Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 250/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 18-08-2014 în dosarul nr. 4988/320/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 250/A
Ședința publică din 18 august 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. R. C.
Judecător I. C. B.
Grefier G. C.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat de către doamna procuror R. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.M.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de către inculpatul G. K. (zis „M.” sau „S.”, fiul lui P. și V., născut la data de 4.01.1984 în Târgu M., jud. M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud) împotriva sentinței penale nr.837 din 25 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul-apelant G. K., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, după care:
Se constată că s-a depus la dosar delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr.2998/2014, prin care domnul avocat S. S. a fost desemnat să acorde asistență judiciară din oficiu inculpatului G. K..
La întrebarea instanței, inculpatul își menține apelul declarat în cauză, precizând că este nemulțumit doar de cuantumul pedepsei de 3 ani și 336 zile închisoare, iar nu și de soluția adusă laturii civile a procesului.
Instanța învederează că prezentul termen de judecată este stabilit pentru discutarea legalității și oportunității măsurii arestării preventive a inculpatului G. K., pentru data de 15 septembrie 2014 fiind fixat aleatoriu termenul pentru judecarea în fond a apelului declarat de inculpat. Față de motivele de apel precizate de inculpat, având în vedere și prevederile art.353 alin.10 Cod procedură penală, pune în discuție preschimbarea termenului din 15 septembrie 2014 pentru astăzi, 18 august 2014.
Reprezentanta parchetului este de acord cu preschimbarea termenului de judecată din 15.09.2014 pentru astăzi, dat fiind faptul că apelul inculpatului vizează doar latura penală a cauzei, în acest caz nefiind obligatorie citarea părții civile.
Avocat S. S. formulează aceleași concluzii.
Inculpatul G. K. este de acord cu preschimbarea termenului de judecată inițial stabilit în cauză pentru astăzi 18 august 2014.
Instanța, în urma deliberării, preschimbă termenul din 15 septembrie a.c. pentru astăzi, 18 august a.c. Având în vedere mențiunile care figurează la fila 27 dosar urmărire penală, respectiv declarația persoanei vătămate B. M., precum și dovada de comunicare a sentinței penale, in extenso, aflată la fila 247 dosar primă instanță, suspendă dezbaterile timp de 10 minute pentru a se lua legătura telefonic partea civilă-intimată B. M. la nr. telefon 0742._ pentru a i se comunica noul termen de judecată, prin prisma prevederilor art.353 alin.10 Cod procedură penală, cu mențiunea că poate sau nu să se prezinte în fața instanței de apel. În funcție de opțiunea părții civile se va pune în discuție acordarea unui nou termen de judecată.
După reluarea dezbaterilor, grefierul de ședință învederează că a luat legătura telefonic cu partea civilă B. M., la numărul de telefon indicat de președintele completului de judecată, iar aceasta a menționat că solicită soluționarea cauzei în lipsa sa la termenul de astăzi, 18 august 2014.
Instanța constată că părțile din proces au termen în cunoștință, inculpatul în stare de arest fiind prezent în sala de judecată.
Participanții la proces nu formulează cereri.
În baza rolului activ, instanța invocă din oficiu, prin prisma înscrisurilor aflate la filele 248, 251 dosar primă instanță, tardivitatea căii de atac exercitate de către inculpat împotriva sentinței penale nr.837 din 25 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ . Inculpatului i s-a comunicat dispozitivul sentinței atacate în data de 27 iunie 2014, apoi în data de 4 iulie a.c., astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 251 dosar primă instanță, i s-a comunicat sentința in extenso. Din înscrisul aflat la fila 3 dosar apel, respectiv plicul expediat de inculpat din unitatea penitenciar în care se găsește rezultă că inculpatul a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței penale sus-menționate în data de 8 august a.c. Prin urmare, termenul legal de apel, reglementat în mod imperativ de legiuitorul român în prevederile art.410 Cod procedură penală, este depășit cu mult.
Prezentându-i-se spre vedere înscrisurile de la filele 251 și 248 dosar primă instanță, inculpatul precizează că semnăturile de pe respectivele acte nu îi aparțin. Mai arată că nu a luat cunoștință la cameră despre pronunțarea sentinței, soluția fiindu-i comunicată abia la începutul lunii august, însă nu mai știe exact data. Cum a primit soluția primei instanțe a și declarat apel împotriva ei.
Reprezentanta parchetului, față de actele existente la dosar, consideră că excepția invocată din oficiu de către instanță este admisibilă, apelul fiind tardiv declarat, depășindu-se termenul legal prevăzut de lege, având în vedere data comunicării soluției primei instanțe și data exercitării căii de atac de către inculpat. Pentru aceste motive, achiesează la excepția invocată din oficiu, iar pe fond solicită respingerea apelului ca tardiv declarat.
Avocat S. S. menționează că, într-adevăr, din acte rezultă în mod cert că apelul a fost tardiv introdus, însă inculpatul a invocat anumite considerente, față de care solicită repunerea în termenul de apel. Practic inculpatul a fost împiedicat să ia cunoștință de soluția primei instanțe și a declarat apel de îndată ce a primit efectiv comunicarea soluției.
Reprezentanta parchetului, potrivit dispozițiilor art.411 Cod procedură penală, referitoare la repunerea în termen, apreciază că nu a existat nicio cauză întemeiată care să împiedice exercitarea căii de atac de către inculpat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de acest text de lege, motiv pentru care solicită respingerea cererii.
Inculpatul G. K. consideră că nu are nicio vină în exercitarea cu întârziere a apelului. În susținerea celor arătate solicită să se compare semnăturile de pe înscrisurile aflate la dosar. Totodată, lasă la aprecierea instanței excepția invocată, iar pe fondul cauzei solicită reducerea pedepsei aplicate de prima instanță.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului apel:
La data de 25 iunie a.c., Judecătoria Tg.M. pronunță sentința penală nr.837 prin care: în baza art. 396 al. 2 C.proc.pen. rap. la art. 233 rap. la art. 234 al. 1 lit. d), e) C.pen. cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen., art. 77 al. 1 lit. d) C.pen., art. 396 al. 10 C.proc.pen. l-a condamnat pe inculpatul G. K. zis „M.” sau „S.”, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată la data de 23.03.2014 în dauna persoanei vătămate B. M..
În baza art. 104 C.pen. a revocat liberarea condiționată a inculpatului G. K., dispusă prin sentința penală nr. 324/7.03.2014 a Bistrița, iar, în baza art. 43 al. 1 C.pen., a adăugat restul de pedeapsă, rămas neexecutat, de 306 zile la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 306 (trei sute șase) zile închisoare.
În baza art. 72 C.pen. instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 24.03.2014 la zi și conform art. 399 al. 1 C.proc.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G. K..
A fost respinsă cererea formulată de inculpat, prin apărător din oficiu, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar și, în conformitate cu dispozițiile art. 65 C.pen., instanța a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
I s-a aplicăat inculpatului G. K. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C.pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale și, în baza art. 397 C.proc.pen. rap. la art. 23 C.proc.pen. și art. 1357 C.civ., s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 650 lei către partea civilă B. M..
Potrivit art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G. K., iar potrivit art. 274 al. 1 C.proc.pen., instanța a obligat inculpatul G. K. la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond, la pronunțarea acestei soluții, a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M. din data de 14.04.2014 s-a dispus în baza art. 327 lit. a) C.proc.pen.,
trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G. K. zis „M.” sau „S.”, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art. 233 rap. la art. 234 al. 1 lit. d), e) C.pen. cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen. și art. 77 al. 1 lit. d) C.pen.
trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului
G. I.-F. zis „F.”, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art. 233 rap. la art. 234 al. 1 lit. d), e) C.pen. cu aplic. art. 113 și urm. C.pen.
În fapt s-a reținut că, în data de 23.03.2014, în jurul orelor 04.00, inculpatul major G. K. împreună cu inculpatul minor G. I.-F., au sustras, prin violență, de la persoana vătămată Bancsinko M., suma totală de 150 lei.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele probe:
- proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice (filelele 13-22 d.u.p.);
- declarații parte vătămată B. M. (filele 26-27, 28-29 d.u.p.);
- proces-verbal de recunoaștere după fotografie a inculpatului G. I.-F. de către persoana vătămată B. M. însoțit de planșe fotografice (filele 31 - 35 d.u.p.);
- proces-verbal de recunoaștere după fotografie a inculpatului G. K. de către persoana vătămată B. M. însoțit de planșe fotografice (filele 37 - 41 d.u.p.);
- declarații inculpat G. K. (filele 43, 45-47 d.u.p.);
- declarații inculpat G. I.-F. (filele 49, 51-52 d.u.p.);
- declarații martor Feri Zsuzsa (filele 53-55 d.u.p.);
- declarații martor Feri M.-D. (filele 56-57 d.u.p.).
În cursul urmăririi penale, persoana vătămată B. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 150 lei, reprezentând banii sustrași de către inculpați.
În cauză a fost parcursă procedura camerei preliminare, în conformitate cu prevederile art. 342-348 C.proc.pen. S-a constatat, în baza art. 346 al. 2 C. proc. pen. rap. la art. 35 C.proc.pen.și art. 41 C.proc.pen., că Judecătoria Târgu M. era competentă din punct de vedere material și teritorial în ceea ce privește judecarea acestei cauze.
În baza art. 346 al. 2 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu M. nr. 2033/P/2014 din data de 14.04.2014, privind pe inculpații:
- G. K., cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 al. 1 lit. d și e C.pen. cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen. și a art. 77 al. 1 lit. d C.pen.
- G. I. F., cercetat în stare de libertate pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 al.1 lit. d și e C.pen. cu aplic. art. 113 și următoarele C.pen.
S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpații G. K. și G. I. F..
În ceea ce privește legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că au fost respectate dispozițiile legale în vigoare la data administrării, respectiv efectuării acestora.
De asemenea, s-a constatat că nu au fost formulate cereri și excepții de către inculpat sau de apărătorul acestuia și nici din oficiu nu s-au impus a fi invocate.
Înainte de citirea actului de sesizare, partea civilă B. M. și-a majorat pretențiile civile la suma de 650 lei, 150 lei reprezenând banii sustrași de către inculpați, iar suma de 500 lei prejudiciul moral suferit ca urmare a agresiunilor exercitate asupra lui. (termenul din data de 23.06.2014, fila 219 dosar instanță)
La primul termen de judecată cu procedura completă, instanța a adus la cunoștința inculpaților drepturile și obligațiile procesuale prevăzute de art. 83 C.proc.pen., art. 108 al. 1, 2 C.proc.pen. și art. 374 al. 2 C.proc.pen. Totodată, s-a adus la cunoștința inculpaților procedura simplificată prevăzută de art. 374 al. 4 C.proc.pen.
La acel termen de judecată, în ședință publică, în prezența apărătorului, inculpatul G. K., a susținut că dorea să se prevaleze de dispozițiile art. 374 al. 4 C.proc.pen., în acest sens declarând că recunoștea învinuirea ce i s-a adus, cunoștea materialul de urmărire penală, nu contesta probele administrate și dorea ca judecarea lui să se facă în baza acestor probe. Totodată, și-a exprimat acordul de a presta o muncă în serviciul comunității și a recunoscut, în integralitate pretențiile părții civile B. M., în cuantum de 650 lei și a fost de acord să le plătească împreună cu inculpatul G. I.-F.. (fila 221 dosar instanță)
Inculpatul Gonbos I.-F. nu a recunoscut faptele, așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, însă a fost de acord să dea o declarație, detaliată, în fața instanței de judecată. (filele 223-225 dosar instanță)
La termenul din data de 23.06.2014 s-a dispus în baza art. 46 C.proc.pen. disjungerea cauzei cu privire la inculpatul G. I.-F..
Cu privire la aplicarea procedurii simplificate în cazul recunoașterii vinovăției prevăzute de art. 374 al. 4 C.proc.pen. legat de inculpatul G. K., instanța a constatat următoarele:
Procedura simplificată oferea posibilitatea inculpatului ca, la momentul începerii cercetării judecătorești, în cauză să încheie o tranzacție cu statul, având ca și conținut renunțarea acestuia la dreptul de a solicita și a obține audierea martorilor acuzării și/sau de a propune și audia martori în apărare, cumulativ cu recunoașterea integrală a acuzației ce i se aducea, în schimbul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, în cazul în care va fi găsit vinovat de săvârșirea infracțiunii ce i se impută.
În concret, în urma deliberării în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a audierii inculpatului în faza de judecată, instanța a stabilit, dincolo de orice dubiu, identitatea făptuitorului, situația de fapt și încadrarea juridică a acesteia.
Întrucât instanța a apreciat că toate actele și măsurile dispuse de către organele de urmărire penală au fost îndeplinite cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, pentru efectuarea valabilă a acestora, inclusiv probatoriile, care au fost administrate legal și cu respectarea drepturilor legale ale inculpatului, aceste aspecte nefiind contestate nici de inculpat, erau îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 374 al. 4 C.proc.pen.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca și cea prezentată în rechizitoriu:
În noaptea de 23.03.2014, în jurul orei 04.00 inculpații G. K. și G. I.-F., împreună cu martorele Feri Zsuzsa, Feri M., precum și cu numita N. T., s-au deplasat cu taxiul, marca Renault Clio, cu nr._, condus de către persoana vătămată B. M. din centrul municipiului Târgu M., până în zona Valea R.. Când au ajuns la destinație, cele trei femei au coborât și s-au îndepărtat de mașină, iar inculpații au coborât și s-au poziționat în dreptul portierei stânga față. Inculpatul G. a deschis portiera și i-a solicitat persoanei vătămate o țigară, moment în care a observat că, în portieră, era o sumă de bani și s-a hotărât să o sustragă.
Inculpatul G. a luat banii din portieră, dar, în momentul imediat următor, persoana vătămată l-a prins pe inculpat de mânecă, reușind să prindă și banii sustrași de inculpat, care trăgea bancnotele, încercând să le smulgă. Văzând că nu reușea să smulgă banii din mâna lui B., inculpatul G. i-a aplicat persoanei vătămate, mai multe lovituri, cu pumnul, în zona feței.
Auzind gălăgia produsă, martora Feri Zsuzsa s-a întors la locul unde oprise mașina și i-a cerut inculpatului G. să îl lase în pace pe taximetrist, spunându-i că îl cunoaște. Când și-a făcut apariția martora, persoana vătămată a reușit să ia înapoi banii, de la inculpat, și i-a pus sub husa scaunului din dreapta față. În timp ce inculpatul G. și persoana vătămată se luptau, inculpatul G. I. F. a lovit, la rândul său, persoana vătămată, după care a deschis portiera dreapta față pentru a lua banii, puși de către persoana vătămată, sub husa scaunului. G. K. s-a deplasat la portiera dreapta față, împreună cu G., au lovit persoana vătămată, după care G. a sustras suma totală de 150 lei și au părăsit în grabă locul comiterii faptei.
Situația de fapt mai sus expusă a rezultat din coroborarea declarațiilor persoanei vătămate B. M. cu declarațiile inculpaților și ale martorelor Feri Zsuzsa și Feri M. D..
Cu ocazia audierii persoana vătămată a precizat că, la data de 23.03.2014, era în timpul serviciului, iar în jurul orei 03.40 a fost apelat de către o persoană pe care o cunoaștea după apelativul „Juji”, care a solicitat un taxi în zona Valea R.. A precizat că s-a deplasat acolo, iar în mașină s-au urcat cinci persoane, două de sex masculin și trei de sex feminin și s-au deplasat până în centrul mun. Târgu M., la restaurantul Miorița, dar pentru că era închis, s-au întors în Valea R..
În continuare persoana vătămată a susținut că a oprit mașina la intersecția dintre Calea Sighișoarei și . persoane coborând. A menționat că inculpații au rămas în dreptul ușii sale, iar unul dintre ei a deschis ușa și i-a cerut o țigară, dar l-a refuzat. B. M. a susținut că persoana respectivă a observat banii, pe care îi ținea în portieră și i-a luat, dar a reușit să îl prindă de mânecă, prinzând și banii sustrași. A susținut că a fost lovit cu pumnul, în zona feței, iar, la un moment dat a observat că s-a întors la mașină „Juji” care i-a spus inculpatului să îl lase în pace, moment în care a reușit să ia înapoi o parte din banii sustrași, pe care i-a ascuns sub husa scaunului din dreapta, încercând să blocheze și ușile mașinii. Persoana vătămată a mai precizat, de asemenea, că una dintre cele două persoane a deschis ușa înainte de a o bloca, că și cealaltă persoană a început să îl lovească, după care cei doi au luat o parte din banii, de sub husa scaunului din dreapta, și au fugit.
B. M. i-a recunoscut pe cei doi inculpați după planșe foto, în acest sens fiind întocmite procese-verbale care au fost depuse la dosarul cauzei.
Declarația persoanei vătămate s-a coroborat cu declarația martorei Feri Zsuzsa, care a observat momentul când G. K. a luat banii din portiera autoturismului persoanei vătămate, precum și momentul când acesta a lovit persoana vătămată, în zona feței. Totodată martora a confirmat că inculpatul G. I.-F. a deschis ușa din dreapta și că, la rândul lui, acest inculpat l-a lovit pe B. M.. În final, martora a precizat că inculpatul G. K. a reușit să sustragă 50 de lei, după care ambii inculpați au fugit de la locul comiterii faptei.
Martora a negat că ar fi avut vreo implicare în comiterea faptei de către inculpați, și a precizat că inculpatul G. i-a oferit o parte din banii sustrași, însă a refuzat.
Cu ocazia audierii, martora Feri M. D. a declarat că a observat momentul când inculpatul Godos K. a luat niște bani de la persoana vătămată, precum și că l-a lovit pe acesta, însă nu a observat ca inculpatul G. să fi sustras bani sau să îl fi lovit pe B. M., deoarece a plecat de la locul comiterii faptei imediat după ce G. a lovit persoana vătămată.
Cu ocazia audierii, inculpații au recunoscut parțial fapta comisă.
Astfel inculpatul G. K. a precizat că, la întoarcerea în Valea R., a coborât din taxi împreună cu „Tundike”(numita N. T.), iar în acel moment a observat că „Doriko”( martora Feri M. D.) și-ar fi băgat mâna în buzunarul persoanei vătămate. Inculpatul a precizat că a luat din portiera stângă o sumă de bani, care i-ar fi fost luați, imediat, după aceea de către „Doriko”. A negat că ar fi agresat persoana vătămată, precizând că nu știa dacă acesta ar fi fost agresată de vreuna dintre persoanele de față. Ulterior, inculpatul a nuanțat modul de desfășurare al evenimentelor, precizând că ar fi luat banii de la persoana vătămată, împreună cu o altă persoană de sex feminin, pe care nu știa cum o cheamă, că persoana vătămată l-ar fi prins de mână și a luat banii înapoi, precum și că una dintre persoanele, cu care s-a deplasat în Târgu M., a luat de pe scaunul din dreapta suma de 50 lei, dar nu putea preciza exact cine.
A mai menționat inculpatul că era în stare de ebrietate, că nu își amintea să fi lovit persoana vătămată, dar era posibil să o fi făcut.
Susținerile inculpatului, referitoare la modul de desfășurare al evenimentelor, au fost însă contrazise prin declarația persoanei vătămate și ale martorelor Feri Zsuzsa și Feri M. D., care au fost mai sus analizate. Faptul că doar cei doi inculpați au fost implicați în comiterea faptei, a rezultat chiar din declarația persoanei vătămate, care i-a indicat doar pe ei, ca autori au tâlhăriei.
Nu s-a reușit audierea în calitate de martor a numitei N. T., din actele dosarului cauzei rezultând că era plecată în Austria și nu se cunoaște data întoarcerii.
Autovehiculul persoanei vătămate a fost supus unei examinări criminalistice, ocazia cu care au fost ridicate un nr. de 18 urme papilare, 6 dintre ele au fost excluse, deoarece au fost create de către persoana vătămată, 5 au fost excluse, deoarece nu conțineau suficiente elemente, pentru identificarea persoanelor care le-au creat, iar 7 dintre urmele papilare au fost implementate în sistemul AFIS MORPHOTRACK, dar rezultatul a fost negativ, nefiind create de către inculpați.
În drept, fapta inculpatului major G. K. care, la data de 23.03.2014, în jurul orelor 04.00, împreună cu inculpatul minor G. I.-F., a sustras, prin folosirea violenței, suma de 150 lei de la persoana vătămată B. M., care se afla la volanul unui taxi s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută și pedepsită de art. 233 rap. la art. 234 al. 1 lit. d), e) C.pen.
Sub aspectul laturii obiective exista atât acțiunea mijloc – exercitarea de violențe, prin lovirea persoanei vătămate, cât și acțiunea scop – luarea bunului mobil (banilor) din posesia persoanei vătămate, producându-se rezultatul socialmente periculos, respectiv atingerea adusă integrității corporale și sănătății, cât și patrimoniului persoanei vătămate. Între acțiunea inculpatului și rezultatul socialmente periculos exista legătură de cauzalitate directă.
Inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției directe, prevăzând rezultatul socialmente periculos și urmărind producerea acestuia.
S-a reținut și agravanta prevăzută la al. 2 lit. e) a art. 234 C.pen., taxiul fiind un mijloc de transport și, totodată, s-a reținut și agravata generală, prevăzută de art. 77 al. 1 lit. d) C.pen. întrucât inculpatul G. I.-F. era minor la data săvârșirii faptei.
Analizând situația juridică a inculpatului G. K., s-a constatat că acesta a fost liberat condiționat, la data de 12.03.2014, în baza sentinței penale nr. 324/7.03.2014 a Judecătoriei Bistrița, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 306 zile. Întrucât fapta care făcea obiectul prezentei cauze a fost săvârșită înainte de executarea în întregime a pedepselor aplicate anterior, în cauză au devenit aplicabile prevederile art. 41 al.1 C.pen., fapta fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie.
Pentru comiterea acestei infracțiuni, inculpatul a fost condamnat.
În baza textelor legale enunțate mai sus și a dispozițiilor art. 396 al. 2 C.proc.pen., instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia s-au avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale, prevăzute de art. 74 C.pen. și anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituiau antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere toate elementele ce caracterizau persoana inculpatului, inclusiv conduita sinceră a acestuia. Pedeapsa trebuia să fie de natură a asigura reeducarea inculpaților, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezenta o importanță deosebită, pentru determinarea gradului, concret, de pericol social al acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente.
Modul de comportate în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, putea determina concluzia că nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea de fapte antisociale, ci datorită unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.
Verificând situația inculpatului G. K., instanța a observat faptul că acesta mai avea inserate în cazierul judiciar 9 condamnări, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat.
Infracțiunea pentru care a fost cercetat în prezenta cauză a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, la aproximativ două săptămâni după liberarea sa condiționată prin sentința penală nr. 324/7.03.2014 a Judecătoriei Bistrița. De asemenea, nu s-au putut trece cu vederea nici împrejurările comiterii faptei, noaptea, alături de un minor, profitând de faptul că persoana vătămată era singură, prin exercitarea de violențe.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța nu a putut reține circumstanțe atenuante, în favoarea inculpatului G. K., dând eficiență la individualizarea infracțiunii întâi prevederilor art. 396 al. 10 C.proc.pen, care prevedeau reducerea cu o treime, a limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii de vinovăție, apoi prevederilor art. 78 C.pen. și art. 43 al. 1 C.pen.. Prin urmare, limitele de pedeapsă avute în vedere de către instanță sunt cuprinse între 3 și 10 ani închisoare.
Față de gravitatea faptei comise în concret de către inculpatul G. K., i-a aplicat acestuia o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii tâlhărie calificată prevăzută și pedepsită de art. 233 rap. la art. 234 al. 1 lit. d), e) C.pen. cu aplic. art. 41 al. 1 C.pen., art. 77 al. 1 lit. d) C.pen., art. 396 al. 10 C.proc.pen.
În baza art. 104 C.pen. s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului G. K. dispusă prin sentința penală nr. 324/7.03.2014 a Bistrița iar în baza art. 43 al. 1 C.pen. s-a adăugat restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 306 zile, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 306 (trei sute șase) zile închisoare.
Inculpatul G. K. a fost reținut pentru o perioadă de 24 h prin Ordonanța din data de 24.03.2014 (fila 65 d.u.p.) și apoi arestat preventiv prin încheierea nr. 24/25.03.2014 a Judecătoriei Târgu M..
Prin urmare, în baza art. 72 C.pen. instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive din data de 24.03.2014 la zi.
În temeiul art. 399 al. 1 C.proc.pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G. K., respingând cererea formulată de inculpat, prin apărător desemnat din oficiu de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
În conformitate cu dispozițiile art. 65 C.pen., instanța a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie și i-a aplicat inculpatului G. K. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C.pen. pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
Cu privire la latura civilă, prejudiciul reclamant de către partea civilă B. M. a fost de 650 lei, reprezentând suma de bani sustrasă și prejudiciul moral suferit ca urmare a agresiunilor inculpaților.
Potrivit art. 23 C.proc.pen., inculpatul putea recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile civile. În cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile nerecunoscute puteau fi administrate probe.
Inculpatul G. K. a recunoscut integral pretențiile părții civile B. M. și pentru aceste motive, în baza art. 397 C.proc.pen. rap. la art. 23 C.proc.pen. și art. 1357 C.civ. s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul G. K. la plata sumei de 650 lei către partea civilă B. M..
Potrivit art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G. K..
În temeiul art. 274 al. 1 C.proc.pen., instanța l-a obligat pe inculpatul G. K. la plata sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Această soluție a instanței de fond a fost atacată cu apel de către inculpatul G. K., ce prin această cale de atac a înțeles să critice cuantumul prea mare al pedepsei aplicate. Nemulțumind fiind de pedeapsa prea aspră aplicată, inculpatul a învederat faptul că a comis fapta determinat fiind de factori obiectivi, că are în întreținere doi minori și pe soția sa și că mama, care este foarte bolnavă, necesită și ea sprijinul său.
După înregistrarea acestei cauze pe rolul Curții de Apel Tg.M., s-a fixat inițial termen de judecată pentru verificarea oportunității menținerii inculpatului apelat în stare de arest. Completul de judecată, la termenul din 18 august 2014, manifestând evident rol activ n cauză, a dat eficiența ce se impunea prev. art.353 alin.10 Cod procedură penală și, după ce s-a procedat la citarea telefonică a părții civile B. M., s-a constatat că această cauză putea fi soluționată (ca urmare a preschimbării termenului de judecată inițial fixat), la data menționată de 18 august a.c.
Având în vedere motivele invocate de către inculpat în calea de atac exercitată, instanța, ca urmare a studierii actelor dosarului, a constatat, prin prisma înscrisurilor aflate la filele 248, 251 din dosarul nr._ al Judecătoriei Tg.M., că acestui inculpat i s-a comunicat dispozitivul sentinței atacate la data de 27 iunie, pentru ca la data de 4 iulie a.c., să i se comunice in extenso această hotărâre judecătorească. Prin urmare, inculpatul avea cunoștință de cuantumul pedepsei aplicate din data de 27 iunie a.c., dar cu toate acestea, astfel cum rezultă din data certă ce figurează pe înscrisul aflat la fila 3 din dosarul Curții de Apel Tg.M., acesta a atacat hotărârea instanței de fond după expirarea termenului imperativ reglementat de legiuitor în art.410 Cod procedură penală. De menționat faptul că inculpatul, nici personal și nici prin avocatul desemnat din oficiu pe seama sa, nu a putut prezenta motive întemeiate, care să justifice, în mod plauzibil, întârzierea înregistrată în declararea apelului astfel promovat.
Așa cum s-a mai arătat, mențiunile – datele certe, ce figurează pe înscrisurile aflate la filele 248, 251 din dosarul instanței de fond, împiedică această instanță de control judiciar să analizeze pe fond calea de atac exercitată, constatându-se că preeminență în cauză are excepția tardivității apelului declarat, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a oferit cauze concrete și cu caracter obiectiv, care să îl fi împiedicat să exercite, înlăuntrul termenului legal, apelul ce l-a declarat abia la data de 8 august a.c.
Prin urmare, având în vedere anterioarele considerente expuse, urmează ca, în conf. cu prev. art.411 Cod procedură penală, să fie respinsă, ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul-apelant G. K., prin apărătorul desemnat din oficiu pe seama sa, de repunere înlăuntrul termenului de declarare a apelului.
Va respinge,potrivit art.410 Cod procedură penală, ca tardiv promovat, apelul formulat de inculpatul G. K..
Văzând și disp. art.275 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul apelant G. K., prin apărătorul desemnat din oficiu pe seama sa, de repunere înlăuntrul termenului de declarare a apelului.
Respinge, ca tardiv promovat, apelul formulat de inculpatul G. K. (zis „M.” sau „S.”, fiul lui P. și V., născut la data de 4.01.1984 în Târgu M., jud. M., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Aiud) împotriva sentinței penale nr.837/25.06.2014 a Judecătoriei Târgu M..
Obligă inculpatul apelant să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 300 lei. Suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pe seama sa, se va avansa Baroului M. din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 august 2014.
Președinte, Judecător,
M. R. C. I. C. B.
Grefier,
G. C.
Red.M.R.C.-25.08.2014
Tehn.G.C.-25.08.2014
Jud.fond S. A. M.
| ← Infracţiuni săvârşite în afara teritoriului României.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 280/2014.... → |
|---|
