Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 280/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 280/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 1919/326/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 280/A
Ședința publică din 29 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. C. B.
Judecător M. R. C.
Grefier K. P.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror V. O., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M.
Pe rol soluționarea apelului declarat de către inculpatul B. I., împotriva sentinței penale nr. 177 din 06 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Toplița, în dosarul nr._
La apelul nominal, făcută în ședință publică, se prezintă inculpatul B. I., personal și asistat de apărător ales, avocat M. O., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din16.05.2014, aflată la fila 4 din dosar, lipsă fiind părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că:
- suntem sesizați cu apelul promovat de către inculpatul B. I., împotriva sentinței penale nr. 177 din 06 mai 2014, pronunțată de Judecătoria Toplița, în dosarul nr._
- apelul este formulat în termen, fiind motivat.
Instanța prezintă pe scurt fapta reținută în sarcina inculpatului, și aduce la cunoștința inculpatului drepturile garantate de disp. art.83 C.pr.pen, printre care, dreptul de a formula cereri, de a da declarații, de a da lămuriri și dreptul la tăcere, respectiv dreptul de a nu da nici-o declarație, atrăgându-i-se atenția că, dacă va da declarație, acestea va putea fi folosit și împotriva lui.
Inculpatul apelant se prevalează de dreptul la tăcere, arătând că își menține declarațiile date până în prezent.
Instanța învederează părților să precizeze dacă formulează cereri, probe sau invocă excepții.
Nemaifiind cereri de formulat și probe noi de propus, excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea căii de atac promovate.
Apărătorul inculpatului apelant, avocat M. O., solicită admiterea apelului, achitarea inculpatului în baza art. 396 pct. 5, rap. la art. 16 alin.1 lit. c C.pr.pen. Arată că, din probatoriul administrat în faza urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, reiese că, partea vătămată are un comportament recalcitrant pe raza comunei, unde domiciliază părțile, existând documente emise de către Poliție, care justifică acest aspect. Apelantul inculpat nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire, în condițiile în care, singurul martor asistent, a relatat faptul că, între cei doi într-adevăr a existat o altercație, dar nu a observat urme de violențe, leziuni pe corpul părții vătămate, și partea vătămată, în repetate rânduri, a tranzitat cu animale terenul, ce este în posesia apelantului, altercația fiind pe acest fond, fondul legat de consumul exagerat băuturi alcoolice și provocare a părții vătămate. Martorul a mai declarat că partea vătămată a căzut și a suferit o . lovituri la cap. Declarația martorului propus de către partea vătămată nu este conformă cu realitate, el nefiind prezent la fața locului, aspect certificat și de către P. de pe lângă Judecătoria Toplița. Martorul propus de către partea vătămată a declarat că, evenimentul s-a întâmplat la ora 14:00, dar de fapt s-au petrecut la ora 16:30-17:00.
Conchizând, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, și achitarea inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, instanța de fond stabilind, în mod corect, în baza probelor administrate, starea de fapt. Cuantumul pedepsei stabilite este justă, în raport cu circumstanțele cauzei. Solicită menținerea hotărârii atacate.
Inculpatul apelant, B. I., având ultimul cuvânt arată că, nu s-a întâmplat așa, cum a arătat partea vătămată, nu a fost lovit. A fost operat cu ochii, a stat 18 zile în spital. Partea vătămată a zis că o omoară pe el, i-a solicitat să scoate animalele de pe proprietatea lui. El s-a apărat, a tras jos pe partea vătămată, care s-a lovit la cap. A venit R. I., le-a despărțit. R. Kelin nu a declarat adevărul, a fost plătit de către partea vătămată, ei fiind prieteni, au băut împreună, a declarat că s-a întâmplat altercația în jurul orei 14:00, dar evenimentele, de fapt, s-au petrecut la orele 16:30-17:00.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului apel:
La data de 06.05.a.c. Judecătoria Toplița a pronunțat sentința penală nr.177 prin care:
În temeiul art. 180 alin. 2 raportat la art. 63 alin. 3 teza a II a din vechiul Cod penal l-a condamnat pe inculpatul B. I., la pedeapsa de 500 lei amendă penală.
În baza art. 631 din vechiul Cod penal i s-a atras atenția inculpatului cu privire la înlocuirea amenzii cu închisoare în cazul neplății acesteia cu rea credință.
În baza art. 1357, art. 1381 din Noul Cod Civil, raportat la art. 19, art. 25 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, raportat la dispozițiile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul la plata sumei de 543,93 lei cu titlu de despăgubiri – cheltuieli spitalicești ocazionate cu internarea părții vătămate K. I., cu dobânda legală aferentă către S. M. TOPLIȚA.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată constituită parte civilă în cauză K. I., și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 40 lei despăgubiri civile părții civile și la 500 lei daune morale.
În baza art. 274 alin. (1) din Noul Cod de procedură penală a mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Instanța, deliberând în cauză a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Toplița din data de 07 decembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. I., cercetat pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 cu art. 73 lit. b Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, organele de cercetare penală s-au sesizat prin consemnarea plângerii prealabile, formulată de partea vătămată.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 18 mai 2012, partea vătămată s-a deplasat cu animalele, la pășunat, pe terenul proprietatea inculpatului, având o înțelegere scrisă, dar discuțiile dintre aceștia au degenerat într-un scandal, apoi în lovirea de către inculpat a victimei. Respectiv inculpatul a prins partea vătămată de față cu o mână și cu cealaltă mână l-a prins de urechea dreaptă, l-a ținut un timp, după care l-a îmbrâncit și lovit, partea vătămată a căzut la pământ, pe un loc unde erau rădăcini de răchite, ce fuseseră tăiate, a căzut și inculpatul, dar au continuat să se lovească reciproc și din această poziție.
În rechizitoriu s-a arătat că martorul R. I. M. a văzut cele întâmplate între părți.
Așa cum a rezultat din certificatul medico-legal nr. A-2/59, urmare a loviturilor aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni traumatice, care s-au putut produce prin lovire, cu și de corpuri dure, contondente, iar pentru vindecarea leziunilor suferite, medicul legist i-a acordat părții vătămate un număr de 11-12 zile timp de îngrijiri medicale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
S. municipiului Toplița s-a constituit parte civilă în cauză.
În ceea ce privea persoana inculpatului, acesta nu a recunoscut fapta.
În drept, s-a reținut că fapta săvârșită întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2, cu art. 73 lit. b Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că:
La data de 18 mai 2012 partea vătămată s-a deplasat cu animalele, la pășunat, pe terenul proprietatea inculpatului, având o înțelegere scrisă, pentru arendă, între acesta din urmă și un cetățean pe nume F. I. ( fila 25,33 dosar urmărire penală ), dar discuțiile dintre inculpat și partea vătămată au degenerat într-un scandal, apoi în lovirea de către inculpat a victimei. Respectiv inculpatul a prins partea vătămată, de față, cu o mână și cu cealaltă mână l-a prins de urechea dreaptă, l-a ținut un timp, după care l-a îmbrâncit și lovit, partea vătămată, a căzut la pământ pe un loc unde erau rădăcini de răchite ce fuseseră tăiate, a căzut și inculpatul, dar au continuat să se lovească, reciproc, și din această poziție.
Inculpatul nu a recunoscut fapta, susținând, în declarația sa, că partea vătămată, fiind sub influența băuturilor alcoolice, l-a amenințat când era cu vacile, a sărit la el să-l bată, i-au căzut ochelarii, astfel s-a apărat.
În rechizitoriu s-a reținut că martorul R. I. M. a văzut cele întâmplate între părți. Acesta, în instanță, a declarat că a auzit, la un moment dat, un strigăt al inculpatului, a mers să vadă ce se întâmplă, părțile erau căzute la pământ, se băteau, erau într-o încăierare, motivată de faptul că animalele inculpatului a trecut prin terenul părții vătămate.
De asemenea, martorul R. C. a declarat că a văzut părțile încăierate și că inculpatul avea ceva în mână, lovind partea vătămată în zona capului și la coaste. Toate acestea le-a văzut de la o distanță de cca 30 m.
Așa cum a rezultat din certificatul medico-legal nr. A-2/59, urmare a loviturilor aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni traumatice, care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure contondente, iar pentru vindecarea leziunilor suferite, medicul legist i-a acordat părții vătămate un număr de 11-12 zile timp de îngrijiri medicale, partea vătămată fiind și internat în spital. Acesta s-a constituit parte civilă, în cauză, cu contravaloarea îngrijirilor medicale.
Într-adevăr, din probele administrate în cauză a rezultat că părțile erau încăierate și deci inculpatul a săvârșit fapta sub stăpânirea unei emoții, determinate, de o provocare din partea victimei, care a amenințat, verbal, inculpatul cu acte de violență, motiv pentru care s-a și reținut aplicarea art. 73 lit. b din vechiul Cod penal.
Instanța a constatat că, în cauză, erau aplicabile dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal, deoarece de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea cauzei au intervenit două legi penale, astfel că trebuia aplicată legea mai favorabilă.
În speță, legea mai favorabilă era vechiul Cod penal, deoarece limitele pedepsei la infracțiunea de lovire erau mai mici decât în legea nouă. Astfel, instanța văzând dispozițiile art. 180 alin. 2 raportat la art. 63 alin. 3 teza a II a din vechiul Cod penal l-a condamnat pe inculpatul B. I., la: pedeapsa de 500 lei amendă penală.
Cu referire la latura civilă a cauzei:
Persoanele care, prin faptele lor, aduceau daune sănătății altei persoane, trebuiau să răspundă potrivit legii și aveau obligația să repare prejudiciul, cauzat furnizorului de servicii medicale, astfel că, în baza art. 1357, art. 1381 din Noul Cod civil, raportat la art. 19, art. 25 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală, raportat la dispozițiile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata cheltuieli spitalicești ocazionate cu internarea părții vătămate.
Cu referire la pretențiile civile ale părții vătămate:
În privința daunelor materiale, în cauză s-au dovedit de partea vătămată doar cei 40 lei plătiți cu titlu de taxă examinare medic legist ( fila 16,22 din dosarul de urmărire penală ).
Referitor la daunele morale, întrucât părții vătămate i s-au adus prejudicii morale, de necontestat, prin internare, în urma lovirii, suferințe fizice și psihice, instanța a apreciat ca suma 500 lei cu titlu de daune morale contribuia la reducerea dimensiunii suferințelor psihice și la acoperirea pagubelor morale.
Văzând și dispozițiile art. 274 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală.
Această hotărâre judecătorească, în termen legal, a fost atacată cu apel de către inculpat care a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și a reformării integrale a sentinței penale criticate, inculpatul să fie achitat de acuza ce i-a fost reținută în sarcină, conform disp.art.16 alin.1 lit.c Cod procedură penală. Motivându-se calea de atac astfel promovată s-a arătat că, din probatoriul administrat în faza urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, a reieșit că, partea vătămată, avea și are un comportament recalcitrant pe raza comunei, unde domiciliază părțile, existând documente emise de către Poliție, care justificau acest aspect. Apelantul inculpat nu se făcea vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire, în condițiile în care, singurul martor asistent, a relatat faptul că, între cei doi, într-adevăr, a existat o altercație, dar nu a observat urme de violențe, leziuni pe corpul părții vătămate, și partea vătămată, în repetate rânduri, a tranzitat cu animale terenul, ce era în posesia apelantului, altercația fiind pe acest fond, fondul legat de consumul exagerat băuturi alcoolice și provocare a părții vătămate. Martorul a mai declarat că partea vătămată a căzut și a suferit o . lovituri la cap. Declarația martorului, propus de către partea vătămată, nu era conformă cu realitatea, el nefiind prezent la fața locului, aspect certificat și de către P. de pe lângă Judecătoria Toplița. Martorul propus de către partea vătămată a declarat că, evenimentul s-a întâmplat la ora 14:00, dar, de fapt, s-au petrecut la ora 16:30-17:00.
Analizând apelul astfel declarat cu stricta respectare a disp.art.412, 416-419 Cod procedură penală se constată că acesta are caracter nefondat, deoarece.
Pe baza unei obiective interpretări a probelor, administrate în cauză, s-a stabilit, dincolo de orice dubiu, că, în data de 18 mai 2012 între inculpat și K. I. a avut loc o altercație fizică, generată de faptul că victima trecea cu vitele la pășunat, pe terenul ce constituia proprietatea apelantului. Victima a avut o atitudine provocatoare vis-a-vis de inculpat, dar acesta a reacționat, în mod vădit disproporționat, ea cauzându-i victimei leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale. Pentru fapta comisă, cu forma de vinovăție a intenției directe, inculpatului, cu stricta respectare a disp.art.5 din noul Cod penal, i-a fost aplicată o pedeapsă corect individualizată (atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare), de natură să asigure resocializarea sa.
Deci, constatându-se că sentința penală criticată se caracterizează prin legalitate și temeinicie, urmează ca potrivit disp.art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală să se respingă, ca nefondat, apelul promovat de către inculpatul Butiurca I. împotriva sentinței penale nr. 177/6 mai 2014 a Judecătoriei Toplița.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de către inculpatul Butiurca I. (fiul lui I. și A., născut la data de 24 ianuarie 1948 în Urmeniș, județul Bistrița, domiciliat în S., ., județul Harghita, agricultor, posesor al CI . nr._ emisă de SPCLEP Toplița, CNP_.) împotriva sentinței penale nr. 177/6 mai 2014 a Judecătoriei Toplița.
Obligă pe apelantul inculpat să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 100 Ron.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 septembrie 2014.
Președinte Judecător
I. C. B. M. R. C.
Grefier
P. K.
Red.MRC/13.10.2014
Thnred./CC/2 exp./15.10.2014
Jd.fd. A.Ț.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 250/2014.... | Schimbare măsura educativă a internării. Art.516 si art. 517... → |
|---|
