., inculpatul a intrat în legătură cu familia D., căreia i-a oferit spre vânzare, la un preț sub prețul pieței, o cantitate însemnată de motorină, el obținând, de la victima D. H. L., banii stabiliți ca preț, sub pretextul că trebuie să-i dea șefului său, pentru a-i putea livra motorina. Se constată așadar că, în cauză, se impune a fi admisă cererea acestuia de schimbare a încadrării juridice a primei acuze, ce i-a fost reținută în sarcină, din infracțiunea incriminată de disp.art.211 alin.1, 2 lit.b, 2¹ lit.b Cod penal cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea de înșelăciune incriminată de disp.art.215 alin.1, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, cu stricta respectare a disp.art.334 Cod procedură penală. Pentru această faptă comisă de inculpat în contextul reținut în prezenta decizie, având în vedere preved.art.72 Cod penal (perseverența infracțională manifestată, în mod evident, de inculpat, dorința acestuia de a obține în mod extrem de facil sume de bani, profitând de naivitatea semenilor săi, aria geografică extinsă în care acesta și-a desfășurat activitatea antisocială imputată), acestuia i se va aplica o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Referitor la celelalte infracțiuni de înșelăciune comise în prezenta cauză de inculpat, infracțiuni comise în dauna părților civile B. I., B. I., I. P., B. F., F. P. G. și P. C. B., se constată că, vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu, (de altfel în declarația dată în fața instanței de recurs acesta recunoscând comiterea acestor fapte), iar pedepsele aplicate pentru fiecare dintre cele 6 astfel de fapte au fost corect individualizate, preved.art.72 Cod penal fiind corect interpretate și aplicate vis-a-vis de acesta.

Totuși, având în vedere cuantumul relativ redus al prejudiciului produs fiecărei părți vătămate, faptul că recurentul a acționat, de fiecare dată „încurajat” fiind de dorința victimelor de a achiziționa un produs la un preț sub prețul practicat pe piață și faptul că de la 01.02.2014 va intra în vigoare Noul Cod penal, se va opta pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatului, pentru fiecare infracțiune de înșelăciune comisă de la 6 ani închisoare la câte 3 ani închisoare.

În ceea ce privește recursul declarat de acuză, prin care s-a solicitat înăsprirea corespunzătoare, a pedepsei rezultante aplicate inculpatului și a corectării modului de realizare a operațiunilor tehnico-juridice ce se impuneau a fi realizate, în cauză, ca urmare a faptului că inculpatul se afla în sfera de incidență a preved.art.37 lit.a Cod penal, acestea sunt nefondate, pe de o parte, pentru că probatoriul în cauză a fost administrat deficitar, ca urmare a aspectelor reținute în prezentele considerente, iar pe de altă parte, la nivelul instanța de fond s-a făcut o justă și corectă aplicare a preved.art.85, 36 și 39 Cod penal cu referire la art.33 lit.a și 34 alin.1 lit.b Cod penal.

Pe cale de consecință, în conformitate cu disp.art.385¹⁵ pct.2 lit.d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de inculpatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 129 din 30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C. pr.penală.

Va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva aceleiași sentințe, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

Va casa parțial hotărârea atacată și în rejudecare va dispune:

În baza art. 334 Cod pr. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina inculpatului M. M., din infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 2 ind.1, lit. b cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită art. 215 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal și îl va condamna pe inculpat pentru comiterea acestei infracțiuni la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod pr. pen. îl va achita pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal din perioada iulie-august 2009, în dauna părții civile B. S..

Va reduce pedepsele aplicate pentru restul infracțiunilor de înșelăciune reținute de prima instanță, la câte 3 ani închisoare.

În temeiul art. 83 Cod penal va revoca suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 267/09.11.2009 a Judecătoriei A. și va adăuga această pedeapsă la fiecare dintre pedepsele stabilite în cauză, rezultând pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.

În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal va contopi pedepsele menționate în pedeapsa cea mai grea, 4 ani și 6 luni închisoare, pe care o va spori cu 1 an și 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

Va înlătura din sentința atacată obligarea inculpatului la despăgubiri în favoarea părții civile B. S., respingând, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a acestei părți, precum și dispozițiile de prelevare a probelor biologice de la inculpatul M. M. și de confiscare a cuțitului cu lama de 18 cm, mâner de culoare neagră și având pe lamă inscripția „Gecko Knife”, introdus într-o husă de culoare verde din țesătură, dispunând restituirea acestui bun către inculpat.

Va menține restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta decizie.

În baza art.192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul M. M. (fiul lui G. și M., născut la data de 20.11.1978, în mun. R., jud. N., cu același domiciliu, .. 2, ., ., fără forme legale, în mun. R., ., ., ., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Bistrița), împotriva sentinței penale nr. 129 din 30.04.2013, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C. pr.penală.

Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva aceleiași sentințe, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

Casează parțial hotărârea atacată și în rejudecare dispune:

În baza art. 334 Cod pr. pen. dispune schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina inculpatului M. M., din infracțiunea de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211, alin. 1, alin. 2, lit. b, alin. 2 ind.1, lit. b cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită art. 215 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal și condamnă pe inculpat pentru comiterea acestei infracțiuni la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod pr. pen. achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal din perioada iulie-august 2009, în dauna părții civile B. S..

Reduce pedepsele aplicate pentru restul infracțiunilor de înșelăciune reținute de prima instanță, la câte 3 ani închisoare.

În temeiul art. 83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 6 luni, aplicată prin Sentința penală nr. 267/09.11.2009 a Judecătoriei A. și adaugă această pedeapsă la fiecare dintre pedepsele stabilite în cauză, rezultând pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.

În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele menționate în pedeapsa cea mai grea, 4 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 1 an și 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

Înlătură din sentința atacată obligarea inculpatului la despăgubiri în favoarea părții civile B. S., respingând ca neîntemeiată acțiunea civilă a acestei părți, precum și dispozițiile de prelevare a probelor biologice de la inculpatul M. M. și de confiscare a cuțitului cu lama de 18 cm, mâner de culoare neagră și având pe lamă inscripția „Gecko Knife”, introdus într-o husă de culoare verde din țesătură, dispunând restituirea acestui bun către inculpat.

Menține restul dispozițiilor primei instanțe, compatibile cu prezenta decizie.

În baza art.192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 31.01.2014.

PreședinteJudecători

I. C. B. M. R. C.

F. G.

Grefier

G. C.

Red.MRC/11.02.2014

Thnred./CC/2 exp./14.02.2014

Jd.fd.A.M.

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 394/2014....		Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 89/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 89/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ