Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 130/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 130/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 180/96/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 130/CU
Ședința publică din 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C. U.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra contestației formulată de P. de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinței penale nr.65/7 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr._ AL Tribunalului Harghita, privindu-l pe condamnatul C. F. (fiul lui I. și L., născut la data de 21.08.1985, în B., CNP:_, actualmente deținut în Penitenciarul Miercurea C.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantei Ministerului Public, domnul procuror Ș. C. V., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 16 aprilie 2014, prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra căii de atac promovat în cauză, pentru data de azi, respectiv 17 Aprilie 2014. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr. 65/07.02.2014 Tribunalul Harghita a dispus următoarele:
În baza dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 286/2009, s-a admis sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul Miercurea C., cu privire la persoana privată de libertate C. F. (fiul lui I. și L., născut la data de 21.08.1985, în prezent deținut la Penitenciarul Miercurea C.).
S-a constatat intervenirea legii penale mai favorabile pentru pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul C. F. prin sentința penală nr. 297/S din 07.07.2010, a Tribunalului B., pentru infracțiunea de viol prevăzută de art.197 alin alin.1, 3 din vechiul Cod penal (Legea nr. 15/1968).
În baza art. 6 alin. (1) din Legea nr. 286/2009, s-a redus pedeapsa închisorii aplicată inculpatului C. F., prin sentința penală nr. 297/S din 07.07.2010, a Tribunalului B., de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare comisă în concurs și s-a dispus ca persoana privată de libertate C. F. va executa pedeapsa de 15 ani închisoare.
S-a stabilit ca pedeapsa complementară neexecutată se execută în conținutul prevăzut de art.66 lit., b, f din Legea nr. 286/2009.
S-a dedus din durata pedepsei perioada executată începând cu data de 06.10.2006 și până la zi
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis anterior și dispune emiterea unui nou mandat care să cuprindă și mențiunea noii pedepse de 12 ani închisoare.
S-au reținut următoarele:
Prin adresa înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub numărul_, la data de 27.01.2014, Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul H.G. nr.836/2013 la nivelul Penitenciarului Miercurea C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la numitul C. F. în prezent aflat în executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 297/S din 07.07.2010 a Tribunalului B..
La adresă au fost înaintate copia fișei de evaluare a comisiei Penitenciarului Miercurea C., copia cazierului judiciar, copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.563 din 26.07.2010 emis de Tribunalul B. și copia, sentința penală nr. 297/S din 07.07.2010, a Tribunalului B..
S-a arătat, în acest sens, că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art.197 alin.3 Cod penal din 1968, care sunt incriminate de art.218 alin.3 lit. c din noul Cod pen. și pedepsită cu închisoarea de la 5 ani la 12 ani,
Executarea pedepsei a început la data de 06.10.2006,.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 297/S din 07.07.2010, a Tribunalului B. C. F. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare.
În vederea punerii în executare a acestei pedepse a fost emis de către Tribunalul B. mandatul de executare nr.563 din 26.07.2010.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța urmează să stabilească limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Analizând pedepsele aplicate condamnatului, instanța constată că pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 12 ani închisoare.
De asemenea, instanța a constatat că în privința celorlalte pedepse nu sunt incidente dispozițiile legii penale mai favorabile .
În cauză, persoana condamnată se află în executarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare, pronunțată printr-o hotărâre definitivă, de condamnare pentru infracțiuni săvârșite în concurs .
S-a constatat că nu se impune și reducerea pedepsei rezultante de 15 ani închisoare aplicate condamnatului, deoarece, dacă s-ar face aplicarea dispozițiilor Noului Cod penal cuprinse în art. 39 al. 1 lit. b și art. 43 alin 1 referitoare la tratamentul penal în caz de concurs de infracțiuni, pedeapsa rezultată ar fi mai mare, pe cale de consecință această pedeapsă este legală.
Sub acest aspect, instanța a reținut că pentru pedepse aplicate prin hotărâri definitive se va proceda doar la aplicarea tratamentului penal sancționator prevăzut de legea nouă, iar reducerea pedepsei se va realiza numai în măsura în care această pedeapsă depășește maximul la care se poate ajunge potrivit legii penale noi. Aceasta deoarece rațiunea aplicării legii penale mai favorabile nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar afla dacă succesiunea de legi ar interveni în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității înlăturând partea din pedeapsă ce depășește maximul aplicabil prin legea nouă.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul Harghita care a criticat hotărârea atacată în primul rând datorită pedepsei principale care nu a fost redusă potrivit maximului special prevăzut de legea nouă. În al doilea rând s-a criticat că nu s-a stabilit perioada pentru care s-a aplicat pedeapsa complementară.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate instanța de control judiciar reține următoarele:
Prin decizia nr. 1/14.04.2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit mecanismul de aplicare legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, astfel:
„În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul pen., cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi conform art. 39 Cod pen.
În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod pen, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.
În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi”.
În atare situație pedeapsa principală stabilită de prima instanță este nelegală, deoarece pedeapsa maximă prevăzută de legea nouă este de 12 ani și în baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod pen. se face cumulul aritmetic al pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente rezultând un total de 7 ani și 6 luni după care se stabilește o treime din acest total astfel rezultă un spor de 2 ani și 6 luni. Acest spor se va cumula la pedeapsa cea mai grea, de 12 ani, și va rezulta pedeapsa finală de 14 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă care este mai favorabilă decât cea stabilită de prima instanță.
În ce privește pedeapsa complementară aplicată condamnatului, art. 66 alin. 1 prevede că aceasta se aplică pentru o perioadă de unu la 5 ani. Din acest punct de vedere hotărârea primei instanțe este criticabilă, întrucât nu s-a prevăzut perioada pentru care s-au aplicat pedepsele complementare.
O altă critică care a sesizat-o instanța de control judiciar privește perioada executată care trebuia dedusă, respectiv din mandatul de executare nr. 563/26.07.2010 emis în dosarul nr._ al Tribunalului B. rezultă că condamnatul C. F. a executat din pedeapsa rezultantă și în perioada 22.04.2002 până l 30.08.2005.
Ca atare în baza art. 23 alin.10 O.U.G. nr.116/2013 rap. la art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. vom admite contestația formulată și în consecință:
Vom desființează parțial hotărârea atacată și în rejudecare:
Vom reduce pedeapsa închisorii aplicată condamnatului C. F. (fiul lui I. și L., născut la data de 21.08.1985, în B., CNP:_, actualmente deținut în Penitenciarul Miercurea C.) pentru comiterea infracțiunii prev. de art.197 alin.1 și 3 Cod penal, de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare.
Vom contopi pedepsele prevăzute în sentința penală nr.297/7.07.2010 a Tribunalului B. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, în final condamnatul trebuind să execute 14 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsă complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.b, f Cod penal.
Vom deduce din durata pedepsei perioada executată de la 22.04.2002 până la 30.08.2005 și de la 6.10.2006 până la zi.
Vom face aplicarea art.65 alin.1 și art.66 lit. a, b Cod penal.
Vom anula mandatul de executare emis anterior și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei.
Vom menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată și care nu sunt contrare prezentei.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinței penale nr.65/7 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Harghita.
Desființează parțial hotărârea atacată și în rejudecare:
Reduce pedeapsa închisorii aplicată condamnatului C. F. (fiul lui I. și L., născut la data de 21.08.1985, în B., CNP:_, actualmente deținut în Penitenciarul Miercurea C.) pentru comiterea infracțiunii prev. de art.197 alin.1 și 3 Cod penal, de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare.
Contopește pedepsele prevăzute în sentința penală nr.297/7.07.2010 a Tribunalului B. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 12 ani închisoare, la care se adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, în final condamnatul trebuind să execute 14 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsă complementară, constând în interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.b, f Cod penal.
Deduce din durata pedepsei perioada executată de la 22.04.2002 până la 30.08.2005 și de la 6.10.2006 până la zi.
Face aplicarea art.65 alin.1 și art.66 lit.a, b Cod penal.
Anulează mandatul de executare emis anterior și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată și care nu sunt contrare prezentei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Suma de 100 lei reprezentând onorar avocațial din oficiu, va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2014.
Președinte,
D. C. U.
Grefier,
G. C.
Red DCU 22.04.2014
Teh PK 24.04.2014/3 EX
Jud fond L. R.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 447/2014. Curtea... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
