Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 111/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 2549/308/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 111/A
Ședința publică din 09 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. B.
Judecător M. R. C.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de către revizuientul D. I. D.(fiul lui I. și M., născut la data de 12 august 1958, domiciliat în Sighișoara, ., jud.M.) împotriva sentinței penale nr.41 din 11 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror R. C. M. din cadrul P. de pe lângă Î.C.C.J.-D.N.A. – Serviciul Teritorial Tg.M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 31 Martie 2014, - încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie,- prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra căilor de atac promovate în cauză, pentru data de azi, respectiv 9 Aprilie 2014.
INSTANȚA
Prin sentința penală nr. 41/CC/1.11.2013, Judecătoria Sighișoara a respins cererea de revizuire a SP 155/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._, formulată de revizuentul D. I. D..
În motivare, a arătat că în declarația extrajudiciară a numitului G. D. autentificată sub nr. 9/18.01.2012 nu se menționează decât că suma reținută ca prejudiciu de către procurorul de caz era de aproximativ trei ori mai mare decât cea stabilită prin raport.
Prin urmare în declarație nu se face referire la fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Aspectele invocate in cuprinsul acestei declarații nu constituie elemente noi de natură a determina instanța de a pronunța o soluție diametral opusă celei pronunțată prin ..2011.
Așa cum reiese din considerentele acestei sentințe instanța a analizat atât raportul de expertiză întocmit de către specialistul din cadrul DNA –Serviciul Teritorial Tg. M. cât și ale celui întocmit de către expertul C. A.. Instanța a reținut doar producerea prin săvârșirea infracțiunilor a unui prejudiciu cert de_,50 lei. Concluziile expertului C. A. în sensul că nu s-a încasat nicio pagubă au fost înlăturate motivat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul D. D. I..
În motivare, a arătat că sentința primei instanțe este nelegală, raportat la judecătorul care a soluționat admiterea în principiu a cererii de revizuire. În primul ciclu procesual al cererii de revizuire, dosarul inițial a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sighișoara la „Completul 2 Arestați” din care făcea parte doamna judecător V. D., care a dispus trimiterea cauzei la organul competent, respectiv D.N.A. – Serviciul Teritorial Tg.M., în vederea cercetărilor necesare soluționării cererii de revizuire, iar după finalizarea acestor cercetări, dosarul a fost din nou repartizat, prin eludarea repartizării aleatorie a cauzelor, aceluiași judecător V. D..
Apreciază că procesul-verbal încheiat de grefierul șef de la Judecătoria Sighișoara este contrar dispozițiilor legale, în contextul în care nu erau două dosare aflate pe rolul instanței, cu același obiect și aceeași parte, și în condițiile în care, așa cum se observă din încheierea nr.34/C din 24 septembrie 2013, aceasta era definitivă. Ca atare, în momentul în care judecătoria Sighișoara a fost sesizată cu acest dosar penal, nu existau două cauze cu același obiect pe rolul instanței, așa încât dosarul trebuia să intre în procedura repartizării aleatorie a cauzelor și nu să fie distribuit aceluiași judecător.
Incompatibilitatea doamnei judecător V. D. nu se raportează doar la această chestiune, ci și la împrejurarea că este judecătorul care a soluționat fondul acestei cauze.
A mai arătat că sentința este și netemeinică, în condițiile în care instanța de fond nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, atunci când a soluționat cererea de revizuire. Nici cercetarea efectuată de către D.N.A. – Serviciul teritorial Tg.M. nu a fost suficientă în cauză, întrucât procurorul din cadrul acestui parchet nu a făcut altceva decât l-a citat pe revizuient, l-a audiat și apoi imediat a formulat concluziile, în contextul în care la acel moment a fost depus un memoriu în apărarea revizuientului, iar ulterior acestui moment a fost depusă o declarație mult mai amplă dată de numitul G. D., care nu a fost avută în vedere la formularea concluziilor de către procuror, însă, atâta timp cât ea a fost trimisă, trebuia să fie avută în vedere la instanța de judecată atunci când a fost soluționată admisibilitatea în principiu.
Numitul G. D. a dat o nouă declarație, la data de 10.10.2013, care se afla la dosarul cauzei, pe care instanța nu a avut-o în vedere și care, raportat la data când a fost efectuată, nu avea cum să fie avută în vedere la soluționarea cauzei în primul ciclu procesual. Această declarație conduce la concluzia că în prezenta cauză a fost stabilit un prejudiciu inexistent.
Apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ce privește legalitatea sentinței, instanța de apel observă că, potrivit art. 47 alin. 1 Cod pr. pen. din 1968, în vigoare la data pronunțării sentinței, judecătorul care a luat parte la judecarea unei cauzei, nu mai poate participa la judecarea cauzei într-o cale de atac.
Prima instanță nu a judecat aceeași cauză, ci s-a pronunțat doar asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire. D. în cazul în care cererea ar fi fost admisibilă – și în speță nu este – s-ar fi trecut la rejudecarea cauzei, și judecătorul care a pronunțat soluția de condamnare ar fi devenit incompatibil.
Nu este cazul, pentru aceleași considerente, să se rețină nici că judecătorul s-ar fi antepronunțat, ori este părtinitor. Chestiunile invocate în procedura revizuirii sunt prin definiție unele noi, asupra cărora nu avea cum să se antepronunțe.
Sentința este și temeinică, deoarece, deși mijlocul de probă, declarația numitului G. D., poate fi nou, proba în sine, inexistența prejudiciului, a fost avută în vedere la judecarea pe fond a cauzei și a fost, argumentat, înlăturată.
Așa cum se arată și în hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Belasin c. României, revizuirea nu trebuie să fie un apel deghizat, iar singurul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu e un motiv suficient de a rejudeca o cauză. Aceasta este o aplicare a principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive, la care se referă și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție ( spre exemplu, în decizia nr. 157/21.01.2009 a secției penale). Principiul este recunoscut și trebuie să i se dea și acum eficiență pentru protejarea atât a societății, cât și a victimei, care au interesul de a nu vedea redeschis procesul din simpla dorință a revizuentului de a prelungi probatoriul sau discuțiile în cauză.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. ca neîntemeiat apelul declarat de revizuentul D. D. I. .
În baza art. 275 alin. 2 Cod pr. pen. îl va obliga pe apelant să plătească statului suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. respinge ca neîntemeiat apelul declarat de revizuentul D. D. I. (fiul lui I. și M., născut la data de 12 august 1958, domiciliat în Sighișoara, ., jud.M.), împotriva sentinței penale nr. 41/CC/1.11.2013 a Judecătoriei Sighișoara.
În baza art. 275 alin. 2 Cod pr. pen. obligă pe apelant să plătească statului suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.04.2014.
Președinte, Judecător
I.-C. B. M. R. C.
Grefier,
C. G.
Red./tehnr: I.B./.9.05.2014
Jud.fond: D.V.
Listat: Cs.G/2 ex./09.05.2014
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 89/2014. Curtea de Apel... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 9/2014. Curtea de... → |
|---|
