Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 49/2014. Tribunalul CLUJ

Comentarii

0

Decizia nr. 49/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 4846/211/2011

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 49/A/2014

Ședința publică de la 20 Iunie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE R. M.

Judecător L.-Anișoara C.

Grefier L. B.

S-au luat spre examinare apelurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-N., inculpatul apelant S. V. și partea vătămată apelantă P. (S.) L. împotriva sentinței penale nr. 893 din 24.07.2012 a Judecătoriei Cluj-N. privind și pe partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJ, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M. P..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 iunie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Prin sentința penală nr. 893/24.07.2012 a Judecătoriei Cluj-N. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 alin.1/1 CP în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art.182 CP, formulată de apărătorul ales al părții vătămate PODOABA (S. ) L..

A fost condamnat inculpatul S. V., fiul lui I. și A., născut la data de 10.02.1964 în localitatea Iara, jud. Cluj, cu domiciliul în mun. Cluj-N., ..9 . jud.Cluj, cu domiciliul procesual ales în mun. Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 12 jud. Cluj, CNP_, divorțat, un copil major, studii superioare, de profesie contabil, fără antecedente penale la:

pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporala prev. și ped. de art. 181 alin.1/1 CP,

pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5000 Ron pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. și ped. de art. 180 alin.1/1 CP cu referire la art.63 alin.3 CP,

pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3000 Ron pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violente prev și ped de art. 180 alin.1/1 CP cu referire la art.63 alin.3 CP.

În temeiul art. 33 alin.1 lit.a) CP s-a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 alin.1 lit.d) CP s-au contopit pedepsele stabilite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 alin.1 și 2 CP s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a CP, ca pedeapsa accesorie, pe durata prev. de art.71 alin.2 CP.

În temeiul art. 81 alin.1 și 2 și art.82 alin.1 CP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri conform art.82 alin.3 CP.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 CPP s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 CP privind revocarea suspendării condiționate.

În temeiul art. 14 rap la art. 346 CPP cu referire la art.998 C.civ. (în vigoare la data comiterii faptelor) și art.119-120 din OG nr. 92/2003 s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată S. C. Județean de Urgență Cluj cu sediul în mun. Cluj-N., .-5 jud. Cluj și a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile a sumei de 1635 Ron cu titlu de despăgubiri civile constând în cheltuielile efectuate pe perioada internării 18.10._09 și a majorărilor de întârziere începând cu data de 22.10.2009 până la plata integrală de debitului precum și a sumei de 3364 Ron cu titlu de despăgubiri civile constând în cheltuielile efectuate pe perioada internării 17.12._09 și a majorărilor de întârziere începând cu data de 24.12.2009 până la plata integrală de debitului.

În temeiul art. 14 rap la art. 346 CPP cu referire la art.998 C.civ. ( în vigoare la data comiterii faptelor) s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată PODOABA (S. ) L., cu domiciliul în mun. Cluj-N., ..9 . jud. Cluj și a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile a sumei de_,87 Ron cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și a sumei de 5000 Euro cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

În temeiul art.3, 4 alin.1 lit.b) și art. 7 rap la pct.7 din Anexa parte integrantă din Legea nr.76/2008 s-a dispus la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri prelevarea probelor biologice de la inculpatul S. V., fiul lui I. și A., născut la data de 10.02.1964 în localitatea Iara, jud. Cluj, cu domiciliul în mun. Cluj-N., ..9 . jud. Cluj, cu domiciliul procesual ales în mun. Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 12 jud.Cluj, CNP_, divorțat, un copil major, studii superioare, de profesie contabil, fără antecedente penale, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi.

În temeiul art. 191 alin. 1 CP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 Ron cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art.193 alin.1 și 6 CPP a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile Podoaba (S. ) L. a sumei de 7500 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceasta constând în onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 4516/P/2010 întocmit de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. la data de 16.02.2011 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de sub nr._ s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 alin.1/1 Cod Penal (o fapta) și lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 180 alin.1/1 Cod Penal ( doua fapte ), toate în condițiile art. 33 alin.1 lit. a) Cod Penal.

S-a reținut în sarcina inculpatului în cuprinsul actului de sesizare al instanței sub aspectul învinuirilor, că în data de 15.10.2009 i-a aplicat părții vătămate S. L. lovituri cu pumnul și picioarele în cap, perforându-i timpanul și cauzându-i astfel leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar în data de 22.11.2009 și respectiv 30.05.2010, i-a aplicat părții vătămate S. L. lovituri cu pumnul și picioarele, provocându-i suferințe fizice.

Situația de fapt reținută a fost probată de către organul de urmărire penală cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părții vătămate, certificate medico legale și rapoarte de expertiza medico legale, declarații martori, declarații învinuit, procese verbale, mijloace materiale de proba constând în fotografii efectuate de partea vătămată și înscrisuri.

În cursul urmării penale învinuitul nu a recunoscut comiterea faptelor.

În aceeași faza procesuală partea vătămată S. L. a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal urmând ca suma de bani să o precizeze în fata instanței de judecată.

În cursul cercetării judecătorești instanța a audiat inculpatul S. V., acesta nedorind însă sa declarație exercitându-și dreptul la tăcere (proces verbal, f. 32 dos. I ), partea vătămată Podoaba ( fosta S.) L. (f. 33-34 dos. I) precum și martorii S. V. V. (f. 67-68 dos. I), Podoaba A. (f. 71 dos I), M. M. (f. 69 dos I) și F. Poli Pista S. (f. 70 dos I) și a încuviințat proba cu înscrisuri în cadrul căreia s-au mai depus la dosar acte medicale și caracterizări ale părții vătămate .

De asemenea instanța de judecată a mai încuviințat efectuarea unei expertize medico legale în privința părții vătămate cu participarea experților parte din partea ambelor părți (f. 189-195, 196-204 dos I) respingând în ședința publică din data de 10.07.2012 obiecțiunile părților.

În fața instanței de judecată anterior citirii actului de seziare partea vătămată S. C. Județean de Urgență Cluj s-a constituit parte civilă cu suma 4999 Ron plus dobânda legală reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate la care s-au anexat înscrisuri doveditoare (f.10-12 dos I) iar partea vătămată Podoaba (fosta S.) s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 Euro cu titlu de daune materiale și morale (f. 22-23 dos I) din care suma de 4252, 38 lei reprezentând daune materiale (f. 115 dos I) pretenții majorate ulterior.

În ședința publică din data de 26.05.2011 instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de către inculpatul S. V. prin apărătorul sau ales prin memoriul depus la dosar la data de 20.04.2011(f. 17 dos I) pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acea data (f. 35-37 dos I).

În ședința publică din data de 15.09.2011 instanța a respins ca neutile și neconcludente cererile în probațiune formulate de inculpat prin apărătorul sau privind efectuarea unei expertize psihiatrice a părții vătămate și ascultarea și redarea a întregii înregistrării audio efectuata de inculpat în data de 22.11.2009, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acea data (f. 129-130 dos I).

S-au mai solicitat Secției 3 Poliție relații privind intervențiile efectuate la domiciliul părților în data de 22.11.2009, 30.05.2010 (f. 62-63, f. 145 dos I).

S-a solicitat IPJ Cluj cazierul judiciar al inculpatului (f. 225 dosI).

Atât inculpatul cât și partea vătămată au depus la dosar concluzii scrise.

Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul S. V. și partea vătămată S. L. au fost căsătoriți începând cu data de 04.09.1998, la data de 18.05.2011 Curtea de Apel Cluj hotărând în mod irevocabil desfacerea căsătoriei prin divorț dintre cei doi soți, din culpa exclusivă a inculpatului, partea vătămată revenind la numele purtat anterior căsătoriei, acela de PODOABA (sentința civilă nr._/07.10.2010 a Judecătoriei Cluj-N., decizia civilă nr. 96/A/15.02.2011 a Tribunalului Cluj și decizia civilă a Curții de Apel Cluj, toate pronunțate în dosar nr._/211/2010).

La data de 04.05.2010 partea vătămată Podoaba ( S.) L. a depus o plângere penală prealabilă (f. 5-7 dos UP) prin care reclama faptul că, la data de 15.10.2009, soțul ei, S. V. a lovit-o cu pumnii și picioarele în cap, perforându-i timpanul. Partea vătămată s-a deplasat la IML Cluj-N. unde a obținut certificatul medico-legal nr. 8049/I/a/1716 din data de 28.10.2009, cu completarea din data de 13.01.2010 (f. 8, 8 verso dos UP) din care rezultă că vătămările suferite de aceasta la nivelul timpanului urechii stângii se datorează lovirii cu un corp dur și necesită pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale, putând fi produse la data de 15.10.2009. La cererea organelor de urmărire penală s-a efectuat în cauză și o expertiză medico-legală, raportul nr.4475/II/a/104 din data de 17.09.2010 întocmit de IML Cluj (f. 21-22 dosUP) concluzionând că leziunile traumatice se datorează lovirii cu un corp dur (fiind exclusă posibilitatea producerii acestora prin cădere de la același nivel), necesită pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale, nu au pus în pericol viața victimei, nu au dus la pierderea unui simț sau organ, ori încetarea funcționării acestuia, nici nu au dus la instalarea unei infirmități fizice sau psihice permanente, putând proveni din data de 15.10.2009. Totodată raportul de expertiză medico legală nr. 7971/VI/a/40/12.06.2012 efectuat de către IML Cluj-N. la solicitarea instanței de judecată a concluzionat ca urmare a agresiunii din data de 15.10.2009 partea vătămată a prezentat leziuni traumatice la nivelul urechii stangi cu perforatie de timpan operat și hipoacuzie consecutiva ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de ingrijiri medicale în totalitate, care nu semnifica incetarea functionarii organului auditiv(f. 189-195 dosI). Or, din aceasta perspectivă apare ca neîntemeiată solicitarea părții vătămate prin apărătorul ales cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din data de 15.11.2009 din infracțiunea de vătămare corporală în infracțiunea de vătămare corporală gravă atâta timp cât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni din punct de vedere al laturii obiective, urmarea nefiind dintre cele prevăzute în mod expres în textul de incriminare - art. 182 Cod Penal, pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, slutire sau punerea în primejdie a vieții persoane, motiv pentru care în temeiul art. 334 Cod Procedură Penală a fost respinsă această solicitare ca nefondată.

Probele administrate în cursul procesului au relevat faptul că relațiile dintre soții S. s-au deteriorat începând cu anul 2000 și chiar s-au acutizat începând cu anul 2007, după cum rezultă din declarațiile tuturor martorilor, declarațiile părții vătămate și memoriul depus de aceasta la dosar, f. 54-71 dosUP, fotografiile efectuate de partea vătămată pentru dovedirea violențelor din anul 2007 (f. 75-79 dos UP), certificatul medico-legal nr. 8109/I/a/1927 din 21.12.2007 (f. 74 dosUP), a cărui concluzii sunt în sensul că vătămările produse numitei S. L. provin dintr-o lovire cu un corp dur și necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale, putând proveni din 17.12.2007 (deși această constatare medico-legală nu are o cauzalitate evidentă cu prezentul dosar, este un indiciu privind violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate de-a lungul timpului).

Scandalurile din sânul familiei S. sunt confirmate și prin procesul verbal și fișa de intervenție la eveniment (f. 47-48 dosUP ) care atestă faptul că organele de poliție din cadrul Sectiei 3- Poliția mun. Cluj-N. s-au deplasat la domiciliul conjugal al celor doi soți în două rânduri, pentru a aplana conflictul reclamat telefonic, inclusiv cu privire a faptele deduse judecății de față din data de 30.05.2010 și 22.11.2010(f. 144, 145 dosI).

Violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate la data de 15.10.2009 sunt confirmate prin declarațiile acesteia din urmă din data de 25.10.2010 (f. 15-16 dosUP) și cele date în fața instanței de judecată (f. 33-34 dosI ), declarațiile martorului S. V. V., fiul acestora din data de 29.07.2010 (f. 35-37, aspecte reiterate prin declarația din data de 20.10.2010, f. 33-34 dosUP) dar și în fața instanței de judecată (f. 67-68 dos I ) în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, martor ocular direct, care a asistat la eveniment. Astfel, acesta din urmă a arătat că am văzut-o pe mama întinsă la pământ, iar tatăl meu o lovea atât cu pumnii cât și cu picioarele [...] apoi cu mâna, cu pumnul sau cu podul palmei a lovit-o cu putere pe mama în urechea stângă [...] am văzut că din urechea stângă a început să îi curgă sânge. Martora P. M., mama părții vătămate, a arătat în declarația acesteia (f. 41-44 dos UP, f. 71 dos I ) că, la data de 15.10.2009, a fost sunată de V. care a rugat-o să vină la domiciliul soților S., deoarece partea vătămată a fost bătută grav de inculpat, iar cînd a ajuns la domiciliu a văzut partea vătămată întinsă pe pat, având pe corp multiple semne de violență. Martora M. M. a declarat (f. 45-46 dos UP, f. 69 dos I) că, în cursul lunii octombrie 2009, a fost sunată de partea vătămată, care i-a spus că a fost bătută de inculpat și că nu mai aude cu urechea stângă și că o doare rău. Martorul F. Pali Pista S., coleg de muncă cu partea vătămată, a susținut în declarațiile sale (f. 38-40 dosUP, f. 70 dosI ) că, în luna octombrie 2009, partea vătămată a venit la muncă cu capul înfășurat într-o maramă sau fular, afirmând că a fost bătută de soț.

Ca urmare a violențelor exercitate de soțul său partea vătămată a fost internată în perioada 18.10._09 la S. C. De Urgență Cluj (f. 11).

Prin plângerea penală și declarațiile sale (f. 5-7, respectiv 15-16 dosUP, f. 33-34 dosI), partea vătămată a mai reclamat faptul că în data de 22.11.2009 inculpatul a lovit-o cu pumnii și picioarele, cauzându-i suferințe psihice. Această stare de fapt este confirmată de declarațiile martorului S. V. V. (f. 33-37 dosUP, f. 67-68 dosI ), care a arătat că tatăl meu a încercat să o lovească pe mama mea, ea și-a acoperit cu mâinile urechile pentru a și le proteja[…] a încasat loviturile tatălui meu, care i-au fost aplicate peste mâini, concretizându-se în mai multe vânătăi pe care le-am văzut pe mâinile mamei mele ( nu putem să nu constatam teroarea la care a fost supusă partea vătămată, nevoită să-și expună brațele la lovituri puternice pentru a-și proteja urechea deja afectată de loviturile anterioare aplicate de inculpat). Martorul F. Pali Pista S., coleg de muncă cu partea vătămată, a susținut în declarațiile sale (f. 38-40 dosUP, f. 70 dosI) că, în luna noiembrie 2009, partea vătămată a venit la muncă cu leziuni în zona feței, pe care încerca să le ascundă prin machiaj, afirmând că a fost bătută. Martora M. M. a declarat (f. 45-46 dosUP, f. 69 dosI) că, în cursul lunii noiembrie 2009 s-a întâlnit cu partea vătămată care i-a spus că a fost bătută de soț, arătându-i vânătăile cauzate. Martora P. M., a arătat în declarațiile sale (f. 41-44 dosUP, f. 71 dos I ) că a fost iarăși chemată prin telefon la domiciliul soților S. în luna noiembrie 2009, iar când a ajuns partea vătămată și martorul S. V.-V. i-au spus că partea vătămată a fost iar agresată de inculpat dar a observat și personal urmele de violență provocate de inculpat pe corpul părții vătămate. Ca urmare a violentelor exercitate de soțul sau partea vătămată a fost internată în perioada 17.12._09 la S. C. de Urgență Cluj (f. 12).

Prin declarația din data de 27.07.2010 dată în fața organelor de poliție (f. 17-19 dosUP) partea vătămată a cerut în mod expres tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru violențele exercitate asupra acesteia la data de 30.05.2010, când acesta a lovit-o cu pumnul în zona capului, provocându-i căderea pe podea. Martorul ocular S. V. V. a arătat în declarația sa din data de 29.07.2010 (f. 35-37 dosUP) și în cursul cercetării judecătorești (f. 67-68 dosI) că între părinții săi a izbucnit o ceartă, tata și de această dată devenind violent, îmbrâncind-o și lovind-o pe mama peste mâini cu pumnii, în încercarea de a-i lua un document din mână […] am văzut urmele loviturilor. Martorul F. Pali Pista S., coleg de muncă cu partea vătămată, a susținut (f. 38-40 dosUP, f. 70 dosI ) că a fost chemat telefonic, la data de 30.05.2010, de partea vătămată la domiciliul acesteia, deoarece a fost bătută de soț. Ajuns acolo a observat personal petele roșii și echimozele de pe corpul victimei. Martora M. M., prietenă de familie a soților S., a declarat (f. 45-46 dosUP, f. 69 dosI ) că îl cunoaște pe inculpat ca fiind o persoană autoritară, capabilă să se impună prin violență iar la data de 30.05.2010 a fost sunată de partea vătămată care i s-a plâns că a fost iar bătută de soțul său.

În cursul urmăririi penale inculpatul S. V. nu a recunoscut comiterea faptelor imputate afirmând că nu știe cum au fost provocate aceste vătămări victimei. Afirmațiile acestuia nu se coroborează însă cu nici un mijloc de probă, înregistrarea audio a evenimentelor din data de 30.05.2010 depusă la dosarul de urmărire penală chiar de inculpat, consemnate în procesul verbal de la f. 49-52 dosUP, neinfirmând faptul că inculpatul a lovit partea vătămată (partea vătămată declarând doar organelor de poliție că i-a chemat de frică să nu ajungă la spital din cauza loviturilor, așa cum se întâmplase anterior, dar asta nu înseamnă că nu a și fost lovită de inculpat, apoi mai afirmând că a fost împinsă de inculpat, moment după care relatarea este întreruptă de vocea acestuia din urmă).

Ulterior, în fața instanței de judecată inculpatul nu a mai dorit să dea nici o declarație exercitându-și dreptul la tăcere. Or, din perspectiva prevederilor art. 69 Cod Procedură Penală declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Instanța este obligată în virtutea art. 63 alin.2 Cod Procedură Penală, ca, analizând probele administrate să le rețină doar pe cele care reflectă adevărul, or raportat la ansamblul materialului probator apreciem că declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale sunt înlăturate în totalitate de declarațiile părții vătămate Podoaba (S.) L. care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești S. V. V., Podoaba A., M. M. și F. Poli Pista S., înscrisurile depuse la dosar constând în acte medicale și relațiile comunicate de Secția 3 Poliție cu privire la existența conflictelor de natura verbală dar și fizică dintre părți și nu în ultimul rând rapoartele de constatare medico legală depuse la dosar.

De asemenea inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție garantată de prevederile art.5/2 și art. 66 Cod Procedură Penală, sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organelor de urmărire penală și instanței de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nici o declarație în fața organelor judiciare exercitându-și dreptul la tăcere, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția (art.66 alin.1 Cod procedură penală). Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Or, în cauza de față faptele și vinovăția inculpatului rezulta dincolo de orice îndoială rezonabilă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești putând concluziona astfel pe baza unor probe certe, legal administrate și convingatoare (cauza Telfner c. Austriei ) că inculpatul a fost cel care a lovit partea vătămată în data de 15.10.2009, 22.11.2009 și 30.05.2010.

În drept, fapta inculpatului S. V. care în data de 15.10.2009 i-a aplicat părții vătămate Podoaba ( S.) L. lovituri cu pumnul și picioarele în cap, perforându-i timpanul urechii stângi și cauzându-i astfel leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev și ped de art. 181 alin.1 /1 Cod Penal.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de lovire a părții vătămate de către inculpat cu pumnul și picioarele în zona capului, acțiune care produce urmarea tipică cerută de art.181 alin.1/1 Cod Penal, respectiv vătămarea integrității corporale a părții vătămate pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale. Raportul de cauzalitate este demonstrat prin faptul că, potrivit declarațiilor părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor și împrejurările consemnate în raportul de expertiza medico legală vătămarea integrității corporale a părții vătămate este consecința directă a acțiunii de lovire.

Fapta aceluiași inculpat care în data de 22.11.2009 i-a aplicat părții vătămate Podoaba ( S.) L. lovituri cu pumnul și picioarele, provocându-i suferințe fizice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. și ped. de art. 180 alin.1/1 Cod Penal.

Fapta inculpatului S. V. care în data de 30.05.2010 i-a aplicat părții vătămate Podoaba (S.) L. lovituri cu pumnul și picioarele provocându-i suferințe fizice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. și ped. de art.180 alin.1/1 Cod Penal.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de lovire a aceleiași părți vătămate de către inculpat cu pumnul și picioarele, acțiune care produce urmarea tipică cerută de art.180 alin.1/1 Cod Penal, respectiv suferințe fizice cauzate acesteia. Raportul de cauzalitate este demonstrat prin faptul că, potrivit declarațiilor părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor suferințele fizice cauzate părții vătămate sunt consecința directă a acțiunii de lovire.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpatul a acționat de fiecare data cu forma de vinovăție cerută de prevederile art.180 alin.1/1 și art. 181 alin.1/1 Cod Penal și prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod Penal, atâta timp cât a aplicat loviturile părții vătămate prevăzând rezultatul și dorind, urmărind producerea acestuia.

În procesul de individualizare și dozarea a pedepselor ce au fost aplicate pentru cele trei infracțiuni săvârșite instanța a avut în vedere în mod plural, criteriile de individualizare indicate de prevederile art. 72 din Codul Penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare (închisoarea de la 1 la 5 ani, respectiv închisoarea de la 6 luni la 1 an sau amendă), pericolul social concret al fiecărei fapte comise apreciat ca fiind unul ridicat în raport cu importanța valorilor sociale încălcate constând în dreptul părții vătămate la integritate fizică, de modul și mijloacele de comitere a faptelor, inculpatul pe fondul relațiilor de familie care se degradau a lovit în mod repetat pe partea vătămată cu pumnul și picioarele în zona capului și a corpului la trei perioade de timp diferite, dar și urmările produse constând în leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 zile de îngrijiri medicale, respectiv suferințe fizice, de persoana infractorului, cunoscută fără antecedente penale dar a cărui atitudine procesuală a fost una necorespunzătoare pe întreaga desfășurare a procesului penal și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (inculpatul comițând faptele în condițiile concursului real de infracțiuni). De asemenea nu putem să nu ținem cont de calitatea specială pe care o aveau părțile la data comiterii faptelor, respectiv aceea de soți, de mai bine 11 ani ceea ce presupunea existenta unor relații bazate de încredere reciprocă și apropiere, comunicare afectivă și sprijin moral și care excludea astfel de conduite agresive.

Față de complexul împrejurărilor reale mai sus menționate instanța a apreciat că nu se justifică și nu este oportună reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, care să determine aplicarea unei pedepse sub limita specială, atâta timp cât nu se regăsesc în conduita acestuia. Din aceeași perspectivă, apreciem că nu se pot reține dispozițiile art. 74 raportat la art. 76 din Codul Penal, pentru coborarea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistând suficiente date în acest sens, or, existența uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 din Codul Penal nu obligă instanța de judecată să o considere circumstanță atenuantă judiciară și să coboare pedeapsa aplicată sub minimul prevăzut de norma incriminatoare. Recunoașterea drept circumstanțe atenuante a împrejurărilor legate de conduita corespunzătoare a inculpatul anterioară dar și ulterioara comiterii faptei este lăsată însă la aprecierea instanței, care ține seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârșit infracțiunile, de urmările produse, precum și de orice alte elemente privitoare la persoana infractorului. În cauza, nici lipsa antecedentelor penale nu semnifică mai mult decât un comportament normal, de conformare.

Pentru considerentele anterior expuse, constatând că faptele există, au fost săvârșite de inculpat și constituie infracțiuni în sensul art.17 Cod Penal, în temeiul art. 345 alin.2 din Codul de Procedura Penală instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul S. V. la: pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev și ped de art. 181 alin.1/1 Cod Penal, pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5000 Ron pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violente prev și ped de art. 180 alin.1/1 Cod Penal cu referire la art.63 alin.3 Cod Penal, pedeapsa amenzii penale în cuantum de 3000 Ron pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violente prev. și ped. de art. 180 alin.1/1 Cod Penal cu referire la art.63 alin.3 Cod Penal.

În temeiul art. 33 alin.1 lit.a) Cod Penal s-a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 alin.1 lit.d) Cod Penal instanța de fond a contopit pedepsele stabilite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În temeiul art. 71 alin.1 și 2 Cod Penal cu referire la Decizia RIL nr. 74/2007 a ICCJ i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a) teza a-II-a Cod Penal, constatând, raportat la natura faptelor săvârșite existenta unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală constând în dreptul inculpatului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, activități ce presupun responsabilitate civică și încrederea publică, motiv pentru care exercițiul acestora i s-au interzis din momentul în care prezenta hotărâre de condamnare va rămâne definitiva și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsa ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În ceea ce privește modalitate de executare a pedepsei aplicate s-a apreciat că, prin raportare la gradul de pericol social al faptei reflectat în pedepsele concret aplicate și la periculozitatea inculpatului evidențiată prin absența antecedențelor penale, luând în considerare vârsta și împrejurările personale care îl pot face pe inculpat să conștientizeze în final semnificația faptelor sale, elemente fată de care s-a considerat că procesul de reeducare a inculpatului a și început, reintegrarea și reinserția socială a acestuia se poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detenție, cu atât mai mult cu cât inculpatul este pe deplin integrat în societate, comportamentul său fiind unul corespunzător în societate cel puțin până la data comiterii infracțiunilor deduse judecății de față.

Pe cale de consecință în temeiul art. 81 alin.1 și 2 Cod Penal și art.82 alin.1 Cod Penal instanța de fond dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani care va începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri conform art.82 alin.3 CP.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal instanța a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 Cod Procedură Penală instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod Penal instanța de fond a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Cu privire la latura civilă a cauzei în temeiul art. 14 rap. la art. 346 Cod Procedură Penală cu referire la art.998 cod civil ( în vigoare la data comiterii faptelor) și art.119-120 din OG nr. 92/2003 instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată S. C. Județean de Urgență Cluj cu sediul în mun. Cluj-N., .-5 jud. Cluj și a obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile a sumei de 1635 Ron cu titlu de despăgubiri civile constând în cheltuielile efectuate pe perioada internării părții vătămate 18.10._09 (f. 11 dosI) și a majorărilor de întârziere începând cu data de 22.10.2009 până la plata integrală de debitului precum și a sumei de 3364 Ron cu titlu de despăgubiri civile constând în cheltuielile efectuate pe perioada internării părții vătămate 17.12._09 și a majorărilor de întârziere începând cu data de 24.12.2009 până la plata integrală de debitului (f. 12 dosI), internări datorate acțiunilor violente exercitate de inculpat asupra părții vătămate la data de 15.10.2009 și respectiv 22.11.2009.

De asemenea atât în cursul urmăririi penale dar și în fața instanței de judecată partea vătămată Podoaba ( fosta S.) L. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 50.000 Euro din care suma de 4252, 38 lei reprezentând daune materiale (f. 115 dosI).

Din perspectiva prevederilor art. 14 Cod Procedura Penală cu referire la art. 998 Cod Civil (în vigoare la data comiterii faptelor ) cel vinovat de comiterea unei infracțiuni este obligat să repare în întregime paguba cauzată, iar sub aspect probator, conform art. 1169 din Codul Civil „cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”, „Dovada se poate face prin înscrisuri, prin martori, prin prezumții, prin mărturisirea uneia din părți și prin jurământ”(art. 1170 Cod Civil).

Așadar din interpretarea textelor legale mai sus menționate se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciul, raportul de cauzalitate între cele două și vinovăția, elemente care au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elemenelor sale constitutive.

Instanța a reținut că pentru a da naștere dreptului la reparațiune prejudiciul cauzat prin activitatea ilicită a inculpatului trebuie să fie unul cert atât sub aspectul existentei sale cât și sub aspectul întinderii acestuia, actual, direct și personal și să nu fi fost reparat.

În ceea ce privesc despăgubirile pentru daune materiale din perspectiva prevederilor art. 1169 Cod civil (în vigoare la data comiterii faptelor ) acestea sunt supuse unei riguroase probațiuni, sarcina probei cazând în sarcina părții civile. Or, din înscrisurile depuse la dosar constând în chitanțe, bonuri și facturi fiscale (f. 89-114, f. 231-282 dosI ) reiese fără putință că pe baza diagnosticului stabilit de către S. C. Județean de Urgență Cluj partea vătămată a achiziționat pe cheltuiala proprie medicamente necesare refacerii ca urmare a acțiunii violente a inculpatului, respectiv s-a prezentat la unitățile spitalicești în vedere efectuării de consultații medicale (ORL, la nivelul toracelui, EKG ) care s-au ridicat la suma totala de 10.165, 87 Ron ( conform centralizatorului depus la dosar ).

În privința daunelor morale solicitate pornind de la premisa că acestea se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată, în funcție de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat precum și de toate consecințele acesteia relevate de actele medicale, s-a constatat că acțiunea violentă repetată a inculpatului a determinat în mod indubitabil suferințe de natură psihică părții vătămate. Avem în vedere numărul relativ ridicat de zile de îngrijiri medicale (30-35), împrejurarea că partea vătămată a fost internată în spital 11 zile datorita leziunilor suferite la nivelul capului și toracelui, de asemenea a suferit două intervenții chirurgicale care au constata în miringoplastie (f. 204 dosI ) împrejurarea ca urmare a loviturilor aplicate părții vătămate i-a fost perforat timpanul urechii stângi evoluția sa ulterioară fiind deosebit de greoaie, efortul făcut de partea vătămată pentru a-și desfășura activitățile profesionale și sociale la nivelul avut anterior agresiunilor fiind unul real și constant, aceasta în condițiile în care partea vătămată a fost și este în prezent angajata Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor în cadrul Catedrei de contabilitate în calitate de profesor universitar doctor, calitate în care activitatea sa didactică și de cercetare a fost una deosebit de prestigioasa(f. 117-120, f. 121 dosI)

Motiv pentru care instanța de fond a apreciat că suma de 5000 Euro este de natură a compensa suferințele fizice și morale cauzate părții vătămate, la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri, instanța având în vedere, de asemenea, principiul echității exprimat prin aceea că despăgubirile pentru daunele morale nu trebuie să constituie o amendă excesivă pentru autorii prejudiciilor și o modalitate indirectă de îmbogățire a părții civile.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 14 rap la art. 346 Cod Procedură Penală cu referire la art.998 C.civ.( în vigoare la data comiterii faptelor) instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată Podoaba (S. ) L., cu domiciliul în mun. Cluj-N., ..9 . și a obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile a sumei de_,87 Ron cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale și a sumei de 5000 Euro cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

În temeiul art.3, 4 alin.1 lit.b) și art. 7 rap la pct.7 din Anexa parte integrantă din Legea nr.76/2008 instanța de fond a dispus la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri prelevarea probelor biologice de la inculpatul S. V., fiul lui I. și A., născut la data de 10.02.1964 în localitatea Iara, jud. Cluj, cu domiciliul în mun. Cluj-N., ..9 . jud. Cluj, cu domiciliul procesual ales în mun. Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 12 jud. Cluj, CNP_, divorțat, un copil major, studii superioare, de profesie contabil, fără antecedente penale, în măsura în care nu sunt încălcate alte drepturi.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 Ron cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art.193 alin.1 și 6 Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile Podoaba (S. ) L. a sumei de 7500 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceasta constând în onorariu avocațial achitat.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat, în termen legal, recurs P. de pe lângă Judecătoria Cluj-N. solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii judecătorești recurate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului S. V. la o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din cele trei infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și într-un cuantum sporit iar ca modalitate de executare a pedepsei rezultante, să se dispună suspendarea sub supraveghere.

În motivarea căii de atac promovare s-a arătat, în esență, că sentința penală recurată este netemeinică sub aspectul aplicării pedepsei amenzii pentru cele două infracțiuni de lovire prev. de art. 180 al. 1 ind. 1 C.pen. reținute în sarcina inculpatului precum și al cuantumului redus al pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 al. 1 ind.1 C.pen. respectiv al modalității de individualizare a executării pedepsei.

S-a apreciat că faptele comise de inculpat prezintă un grad de pericol social concret ridicat ce impune o sancționare corespunzătoare, în raport de criteriile prev. de art. 72 C.pen. Astfel, s-a arătat că se impune a se avea în vedere exercitarea de către inculpat, în mod repetat, de violențe fizice asupra propriei soții și în prezența propriului fiu. De asemenea, s-a arătat că se impune a se avea în vedere consecințele violențelor exercitate asupra sănătății părții vătămate, care sunt grave și de durată, precum și persoana inculpatului, astfel cum aceasta se conturează din actele de la dosarul cauzei, respectiv atitudinea procesuală manifestată.

Împotriva aceleiași sentințe penale a declarat recurs și partea vătămată S. (actualmente P.) L. prin care s-a solicitat admiterea căii de atac promovate și, rejudecând cauza, să se dispună pe latura penală a cauzei, în temeiul art. 334 C.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 181 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 182 al. 2 C.pen. și reaprecierea tratamentului penal aplicat inculpatului iar sub aspectul laturii civile a cauzei, să se dispună admiterea în totalitate a pretențiilor civile a părții civile.

În motivarea căii de atac promovate s-a arătat, în esență, că raportat la actele medicale aflate la dosarul cauzei precum și la concluziile rapoartelor medico-legale, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, prin reținerea în sarcina inculpatului S. V. a infracțiunii de vătămare corporală gravă, fapta acestuia pricinuind părții vătămate o infirmitate fizică permanentă. S-a arătat că în urma agresiunilor exercitate de către inculpat, urechea stângă a părții vătămate „este surdă”, nefuncționalitatea fiind permanentă și se caracterizează și prin tulburări de echilibru cu pierderea cunoștinței respectiv laterodeviație de mers și la suprasolicitare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a arătat că se impune majorarea daunelor morale solicitate, la cuantumul cuprins în constituirea de parte civilă, prin luarea în considerare a suferinței psihice suferite de partea civilă, spitalizările și intervențiile chirurgicale repetate, infirmitatea permanentă a urechii stângi precum și eforturile depuse de partea civilă pentru reintegrarea în societate și în comunitatea științifică din care face parte, atingerea adusă onoarei și demnității prin faptele comise.

Împotriva aceleiași sentințe penale a declarat, în termen legal, recurs și inculpatul S. V. solicitând admiterea căii de atac promovate și rejudecând cauza să se dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a, rap. la art. 10 lit. f C.p.p. sau trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale conform art. 332 al. 2 C.p.p., având în vedere nelegala sesizare a organelor competente respectiv pentru încălcarea dreptului la apărare.

În motivarea căii de atac promovate, inculpatul a arătat, în esență că, în ceea ce privește sesizarea organelor judiciare, cum că aceasta nu s-a realizat legal în condițiile în care partea vătămată a adus la cunoștința organelor de poliție fapta de vătămare corporală comisă la data de 15.10.2009 respectiv de lovire comisă la data de 22.11.2009 după expirarea termenului de 2 luni pentru formularea plângerii respectiv că sesizarea cu privire la fapta comisă la data de 30.05.2010 nu s-a făcut în mod procedural, respectiv în cuprinsul unei plângeri prealabile, ci printr-o declarație dată în fața organelor de cercetare penală, astfel că se impune aprecierea că lipsește plângerea prealabilă.

În ceea ce privește nerespectarea dreptului la apărare, inculpatul prin apărător ales a susținut că declarația dată de partea vătămată la data de 25.10.2010 precum și a martorului S. V. V. din 20.10.2010 au fost luate de organele de urmărire penală cu nerespectarea acestui drept, în condițiile în care s-au realizat anterior dispunerii începerii urmăririi penale față de inculpat și depunerii delegației avocatului ales al acestuia la dosarul cauzei, context în care în mod evident nu a putut participa la administrarea acestui probatoriu.

S-a mai arătat că la realizarea activității de redare a înregistrării audio, apărătorul ales al inculpatului nu a fost anunțat și, în plus, procesul-verbal nu este certificat de procuror.

Pe fondul cauzei, inculpatul a arătat că se impune rejudecarea cauzei și achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a și b C.p.p. întrucât probele administrate nu fac dovada dincolo de orice urmă de îndoială de existența faptelor și a săvârșirii acestora, cu vinovăție, de către inculpat.

Astfel, s-a arătat că toate cele trei fapte pentru care prima instanță a dispus condamnarea s-au bazat pe declarația martorului S. V. V. deși acesta a susținut depoziții contradictorii în fața organelor de urmărire penală și are un interes material în cauză, astfel cum rezultă din înscrisul existent la fila 89-90 dosp. u.p.

În plus, în ceea ce privește faptele de lovire presupus a fi fost comise la data de 22.11.2009 respectiv 30.05.2010, s-a arătat că nu există vreun act medico-legal care să ateste existența vreunei vătămări corporale asupra părții vătămate, nefiind dovedite prin urmare suferințele cauzate părții vătămate, în contextul în care martorii audiați sunt martori indirecți care au relatat că au aflat din spusele părții vătămate.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a arătat că, în măsura în care se va reține totuși vinovăția inculpatului, se impune cenzurarea substanțială a despăgubirilor civile acordate părții vătămate de către instanța de fond.

La termenul de judecată din data de 12.02.2014, urmare a modificării legislației intervenite la data de 1.02.2014, tribunalul a dispus, în temeiul art. 10 al. 2 din Legea nr. 255/2013, recalificarea căii de atac din recurs în apel.

Pe parcursul soluționării cauzei în apel, tribunalul a procedat la audierea inculpatului S. V., a martorei M. A. E. și a întocmirii, de către I.M.L. Cluj, a unui supliment la Raportul de nouă expertiză medico legală.

Analizând apelurile declarate pe baza actelor de la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:

Prin sentința penală apelată, Judecătoria Cluj-N., pe baza probelor administrate în etapa urmăririi penale dar și a cercetării judecătorești, în mod corect a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 al. 1 ind. 1 C.pen., art. 180 al.1 ind. 1 C.pen. (2 fapte) cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

Astfel, în mod corect s-a reținut sub aspectul stării de fapt că, pe fondul degradării relațiilor dintre soți, la data de 15.10.2009 între inculpatul S. V. și soția S. (actualmente P.) L. a intervenit un incident în cursul căruia cel dintâi a aplicat părții vătămate S. L. mai multe lovituri dintre care una peste urechea stângă, din care a început să curgă sânge. În urma vătămărilor suferite, partea vătămată s-a deplasat a doua zi la o unitate spitalicească iar ulterior, la data de 17.10.2009 a fost diagnosticată cu „perforație timpanică US”, fiind internată în spital în perioada 18.10.2009 – 21.10.2009 precum și ulterior, în perioada 17 - 23.12.2009, când a fost supusă unei intervenții chirurgicale la urechea stângă, intraoperator constatând-se și subluxația sistemului osicular. De asemenea, la data de 19.01.2010, partea vătămată se prezintă la un nou consult O.R.L. ocazie cu care se constată o hipoacuzie neurosenzorială medie U.S. restantă postoperat.

La data de 22.11.2009 respectiv la data de 30.05.2010, pe fondul deteriorării relațiilor dintre părți, la acea dată încă soț și soție, între aceștia s-au consumat alte incidente în cursul cărora partea vătămată a fost agresată de către inculpat, astfel cum corect a reținut instanța de fond sub aspectul stării de fapt.

Reținerea acestei stări de fapt de către instanța de fond s-a făcut având în vedere declarația martorului ocular S. V. V., fiul părților, prezent în domiciliul conjugal al acestora la momentul incidentelor sus descrise, al martorilor audiați la instanța de fond, respectiv pe baza declarației părții vătămate și a actelor medico legale depuse în cauză.

Nu poate fi reținută susținerea inculpatului din motivele de apel în sensul că martorul S. V. V. ar fi făcut declarații contradictorii precum și că ar fi interesat material în soluționarea cauzei. Martorul S. V. V. a susținut, în raport de elementele esențiale ale cauzei, legate de violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate, declarații constante din faza de urmărire penală și până în fața instanței de fond, susținând de fiecare dată agresarea părții vătămate de inculpatul S. V..

În ceea ce privește interesul material al martorului, invocat în cauză de inculpat, în sensul că față de înscrisul existent la fila 89-90 dosar u.p., întocmit urmare a încercării de împărțire amiabilă a bunurilor comune între părți, acest martor urmează să obțină atribuirea garsonierei dobândite de părți în timpul căsătoriei, tribunalul apreciază că acesta apare mai mult ca o speculație, față de calitatea totuși de fiu a martorului coroborat cu împrejurarea că, în ipoteza condamnării inculpatului, la care se sugera că ar fi contribuit martorul prin declarațiile sale apreciate ca nesincere, oricum respectiva garsonieră nu-i revenea martorului, consecințele condamnării fiind străine de devălmășia bunurilor.

În ceea ce privește susținerea că martorii audiați în cauză și reținuți pentru probarea comiterii infracțiunilor de lovire prev. de art. 180 al. 1 ind. 1 C.pen. din data de 22.11.2009 respectiv 30.05.2010 sunt martori indirecți ce au redat în fapt relatările părții vătămate, probațiune insuficientă pentru reținerea acestor infracțiuni, tribunalul reține că, pe lângă susținerile martorilor legate de exercitarea de către inculpat, la datele sus indicate, de violența asupra părții vătămate, aspecte într-adevăr cunoscute din relatările părții vătămate acești martori au făcut declarații și legate de propriile constatări, în sensul existenței, la intervale de câteva zile de la incidente, a urmelor infracțiunii, respectiv a echimozelor de pe față și mâinile părții vătămate. Or, aceste aspecte, coroborate cu declarațiile martorului ocular S. V. V. precum și a părții vătămate, constituie mijloace de probă suficiente pentru reținerea dincolo de orice dubiu a vinovăției inculpatului. În raport de aceleași infracțiuni, este irelevantă lipsa de la dosar a certificatelor medico-legale câtă vreme în cauză s-a reținut al. 1 ind. 1 al art. 180 C.pen. și nu alin. 2 al aceluiași articol, iar existența suferințelor cauzate părții vătămate rezultă din același probatoriu sus-indicat, producerea de echimoze - constatate de martori - implică producerea unei suferințe.

În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S. V. din infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 al.1 ind. 1 C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2 C.pen., solicitată în fața instanței de fond de către partea vătămată prin avocat ales, însă respinsă de aceasta și reiterată ca motiv de apel, tribunalul reține că aceasta este fondată, sub acest aspect apelul părții vătămate fiind întemeiat.

Astfel, potrivit art. 182 al. 2 C.pen., constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă fapta care a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.

Potrivit doctrinei juridice, constituie infirmitate permanentă starea anormală de inferioritate în care este pusă persoana în raport de celelalte persoane și chiar în raport de propria stare, anterioară săvârșirii faptei. S-a reținut că starea de inferioritate poate să privească corpul sau psihicul victimei, în ambele cazuri însă, infirmitatea trebuie să aibă caracter permanent, adică să nu fie susceptibilă de dispariție. Pornind de la aceste considerații doctrinare, în practica judiciară s-a reținut ca infirmitate pierderea corzii vocale stângi de către victima infracțiunii, lezarea ochiului stâng în urma loviturii cu cioburile de la parbriz, pierderea a doi dinți din față în urma loviturii aplicate părții vătămate, fiind fără relevanță că această infirmitate ar putea fi remediată printr-o lucrare de restaurare protetică (C.A. Timișoara, Dec. P.. nr. 915/1997 – R.D.P. nr. 3/1998 p. 152 ).

În prezenta cauză, în faza de judecată pe fond s-a întocmit de către I.M.L. Cluj-N. Raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 7971/VI/a/40 din 12.06.2012 (f.195 dos. fond) din concluziile căruia rezultă că în urma agresiunii din data de 15.10.2009, partea vătămată S. L. a prezentat leziuni traumatice la nivelul urechii stângi cu perforație de timpan operată și hipoacuzie consecutivă; leziunile traumatice necesitând 30-35 zile de îngrijiri medicale. La momentul examinării s-a reținut că partea vătămată prezenta o hipoacuzie neurosenzorială severă a urechii stângi, care nu semnifică încetarea funcționării aparatului auditiv.

Pe parcursul judecării cauzei în apel, s-a întocmit în cauză de către IML Cluj-N. un supliment la Raportul de nouă expertiză medico-legală sus indicat (f.152) din concluziile căruia rezultă că la data de 18.06.2013 partea vătămată S. L. prezintă „hipoacuzie neurosenzorială ureche stângă”, că între perforația timpanică posttraumatică, subluxația sistemului osicular și hipoacuzie actuală există legătură de cauzalitate; s-a opinat că toate aceste afecțiuni sunt consecința directă a evenimentului traumatic din 15.10.2009 și că hipoacuzia neurosenzorială a urechii stângi nu constituie o infirmitate permanentă. În plus, prin suplimentul II la Raportul de nouă expertiză medico-legală (f.219) s-a concluzionat de către medicii legiști că în general o hipoacuzie neurosenzorială nu este vindecabilă, starea auzului poate fi însă îmbunătățită prin protezare auditivă.

Prin urmare, raportat la aceste acte medico-legale, tribunalul reține legătura certă de cauzalitate dintre violențele exercitate de inculpatul S. V. asupra părții vătămate S. L. la data de 15.10.2009 și hipoacuzia neurosenzorială a urechii stângi de care suferă și în prezent partea vătămată.

De altfel, această legătură de cauzalitate nu a fost exclusă nici de către expertul parte propus de inculpat la întocmirea suplimentului la raportul de nouă expertiză (f.151), arătând doar că „nu există elemente obiective de ordin medico-legal care să permită stabilirea unei legături de cauzalitate certe și depline între leziunile suferite la 15.10.2009 și hipoacuzia neurosenzorială la nivelul urechii stângă” - iar ulterior, prin suplimentul II la Raportul de nouă expertiză (f. 222) a reținut că „nu este posibilă stabilirea unei cauza singulare și exclusiv traumatice a hipoacuziei neurosenzoriale la nivelul urechii stângi”. Prin această din urmă notă expertul parte a sugerat ca posibile cauze a hipoacuziei fondul patologic cronic pluriorganic al părții vătămate, preexistent, concomitent și ulterior momentului traumatic incriminat.

Or, astfel cum se poate constata din expunerea afecțiunilor părții vătămate (f.189-190 dos. fond) redate în cuprinsul Raportului de nouă expertiză, perforația timpanică este evidențiată imediat după evenimentul traumatic din 15.10.2009, majoritatea afecțiunilor indicate de expertul parte drept posibile cauze a hipoacuziei fiind ulterioare evenimentului traumatic și producerii perforației timpanice. În plus, legat de raportul de cauzalitate, chiar și în ipoteza reținută de expertul parte, în sensul că nu se poate stabili ca singulară și exclusivă cauza a hipoacuziei, evenimentul traumatic din 15.10.2009, tribunalul reține că potrivit practicii judiciare, chiar și în caz de concurs de cauze generatoare de consecințe, raportul de cauzalitate nu este întrerupt dacă printre acestea se regăsește și fapte imputată inculpatului.

În ceea ce privește această hipoacuzie neurosenzorială existentă la urechea stângă a părții vătămate, atât prin raportul de nouă expertiză, suplimentele la raport și notele expertale, s-a concluzionat atât că nu se încadrează în noțiunea de infirmitate permanentă precum și că nu este vindecabilă.

Pornind de la definirea în doctrina juridică a noțiunii de infirmitate permanentă sus expusă, în actele medico-legale sus indicate ar părea în aparență că există o contradicție între cele două concluzii, existența unei hipoacuzii neurosenzoriale severe la urechea stângă ce nu este vindecabilă, fiind în mod evident o stare anormală de inferioritate a părții vătămate în raport de alte persoane dar și în raport de propria sa stare anterioară agresiunii din data de 15.10.2009.

Or, explicația acestei contradicții constă în fapt în folosirea noțiunii de infirmitate permanentă prin accepțiunea medico-legală de către medicii legiști respectiv prin accepțiunea juridică de către doctrina și practica judiciară. Existența acestor două accepțiuni cu conținut diferit este mai evidentă atunci când se face distincția dintre tentativă la omor și vătămate corporală, când expresia „punerea în primejdie a vieții persoanei” presupune, în accepțiunea juridică, crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei prin punerea în executare a unei acțiuni apte de a produce suprimarea vieții acesteia și, în accepțiunea medico-legale presupune crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei, generat de natura și gravitatea vătămărilor produse prin fapta comisă, pericol ce poate fi imediat, tardiv sau potențial, important fiind ca leziunea să poată determina moartea indiferent de modul de îndepărtare a lui (prin tratament medical sau reactivitate organică crescută). De altfel, în practica judiciară, nu de puține ori s-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de tentativă la omor deși în actele medico-legale se consemna că leziunile corporale cauzate victimelor nu au pus în primejdie viața victimei, pentru reținerea tentativei avându-se în vedere alte criterii decât cele analizate din punct de vedere medical de către medicii legiști – loviturile aplicate, zona vizată, corpul contondent folosit etc.

Prin urmare, din punct de vedere juridic, noțiunea de infirmitate permanentă este diferită de cea analizată din punct de vedere medico-legal, presupunând astfel cum s-a arătat anterior, starea anormală de inferioritate în care se află o persoană în raport de alta sau de propria persoană anterioară săvârșirii faptei și care să aibă caracter permanent. Or, actuala stare a părții vătămate S. L. ce suferă de hipoacuzie neurosenzorială severă urechea stângă, afecțiune ce nu este vindecabilă, este o stare anormală de inferioritate în raport de alte persoane și în raport de propria sa stare anterioară evenimentului traumatic din 15.10.2009 produs de inculpat, și se încadrează în națiunea de infirmitate permanentă .

Pe cale de consecință, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată în cauză de partea vătămată prin avocat ales este fondată, urmând a fi admisă.

La stabilirea pedepselor ce se vor aplica inculpatului, atât pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2 C.pen. cât și pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 180 al. 1 ind. 1 C.pen. tribunalul va avea în vedere pe de o parte, că în cauză legea penală mai favorabilă este legea veche, respectiv Codul penal din anul 1969 față de existența concursului real de infracțiuni care potrivit noilor dispoziții de drept penal material se sancționează mai sever, prin spor de o treime obligatoriu iar pe de altă parte, criteriile de individualizare prev. de art. 72 C.pen. pe care instanța de fond nu le-a valorificat judicios raportat la infracțiunea de lovire prev. de art. 180 al. 1 ind. 1 C.pen., pedeapsa cu amenda penală aplicate necorespunzând gradului de pericol social al acestora și nefiind în măsură să asigure scopul preventiv și educativ al pedepsei, sub acest aspect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj N. fiind întemeiată. Astfel, la stabilirea pedepsei tribunalul va avea în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, apreciată atât prin consecințele produse cât și prin relațiile de familie existente între părți, caracterul repetat al violenței exercitate de inculpat precum și persoana acestuia privită atât prin prisma lipsei antecedentelor penale și a nivelului de instrucție respectiv a atitudinii procesuale manifestate.

Astfel, o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al.2 C.pen. respectiv câte o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 180 al. 1 ind. 1 C.pen., tribunalul apreciază ca fiind în măsură să asigure scopurile prev. de art. 52 C.pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, având în vedere îndeplinirea condițiilor prev. de art.86¹ al. 1 lit.a și b C.pen. și apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai comite infracțiuni, tribunalul va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, suferințele fizice și psihice cauzate părții vătămate prin vătămările produse - a căror consecințe vor fi resimțite de-a lungul vieții - au produs în mod evident un prejudiciu moral acesteia, a cărui reparație se impune a fi acoperit cu suma de 8000 EURO apreciată de către tribunal ca fiind una echitabilă, sumă la plata căreia va fi obligat inculpatul.

În ceea ce privește aspectele de ordin procedural invocate de inculpat prin apărător ales, în calea de atac promovată, tribunalul reține că acestea sunt nefondate.

Astfel, legat de nelegala sesizare a organelor judiciare în condițiile în care plângerea prealabilă este tardivă iar la dosar nu se regăsește procesul-verbal de sesizare din oficiu necesar pentru a se putea exercita din oficiu acțiunea penală, tribunalul reține că se impune a se face o distincție între sesizarea organelor judiciare și punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Sesizarea organelor judiciare se realizează potrivit art. 221 C.pr.pen. anterior prin denunț, plângere penală, plângere prealabilă sau sesizare din oficiu,această di urmă situație atunci când organul de urmărire penală află pe orice altă cale că s-a săvârșit o infracțiune.

Dacă plângerea prealabilă este tardiv formulată, acțiunea penală nu poate fi exercitată exceptând situația când, potrivit legii, aceasta se poate exercita din oficiu. Nu este absolut necesar a se încheia un proces-verbal de sesizare din oficiu atunci când acțiunea penală se exercită din oficiu, când, spre exemplu, faptele penale pentru care se exercită din oficiu acțiunea penală au ajuns la cunoștința organelor judiciare în alt mod, dintre cele prevăzute de lege.

Prin urmare, plângerea prealabilă formulată în cauză pentru fapta comisă în data de 15.10.2009 respectiv 22.11.2009 a fost într-adevăr formulată tardiv însă, fiind un caz în care exercitarea acțiunii penale se poate realiza și din oficiu, organele de urmărire penală a arătat că înțeleg să exercite din oficiu acțiunea penală, și, întrucât faptele erau aduse la cunoștința acestora prin plângerea prealabilă, nu s-a mai impus încheierea unui proces-verbal de sesizare din oficiu.

Împrejurarea că în ceea ce privește fapta comisă la data de 30.05.2014 nu s-a formulat o plângere prealabilă cuprinsă într-un înscris intitulat ca atare, nu poate conduce la concluzia că lipsește plângerea prealabilă câtă vreme persoana vătămată a expus în cuprinsul declarației fapta expres comisă de inculpat și a solicitat și tragerea la răspundere penală a acestuia.

În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare, tribunalul reține că aspectele reiterate de inculpat ar fi în măsură eventual să atragă o nulitate relativă a actelor efectuate cu încălcarea dreptului la apărare, nulitate ce s-ar fi impus a fi invocate pe parcursul audierilor la organele de urmărire penală, la prezentarea materialului de urmărire penală sau cel mult la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, lucru care, examinând actele dosarului, tribunalul constată că nu s-a realizat. Oricum, audierea părții vătămate respectiv a martorului S. V. era permisă în vechea legislație atât anterior începerii urmăririi penale, în etapa actelor premergătoare, necesar a se desfășura pentru a se putea verifica dacă în cauză nu este incident vreun caz din cele prev. de art. 10 C.p.p., conform art. 228 al. 1 C.p.pen. cât și ulterior, înainte chiar de audierea învinuitului, cu obligația organelor de urmărire penală de a aduce la cunoștința acestuia de îndată, învinuirea adusă. În plus de la acel moment până în prezent, părțile au fost audiate ca de altfel și martorii în condiții de deplină oralitate și contradictorialitate și, în condițiile în care atât partea vătămată cât și martorul S. V. nu și-au modificat declarațiile inițiale, eventualele vătămări au fost acoperite.

Pe cale de consecință, pentru considerentele sus indicate, în baza art. 421 al. l pct. 2 lit. a C.pr.pen. tribunalul va admite apelurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ N. și persoana vătămată - parte civilă S. (actualmente P.) L. cu domiciliul în loc. Cluj-N., ..9, . împotriva Sentinței penale nr.893/24.07.2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul cu nr._ al aceleiași instanțe, pe care o va desființa cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, și rejudecând în aceste limite, va constata că potrivit criteriului aprecierii globale conform Deciziei nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, legea penală mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză este Codul Penal de la 1969.

Va admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală prev și ped de art. 181 alin. 1/1 CP in infracțiunea de vătămare corporala gravă prev si ped de art. 182 CP, formulată de apărătorul ales al părții vătămate S. (actualmente P.) L..

Va dispune condamnare inculpatului S. V., fiul lui I. și A., născut la data de 10.02.1964 in localitatea Iară, jud. Cluj, cu domiciliul in mun. Cluj-N., ..9 . jud.Cluj, cu domiciliul procesual ales in mun. Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 12 jud.Cluj, CNP_, divorțat, un copil major, studii superioare, de profesie contabil, fără antecedente penale la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporala gravă prev. și ped. de art. 182 C.pen.,; pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violente prev și ped de art. 180 alin. 1/1 CP cu referire la art.63 alin.3 CP și la pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violente prev și ped de art. 180 alin. 1/1 CP cu referire la art.63 alin.3 CP.

În temeiul art. 33 alin.1 lit.a) Cod penal va constata că infracțiunile deduse judecății au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 alin. l lit. d) CP contopește pedepsele stabilite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. l și 2 CP va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 alin.l lit. a) teza a II-a CP, ca pedeapsa accesorie, pe durata prev de art.71 alin.2 CP.

În temeiul art. 86 ind.l C.pen. va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, conform art.86 ind.2 C.pen., supravegherea urmând a fi încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

În temeiul art. 86 ind. 3 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezente la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj ;

- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În temeiul art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prev. de art. 86 ind.4 C.pen.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 CPP va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 CP privind revocarea suspendării condiționate.

În temeiul art. 19, art.397 Cod Procedură Penală și la art. 1349 al. 1 și 2 Cod Civil va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. (actualmente P.) L. cu domiciliul în loc. Cluj N., ..9, ..40, jud. Cluj și, pe cale de consecință, va obliga inculpatul S. V. domiciliat în loc. Cluj N., P-ța C., nr.9, ., jud. Cluj la plata în favoarea părții civile a sumei de 8000 Euro cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 421 al.l pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarate de către inculpatul S. V. domiciliat în loc. Cluj N., P-ța C., nr.9, . împotriva Sentinței penale nr.893/24.07.2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj N. în dosarul cu nr._ al aceleiași instanțe.

În temeiul art. 276 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea părții civile în sumă de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat ales.

În temeiul art. 275 al.2 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului, în cuantum de 2000 lei.

În temeiul art. 275 al.3 C.pr.pen. restul cheltuielilor judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 al. l pct. 2 lit. a C.pr.pen. admite apelurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ N. și persoana vătămată - parte civilă S. (actualmente P.) L. cu domiciliul în loc. Cluj-N., ..9, ..40, jud. Cluj împotriva Sentinței penale nr.893/24.07.2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul cu nr._ al aceleiași instanțe, pe care o desființează cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, și rejudecând în aceste limite:

Constată că potrivit criteriului aprecierii globale conform Deciziei nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională a României, legea penală mai favorabilă aplicabilă în prezenta cauză este Codul Penal de la 1969.

Admite cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală prev și ped de art. 181 alin. 1/1 CP in infracțiunea de vătămare corporala gravă prev si ped de art. 182 CP, formulată de apărătorul ales al părții vătămate S. (actualmente P.) L..

Condamna pe inculpatul S. V., fiul lui I. și A., născut la data de 10.02.1964 in localitatea Iară, jud. Cluj, cu domiciliul in mun. Cluj-N., ..9 ., cu domiciliul procesual ales in mun. Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 12 jud.Cluj, CNP_, divorțat, un copil major, studii superioare, de profesie contabil, fără antecedente penale la:

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporala gravă prev. și ped. de art. 182 C.pen.,

- pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violente prev și ped de art. 180 alin. 1/1 CP cu referire la art.63 alin.3 CP,

- pedeapsa de 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violente prev și ped de art. 180 alin. 1/1 CP cu referire la art.63 alin.3 CP.

În temeiul art. 33 alin.1 lit.a) Cod penal constată că infracțiunile deduse judecății au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 alin. l lit. d) CP contopește pedepsele stabilite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. l și 2 CP interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev de art. 64 alin.l lit. a) teza a II-a CP, ca pedeapsa accesorie, pe durata prev de art.71 alin.2 CP.

În temeiul art. 86 ind.l C.pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, conform art.86 ind.2 C.pen., supravegherea urmând a fi încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

În temeiul art. 86 ind. 3 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezente la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj ;

- să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

În temeiul art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prev. de art. 86 ind.4 C.pen.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 CPP atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 CP privind revocarea suspendării condiționate.

În temeiul art. 19, art.397 Cod Procedură Penală și la art. 1349 al. 1 și 2 Cod Civil admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. (actualmente P.) L. cu domiciliul în loc. Cluj N., ..9, ..40, jud. Cluj și, pe cale de consecință, obligă inculpatul S. V. domiciliat în loc. Cluj N., P-ța C., nr.9, ..III, . la plata în favoarea părții civile a sumei de 8000 Euro cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În baza art. 421 al.l pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarate de către inculpatul S. V. domiciliat în loc. Cluj N., P-ța C., nr.9, ..III, . împotriva Sentinței penale nr.893/24.07.2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj N. în dosarul cu nr._ al aceleiași instanțe.

În temeiul art. 276 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea părții civile în sumă de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat ales.

În temeiul art. 275 al.2 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în apel în favoarea statului, în cuantum de 2000 lei.

În temeiul art. 275 al.3 C.pr.pen. restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din 20.06.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

R. M. L. C.

GREFIER

L. B.

Red. 2 ex./R.M./D.M.

24.11.2014

Jud.fond: T. L. P.-P.

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 51/2014. Tribunalul CLUJ Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 366/2014. Tribunalul CLUJ Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 9/2014. Tribunalul CLUJ Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 446/2014. Tribunalul CLUJ Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 129/2014. Tribunalul CLUJ Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 344/2014. Tribunalul CLUJ Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 357/2014. Tribunalul CLUJ Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 115/2014. Tribunalul CLUJ