Dare de mită. Art. 255 C.p.. Sentința nr. 262/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 262/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 14600/118/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR. 262

Ședința publică din data de 08.04.2014

PREȘEDINTE – L. L.

GREFIER – A. R. R.

Ministerul Public – Direcția Națională Anticorupție – S.T. C. –reprezentat prin PROCUROR – O. B.

S-a luat în examinare cauza penală privind pe inculpații:

- M. N. – fiul lui C. și E., născut la data de 03.08.1967 în ., domiciliat în orașul Năvodari, jud. C., ., .. C, ., CNP_, posesor CI . nr._, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 375/P/2012 din data de 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000.

- V. N. – fiul lui I. și A., născut la data de 19.09.1972, în . O., posesor CI ., nr:_, eliberat de SPCLEP Năvodari, domiciliat în oraș Năvodari, ., ., ., CNP:_, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 375/P/2012 din data de 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de mărturie mincinoasă și fals în declarații, prevăzute de art. 260 alin 1 C.pen. și art. 292 din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C.penal.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2014, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorilor inculpaților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 08.04.2014, când,

TRIBUNALUL

Asupra cauzei penale de față :

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - SECȚIA DE COMBATERE A INFRACȚIUNILOR CONEXE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE nr. 375/P/2012, înregistrat la această instanță sub nr. de dosar_ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M. N. – fiul lui C. și E., născut la data de 03.08.1967 în ., domiciliat în orașul Năvodari, jud. C., ., .. C, ., CNP_, posesor CI . nr._, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000 și V. N. – fiul lui I. și A., născut la data de 19.09.1972, în . O.,, posesor CI ., nr:_, eliberat de SPCLEP Năvodari, domiciliat în oraș Năvodari, ., ., județ C., CNP:_, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de mărturie mincinoasă și fals în declarații, prevăzute de art. 260 alin 1 C.pen. și art. 292 din C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în perioada iunie-octombrie 2012, M. N., primarul orașului Năvodari a solicitat lui B. V. (ofițer de poliție judiciară), șeful IPJ C. să-i ofere protecție împotriva anchetelor penale care-l vizau, să intervină în aceste anchete, pe care le considera abuzive, nejustificate și motivate politic. Pentru efortul său, lui B. V. i s-a promis o recompensă, cu ocazia unei întâlniri dintre cei doi, în sediul IPJ C., în data de 18.10.2012. Promisiunea a fost făcută inclusiv în scris, folosind două bilețele care au fost introduse în tocător. Pe aceste bilețele era scrisă solicitarea adresată de M. N. lui B. V. ca acesta din urmă să-i pună la dispoziție o copie a cărții de identitate a unei persoane de încredere și numărul de telefon mobil pentru a-i face „acte de proprietate” pe un teren.

Promisiunea s-a materializat prin acordarea în data de 25.10.2012, a două loturi de teren situate în Năvodari. Darea acestor terenuri s-a făcut indirect, prin intermediari (V. N., ca apropiat lui M. N. și B. F. - investigator sub acoperire, ca apropiată a lui B. V.), prin simularea unor vânzări consemnate în două contracte semnate de acești intermediari, contracte autentificate de BNP T. M. sub nr. 1952/25.10.2012 și 1953/25.10.2012. Prețul total de vânzare al acestor terenuri este de 59.000 de lei. Valoarea de piață a celor două loturi de teren, în suprafață de 577 m2, este de 46.160 de euro.

M. N., primarul orașului Năvodari este cercetat în mai multe dosare penale, de structuri ale IPJ C., la prezentul dosar fiind atașate:

-un inventar al acestor dosare întocmit de reprezentanții instituției amintite ; (vol.1, f. 299-302 dup)

-extrase din articole de presă în care se vorbește de presupuse fraude comise de acesta (atribuirea de contracte privind lucrări de reabilitare, modernizare si realizare a infrastructurii din Năvodari unor firme ale apropiaților săi/cumnatului său; schimburi de terenuri care au păgubit unitatea administrativ teritorială, prin subevaluare etc) [http://jurnalul.ro/special-jurnalul/anchete/suveica-primarului-nicolae-matei-a-transferat-patrimoniul-orasului-navodari-catre-firmele-interpusilor-sai-_.html;] (vol 1, f. 333-335 și 337 dup)

În data de 08.06.2012 Garda Financiară și ofițeri de poliție judiciară din cadrul IPJ C. „au ridicat documente de la sediul firmei Dormarbib Group SRL, prin intermediul careia primarul orasului Navodari N. M., impeuna cu G. I., cumnatul sau, au preluat printr-o hotarare de consiliu local activele vestitei Tabara Navodari. Au mai fost ridicate documente de la firma ., care este abonata la lucrarile . SRL, firma detinuta in totalitate de Primaria Navodari. O alta firma abonata la lucrarile . si Top Vision Navodari o alta firma controlata de primarul N. M. care deține si terenuri in tabara” (http://jurnalul.ro/stiri/observator/firmele-primarului-din-navodari-anchetetate-de-politia-economica-_.html) (vol.1, f. 338 dup)

La scurt timp M. N. a scris pe pagina sa de Facebook că reprezentanți de seamă ai USL îl șantajează, folosindu-se de „dosare fabricate de Poliția economică”. De asemenea acesta a arătat: „Credeți că este întâmplător că toate instituțiile statului, Curtea de Conturi, Poliția economică cu șapte echipe de control, IGSIC, Autoritatea electorală permanentă să vină înainte de alegeri în control să demobilizeze și să intimideze pe toți care mă susțin, să văd în presa plătită de C. copii după documentele ridicate și să le fie puse la dispoziția lui Iurin P. pentru a mă calomnia?! Dacă lucrurile vor continua așa o să regretăm regimul B.!” (http://www.cugetliber.ro/stiri-politica-le-cer-lui-mazare-si-constantinescu-sa-nu-dea-girul-institutiilor-statului-sa-ma-intimideze-si-sa-ma-santajeze-_) (vol. 1, f. 339-340 dup)

Având în vedere acuzațiile publice ale lui M. N. la adresa IPJ C., martorul denunțător B. V., conducătorul instituției amintite l-a vizitat la locul de muncă pentru a afla în ce constau nemulțumirile sale. Cu privire la acest aspect martorul denunțător a declarat: „la începutul verii anului 2012 primarul orașului Năvodari, M. N. s-a plâns prin presă că are cea mai proastă colaborare cu IPJ C., de când este el primar. Reproduc cu aproximație cele pe care le-am citit. Din câte îmi amintesc eu, M. N. a susținut că nu o să mai asigure cazarea lucrătorilor de poliție detașați din țară pe litoral, pentru asigurarea ordinii publice în sezonul estival. Aceste din urmă aspecte le-am aflat de la adjunctul meu R. A.. Cert este că M. N. era nemulțumit de colaborarea cu instituția condusă de mine, motiv pentru care m-am dus la Primăria Năvodari și am încercat să aflu ce anume îl nemulțumește. Întâlnirea dintre mine și M. N. a avut loc după alegerile din luna iunie 2012. La această întâlnire, M. N. mi-a reproșat că este anchetat de lucrătorii IPJ C., că este victima unor conspirații cu iz politic, pornite de la președintele Consiliului Județean C., că eu acționez la ordinele acestuia din urmă. Mi-a mai spus și o poveste încurcată cu anumiți generali de la București care-i vor capul și că m-a reclamat la Ministerul de Interne, fără să-mi spună pentru ce anume. Acesta a afirmat: „Asta e, v-am băgat o strâmbă la ministru!”. Atunci când mi-a reproșat anchetele în curs la IPJ C., anchete care-l vizau, i-am replicat că eu nu am cum să intervin în dosare, nu am cum să le spun subordonaților mei să nu-l ancheteze. M. N. nu a comentat nimic la cele afirmate de mine. Întrucât M. N. a susținut că anumiți lucrători de poliție sunt rude cu adversari ai săi politici, lăsând să se înțeleagă că-l anchetează abuziv, i-am sugerat să formuleze o plângere împotriva acestora. El mi-a replicat că este posibil să formuleze o astfel de plângere” (vol.1, f. 3-4 dup)

Într-o altă declarație, martorul denunțător a arătat: „La întâlnirea cu M. N. din iunie 2012 acesta mi-a spus: „Domne, am și eu o poziție, nu pot să vină ăștia în fiecare zi peste mine și câte 12 ofițeri deodată !” . Am reprodus cu aproximație ce mi-a afirmat M. N.. Pe el îl nemulțumea faptul că era anchetat, lucru care a rezultat fără echivoc atât din discuția din iunie 2012, cât și în cea din septembrie 2012.

În întâlnirea din iunie 2012 M. N. m-a lăsat să înțeleg fără dubiu, că dorea oprirea anchetelor, că dorea un soi de protecție, fără să-mi spună în mod expres „Băi, oprește anchetele !”. După părerea mea, a încercat chiar un mic șantaj: pe de o parte mi s-a plâns de ceea ce îl supăra, respectiv de faptul că era anchetat, că anchetele erau motivate politic, că lucrătorii de poliție judiciară erau unelte ale lui C., Nicușor C. etc., iar pe de altă parte mi-a zis că mi-a băgat „o strâmbă” la ministru. După părerea mea, M. N. dorea ca eu să înțeleg că-mi va face probleme, că voi fi pârât peste tot, că voi fi schimbat. M. N. este un tip foarte abil, știe ce să spună, cum să spună insinuant, în puține cuvinte, dar fără echivoc și știe în ce context să o facă.” (vol. 1, f. 8-9 dup).

În luna septembrie 2012, în contextul unei vizite a ministrului de interne la C., M. N. s-a plâns prefectului de faptul că: „lucrătorii de la IPJ C. vor să-l aranjeze, să-l aresteze, dar el nu se lasă.” (declarația martorului denunțător-vol.1, f.4 dup)

În luna septembrie 2012 la IPJ C. a avut loc un control ca urmare a sesizării lui M. N. cu privire la abuzurile comise de ofițerii de poliție judiciară. Controlul efectuat nu a relevat comiterea vreunui abuz. (vol. 1, f. 207 – 214 dup).

Cu ocazia anchetei administrative M. N. a declarat că S. de investigare a fraudelor din cadrul IPJ C. a efectuat controale la societățile comerciale la care era acționar/asociat, că P. G., cms. șef în cadrul SIF- IPJ C. are „filieră polițist-procuror-judecător”, urmând a fi arestat, că ofițerii de poliție s-au sesizat din oficiu în baza unor informații din „ziare-pirat”, acțiuni menite să-l discrediteze. Printre cei indicați ca responsabili de aceste abuzuri se află și B. V.. (vol. 1, f. 215-220 dup)

Faptul că M. N. considera că dosarele care-l vizează sunt motivate politic este confirmat și de ce i-a declarat martorului denunțător cu ocazia unei discuții din data 08.11.2012, înregistrate de D.: „…eu am avut întotdeauna senzația că Nicușor (Nicușor C. –s.n.) mă lucrează prin tine.” (vol. 1, f. 59 dup).

În data de 18.10.2012, M. N. a solicitat o întrevedere cu martorul-denunțător B. V., șeful IPJ C. pentru discutarea unor chestiuni care țin de cooperarea instituțională. Apelul efectuat la ora 13:45:21, de la postul telefonic (al Primăriei Năvodari-vol.2, f.78) cu nr de apel_ figurează pe extrasul de listing (vol.1, f.13). Întâlnirea a avut loc în sediul IPJ C. este dovedită de copia registrului de acces în instituția amintită (vol.1, f. 187). M. N. s-a aflat în sediul IPJ C., în vizită la B. V., între orele 14:18 – 15:11. M. N., după ce a solicitat sprijinul pentru efectuarea unor razii și pentru clarificarea unor fraude comise în asociațiile de locatari, i-a reproșat lui B. V. faptul că el este cel care e „supărat” pe el, propunându-i să devină „frați”. Cu privire la acest aspect martorul denunțător arată: „Apoi M. N. mi-a zis: „A_ auzit că dumneavoastră v-ați supărat tare pe mine și că dumneavoastră sunteți cel care vreți să mă faceți ! Aș vrea o dovadă de la dumneavoastră că o să fim frați pe viitor.” L-am întrebat ce dovadă vrea și el a luat un bilețel de pe masă pe care a scris cu pixul: „vreau o copie de pe buletinul unei persoane de încredere și numărul de telefon ca să-ți dau un teren bun”. Am refuzat tranzacția și el s-a întins să-mi ia bilețelul din mână. L-am asigurat că nu este nici un pericol să-l demasc, introducând bilețelul în tocător. L-am văzut dezamăgit de refuzul meu categoric și l-am întrebat de ce are neapărat nevoie de dovadă. Mi-a spus că e pentru liniștea lui, din câte îmi amintesc eu; l-am rugat să-mi mai scrie o dată pe bilețel oferta sa. Intenționam să păstrez acest al doilea bilețel, dar el a observat, a zâmbit și mi l-a cerut să-l rupă. Cu gesturi largi am introdus și al doilea bilețel în tocător pentru a-l liniști. Mi-a spus că are nevoie de copia de pe buletin până duminică, întrucât era ceva legat de plata TVA-ului, motiv pe care nu l-am înțeles. De asemenea, mi-a spus că urma să plece din țară, în Ecuador, pentru două săptămâni” (vol.1, f. 5 dup).

Într-o altă declarație martorul denunțător arată (vol. 1, f.3): «În ce privește întâlnirea din 18.10.2012 arăt că M. N. mi-a scris cele menționate în declarația anterioară, pe două „post it”-uri, pe două bilețele, fără adeziv, având dimensiuni aproximative de 9 cm x 10 cm. Aceste bilețele le-am introdus în tocătorul din birou, în poziții diferite. Dacă pe primul l-am tocat neglijent, pe al doilea bilet l-am introdus mai atent în tocător. Arăt că inițial am dorit să păstrez acest al doilea bilet, punându-l sub mapa de birou din fața mea, dar M. N. a observat și mi-a spus: „Nu, nu. Nu merge așa !”, zâmbind și solicitându-mi-l să-l rupă. Cu gesturi largi, am introdus al doilea bilet în tocător. Apoi am ridicat capacul și i-am arătat lui M. N. resturile tocate zicându-i: „Vrei să te convingi că le-am tocat ? Le iei ?”. El mi-a replicat: „Hai, dom’le, ce dracu !”»

La data de 18.10.2012 B. V. a sesizat telefonic aceste împrejurări Direcției Naționale Anticorupție, iar la data de 19.10.2012 a depus un denunț, predând procurorului de caz resturile de hârtie tocată (vol. 1, f. 2 și 10). E de precizat că în denunț, B. V. menționează ce i-a spus M. N., respectiv că terenul va fi vândut persoanei apropiate lui, de cineva „din zona O.” (vol.1, f. 1 dup)

Au fost recuperate resturile de hârtie tocată și prin expertiză criminalistică consemnată în raportul nr. 452.973/06.12.2012 al DGPMB- S. criminalistic a fost reconstituită o mare parte din acest bilet în care apar următoarele cuvinte: „Vreau o copie de”, „buletin de la o persoană de încredere”, „cu nr. de tel mobil să”, „vină când e chemat.”, „fac acte de proprietate pe un teren”, „bun” (vol. 2, f.29 –lipsesc unele minuscule fragmente ale gramelor)

Procurorul de caz a reconstituit al doilea bilețel din fragmentele de hârtie predate de denunțător. (vol. 1, f. 360-361). În raportul de expertiză amintit se arată ca aceste fragmente: sunt dispuse în ordinea corectă, cu asigurarea continuității traseelor grafice care compun textul olograf existent pe document, precum și a cursivității și coerenței textului respectiv” (vol.2, f.37). Pe acest al doilea bilețel apar cuvintele: „C. de pe buletinul unei persoane de încredere să nu vă fie rudă cu nr. de mobil ca îl sună persoana să vină să semneze.”(vol. 1, f. 35 - lipsesc unele minuscule fragmente ale gramelor)

În raportul de expertiză criminalistică nr. 452.973/06.12.2012 al DGPMB- S. criminalistic se arată că ambele bilețele reconstituite nu sunt fotocopii, iar mențiunile pe care le conțin au fost scrise de inculpatul M. N.. (vol. 2, f.38 dup)

Cu privire la primul bilețel reconstituit M. N. a declarat: „Precizez că nu i-am dat niciodată un bilețel lui B. (…)Fiindu-mi arătată fotografia de la fila 174 dup (fila 195 în noua numerotare-s.n.), arăt că este posibil ca scrisul de pe acel bilet să fie al meu (…)Precizez că la mine la birou s-a venit de mai multe ori în control, au fost ridicate documente și că cei care au venit în control s-au aflat în birou și fără ca eu să fiu împreună cu aceștia, având posibilitatea de a lua înscrisuri de la mine și să facă un colaj.” (vol.1, f. 230 dup)

Bilețelul reconstituit de procuror nu are cum să fie un colaj, lucru ușor de observat. Au fost făcute verificări la mai multe unități de parchet și de poliție care instrumentează dosare care-l privesc pe M. N. și nu s-a constatat lipsa vreunei declarații olografe, din care se pretinde că s-a realizat un colaj. (vol. 2, f.79-117, 363-367 dup).

În data de 19.10.2012, după depunerea de către B. V. a unui denunț, procurorul de caz a desemnat-o ca investigatoare sub acoperire pe B. F. (persoana de încredere al cărei act de identitate îl solicitase inculpatul). După obținerea de la DGA a copiei cărții de identitate a acesteia, un ofițer de poliție judiciară a fost desemnat pentru deplasarea la C. și predarea lui B. V., în data de 20.10.2010, a acestui înscris. Dovada predării înscrisului lui B. V., în data de 20.10.2012, o reprezintă procesul verbal întocmit de ofițerul de poliție judiciară al D.. (vol. 1, f. 72)

Cu privire la acest episod M. N. a declarat: „Precizez că nu i-am dat niciodată un bilețel lui B. V. și nici nu am primit un bilețel de la acesta(…)Nu-mi aduc aminte să fi primit vreo hârtie de la domnul B.”(vol. 1, f. 243-244 dup)

În data de 20.10.2012, M. N. și B. V. s-au întâlnit din nou în sediul IPJ C., cel din urmă predându-i primului copia cărții de identitate și numărul de telefon al numitei B. F., ofițer de poliție judiciară desemnat ca investigator în cauză. Momentul predării copiei cărții de identitate a lui B. F. este surprins prin planșe foto. (vol. 1, f. 67-69). M. N. a preluat înscrisul și l-a introdus în buzunar fără să spună nimic, ceea ce denotă că între cei doi a existat o discuție prealabilă privind remiterea unei copii a cărții de identitate.

Întâlnirea din data de 20.10.2012 a debutat cu solicitarea lui M. N. de a se muta din anexa biroului în care a fost introdus, întrucât simțea „energii negative” sugerând aducerea „Preafericitului”.

Din înregistrările audio-video ambientale se constată clar că M. N. se temea să nu fie înregistrat și că venise doar să ia copia cărții de identitate, fără nici o intenție de a mai reitera discuțiile deja purtate.

Cu privire la acest episod M. N. a declarat: „În data de 20.10.2012 B. m-a băgat inițial într-o cameră întunecată, cu o canapea neagră, un miros urât, astfel încât nu m-am simțit confortabil și am sugerat să îl aducă pe Preasfințitul să sfințească, întrucât așa am simțit eu că trebuie să spun.”(vol.1, f.231 dup)

Când a fost întrebat de martorul-denunțător în ce dosare dorește să intervină, M. N., după ce și-a revenit din surpriza vădită a francheții modului în care se discutau lucrurile a încercat să soluționeze o dilemă: pe de o parte, nu putea să se prefacă că nu-l interesează dosarele penale, când, inclusiv prin toată presa s-a plâns de acestea, pe de altă parte nici nu putea să lase să se creadă (în eventualitatea în care era înregistrat) că se aștepta la favoruri, motiv pentru care a minimalizat importanța acestor dosare, vrând să pară că nici nu le știe prea bine, că nu-l preocupă, fiind făcături politice, că poate foarte ușor să demonteze, cu acte, acuzațiile, asigurând cu mult calm și detașare că el nu este un infractor. M. N. a lăsat chiar să se înțeleagă că el este frământat de alte probleme, care au legătură cu viața politică (preluarea portului Medgidia, lucrări spre binele cetățenilor care l-au ales), nu cu dosarele sale penale. Când l-a văzut nedumerit pe B. V. a încercat abil să schimbe subiectul sau să amâne discuția până la întoarcerea sa din Ecuador.

Când a fost întrebat de martorul denunțător unde este terenul pe care urma să îl primească, M. N. a sugerat prin gestică faptul că nu poate vorbi, spunând apoi să se audă, probabil pentru eventualitatea în care se înregistrează ceva, că el nu este infractor. M. N. a încercat după aceste replici să schimbe subiectul (vol.1, f.41 dup)

După ce martorul i-a amintit de predarea copiei cărții de identitate (pentru efectuarea vânzării) ca „dovadă” că va fi „băiat bun” și după ce și-a expus temerea că acest înscris ar putea „să-l îngroape”, martorul denunțător a ținut ca M. N. să-i reamintească totuși pentru ce îi dă terenul. Realmente surprins de cât de franc s-au purtat discuțiile și, probabil, nevăzând rostul reiterării unui schimb de replici care a avut loc deja într-o manieră precaută, M. N. s-a ridicat de pe scaun râzând, grăbit să plece, fără să nege cele afirmate de B. V. (minutul 08:21-08:23 din înregistrare) (vol.1.f.42 dup)

Conduita pe care a avut-o M. N. este explicată de acesta în declarația dată în fața instanței: „B. era prea insistent și m-am gândit că vrea să-mi însceneze ceva.” (vol. 1, f. 230 dup)

La plecare, în ușa biroului în care B. V. l-a lăsat să înțeleagă că nu se poate discuta, M. N. a început să vorbească despre sprijinul instituțional pe care îl cerea și care se referea la asociațiile de locatari și la altele. Considerăm că M. N. a procedat în acest fel pentru ca, în eventualitatea în care discuțiile se înregistrau, să reiasă clar pentru ce a venit el acolo, în nici un caz pentru a-și rezolva problemele din dosarele în care era anchetat.

Este de reținut că M. N. a dat dovadă de prudență nejustificată, dacă venise să discute despre chestiuni interinstituționale; că a evitat orice discuție deschisă care l-ar fi putut incrimina; că a luat copia cărții de identitate a numitei B. F. și numărul ei de telefon; că a admis că predarea copiei cărții de identitate era legată de dovada că B. V. e „băiat bun”; că l-a asigurat pe B. V. că nu-i va face nici un rău, deducându-se fără dubiu că e vorba de un denunț; că a sugerat că nu poate vorbi de amplasamentul terenului care urma a-i fi dat lui B. V.; că s-a panicat și a întrerupt discuția atunci când i s-a cerut să precizeze mai clar pentru ce anume urma să-i dea lui B. V. un teren.

M. N. și B. V. s-au întâlnit și în data de 08.11.2012, când, în discuția purtată, au făcut referire la momentul predării copiei cărții de identitate ca dovadă a faptului că denunțătorul e „băiat bun”, că vor fi ca „frații”:

În data de 24.10.2010, după ce M. N. a părăsit țara, ofițerul de poliție judiciară (desemnat în cauză ca investigator) B. F. a fost contactat telefonic de V. N. pentru a se prezenta la un notariat în vederea semnării unui contract de vânzare cumpărare. Din discuție reiese că V. N. deținea copia cărții de identitate a acesteia („în plus de ce ați adus dumneavoastră?”), transmisă de B. V. („domnu V.”), că el este doar un intermediar („eu cred că au stabilit”), că actele notariale au fost deja pregătite („hârtiile sunt gata”), că discută chestiuni pe care nu trebuie să le audă toată lumea („acum pot vorbi liniștită, sunt singură”).

B. F. și V. N. au stabilit să se întâlnească a doua zi în Năvodari.

În data de 25.10.2012, B. F. l-a apelat pe V. N. spunându-i că e în drum spre Năvodari, că a trecut de Cernavodă (vol.1, f.45 verso dup)

Imediat V. N. a contactat-o pe soția sa să-i spună că „F.” e pe la Cernavodă. Din această discuție reiese că V. N. îi știa deja numele investigatoarei sub acoperire, înainte de a ajunge la notariat.

Ajunsă în apropierea orașului Năvodari, B. F. l-a contactat din nou pe V. N.. Din discuție aflăm că acesta din urmă se afla la un birou notarial să semneze „ceva”. Subliniem un aspect important, respectiv că investigatoarea i-a spus lui V. N. că va sosi cu un autovehicul înmatriculat în Teleorman.

Din verificările efectuate a rezultat că la momentul respectiv V. N. se afla în BNP T. M. unde, în calitate de mandatar al soților A. din ., a semnat un contract prin care a vândut, pentru 183.098 lei, lui C. N. F. și C. M. lotul nr 1 dintr-un teren parcelat, lot în suprafață de 500 m2. Prin urmare prețul este de 80 de euro/m2. (vol.2, f. 241-245 dup). Contractul a fost autentificat de BNP T. M. sub nr.1947/25.10.2012.

Luând legătura cu soții C. am aflat că au achiziționat terenul cu sprijinul agentului imobiliar „C.”, director al .. „C.” a fost identificat ca fiind P. Ș. C.. (vol.1, f. 123-127 dup)

Fiind audiat, P. Ș. C. a susținut că îl cunoaște pe V. N. și că a intermediat vânzarea lotului de teren amintit. (vol.1, 121-122 dup). E de reținut numele „C.” pe care V. N. îl va invoca într-o discuție telefonică cu M. N..

Cu ocazia întâlnirii dintre B. F. și V. N. și înainte de a intra în biroul notarial, cei doi au avut următorul schimb de replici (vol. 2, f. 47-48 dup).

În data de 25.10.2012, la BNP T. M. din Năvodari au fost autentificate sub nr. 1952/25.10.2012 și nr. 1953/25.10.2012 două contracte prin care V. N. (om de afaceri care are contracte cu Primăria Năvodari), în calitate de mandatar al lui A. N. și A. M. i-a vândut investigatoarei B. F. două loturi de teren din Năvodari pentru prețul de 59.000 lei, adică în jur de 22 de euro/mp, deși puțin mai înainte un alt lot vecin fusese vândut cu 80 de euro/mp.

Pe copia cărții de identitate a investigatoarei, copie care a ajuns și la V. N. domiciliul ei figura în Slobozia, jud. Ialomița. Redăm mai jos un fragment din care reiese că V. N. știa, înainte de a se întâlni cu B. F., că e din Slobozia (vol. 2, f. 49 dup)

Contractele semnate de investigatoarea sub acoperire au fost atașate la dosar, împreună cu restul documentelor predate de notar (vol. 1, f. 87-111 dup).

Faptele așa cum s-au petrecut sunt consemnate de către investigatorii sub acoperire desemnați în cauză, în procese verbale (vol.1, f.81-86 dup). Cu privire la aceste împrejurări, investigatoarea sub acoperire precizează: „Înainte de a ajunge la notar l-am întrebat pe N. dacă eu trebuie să mai știu ceva, pentru a fi pregătită în situația în care notarul m-ar întreba detalii despre obiectul tranzacției. N. mi-a răspuns să stau liniștită căci notarul știe despre ce este vorba. Ulterior am intrat în biroul doamnei notar T. M. și am făcut cunoștință cu aceasta. Am constatat că într-adevăr avea pregătite toate actele necesare încheierii a două contracte de vânzare cumpărare între mine și N. despre care am aflat cu această ocazie că se numește V. N.(…) și că este mandatar al soților A. N. și A. M., proprierai ai celor două suprafețe de teren pe care eu urma să le cumpăr.” (vol.1, 82 dup).

Principalele momente petrecute în biroul notarial amintit sunt ilustrate și prin planșe foto (vol.1, f.74-78 dup).

În contracte se specifică nereal că B. F., cu domiciliul în Slobozia, jud. Ialomița i-ar fi plătit anterior lui V. N. prețul de vânzare. Cele două contracte de vânzare-cumpărare, atașate la dosar, sunt simulate.

În data de 14.11.2012, ofițerii de poliție din cadrul D. au ridicat de la BNP T. M. copiile cărții de identitate a investigatoarei B. F.. În adresa nr. 762/14.11.2012 a BNP T. M. se arată: „vă înaintăm toate copiile xerox ale cărții de identitate aflate în mapele dosarelor contractelor de vânzare cumpărare nr. 1952 și 1953 din data de 25.10.2012 respectiv 2 color și una alb negru. Copiile color au fost făcute în cadrul biroului de pe cartea de identitate prezentată personal de titular. Cu privire la copia alb negru nu pot preciza cine a depus-o. Domnul V. N. s-a adresat biroului pentru autentificarea contractelor depunând documentele necesare.” (vol.2, f. 119 dup) Rezultă clar că persoana care a depus fotocopia alb-negru a cărții de identitate este V. N..

Ulterior, BNP T. M. a comunicat o altă adresă, nr. 784/22.11.2012, în care a precizat că acea fotocopie alb negru a fost realizată în cadrul biroului notarial. Prin urmare doamna notar s-a răzgândit: „După verificare au fost efectuate în cadrul biroului nostru copii (copii alb-negru și color) ale cărți de identitate …”(vol. 2, f.123 dup)

Această din urmă comunicare a notarului conține date nereale. Procurorul de caz a scanat fotocopia alb negru, iar fișierul PDF a fost imprimat pe un CD și atașat la dosar pentru a putea verifica tot ceea ce susținem. Pe fotocopia alb-negru se observă o două linii orizontale, marginile unei jumătăți de coală A4 și mențiunile „3,4”. Se pune întrebarea cum au apărut aceste mențiuni? Au fost ele scrise cu pixul pe cartea de identitate de plastic? Uitându-ne în colțul din stânga sus observăm ca s-a copiat nu o carte de identitate, ci o altă copie a cărții de identitate. S-a fotocopiat o altă copie (jumătate dintr-o coală A4) care avea scrise cifrele „3,4” și colțul din stânga sus îndoit (vol. 2, f.354 dup - elementele sunt marcate de procuror cu roșu). Acest lucru este confirmat și de linia neagră ce desparte foaia în două și de linia din partea de sus (vol. 2, f.355 dup-elementele sunt marcate de procuror cu roșu). Mențiunile „3,4” nu se pot referi decât la loturile 3 și 4 vândute fictiv investigatoarei.

Este foarte important de verificat aceste aspecte care se văd clar pe fișierul din CD-ul atașat la dosar.

Prin urmare o copie a cărții de identitate a investigatoarei B. F. a ajuns și la V. N. (cel care s-a ocupat de pregătirea actelor notariale), de la M. N.. Și din ce scrie în procesul verbal întocmit de B. F., și din imaginile video, și din ce-i declară notarul public investigatoarei (conform înregistrărilor) actele erau deja întocmite când B. F. a ajuns în notariat.

În seara zilei de 25.10.2012, M. N. aflat în Ecuador l-a contactat pe V. N. pentru a afla bilanțul zilei. În discuție V. i-a relatat de „C.” (P. Ș. C., agentul imobiliar și consilier local PNL în Năvodari, care a intermediat prima vânzare), de „Slobozia sau Teleorman”, adică de B. F., care a participat la a doua vânzare, precum și de alți clienți care vor să cumpere mai puține loturi de teren, clienți de care știe „F.”, identificat ca B. F. V..

Prin urmare V. N. i-a dat raportul lui M. N., despre vânzarea intermediată de P. Ș. C. și despre vânzarea către B. F., cea din „Slobozia sau din Teleorman” (domiciliul ei e în Slobozia, dar autovehiculul e înmatriculat în Teleorman, împrejurări despre care am arătat mai sus). E de observat că discuția se referă la vânzarea unor loturi de teren care, în acte aparțin soților A.; V. N. îi cere lui M. N. să-i „dea ok-ul” pentru a le vinde în condițiile convenite, după ce îl sună pe „F.”

Deci în seara zilei de 25.10.2012, M. N. l-a contactat telefonic pe V. N. interesându-se dacă întâlnirea cu B. F. a avut loc sau nu. Cei doi s-au referit la Slobozia și Teleorman. În declarația dată în fața procurorului, M. N. a arătat: „Nu am rude, cunoștințe sau prieteni în Slobozia, jud. Teleorman”. Din dialogul redat reiese că M. N. este adevăratul proprietar al terenului, deși figurează pe numele soților A..

În declarația dată în fața procurorului M. N. a susținut: „Nu am apelat niciodată la V. N. pentru a mă sprijini în vânzarea vrunui teren” (vol.1, f.25 dup)

La îndemnul lui M. N., V. N. l-a sunat imediat pe „F.”, identificat în persoana agentului imobiliar B. F. V..

Fiind audiat martorul B. F. V. a declarat: „Acum vreo trei luni, V. N. a venit la mine și mi-a spus că are un teren de vânzare, de circa 6.000 de m2, dorind să obțină fix 100 de euro/ m2.

L-am sfătuit să împartă terenul în loturi să poată fi mai ușor vândut. Din experiența mea, prețul zonei / m2 este de 80 de euro.

Referitor la terenul cu privire la care V. N. mi-a prezentat un plan de situație și o poză luată de pe Google, arăt că acesta nu este inundabil și poate fi utilizat pentru realizarea de case de vacanță și dotări turistice (construcții – hotel, pensiune).

Pe la sfârșitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie 2012, am primit de la V. N. planul de parcelare al terenului, pe care l-am și afișat pe site-ul agenției mele și l-am trimis și la alte 3 agenții imobiliare din C. cu care eu colaborez. Prețul de 105 euro/ m2 și detaliile privind amplasamentul loturilor le-am afișat la adresa http://bac-imobiliare.ro/index.php/acasa/ads/view/45-teren.

Am fost sunat de circa 10 clienți care doreau să cumpere unu sau mai multe loturi. Un client a dorit să cumpere 7 loturi, apoi s-a răzgândit, dorind să cumpere doar 5 loturi, pentru ca în final să renunțe la achiziționarea terenului pe care intenționa să construiască o pensiune.(…) Știam de la V. N. că el este împuternicit să vândă loturile de teren pe care mi le-a prezentat, lăsându-mă să înțeleg că proprietar ar fi o persoană importantă, din străinătate, fără să-mi precizeze alte detalii. (…)Mi-a fost îngăduit de procuror să ascult convorbirea telefonică purtată de mine în data de 25.10.2012, cu V. N., aflată în fișierul audio_.wav. Fac precizarea că această discuție se referă la o posibilă vânzare a 7 loturi de teren către un client, episod de care am amintit mai sus. În dimineața zilei următoare discuției m-am întâlnit cu V. N. și am vorbit cu el de posibilitatea vânzării, de determinarea clientului de a mai cumpăra.”(vol.1, f.113-114 dup)

Extrase ale site-ului agenței imobiliare a lui B. F. V., unde apar înscrisurile predate de V. N. sunt atașate la dosar (vol.1, f. 116-120 dup) Se poate observa că este vorba chiar de loturile terenului soților A..

În data de 26.10.2012 (în jurul orei 7, în Ecuador) M. N. l-a apelat din nou pe V. N..

Deci în data de 26.10.2012, din Ecuador, abia trezit, M. N. a ținut să afle de la N. dacă toate sunt bune, întrebare care vine după episodul vânzării din ziua de 25.10.2012. După cum abil începe M. N. discuția, s-ar părea că l-a apelat din greșeală pe V. N. și dacă tot a dat de el a vrut să vadă dacă toate sunt bune.

V. N. a afirmat că înainte de a fi apelat de M. N. în seara de 25.10.2012, primea apeluri cu identitate ascunsă.

M. N. a folosit în aceste apeluri posturi telefonice care nu-i aparțin, susținând că telefonul mobil nu i-a funcționat, împrejurare confirmată și de martorul P. G.. (vol. 2, f.323-324 dup)

După întoarcerea sa din străinătate, M. N. a purtat o discuție cu B. V., acesta din urmă, vorbind de iminenta sa revocare din funcție ca urmare a presiunilor exercitate de un important lider politic local, a propus restituirea terenului. M. N. a negat că i-ar fi dat vreodată ceva lui B. V.. Maniera în care o face lămurește pe deplin că M. N., deși făcea fandări de discurs, știa despre ce e vorba, că vânzarea avea conotații penale, că era vorba de o dare de mită în toată regula.

Cele două loturi de 300 m2 și, respectiv 277 m2 fac parte dintr-un teren de 6094 m2, parcelat; toate loturile figurează în proprietatea lui A. N. (fără ocupație) și A. M. (casnică). (vol.1, f.251) Acest teren de 6094 m2, împreună cu altul, de 6.806 m2 a fost cumpărat de aceștia din urmă de la vechii proprietari (familia R.) prin intermediul lui A. C. B. G., membru PSD și fost șef al Inspectoratului de Stat în Construcții.

Familia R. avea de primit de la comisia de fond funciar din Primăria Năvodari mai multe hectare de teren. Această comisie din cadrul Primăriei Năvodari a revenit subit la sentimente mai bune concomitent cu semnarea de către familia R. a unei promisiuni de vânzare în favoarea soților A., din ., tocmai vecinii și prietenii primarului orașului Năvodari, și el membru PSD ca și A. C. B. G.. Prețul de vânzare este derizoriu, de circa 2 euro/m2. (vol.1, f.108-109)

Cu privire la familia A., M. N. declară: „A. N. și A. M. sunt aproape vecini cu mine în Oltenia. Ne vedem cam de 2 ori pe an, când merg în zonă. V. și A. se cunoșteau. Familia A. are o gospodărie reprezentativă în . studentă și lucrează. Nu îmi explic cum a ajuns să fie încheiat contractul între familia A. și investigator, dar apreciez că nu este nimic imposibil pentru Poliție și D..”

M. N. a uitat să spună că A. M. este angajata sa, din 2008, la ., societate comercială la care este asociat. (vol. 2, f.203-204). Aceasta a primit salariul minim pe economie.

După achiziționarea terenurilor de circa 1,3 ha, din Năvodari, soții A. au lotizat unul din terenuri, operațiune care nu costă mai nimic și care i-a crescut valoarea, întrucât loturile mici se vând mai repede, au căutare mai mare. Este o mirare că un specialist ca A. C. B. G. nu știa această subtilitate, dar a aflat-o o familie de agricultori din .> În cauză a fost dispusă efectuarea de către specialiștii D. a unui raport de constatare tehnico-științifică. Din raport aflăm că terenul de 6.806 mp are o valoare de piață de 544.480 de euro, iar terenul de 6094 mp, de 487.520 de euro. (vol.3, f.40). Terenurile se află într-o zonă de lux, în zona denumită Mamaia Nord. Pozele raportului de constatare sunt uimitoare și merită văzute pentru a înțelege despre ce vorbim. (vol. 3, f. 38-39)

Se ridică întrebarea cum de niște agricultori din . pricopsit, la preț de mizilic, cu un teren de mai mult de 1 milion de euro, pe care nu și l-ar putea permite. Veniturile lor din activitățile desfășurate sunt neînsemnate. D. A. M. are un cont bancar la CEC prin care nu rulează nici un ban din 2009 și în care a avut sume nesemnificative.(vol.2, f.200) A. N. nu are un loc de muncă. (vol.2, f.212) Ambii soți A. se ocupă cu agricultura pe 3 ha de teren și cresc vreo 4 viței anual pe care-i vând. Prosperitatea pe care încearcă să o declare A. N. nu se regăsește și în registrul agricol al comunei O. (vol.2, f. 179). Acesta mai susține că lucrează „cu ziua” pentru 50 de lei și că banii cu care a cumpărat teren în Năvodari sunt agoniseala de o viață, ținută nu la bancă, ci acasă, la saltea, de teama băncilor, după o experiență nefericită cu FNI.

Deci e vorba de un latifundiar care muncește cu ziua și ține bani la saltea, deși soția sa are cont bancar. A. N. știe subtilitățile pieței imobiliare, dar nu știe că pentru banii depuși la bancă există plafoane de garantare. A. N. pretinde că nu știe că soția sa este angajată formal la firma lui M. N. și că, potrivit acesteia, își plătește singură contribuțiile cu reținere la sursă. Întrebarea este cu ce bani plătește A. M. aceste contribuții, în condițiile în care A. N. susține că nu știa de angajarea ei la ., că el gestionează banii în familie și că soția sa „îi vede, dar nu pune mâna pe ei” ? (vol. 1, f. 170 dup).

Este de observat că, exact cum a precizat B. V. în denunț, înstrăinătorii terenului sunt din județul O., . fi doar o coincidență cum sugerează M. N., că tocmai vecinii săi din O. au vândut lui B. V. două loturi dintr-un teren mai mare pe care nu își permiteau să-l cumpere.

Potrivit raportului de constatare amintit valoarea celor două loturi de teren date mită este de 24.000 de euro și, respectiv, 22.160 de euro. (vol. 3, f.40 dup)

M. N. s-a plâns în mod repetat, de faptul că anchetele penale care îl vizau erau abuzive, nejustificate, motivate politic. O recunoaște și el în declarațiile date în fața procurorului și a judecătorului și chiar furnizează exemple: sesizări din oficiu nejustificate, ridicări de înscrisuri de la firmele sale, de la parteneri de afaceri etc., o vedem în plângerea pe care a depus-o la IGPR și în declarațiile sale publice care se regăsesc în articole de presă pe tot internetul.

Despre aceste abuzuri i s-a plâns lui B. V.. Întrebarea care se pune este de ce a făcut-o? De ce se plânge o persoană inspectorului șef al unui inspectorat județean de poliție de abuzurile subordonaților săi? Răspunsul logic e că o face pentru ca acesta să ia atitudine, să le împiedice, să le înlăture. Acest lucru îl afirmă și denunțătorul: că M. N. invoca probleme și dorea pentru ele o rezolvare favorabilă, că dorea ajutor. (vol.1, f.1 dup)

Că i-a solicitat sprijinul, ajutorul, lui B. V. pentru a interveni ca aceste abuzuri să înceteze, să nu se mai producă o recunoaște și M. N.. În declarația dată în fața procurorului acesta a afirmat: „De mai multe ori m-am plâns lui B. V. de aceste abuzuri ale subordonaților săi, dar el a rămas surd” . (vol.1, f.24 dup). Ce înseamnă că a rămas surd? Cum adică surd? M. N. se referă clar la faptul că B. V. nu răspundea solicitărilor sale de a lua atitudine, de a tempera elanul de mari anchetatori ai subordonaților săi, de a-i oferi protecție împotriva acestor așa zise abuzuri, în realitate investigații desfășurate în anchete supravegheate de procurori.

Pe M. N. îl deranja lipsa de reacție a lui B. V. la solicitările sale. M. N. a declarat procurorului următoarele: „Am formulat o plângere la IGPR împotriva lui B. V., arătând că tolerează abuzurile subordonaților săi.” (vol.1, f.24dup)

Văzând că nu-l poate șantaja pe B. V., prin plângerile făcute peste tot, M. N. s-a gândit să-l scoată din pasivitate oferindu-i, prin intermediari, două loturi de teren.

În cauză se pune întrebarea: de ce a dat M. N. două loturi de teren (fără bani, prin intermediari, simulând o vânzare-cumpărare, folosind pentru comunicare bilețele ulterior tocate) șefului IPJ C., instituția care are în anchetă mai multe dosare împotriva sa?

Răspunsul il dă denunțătorul care arată că M. N. i-a propus să devină „frați”, i-a solicitat să intervină în dosarele penale instrumentate de subordonați, în sensul să-i tempereze, să-i potolească, să-i liniștească, să nu-l mai „deranjeze” pe inculpat, să nu-l hărțuiască.

Cu privire la ajutorul solicitat, martorul denunțător a declarat: „Arăt că atunci când m-am întâlnit, în lunile iunie și septembrie 2012, cu M. N., acesta se plângea de activitatea Serviciului de Investigarea a Fraudelor IPJ C., de faptul că erau foarte mulți polițiști care-l anchetau, polițiști despre care el spunea că ar fi numiți politic pe posturi. Două nume reveneau obsesiv în afirmațiile lui M. N., respectiv cms. P. G. și scms. P.. Cu mine, din câte îmi amintesc eu, M. N. nu a intrat în detalii de anchetă, nu mi s-a plâns expres de faptul că i se ridicau documente, că ofițerii de poliție s-ar sesiza din oficiu fără motiv. Și dacă ar fi discutat concret despre un dosar, o făcea degeaba întrucât eu nu cunosc parcursul anchetelor. La întâlnirea cu M. N. din iunie 2012 acesta mi-a spus: „Domne, am și eu o poziție, nu pot să vină ăștia în fiecare zi peste mine și câte 12 ofițeri deodată !” . Am reprodus cu aproximație ce mi-a afirmat M. N.. Pe el îl nemulțumea faptul că era anchetat, lucru care a rezultat fără echivoc atât din discuția din iunie 2012, cât și în cea din septembrie 2012.

În întâlnirea din iunie 2012 M. N. m-a lăsat să înțeleg fără dubiu, că dorea oprirea anchetelor, că dorea un soi de protecție, fără să-mi spună în mod expres „Băi, oprește anchetele !”. După părerea mea, a încercat chiar un mic șantaj: pe de o parte mi s-a plâns de ceea ce îl supăra, respectiv de faptul că era anchetat, că anchetele erau motivate politic, că lucrătorii de poliție judiciară erau unelte ale lui C., Nicușor C. etc., iar pe de altă parte mi-a zis că mi-a băgat „o strâmbă” la ministru. După părerea mea, M. N. dorea ca eu să înțeleg că-mi va face probleme, că voi fi pârât peste tot, că voi fi schimbat. M. N. este un tip foarte abil, știe ce să spună, cum să spună insinuant, în puține cuvinte, dar fără echivoc și știe în ce context să o facă.

După părerea mea, M. N. nu dorea să înțeleagă că eu mi-am asumat un rol de manager în cadrul IPJ C., că am refuzat să intervin în dosare aflate în supravegherea procurorilor.” (vol.1, f.1 verso-2)

B. V. scrie în denunț că în data de 18.10.2012, M. N. i-a spus că dacă acceptă să primească terenul, asta ar reprezenta o dovadă că e de acord să-l ajute în problemele sale judiciare. (vol.1, f.1 verso)

Cuvântul „dovadă” apare în discuțiile dintre M. N. și B. V., acesta din urmă îl folosește fie când se referă la predarea copiei de pe buletinul lui B. F., fie când vorbește de vânzarea terenului. B. V. leagă de câteva ori cuvântul „dovadă” de solicitarea sau așteptarea de a fi „băiat bun”. M. N. nu are nici un fel de problemă să îl înțeleagă.

B. V. i-a declarat lui M. N. că a predat copia cărții de identitate pentru realizarea vânzării, așa cum s-au înțeles, ca dovadă că va fi „băiat bun”. Acest gen de replici nu au fost respinse de M. N., care era pe deplin lămurit de ce i se spunea.

După cum s-au înțeles în data de 20.10.2012, B. V. l-a vizitat pe M. N. în data de 08.11.2012. Avea și motive de discuție, zvonurile despre iminenta sa schimbare din funcție. În discuția purtată între B. V. și M. N., în data de 08.11.2012, primul face referire în repetate rânduri la faptul că, în urma unor comploturi politice, urmează a fi revocat și că nu-l mai poate ajuta. Se sugerează clar că e vorba de un ajutor personal, nu instituțional (privind razii, privind verificări ale asociațiilor de locatari etc.) cum, după părerea noastră, încearcă să creeze confuzie M. N.. Acesta nu a contestat afirmațiile amintite; a ripostat vehement însă atunci când B. V. i-a propus să anuleze contractul de vânzare cumpărare și să-i restituie terenul („jucăriile”), întrucât nu-l mai poate ajuta. Redăm mai jos fragmente relevante din această discuție (vol.1, f. 54-60).

În mod repetat, în același context, B. V. i-a expus lui M. N. temerea sa că a fost denunțat (evident pentru primirea terenului) ori că s-a lăudat colegilor de partid, primind din partea acestuia asigurări că nu e implicat în posibila sa revocare, că nu l-a denunțat, că nu a spus nimănui nimic despre ce s-a petrecut între ei.

După ce B. V. și M. N. au căpătat încredere unul în altul, cei doi au discutat și despre supărările acestuia din urmă privind dosarele penale. Din discuție se poate deduce și ce urmărește M. N.. B. V. întreabă să vadă care sunt așteptările lui M. N. de la el, ce vrea ca el să facă în relația cu P. și P., în calitate de șef al acestora. Discuția e foarte clară despre dosare penale, despre cine plătește polițiști pentru anchete abuzive, despre a fi „băiat bun”, despre „a face pe plac”, despre „problema” cuplului P. - P., despre oprirea anchetelor și se reține ca o dovadă în plus a scopului urmărit de M. N..

În concluzie: M. N. considera, justificat sau nu, că are probleme cu anchetele penale, deci avea motiv să-i solicite ajutorul lui B. V.; acesta din urmă susține că i s-a solicitat ajutorul și că i s-a oferit un teren; în discuțiile dintre cei doi se face referire în mod repetat, voalat, la ajutorul pe care îl poate și nu-l va mai putea da, dacă își pierde funcția, la nedepunerea unui denunț, la faptul că nu s-a pus la cale un flagrant („cheie” în argou-s.p.); cei doi discută chiar despre un dosar penal și de ancheta efectuată de polițiști, despre ce vor aceștia; denunțătorul discută cu mituitorul despre „dovada” (copia cărții de identitate pentru realizarea vânzării) dată că garanție că va fi „băiat bun”. Ansamblul acestor împrejurări confirmă denunțul, altfel nu ar mai avea sens vânzarea simulată, nu ar exista nici un motiv pentru care M. N. să-i dea lui B. V. două loturi de teren. Considerăm că aspectele expuse se coroborează logic.

V. N., un prieten al lui M. N., este administrator al . societate comercială care își ia grosul încasărilor din contractele cu Primăria Orașului Năvodari. (vol.2, f.130-168 dup).

Fără Primăria Năvodari, ., care primește contracte prin atribuire directă, fără licitație, nu există. A se vedea declarația informativă 394 din semestru 2 -2008 (vol.2, 146 dup). În prezent societatea prestează servicii într-o lună (vol.2, f.150- 155 dup), cât făcea într-un semestru sau în doi ani la un loc (luna septembrie 2012, vol.2, f.156 dup)

V. N. a fost chemat la D. pentru audiere în data de 15.11.2012. Acesta și-a închis telefoanele mobile și a plecat spre . prin . N. susține că nu a poposit pe la casa soților A., să le dea vestea reținerii lui M. N. și să-și pună de acord „povestea”.

Fiind audiată de un ofițer de poliție judiciară, A. M. a declarat: „Cu privire la faptul că în prima fază am afirmat și repetat de trei ori, la întrebarea anchetatorului:”Cum ați luat la cunoștință că este posibil să existe o legătură între arestarea d-lui M. N. și terenul dvs?”, că „soțul meu mi-a spus în urmă cu cca o săptămână că este posibil să fie vorba de terenurile noastre” arăt că nu îmi explic altfel decât prin faptul că nu am înțeles întrebarea, chiar dacă mi-a fost repetată de trei ori” (vol.1, f. 164 verso dup)

Deși în presă nu s-a pomenit nicăieri de V. N. și de soții A., aceștia din urmă și-au dat seama că în joc se află chiar terenurile lor. Și au realizat acest lucru fără ca V. N. să-i viziteze, ceea ce e inexplicabil.

Ulterior V. N. a prins curaj și s-a prezentat la D., unde trebuia să explice cum a ajuns să o cunoască pe B. F., de ce nu i-a luat nici un ban la vânzare; de unde avea copia cărții sale de identitate pentru pregătirea autentificării contractelor de vânzare cumpărare; de ce i-a spus investigatoarei că știa că ea e din Slobozia, când nici măcar nu i-a văzut cartea de identitate; de unde a obținut numărul ei de telefon, cine este „V.”, cel din partea căruia o suna; de ce îi raporta primarului M. N., într-o convorbire purtată la telefon, ce terenuri a vândut sau nu a putut să vândă, din cele pe care soții A. l-au împuternicit să le vândă; de ce îi cerea acestuia „ok”-ul pentru a vinde loturi din terenul amintit; ce a discutat cu B. F. V.; la ce se referea în discuțiile cu M. N.; de ce a „vândut” lui B. F. loturile de teren cu doar 22 de euro, când în aceeași zi a vândut un lot de teren vecin cu 80 de euro.

Încă de la începutul audierii procurorul de caz a observat că V. N. cunoștea probele de la dosar (care a ajuns și la dispoziția avocaților), că și-a croit o poveste care să dea o altă interpretare probelor, care să confirme ipoteza unei conspirații împotriva lui M. N.. (vol.1, f.129-141)

V. N. a susținut că a fost abordat telefonic de o persoană care s-a recomandat T. V. sau V., persoană care nu i s-a legitimat și căreia nici el nu i-a arătat vreun act de identitate. Acesta i-a lăsat 59.000 de lei, fără nici un document, ca preț al celor două loturi de teren pe care intenționa să le cumpere. I-a spus că urma să plece într-o călătorie de afaceri și s-ar putea să nu fie abordabil la telefon. Acesta este motivul pentru care T. V. i-a dat numărul de telefon al soției sale, căreia nu i-a precizat numele, adresa ori localitatea de domiciliu.

După circa o săptămână de la primirea de la T. a banilor și a numărului de telefon a soției sale a încercat vreme de două zile să-l contacteze pe acesta, dar nu a reușit. Pentru acest motiv în data de 24.10.2012 a sunat-o pe soția acestuia, și-a dat întâlnire cu ea în Năvodari și, la BNP T. M., a semnat cu ea două contracte de vânzare cumpărare. De abia la notariat a aflat că e din Slobozia, că se numește B. F., că e necăsătorită. V. N. neagă că ar fi aflat că autovehiculul investigatoarei era înmatriculat în Teleorman, că a primit copia cărții ei de identitate, anterior vânzării.

Acesta a mai afirmat:

- că în discuția din data de 25.10.2012 purtată la telefon cu M. N., primarul orașului Năvodari ( fișierul audio nr._.wav, convorbirea telefonică din data de 25.10.2012, începută cu ora 21:24:42) s-a referit: la F., șoferul său; la lucrările de reparații la pavilioanele „Taberei Năvodari”; la costul acestor lucrări; la angajați din Slobozia sau Teleorman.

- că a aflat de la procuror că B. F. V. este agent imobiliar, că nu l-a contactat pentru intermedierea unor tranzacții imobiliare, că nu a discutat niciodată cu el despre intermedierea vânzării unor loturi de teren, loturi pe care fusese împuternicit să le vândă, de către soții A., că nu i-a predat lui B. F. V. nici un înscris privind terenurile amintite.

Declarațiile vădit mincinoase ale lui V. N. sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză și la care s-a făcut deja referire.

V. N. pretinde că avea numărul de telefon al investigatoarei înainte de constituirea dosarului penal, înainte să-l aibă procurorul și a știut că se va întâlni la notariat cu o femeie, în condițiile în care, prima opțiune a procurorului era de a trimite la notariat un bărbat. Împrejurările desemnării investigatoarei B. F. sunt cuprinse într-un proces verbal a întocmit procurorul de caz.

V. N. și A. N. se contrazic cu privire la paternitatea ideii de dezmembrare a terenului achiziționat de familia A., cu privire la cel al cărui număr de telefon a figurat în anunțurile lipite pe stâlpi. În plus, relatarea lui A. N. despre cum a făcut trecerea de la agricultură la fine speculații imobiliare, nu oriunde, ci tocmai în Năvodari, el fiind dintr-un ., e uluitoare. Neverosimile sunt și relatările privind banii ținuți la saltea sau obținuți de la soacră, din cont bancar, deși aceasta nu avea cont bancar, privind neîncasarea banilor primiți de V. N. în executarea mandatului.

V. N., după ce a promis ferm că se va prezenta la D. și va indica, din agenda telefonului pe care nu-l avea la el, numărul de telefon al lui T. V. (personaj fictiv, invocat doar pentru a justifica referirile la „V.” din convorbirile telefonice cu B. F.) a anunțat că a pierdut telefonul și nu mai poate indica numărul de apel al acestuia.

Situația reținută în actul de sesizare se susține în cauză cu procese verbale de constatare ,rapoarte de constatare tehnico-științifică, raport de expertiză, înscrisuri, planșe foto, procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, a înregistrărilor audio-video ambientale ,declarații de martori, de învinuit.

În cursul cercetării judecătorești :

În ședința publică din data de 13.02.2013 a fost audiat inculpatul M. N. care nu recunoaște faptele așa cum au fost ele reținute în rechizitoriu și prezentate în esență de către instanță în ședință publică.

Face precizarea că are cunoștință de conținutul rechizitoriului. Arată că își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent. Are cunoștință de conținutul acuzațiilor care i se aduc, și face precizarea că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

Face precizarea că niciodată, dar absolut niciodată, nu a solicitat ajutorul, sprijinul sau intervenția lui B. V., în nicio calitate, nici de primar, nici de persoană fizică, nici de făptuitor, nici de petent, și nici de asociat sau acționar la cele două firme ale sale.

Nu i-a oferit mită niciodată domnului B., nici prin semne, nici prin interpuși, nici în scris și nici prin gesturi. Nu l-a lăsat niciodată să înțeleagă că este dispus sau că intenționează să-i dea mită. Nu mai reține cu exactitate data, dar crede că au fost două zile diferență între vizitele pe care le-a făcut la B., însă în niciuna din aceste două vizite nu i-a adresat prin vreun bilețel că intenționează să-i dea mită.

Bilețele de care se face vorbire în rechizitoriu, au fost scrise de inculpat, însă în alte momente decât cele reținute în rechizitoriu, cu pixuri diferite, pe hârtii diferite, și se adresau cu totul altor persoane, neavând nicio legătură cu denunțătorul B.. De asemenea în data de 20 octombrie nu a primit de la domnul B. nicio copie de pe nici un buletin, și nici altă dată, pentru nicio persoană. Situația ingrată în care se află se datorează influențelor un grup puternic de interese, cu puternice influențe politice, administrative, în mass media, cărora nu le făcea jocurile de interese, iar domnul B. era una din uneltele acestui grup de interese. Acest grup de interese urmărirea construirea unui centru de deșeuri industriale periculoase, pe platforma fostului Combinat de Îngrășăminte Chimice de la Năvodari. Mai dorește mutarea graniței dintre Mamaia și Năvodari, i s-a solicitat și în acest sens va depune documente, urmărindu-se ca orașul Năvodari să piardă o parte din litoral. Se urmărește de asemenea ca Portul Midia Năvodari să treacă în subordinea Consiliului Județean C. și a Consiliului Local C., iar orașul Năvodari să rămână cu un procent de 3%.

De asemenea se urmărește înființarea unei mari cariere de piatră între Năvodari și Sibioara, cu care eu inculpatul nu a fost de acord deoarece s-ar fi distrus infrastructura orașului Năvodari. De asemenea prin munca sa s-au depus proiecte europene aflate în diferite faze de implementare, de realizare, însumând aproximativ 50 – 60 milioane de euro.

De asemenea deranjează acest grup de interese deoarece susține o parte din media locală, respectiv Litoral Tv și radio C Fm. Primul contact cu numitul B. V. l-a avut în anul 2011, la puțin timp după numirea sa în funcția de șef al IPJ C., când acesta a venit la biroul inculpatului din cadrul Primăriei Năvodari, din proprie inițiativă, dar crede că și la recomandarea fostului prefect al Constanței, C. I. Palaz.

Înainte de venirea domnului B. la IPJ C., a avut o întâlnire cu șeful Poliției Române, L. P., în sala mare a Prefecturii, întâlnire la care au participat majoritatea primarilor din județul C.. Cu acea ocazie, unul din primarii PDL din ., respectiv A. N., le-a spus înainte de a începe ședința că o să aducă PDL un șef la IPJ C. care o să aresteze toți primarii PSD din județ, printre care se număra și inculpatul, și R. M., și în special Nicușor C..

Într-o discuție divergentă pe care a avut-o cu fostul prefect Palaz, acesta i-a spus că o să vadă ce o să întâmple înainte de alegeri, că are informații în acest sens. I-a spus că nu e bine să-și creeze binele lui pe ruinele altuia, și că nu așa este în regulă să se facă politică. I-a spus chestorului L. P., șeful Poliției Române de atunci, că greșește dacă intenționează să numească un șef IPJ C. pe criterii politice, care să aresteze opoziția.

Al doilea contact pe care l-a avut cu B. V. a fost în luna decembrie 2011 la restaurantul F. din Mamaia, la o întâlnire de sfârșit de an a primarilor PSD, la care a participat și B. V., spre surprinderea inculpatului.

L-a întâmpinat președintele CJC C., care i l-a prezentat pe domnul B. ca fiind prietenul acestora, al PSD-ului. A zâmbit ironic, pentru că știa discuțiile anterioare în legătură cu domnul B., și a știut că acesta a simțit că se va schimba guvernarea. Înainte de alegerile locale din vara anului 2012, relațiile inculpatului cu acest grup de interese, de care vorbea anterior, s-au deteriorat accentuat. Grupul de interese era compus din Nicușor C., R. M., S. Strutinski și C. G., și alte persoane.

Îi veneau informații înainte de alegerile din 2012 că nu va mai fi nominalizat de către PSD ca și candidat la Primăria Năvodari, lucru care s-a și confirmat într-o discuție pe care a avut-o cu Nicușor C. în biroul acestuia, care i-a spus că nu știe dacă o să mă mai nominalizeze, întrucât colegii lui nu sunt mulțumiți de inculpat.

A văzut care este situația în județ, și atunci a făcut o deplasare la conducerea centrală a PSD, la București, având o discuție cu conducerea centrală a partidului, A. N., L. D. și V. P.. Ulterior, cei de la București, văzând percepția publicului asupra inculpatului, au avut o discuție cu cei din C., și în urma unei întâlniri pe care a avut-o acasă la Nicușor C., unde au participat mai multe persoane, inculpatul fiind însoțit de preotul A. Salomeea din Năvodari, unde i s-a semnat dosarul de candidat la Primărie.

Legătura acestei chestiuni politice pe care a descris-o pe larg în declarația sa, cu domnul B., este aceea că B. s-a implicat politic în campania electorală pentru Primăria Năvodari, personal și prin IPJ C., susținând pe contracandidatul inculpatului. Începând cu luna aprilie 2012 și în timpul campaniei electorale, toate instituțiile ordonate sau sub influența acestui grup de interese, au asaltat orașul Năvodari cu tot felul de controale asupra primăriei orașului, asupra celor două firme ale inculpatului, asupra firmelor care au avut vreodată relații contractuale cu primăria sau cu firmele sale.

Spre exemplu, cei de la IPJ au venit în control chiar și 21 de persoane într-o zi, încercând să determine persoanele din cadrul primăriei sau al firmelor de care făcea vorbire, să ofere relații compromițătoare în ceea ce îl privește. Aceste controale erau instrumentate de domnul B. în calitatea de șef al IPJ C.. Toate chestiile rezultate în urma controalelor instrumentate de șeful IPJ erau parțial redate în ziare pirat dar și într-un ziar central în perioada electorală. Acestea aveau menirea să îl calomnieze. B. s-a implicat personal în eliberarea unei cărți de identitate a contracandidatului inculpatului, Iurin Pancenco, fără să se îndeplinească condițiile legale, trimițând polițiști de la IPJ care să-l învețe ce să facă.

I-a reproșat aceste lucruri telefonic domnului B., aceste aspecte iritându-l. I-a spus că nu este normal să se implice politic. Toate aceste șicane îl împiedicau să-și desfășor activitatea politică și electorală. Domnul B. i-a făcut în continuare șicane, de maniera că l-a împiedicat să participe la o emisiune televizată, îi supraveghea intrările și ieșire în primărie. Relația inculpatului cu B. s-a deteriorat după toate aceste șicane, întrucât de fiecare dată, după fiecare șicană, îl suna și-i reproșa aceste lucruri. Un alt aspect pe care l-a reclamat și în scris domnului B., era faptul că polițiști de la IPJ cereau bani formelor controlate, însă domnul B. nu a dat curs celor reclamate de inculpat.

La un moment dat s-au spart câteva locuințe printre care și două case de vacanță ale soțiilor unor cunoscuți realizatori de televiziune, A. G. și E. H.. S-a creat vâlvă în presa de la acea vreme, însă acest aspect aducea un prejudiciu de imagine orașului Năvodari, și putea afecta afluența de turiști, la un moment dat a ieșit în presă cu un interviu în care a declarat public că de când lucrează în administrație, respectiv din anul 2000, relațiile nu au fost așa de deteriorate cu IPJ C., astfel cum sunt în perioada de când este domnul B. șef al IPJ C..

B. l-a sunat de mai multe ori, însă nu a răspuns la telefon și nu dorea să se întâlnească cu acesta, însă prin intermediari, cum ar fi șeful Poliției Năvodari sau secretara sa, a ajuns să se întâlnească cu acesta, primindu-l la biroul său de la Primăria Năvodari, în luna august 2012. Cu acea ocazie, B. i-a spus că nu e bine ceea ce face, că așa a făcut și P. de la Pitești, ca și inculpatul, și care era ”șmecher”, nu ca inculpatul, și că s-a dus, l-a arestat, a pierdut tot, inclusiv echipă de fotbal, supermarket și toată averea pe care o avea, și că în aceste condiții acesta nu va scăpa de ani grei de închisoare.

În același timp i-a spus că să aibă grijă că el a lucrat la D., și că dacă se pune pe acesta, va păți același lucru, deoarece are relații sus puse. B. i-a spus să nu-l mai acuze că este sluga lui Nicușor C., și i-a comunicat faptul că dacă voia îl putea aresta mai de mult, cum a fost pus să o facă, în perioada electorală când inculpatul a organizat o tombolă electorală. De asemenea i-a comunicat că tot el a arestat la M. K. pentru dare de mită electorală. Discuția a fost agitată, în contradictoriu, și cu tot felul de amenințări.

I-a reproșat cu această ocazie domnul B. că inculpatul împreună cu șefii PSD C. se certăm între ei, și că îl bagă pe el la mijloc, însă în realitate noi între aceștia faceau afaceri, printre care și cu terenuri. L-a amenințat că dacă îl pune pe un anume C. de la D., nu o să mai scape. Având în vedere toate neînțelegerile inculpatului cu domnul B., și faptul că acesta îl amenința, la data de 5 august 2012, a formulat un denunț către IGPR în ce privește pe domnul B., respectiv felul în care acesta conducea IPJ C..

La sfârșitul lunii august – începutul lunii septembrie a avut loc o întâlnire la Eforie a orașelor din România, la care a participat și Ministrul de Interne de atunci, M. D.. Cu acea ocazie, a fost ales președintele Asociației Orașelor din România. I-a semnalat ministrului de atunci disfuncționalitățile în activitatea poliției naționale, în special referitoare la activitatea IPJ C.. A ținut cu acea ocazie și o conferință de presă împreună cu prefectul, adjunctul șefului IPJ, ministrul. Cu acea ocazie i-a spus personal ministrului că domnul B. s-a implicat personal în campania electorală, și că sunt anumite disfuncționalități la IPJ C.. Ministrul l-a sunat pe șeful Poliției Române, P. T., și l-a rugat să analizeze situația IPJ C..

La 7 septembrie o echipă IGPR s-a deplasat la Năvodari să vadă care sunt nemulțumirile inculpatului în legătură cu activitatea domnului B., având în vedere denunțul făcut de acesta. Ajunsese în relații de dușmănie cu domnul B.. Din atitudinea polițiștilor de la IGPR a înțeles că vor să mușamalizeze denunțul său, explicându-i că vor lua legătura cu domnul B. și cu domnul P. G., ca să vadă ce se întâmplă. După 2-3 zile de la acest incident, l-a vizitat din nou B., care i-a spus ”Băi N., las-o mai moale, pentru că eu sunt prieten cu P. T., și n-ai tu ce să-mi faci”.

Tot el i-a spus și despre comisarul P., că a fost anchetat pentru fapte mai grave și că nu a pățit nimic. L-a făcut să înțeleagă pe domnul B. că o să o lase mai moale cu reclamațiile. A dat și o ultimă declarație celor de la IGPR, însă la câteva zile i-a venit un răspuns că cele reclamate de inculpat nu s-au confirmat. După acest incident a avut o discuție cu Nicușor C., întâlnindu-se între patru ochi cu acesta și spunându-i că intenționează să-l schimbe pe B. de la conducerea IPJ, astfel că era singurul care știa acest aspect, după câteva zile a fost sunat insistent de primarul de la Peștera, V. C., spunându-i că dorește să vină cu cineva la inculpat. A acceptat să se întâlnească cu acesta la locuința sa de serviciu, și când l-a primit pe V. a observat că acesta era împreună cu B. V..

Cu acea ocazie B. i-a reproșat că sunt doi primari în C. cu care nu se poate înțelege, inculpatul și primarul de la Oltina, l-a rugat cu acea ocazie să nu se mai deplaseze la București, astfel că și-a dat seama că acesta se întâlnise cu Nicușor C., fiind singurul care știa că vrea să-l schimbe, i-a promis că nu se va duce, după care a discutat de mai multe probleme instituționale, în prezența lui V., acesta angajându-se că le va rezolva, problemele fiind ale Primăriei Năvodari, după care a discutat despre pretinsele sale dosare de la IPJ C., discuția fiind deschisă de către B.. Acesta a încercat să se scuze față de inculpat, spunându-i că nu este unealta lui Nicușor C., și că dosarele sale sunt instrumentate de cu totul alte persoane, că el nu are niciun amestec, că el își face treaba.

I-a reproșat faptul că angajați de-ai lui sunt corupți, că sunt rude cu adversarii săi politici, și i-a spus că mai bine ar trimite dosarele sale la D. pentru că le considera niște făcături și pentru că aceștia ar fi mai obiectivi, B. spunându-i că le va trimite la D..

Cu acea ocazie l-a invitat la dumnealui la birou, reproșându-i că nu a fost niciodată iar el a fost de nenumărate ori. Un alt aspect care i-a atras atenția a fost o discuție pe care a avut-o la sfârșitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie 2012 în biroul directorului RAJA, F. S., inculpatul aflându-se pentru un credit pentru fonduri europene și să învețe procedura, când la un moment dat a apărut comandantul Poliție Cernavodă, pe care nu știe cum îl cheamă, și care l-a întrebat dacă eu sunt primarul de la Năvodari, după care i-a spus că știe că B. și P. i-au dus un portbagaj de copii xerox de-ale unor dosare la D. București, dosare care erau în analiza IPJ C..

I-a spus că nu era nicio problemă și că știa de acest lucru, și că probabil cei de la D. vor fi mai imparțiali. F. S. l-a sunat pe B., care după 10 minute a venit în birou la acesta. La un moment dat, S. l-a întrebat printre altele dacă i-a trimis mai multe dosare la D. București.

Acesta a confirmat că da, și că știa și inculpatul, spunând că de fapt acesta i-a solicitat acest lucru. Despre faptul că dosarele sale se aflau la D. București i-a confirmat și un colaborator al primăriei, C. O., care de altfel i-a solicitat să primească o anume persoană la biroul inculpatului, acesta fiind un anumit domn C., care lucra sau era fratele celui care lucra la D. București, și care l-a sfătuit să-și ia un avocat bun pentru că are dosarele la D. București și că se caută arestarea mea.

I-a mulțumit domnului C., și a precizat că toate aceste dosare sunt realizate politic, și l-a sfătuit să nu se bage în această mizerie. După percepția inculpatului, la data de 17 octombrie 2012, în după – amiaza acelei zile, având mai multe probleme de rezolvat în ceea ce privește ordinea publică în cadrul Primăriei Năvodari, cu atât mai mult cu cât rămăsese dator cu o vizită domnului B., a luat legătura cu acesta prin intermediul secretarei, astfel că s-a deplasat la biroul acestuia, în condițiile în care știa că voi pleca în străinătate și dorea să rezolv aceste probleme. În întrevederea pe care a avut-o în biroul domnului B., a discutat despre probleme instituționale, respectiv despre organizarea unor razii și controale pe teritoriul orașului Năvodari, acesta precizând că îl va ajuta. Acesta în fața sa a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe domnul T. I., după care l-a sunat pe T. M., șeful Poliției Năvodari, inculpatul auzind în cască ceea ce se discută la telefon. La un moment T. i-a spus despre o acțiune pe care dispus-o șeful IPJ privind controlul animalelor sălbatice pe care le deținea fără autorizație. B. i-a spus că nu vrea să discute despre animale, și că l-a sunat pentru alte probleme, cum ar fi acele razii. După acest moment, i-a reproșat lui B. problema referitoare la animale, ori acesta l-a asigurat că nu el este cel care a dispus acest control inopinat, încercând să se justifice și spunându-i că momentan nu poate să-i facă vreo dovadă, însă când va veni la o proximă dată, îi va arăta dovada.

Ulterior, la data de 20 octombrie 2012, știe cu certitudine data deoarece se desfășura un meci de fotbal al unei echipe locale, a fost în birou la B. V., însă i s-a părut suspect că acesta nu a stat de vorbă cu inculpatul la birou, ci l-a băgat într-o cameră anexă a biroului, unde nu s-a simțit confortabil. L-a rugat să meargă la birou, să discute în altă parte, și atunci acesta, la birou, i-a înmânat în mare secret o foaie A4, îndoită pe jumătate, pe care inculpatul a mai îndoit-o încă o dată și a băgat-o în buzunar. Știe că acea foaie era o adresă de la IPJ către DSV privind controlul inopinat al acelor animale. După aceea, un alt element care i s-a părut suspect, este faptul că domnul B. a început să-i repete de câteva ori faptul că acestea avea 28 de dosare și l-a întrebat insistent ce poate să facă pentru inculpat, în condițiile în care inculpatul nu deschisese acest subiect niciodată. La fel de nelalocul ei i s-a părut și discuția despre niște terenuri, astfel că a gândit că dorește să-i însceneze ceva. I-a spus că a venit să discute despre problemele instituției, și că mai discută după ce revine din Ecuador.

Neregularități pe care le-a sesizat în dosar ar fi faptul că se susține faptul că i s-a înmânat o foaie A5, când în realitate i s-a înmânat o foaie A4 împăturită în două, iar o altă neregularitate este că investigatorul sub acoperire B. F. a fost desemnat de către DGA București pe data de 23 octombrie 2012, în condițiile în care inculpatul era plecat din țară în Ecuador, și nu avea cum să ajungă la acesta. Pe data de 6 noiembrie s-a întors în țară, iar pe data de 8 noiembrie, în urma unor insistențe prin secretara inculpatului cât și prin T., B. a venit la locuința sa de serviciu, având aura unui om disperat, reproșându-i și întrebându-l în același timp ce anume a făcut că vor să-l schimbe. Inculpatul i-a spus că nu a făcut nimic, așa cum a promis în discuția pe care a avut-o de față cu V., el a continuat să spună că Nicușor C. vrea să-l schimbe, i-a spus că l-a avertizat că așa va păți, și după astfel de discuții în care inculpatul l-a asigurat că nu a făcut nimic, acesta i-a reproșat că ”l-am dat în primire”, gândindu-se în mod involuntar la acea hârtie adresă către DSV, pe care i-o înmânase în mare secret.

L-a asigurat că nu-i vorba despre așa ceva, inculpatul fiind plecat din țară, pentru ca în final acesta să-i spună că dacă l-a reclamat îl va împușca. Într-un final B. i-a spus și că îl iubește dacă nu l-a reclamat, a dat să plece, și după ce l-a condus afară din foișor spre poartă s-a gândit de unde putea veni o asemenea reclamație, și i-a amintit despre P., P., despre care îi spusese că sunt rude cu C. pe data de 17 octombrie.

În ședința publică din data de 13.02.2013 inculpatul V. N.

arată că în acest moment înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere și să nu dea declarație în fața instanței, își rezerv dreptul să dea o declarație în fața instanței pe parcursul cercetării judecătorești, atunci când va aprecia.

În ședința publică din data de 10.04.2013 a fost audiat denunțătorul B. V. care își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund adevărului.

Pe data de 18 octombrie 2012 în jurul orelor 14,30 după câte reține, a fost căutat de către inculpatul M. N. la sediul IPJ, unde avea biroul, prezența acestuia fiind anunțată de către secretara sa.

L-a primit, și discuțiile au demarat prin aceea că acesta i-a solicitat să delege niște lucrători de poliție pentru a se ocupa de Asociațiile de Locatari întrucât existau nereguli, aspect cu care a fost de acord, sens în care de față cu inculpatul l-a sunat pe domnul T. I., șeful serviciului Investigare fraude.

De asemenea următorul punct al discuției s-a axat pe faptul că inculpatul îi solicita efectuarea unor razii pe teritoriul orașului Năvodari, aspect cu care a fost de acord, sens în care l-a sunat pe domnul T. M., comandantul Poliției Năvodari. După acest moment, inculpatul i-a spus că a aflat că este supărat pe el, sens în care, pentru a determina o prietenie pe viitor, i-a scris pe un bilețel gen post-it pe care l-a luat de pe biroul său, reproduce cu aproximație ”Vreau o copie de pe buletinul unei persoane de încredere, și numărul de telefon, pentru un teren bun…”.

A luat acel bilețel, l-a băgat în tocător, după care i-a spus inculpatului că nu este genul de persoană care să se pretez la așa ceva. Însă pentru confirmarea celor precizate anterior, l-a pus să mai scrie o dată pe un astfel de bilețel ceea ce i-a scris înainte.

Inculpatul a mai scris încă o dată același text. Inițial a vrut să rețină acest bilețel pentru a face un denunț, avea de gând să fac acest lucru, însă inculpatul nu a fost de acord, și în prezența lui l-a băgat în tocător, inculpatul asigurându-se că bilețelul a fost tocat.

Își aduce aminte că era într-o zi de joi, inculpatul plecând de la biroul său, urmând ca martorul și inculpatul să se întâlnească până duminică sau să ia legătura la telefon.

Imediat după plecarea inculpatului a sunat la D., explicându-le despre ce este vorba, aceștia chemându-l a doua zi pentru formularea denunțului. La data de 20 octombrie 2012 colegii din D. / S. tehnic i-au înmânat o copie de pe un buletin, din câte ține minte B. M., despre care i s-a spus cu acea ocazie că este agent sub acoperire, și de asemenea un număr de telefon scris pe un post-it pe care l-a lipit pe copia buletinului acelei persoane, și de asemenea colegii de la serviciul tehnic au montat pe martor tehnică de ascultare, după care astfel pregătit l-a invitat pe inculpat să stea de vorbă la martor în birou.

Acesta a sosit în jurul orelor 11,00, și inițial a vrut să stea de vorbă într-o cameră adiacentă biroului său, care era o cameră cu destinația de cameră de odihnă pentru cel care ocupa funcția de inspector șef, acesta nu a dorit să poarte o discuție acolo, și pentru a evita orice suspiciune din partea inculpatului, a mers în biroul secretarei sale și acolo, la instrucțiunile celor de la D. l-a întrebat în ce dosare vrea să intervină, dându-i totodată copia de pe buletin și numărul de telefon.

Inculpatul nu a vrut să precizeze despre ce dosar este vorba, a plecat grăbit luând copia de pe buletin și numărul de telefon, motivând că la acea oră se desfășura un meci de fotbal al echipei locale de fotbal, Săgeata Năvodari. Din discuția pe care o avusese pe data de 18.10.2012 cu inculpatul, știa că acesta urmează să plece în Ecuador, de asemenea în acea perioadă, după data de 20 martorul a plecat la o consfătuire în Poiana B., pe linie de serviciu. A ținut legătura cu cel de la D. și DGA, care i-au spus că ofițerul sub acoperire de la DGA a fost contactat de o persoană de încredere din anturajul inculpatului, crede că este vorba despre celălalt inculpat, V. N..

Pe data de 8 noiembrie 2012, tot conform instrucțiunilor D., l-am

vizitat pe inculpatul M. N. la sediul societății comerciale Legmas SA. Profitând conform instrucțiunilor primite de zvonurile care dădeau sigură plecarea sa de la comanda IPJ C., i-a spus inculpatului că aici s-a ajuns și datorită campaniei media făcută împotriva sa, și atunci inculpatul i-a spus că nu are nicio vină, după care tot conform instrucțiunilor l-a rugat să-și ia jucăriile înapoi, respectiv terenurile pe care i le dăduse prin intermediari, arătându-se speriat de posibilitatea de a fi anchetat pentru luare de mită.

Inculpatul a refuzat, întrebându-l ce fel de jucării și întrebându-l retoric ”Ce, asta-i o înscenare? ”. L-a asigurat că nu e vorba despre o înscenare. Știe că această discuție a fost înregistrată, având tehnica montată asupra sa și întâlnindu-se cu inculpatul la instrucțiunile D..

La discuția din 8 noiembrie nu a mai fost nimeni de față, martorul fiind așteptat în afara cadrului discuției, respectiv sediul Legmas SA, de șoferul său.

Discuția s-a terminat cu referirile la discuțiile menționate, martorul revenind la sediul IPJ C..

În data de 15 noiembrie 2012, inculpatul a fost reținut de D., și ulterior pe data de 6 decembrie 2012, la cererea sa, a fost numit ofițer în cadrul Poliției Judiciare din cadrul D.N.A.

Martorul precizează că înainte de data de 18 octombrie 2012 undeva prin luna septembrie, nu mai reține cu exactitate data, a avut o discuție în contradictoriu cu inculpatul M. N. tot la sediul societății acestuia Legmas SA, atunci fiind prezent și martorul V. V.. Știe că în acea discuție inculpatul i-a reproșat că urmărește înlăturarea lui de pe scena politică locală, în sensul că martorul este instrumentul unor oameni politici influenți pe plan local, în afirmațiile inculpatului deveneau obsesive numele de Nicușor C. și C..

I-a explicat că nu este cazul, cu atât mai mult cu cât nimeni nu-i ceruse așa ceva, mai mult a încercat să-i explic, deoarece se informase între timp având mai multe discuții anterioare cu inculpatul, că are în lucru la IPJ C. un număr de 28 de dosare, fie că era reclamant fie că era făptuitor, și că multe dintre aceste dosare au fost demarate înainte de a veni martorul pe funcția de inspector șef.

De asemenea în discuția pe care a avut-o în septembrie despre care a făcut vorbire anterior, urma ca martorul împreună cu inculpatul M. să analizeze toate acele 28 de dosare, acesta explicându-i că multe dintre ele sunt vendete politice sau comerciale. Face precizarea că tot în acea discuție inculpatul M. i-a făcut complice cu ochiul, lăsându-l pe martor personal să înțeleagă că dacă va realiza acest lucru îi va fi și martorului bine.

Nu era o încercare efectivă de mituire, însă asta l-a lăsat pe martor să înțeleagă.

În urma analizei pe care urma să o facă cu inculpatul M., acesta urma să-i demonstreze că acele dosare sunt nereale. I-a explicat cu această ocazie că martorul este manager în cadrul IPJ C. și nu are posibilitatea tehnică să intervină pe lângă polițiștii care instrumentau aceste dosare și că acestea sunt supravegheate direct de către procuror.

I-a explicat și că în calitatea de șef al IPJ nu se poate umili ducându-se la cei pe care îi are în subordine pentru a interveni pentru M.. Nu a vrut să înțeleagă, spunând că estet șef al IPJ și dacă dă un ordin se va respecta. Văzând așa, a solicitat o analiză a dosarelor acestuia, însă nu pentru a da curs solicitării lui M. N., ci pentru a prezenta această analiză celor de la D.. revenind la discuția de pe 18 octombrie 2012, înainte de a scrie acele bilețele, inculpatul i-a spus că vrea o dovadă că nu o să-i facă rău niciodată și că să se asigure de prietenia martorului pe viitor, spunându-i că trebuie să fie ca frații, făcându-i un semn în acest sens prin împreunarea mâinilor.

În opinia inculpatului M. N. avea mai multe posibilități de a-l proteja în schimbul primirii de mită, o dată putea da o dispoziție în a se stopa anchetele, o altă modalitate era de a tergiversa soluționarea cauzelor solicitându-le celor care instrumentau aceste cauze, și o altă modalitate în opinia sa era să nu răspundă comenzilor politice despre care credea că i se dau.

Face precizarea legat de aceste aspecte, că tot în luna septembrie inculpatul i-a reproșat că a fost controlat de 12 sau 21 de polițiști, nu mai reține cu exactitate numărul, pe care în opinia sa i-a trimis martorul, și că are și el o poziție și că nu se poate face de râs. I-a explicat că acești polițiști au fost trimiși de polițiștii care instrumentau acele dosare, însă la dispoziția procurorilor care supravegheau urmărirea penală. Nu avea în atribuțiile de serviciu această posibilitate, așa cum susținea inculpatul M. N., de asemenea face precizarea că în calitate de șef de inspectorat avea posibilitatea să gestioneze evoluția cercetărilor aflate în lucru la subordonații săi, însă până la începerea urmăririi penale, când toate atributele de decizie în cauză reveneau procurorului de caz.

Nu știe prea multe detalii despre acele 28 de dosare, știe că acea analiză pe care a dispus-o domnului T. a înaintat-o D.. Nu reține cu exactitate, însă copia de pe actul de identitate al ofițerului sub acoperire era imprimată pe o foaie A4 sau pe o jumătate de foaie A4.

Personal nu o cunoștea pe ofițerul sub acoperire, îi știa doar poza din acea fotocopie, însă a luat legătura telefonic cu aceasta pentru a crea o legendă necesară pentru ca ofițerul să nu se descopere, în sensul că a stabilit de comun acord să o prezinte ca pe concubină, amantă, prietena sa, e.t.c..

Nici până în prezent nu s-a întâlnit cu ofițerul sub acoperire. Pe data de 8 noiembrie când i-a spus că nu-l mai poate ajuta deoarece pleacă de la comanda inspectoratului și când i-a spus să-și ia terenurile înapoi, acesta a zâmbit întrebându-l dacă e o înscenare, martorul înțelegând din acest lucru că refuză să i le restituie.

Într-o discuție din septembrie și episodul infracțional din 18 octombrie 2012, s-a întâlnit o singură dată cu inculpatul M. N., nu mai reține cu exactitate data, însă cu totul accidental, fiind rugat de directorul RAJA, domnul S. F., să vină la dânsul în birou, iar acolo mai erau și alte persoane prezente, o persoană pe care nu o mai reține, șeful poliției Cernavodă și inculpatul M. N., căruia i-a spus zâmbind dacă îl mai înjură.

Acesta i-a spus că acum, când știe despre ce este vorba, nu îl mai înjură. L-a întrebat dacă îl mai înjură întrucât M. N. îl atacase frecvent.

Martorul, în ședință publică, nu este sigur la ce se referă înscrisurile prezentate de apărătorii inculpatului, deoarece în calitatea pe care o avea a semnat foarte multe hârtii oficiale. În ceea ce privește resturile celor două postit-uri tocate de martor la tocător, când a făcut denunțul la data de 19 octombrie 2012, a luat acele resturi într-o folie transparentă din plastic și le-a dus la D..

Nu prea folosea acel tocător, și de regulă martorului îi veneau hârtii semnat și nu la tocat, cu atât mai mult cu cât atunci se aflau în tocător numai acele bilețele. Nu are în atribuțiile sale să verifice starea tehnică a aparatelor din birou.

A plecat fără știrea inspectorului șef al IGPR, și știe că a predat acele bilete tocate procurorului de caz, unde a formulat denunțul. Nu erau persoane de față când a strâns acele resturi de bilețele, deoarece risca să compromită toată acțiunea. A considerat că acele bilețele tocate pot constitui probe deoarece avea experiență ca ofițer D., lucrase ca ofițer D..

Nu cunoaște dacă cu ocazia predării la D. a acelor resturi s-a întocmit un proces verbal în sensul predării lor. Denunțul și aceste resturi le-a predat procurorului care a instrumentat cauza. Inițial a luat legătura cu șeful de secție, care i-a spus la telefon că a doua zi dimineață urma să ia legătura cu procurorul pe care crede că îl desemnase, nu știe ce s-a întâmplat în realitate.

S-a întâlnit cu procurorul care a instrumentat cauza anterior formulării denunțului, când s-a dus cu analiza celor 28 de dosare pe care le avea inculpatul, ocazie cu care s-a întâlnit și cu un ofițer de poliție judiciară din cadrul D. care urma să se ocupe de acea analiză, cu atât mai mult martorul face precizarea că între 2005 până în 2013, cu excepția a 1 an și 5 luni, a funcționat și funcționează ca ofițer de poliție judiciară la D., și îi cunoaște pe ceilalți ofițeri și pe procurori. Chiar cu acea ocazie, acest procuror l-a întrebat ce caută în sediul D., și i-a explicat despre ce este vorba.

Nu mai reține cu exactitate, dar crede că în după amiaza zilei de 19 octombrie 2012, l-a contactat pe M. N. prin intermediul domnului T., aflându-se în sediul D..

Știe că atunci când a vorbit cu domnul T., șeful poliției Năvodari, despre efectuarea unor razii pe teritoriul orașului Năvodari, deoarece inculpatul în calitate de primar reclama existența a foarte multe furturi, a precizat respectivului că vor forma echipe mixte din poliția națională și poliția locală, pentru ca aceste razii să fie de amploare.

Ține minte că în acea discuție T. i-a spus că se va lucra foarte greu cu inculpatul, deoarece acesta primise un control datorită unor animale sălbatice pe care le ținea în curte. I-a spus că nu crede că se va lucra greu, deoarece inculpatul se află lângă martor și a solicitat acest lucru.

M. a auzit cele discutate de martor la telefon și l-a întrebat dacă martorul sau poliția constănțeană au vreo legătură cu acel control. I-a spus că nu avea nicio legătură. Nu a sesizat vreo urmă de reproș în cele precizate de inculpat cu privire la controlul animalelor, deoarece discuția s-a purtat pe un ton decent, a fost de calitate, până ce inculpatul a scris acele bilețele. Nu știa despre vreo plângere împotriva animalelor sălbatice ținute în captivitate, și nu știe nici în prezent.

Începând din iunie 2012 în media a fost acuzat de inculpatul M. permanent că are o relație proastă cu IPJ C. pe care o conduce martorul, și că acesta este cel care dorește să îl aresteze, să i facă rău.

Credea că toate controalele și tot ceea ce i se întâmplă negativ este justificat de acțiunile martorului. I-a explicat constant că nu are nicio legătură, încât se plictisise și martorul de aceste explicații.

Era nedumerit în ceea ce privește discuția despre animale, deoarece martorul știa că are cu totul alte probleme, și nu despre cele legate de animale.

În ședință publică, în fața instanței martorul, în adresa către DSV prezentată de către apărătorul inculpatului M. N., respectiv nr._ din 04.10.2012 nu își recunoaște semnătura și nici nu poate identifica cine a semnat pentru martor.

Știe că acele razii au fost dispuse, au fost efectuate, însă nu poate preciza pe ce perioadă s-au desfășurat deoarece răspundea de razii pentru 52 de unități de poliție. Cu siguranță întâlnirea dintre martor și inculpatul M. N. a avut loc pe data de 18 octombrie 2012. Știa că în conformitate cu dispozițiile D. expertiza asupra resturilor bilețelelor urma să se facă în cadrul IPJ C., în cadrul Serviciului Criminalistic. Nu știe de ce acest raport a fost dispus să se facă la C..

Data de 8 noiembrie nu a fost aleasă de martor, ci a acționat conform unor instrucțiuni ale D.. Pe data de 18 nu crede că s-a pronunțat cuvântul dosar, inculpatul limitându-se la a-i spune ”să fim prieteni, să fim frați, să nu-mi faci rău niciodată”.

Așa a primit instrucțiuni pentru a-i pune inculpatului întrebări cu privire la dosare, și i-a pus această întrebare inculpatului de șase ori, el evitând să răspundă. Crede că în aceeași lună în care a numit șeful IPJ l-a și vizitat pe M. N. în calitate de primar, deoarece era unul dintre primii care îi ajuta în ce privește cazarea personalului detașat pe litoral în sezonul estival. Crede că acea întâlnire a fost inițiativa martorului.

M. nu i-a cerut expres să trimită anumite dosare la D., însă plângându-se de comportamentul total inadecvat al unor polițiști din cadrul IPJ C., l-a sfătuit să se adreseze D.. În întâlnirea pe care a avut-o la RAJA nu putea să-i comunice inculpatului dacă acele dosare au plecat la D., deoarece nu știa acel lucru, și nici acum nu este în măsură să precizeze.

Din câte își aduce aminte a avut vreo cinci întâlniri cu inculpatul. Nu avea o relație de dușmănie cu inculpatul M. N., însă acesta susținea de fiecare dată că nu martorul este inamicul lui principal, ci doar face jocul unor persoane influente politic, președinți de consilii județene sau a generali de la București, ale căror nume sunt frecvent vehiculate în presă. Nu a depus alte eforturi în afară de a-i explica tot timpul inculpatului, care nu dorea să înțeleagă că eu nu are nicio implicație.

În septembrie 2012 a avut loc un control al IGPR la IPJ C. ca urmare a reclamațiilor făcute de inculpatul M. N., conform cărora martorul ar fi implicat politic și că ar gestiona prost IPJ C..

Dacă aspecte care țin de comportamentul său uman nu îl deranjau deoarece nu era omul care să meargă la petreceri cu inculpatul, aspecte ce țin de activitatea sa strict profesională l-au deranjat, chiar l-au durut .

În întâlnirea de la sfârșitul lui septembrie chiar i-a explicat inculpatului în raport de cele precizate anterior că există o limită în a face reclamații. Cu atât mai mult cu cât în urma controlului a rezultat că aspectele reclamate de domnul M. nu se confirmă. S-a ajuns ca V. să-i intermedieze o întâlnire cu M. deoarece cu ocazia redeschiderii unor posturi de poliție în teritoriu, se afla în . stat de vorbă cu primarul comunei, V. V., explicându-i acestuia că are o relație bună cu toate autoritățile din județ, însă cu doi primari nu se poate înțelege, cu M. de la Năvodari și cu C. de la Oltina.

Pe V. îl cunoștea de circa 15 ani, fiind amândoi locuitori ai orașului Medgidia, și acesta i-a spus că îl cunoaște pe M. așa cum îl cunoaște și pe martor, și că e băiat bun însă când se încăpățânează nu o mai scoți cu el la capăt.

I-a explicat lui V. că M. îl acuză că ar fi o unealtă politică, și atunci V. i-a spus că va vorbi el cu M. ca să-i explice că nu martorul nu are nicio problemă în acest sens. Nu a existat o acțiune de supraveghere a primăriei Năvodari în timpul, campaniei electorale pentru alegerile locale din anul 2012, era cu totul altă acțiune pe care IPJ împreună cu poliția națională din Năvodari o desfășura pentru combaterea unei rețele de trafic de autoturisme, folosindu-se mascați.

Din păcate o parte din operațiune a avut loc în fața sediului Poliției Năvodari, care este în fața primăriei, și astfel inculpatului i s-a părut că este el cel vizat de acțiune. În legătură cu un incident legat de un act de identitate al unui contracandidat al inculpatului M., care îl reclamase la IGPR și pentru acest aspect, s-a constatat în urma controlului că nu are nicio implicare în campania acestuia. Așa cum a declarat anterior, inculpatul i-a solicitat o analiză a dosarelor pe care le avea. Copia de pe actul de identitate al investigatorului sub acoperire ca și numărul de telefon, i-au fost predate în dimineața zilei de 20 octombrie 2012, pe la orele 9, de către un ofițer de poliție judiciară. Martorul personal nu a încheiat nici un proces verbal, însă nu știe dacă s-a încheiat proces verbal în cauză.

Nu îl cunoaște pe celălalt inculpat, V. N.. Când a discutat cu investigatorul sub acoperire la telefon pentru a se pune de acord cum să o recomande, i-a spus că a fost contactată la telefon de o persoană din zona O., atunci aflând pentru prima dată numele inculpatului V. N., de la investigator. Cu atât mai mult cu cât inculpatul M. N. îi spusese anterior că va fi contactată de o persoană de încredere de-a lui, din zona O.. În singura discuție telefonică pe care a avut-o cu investigatorul, i-a spus că a primit terenul și că nu a chestionat-o nimeni cu privire la calitatea sa.

În aceeași ședință publică din data de 10.04.2013 au fost audiați martorii B. F. V. și V. V. .

B. F. V. își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în totalitatea lor, ceea ce a declarat corespunde întru totul adevărului. Este agent imobiliar și se ocupă de intermedierea vânzării de imobile de circa 18 ani. Îl cunoștea pe V. N., însă nu știa că se numește astfel, îl cunoștea sub numele de N.. Știe că prin luna august 2012 a venit la martor în calitate de intermediar și i-a spus că dorește să vândă un teren de circa 6000 mp, prețul pe care i l-a indicat fiind unul foarte mare la acea dată. I-a explicat prin prisma experienței pe care o avea că nu poate vinde o asemenea suprafață mare de teren și că există posibilitatea să o parceleze în loturi mai mici, și să stabilească prețuri mai mici decât cele pe care le dorea, pentru a le putea vinde. Toată această suprafață era în apropierea mării. Prin luna septembrie – octombrie a primit de la inculpatul V. planul de parcelare al terenului, pe care l-a trimis prin diferite mijloace de difuzare pentru a putea fi vizualizat de potențialii cumpărători, aceasta după ce în prealabil îl consultase cu o propunere de lotizare, martorul spunându-i că este bună acea propunere. La un moment dat a avut ceva clienți pentru cumpărarea unor loturi, nu prea mulți, însă ceea ce precizează este că la un moment dat, nu reține cu exactitate data, găsind anumiți clienți potențiali cumpărători, l-a încunoștințat pe V. N., însă acesta i-a spus că terenul nu mai este de vânzare. Astfel că la rândul său le-a spus cumpărătorilor că terenul are niște probleme și nu mai este de vânzare.

A citit prin presă și a auzit prin Năvodari despre problemele lui M. N. și V. N., și s-a gândit că ar putea fi probleme legate de terenul prezentat de V.. Ulterior, citind motivarea instanței care a apărut în presă, a constatat că era vorba despre două terenuri rezultate în urma lotizării suprafeței de 6000 mp.

Știa de la V. N. că este împuternicit să vândă loturile de teren, însă nu știa de cine anume, cu atât mai mult nu știa că este vorba despre M. N.. Nu a intermediat niciodată pentru M. N. vânzări de teren. De asemenea, V. N. nu i-a indicat niciodată identitatea proprietarilor terenurilor, și știind că în zonă sunt mulți milionari nu a pus întrebări deoarece interesul său era să vândă și nu să cunoască identitatea acestora. Nu știe sub ce nume îl cunoștea inculpatul V., însă crede că i se adresa cu numele său de F..

În copilărie era cunoscut și sub numele de F. Bisău. Planul parcelar i l-a înmânat personal V. N., însă de la un agent imobiliar de-al său știa că acesta lipise anunțuri prin Năvodari însoțite de numărul de telefon și anunțul că vinde teren. Precizează că nu știe dacă inculpatul V. personal a lipit acele afișe.

Primeste zilnic planuri despre astfel de imobile și nu reține cu exactitate unde anume s-a întâlnit cu inculpatul V., însă crede că la martor la birou, pentru că din câte ține eu minte s-a întâlnit de vreo trei ori cu acesta la biroul său.

Lucrează de foarte mult timp în domeniu și orașul Năvodari fiind mic, toată lumea știe că este agent imobiliar. Alte discuții cu privire la vânzarea altor imobile decât cele precizate astfel nu a avut cu inculpatul V.. A lucrat la o societate Ecoterm. Pe V. N. îl cunoaste de prin anul 2009 de prin Năvodari, însă nu are nicio legătură cu societatea Ecoterm.

Tot acel teren, chiar și parcelat ulterior, era de vânzare pentru oricine dorea să cumpere. Fiecărui cumpărător îi prezenta toate loturile pe care le avea la vânzare. Pe Tucan Jean îl cunoaște însă nu a avut nicio legătură cu acesta, însă știe că la un moment dat, în timpul campaniei electorale din 2012, a fost căutat de C. G., cu care colaborase anterior cumpărând beton de la acesta, și care l-a întrebat dacă știe lucruri compromițătoare la adresa lui M. N., lucruri care se obișnuiesc în campanie, însă neavând nicio legătură cu primăria nu a putut să-i dea vreo informație.

A lucrat la societatea Ecoterm, care e societatea primăriei și care se ocupă cu tot ceea ce înseamnă servicii publice într-un oraș, și astfel l-a cunoscut pe M. N.. Părerea sa personală este că dacă M. dorea să vândă terenul, ar fi apelat direct la martor deoarece știa experiența sa personală în acest domeniu. Era un zvon public cum că M. N. ar fi avut dușmani politici care doreau înlăturarea lui din calitatea de primar, însă nu poate da un exemplu cu certitudine. Părerea sa personală că oamenii cu bani puteau cumpăra întreaga suprafață de 6000 mp, chiar și în ideea de a-l inculpa pe M. N..

V. V. își menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în totalitatea lor, ceea ce a declarat corespunde adevărului.

Pe B. V. îl cunoaște aproximativ din anul 1999, considerându-se prieten al acestuia, și de asemenea pe M. N. îl cunoaste din anul_, fiind prieten și cu acesta.

În luna septembrie 2012, cu ocazia înființării posturilor de poliție, s-a deplasat în . în calitatea pe care o avea de șef al IPJ C.. Fiind prieten cu acesta l-a întrebat cum decurge operațiunea reînființării posturilor de poliție. I-a spus că nu are probleme cu nimeni, în afară de M. N., cu care nu se înțelege.

Cunoscându-l și pe unul și pe altul, în prezența lui B. l-a sunat pe M. spunându-i că vrea să vin la el acasă împreună cu un prieten, nespunându-i despre cine este vorba. Într-un final, când cei doi au avut timp, nu mai rețin minte data, era în septembrie – octombrie 2012, s-a dus cu B. la M. la fermă.

Acolo cei doi au preferat să discute direct, departe de zvonurile care îi acuzau și p e unul și pe altul că nu s-ar înțelege, M. N. reproșându-i lui B. V. că este un instrument politic și că execută comanda oamenilor politici.

B. i-a explicat acestuia că nu execută astfel de comenzi și că nu are nicio legătură cu o asemenea situație. M. N. nu l-a rugat pe B. să intervină în anumite dosare.

B. l-a rugat să-i faciliteze o întâlnire cu M., pentru că martorului i-a spus că nu se înțeleg, că M. i-a făcut reclamații, pentru că i-a mutat o structură sau nu-i înființează o structură de poliție, ceva legat de subiectul acesta.

Martorului nu i-a spus nimic B. în afară de această neînțelegere. Martorul nu are de unde să știe ce avea B. în vedere când a vrut să se întâlnească cu M. și nu a menționat nici un nume în afară de M. N.. Astea au fost acuzele reciproce dintre M. și B. în cadrul discuției de la Năvodari, în sensul că M. îi reproșa lui B. că îi face dosare la comandă politică, iar acesta din urmă îi reproșa lui M. că îi face reclamații nefondate.

B. îi explica tot timpul lui M. că el nu obișnuiește să accepte comenzi politice și că nu a ajuns în funcție prin comenzi politice, el bazându-se pe activitatea lui de polițist. M. îi reproșa lui B. că ar primi comenzi de la Nicușor C. și de la R. M..

Nu mai reține numele polițistului, însă știe că M. i-a reproșat lui B. că unul dintre polițiștii care îl șicanează este finul unui om politic important, nu își amintește cum se numea acesta. Nu a avut vreun moment impresia că M. încearcă să-l mituiască pe martorul B.. A asistat la toată discuția dintre B. și M. la Legmas.

Nu avea telefonul la el și nu s-a îndepărtat de cei doi. I-a spus la un moment dat M. lui B. că nu are încredere în polițiștii de la C. și că mai degrabă are încredere în cei de la D.N.A.

Părerea personală este că există un anumit grup de interese la nivelul județului C., respectiv a Consiliului Județean C., a căror acțiuni martorul le-a resimțit în activitatea sa de primar, în sensul că nu a dat curs unor solicitări politice astfel că nu a primit fonduri pentru . conduce. Percepția sa este că din acest grup de interese fac parte președintele Consiliului Județean C. și Primarul Municipiului C.. Nu mai reține cu exactitate, dar știe că întâlnirea de la inculpatul M. de acasă a avut loc în week-end.

În ședința publică din data de 04.09.2013 a fost audiat martorul A. N. care menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în totalitatea lor, cu mențiunea că ceea ce a declarat corespunde adevărului.

Este agricultor, are teren în arendă, circa 3 – 4 ha și de asemenea este crescător de animale, iar în medie pe an obține din toate activitățile sale în jur de 200 milioane lei vechi, poate și mai mult.

În prezent primeste pensie pe caz de boală în sumă de 365 lei lunar. Deține un cont bancar la Banca Transilvania. Momentan are depuși vreo 82.000 lei.

Venind des la mare a luat hotărârea să cumpere un teren în zonă și întrucât în Mamaia erau foarte scumpe, în baza unui anunț pe care l-a găsit în ziar, a cumpărat un teren în Năvodari contra sumei de 1._ lei vechi.

L-a cumpărat de la un anume R. G.. D. să-și construiască o pensiune turistică pe acel teren pentru a face niște bani, știind că respectiva zonă este turistică.

A cumpărat inițial 12.900 mp și ulterior s-a hotărât să vândă, a vândut suprafața de 6090 mp.

L-a împuternicit pe V. N. să vândă acest teren oricăror persoane dispuse să cumpere. Îl cunoștea pe V. N. de circa 10 – 15 ani. Pe inculpatul M. N. îl cunoaște de la televizor și din vedere. Anterior pensionării a fost brutar și bucătar.

A fost pensionat începând cu anul 2000 până în 2011 când i s-a tăiat pensia, iar anul acesta în aprilie din nou este pensionat pe caz de boală deoarece s-a operat din nou. Veniturile pe care le-a declarat, le-a declarat ca persoană fizică și nu le-a declarat organelor fiscale deoarece nimeni nu procedează astfel la vânzarea animalelor sau a cerealelor.

Suma pe care a dat-o pentru cumpărarea terenului o avea strânsă de-a lungul timpului deoarece a lucrat și acesta și soția ca brutari, mai mult activa ca bucătar pe la nunți, soția era croitoreasă, a făcut o nuntă, a vândut un apartament, a fost și la sârbi în perioada când se făcea treabă, iar o parte din bani i-a împrumutat de la soacra sa.

De la soacra sa am primit 300 milioane lei vechi. Mai deține și terenul casei, în jur de 5000 mp, pe care îl folosește la cultivat porumb dar și la grădinărit.

De agricultură se ocupă anumiți oameni din comună pe care martorul îi coordonează și pe care îi plătește cu ziua. Nu mai primește venituri din altă parte, are o fetiță pe care o susține financiar deoarece este la facultate.

L-a mandatat pe V. N. să vândă cei 6090 mp. V. N. a vândut terenul, i-a dat banii aproape de sărbătorile de iarnă din 2012, înmânându-i suma de 2._ lei vechi.

Martorul și soția sunt singurii proprietari ai terenului din Năvodari. Nu a făcut niciodată vreo tranzacție imobiliară cu inculpatul M. N.. Nu i-a dat anumite instrucțiuni lui V. N., ci doar i-a spus să vândă acel teren celui care are bani să plătească. Nu îl cunoaște pe M. N. și nu a avut niciodată de a face cu acesta și nu are nici un fel de implicare în vânzarea terenului.

Martorul s-a ocupat de vânzarea acestui teren, pe V. N. doar l-a împuternicit să vândă.

În ședința publică din data de 25.09.2013 a fost audiat martorul P. C. Ș. care menține declarațiile pe care le-a dat până în prezent, în integralitatea lor, întrucât ele corespund adevărului.

Este director la . Năvodari, societate care are ca obiect intermedierea tranzacțiilor imobiliare. Îl cunoaște pe C. N. F. de mai mult timp, iar pe la jumătatea lunii octombrie 2012 acesta s-a arătat interesat de achiziționarea unui teren în Năvodari.

I-a spus secretarei să-i scoată o listă cu toate terenurile disponibile în zona pe care o dorea acesta, a mers împreună cu el și au vizionat acele terenuri, acesta oprindu-se asupra unui teren despre care ulterior a aflat de la secretară că îl scoate la vânzare un anume V. N..

A intermediat o întâlnire între C. și V. N., după care i-a dus pe aceștia la notar. Cu acea ocazie a constatat că V. N. era împuternicit de un anume A. sau Arabu să vândă acel teren. Face precizarea că martorul l-a sfătuit pe C. să nu achiziționeze acel lot deoarece pe acel lot se afla un transformator electric, spunându-i că poate achiziționa lotul 3 cu o suprafață similară.

Nu știe detalii despre prețul final al achiziționării terenului, martorul limitându-mă doar la a intermedia întâlnirea dintre cei doi. Nu a vorbit niciodată cu M. N. despre acest teren.

V. N. avea scoase mai multe terenuri la vânzare la acel moment, martorul putând intermedia cumpărarea oricăruia dintre acestea. Secretara sa caută datele de contact în presa locală, la aviziere, în bilete afișate pe stâlpi, în cazul de față numărul de telefon al lui V. N. era înscris pe un astfel de bilețel lipit de stâlp.

În ședința publică din data de 27.11.2013 au fost audiați martorii T. M. și T. M..

TĂNĂSEALA M. face precizarea că, la nivelul structurii I.P.J., atât inspectorul șef, cât și adjuncții acestuia au, printre atribuțiile de serviciu, supravegherea și coordonarea unei anumite unități de poliție, la nivelul unui oraș sau unui municipiu. În situația de față, martorul fiind șeful Poliției Orașului Năvodari, avea o relație instituțională cu șeful I.P.J., la acea dată B. V., care se ocupa de coordonarea unității unde lucrează. Pe de altă parte, avea o relație instituțională și cu primarul orașului Năvodari, respectiv cu M. N..

Colaborarea cu șeful I.P.J. a devenit contondentă în a doua parte a anului 2012, datorită nemulțumirilor care existau la nivel local, din partea primarului, în raport de activitatea poliției, respectiv a poliției județene, de exemplul S.I.F. sau altor serviciu din cadrul structurii I.P.J., aceasta din perspectiva infracționalității care exista pe raza orașului Năvodari.

De multe ori, primarul M. N. i-a reproșat activitatea deficitară a poliției, în speță i s-au reproșat, o singură dată, furturile din locuințe, însă i-a precizat primarului că martorul nu poate să se plângă superiorului său, respectiv inspectorului - șef al I.P.J., deoarece este subordonat acestuia, ci dumnealui are posibilitatea, în calitate de primar, să discute cu acesta. L-a asigurat pe primar că forțele pe care le avea la nivelul orașului Năvodari, își desfășoară activitatea din plin.

În raport de relațiile dintre primarul M. N. și șeful I.P.J. C., B. V., poate sesiza un aspect, respectiv undeva în luna august 2012, îl aștepta pe șeful I.P.J. să vină la Poliția Năvodari și la primărie, însă acesta a oprit mașina în fața sediului poliției și nu a mai intrat, l-a sunat spunându-i că îl așteaptă, însă acesta i-a spus că nu mai intră, deoarece trebuie să meargă și la primar, însă, la un moment dat, a văzut că mașina a dispărut și, întrebându-l din nou de ce nu a mai venit, acesta i-a spus că era supărat în urma discuțiilor pe care le-a avut cu primarul în funcție.

Mai mult, face precizarea că în acea perioadă era și o campanie mediatică împotriva șefului I.P.J.

L-a căutat pe primar, din dispoziția inspectorului – șef, inițial nu l-a găsit, i-a transmis inspectorului – șef, care i-a spus să îl caut până îl găsesc.

Într-un final, s-a întâlnit cu primarul, i-a spus că, din dispoziția șefului I.P.J. se află la dumnealui, însă M. N. i-a spus că nu are ce discuta cu acesta, deoarece a transmis nemulțumirile acestuia lui B. V., dar și, mai mult, a sesizat inspectorul general al Poliției Române pentru schimbarea sefului I.P.J. din funcție. I-a transmis, la rândul său, lui B. V. cele precizate de M. N., însă acesta i-a spus că știe aceste lucruri.

A văzut mașina inspectorului șef în fața poliției, circa 30 de minute, până când a plecat. Când a discutat la telefon cu inspectorul șef, i-a spus că este la primărie și vorbește cu domnul primar.

Inițial, M. N. și B. V. au avut o colaborare amiabilă, colaborau bine atât instituțional, cât și ca persoane, din perspectiva faptului că, pentru lucrătorii detașați vara pe litoral, în zona Năvodari, primăria suporta cheltuielile privind cazarea, la solicitarea I.P.J., însă aceste relații au degenerat în anul 2012, odată cu apropierea campaniei electorale, o dată prin luna aprilie, din cauza deficiențelor în activitatea S.I.F. din cadrul I.P.J. C. și ulterior, din câte își aduce aminte, cu privire la activitatea inspectorului șef a apărut o stare conflictuală prin luna mai. Nu poate preciza cauza denaturării acestor relații, neputând decât să reia din presă ceea ce a citit.

Prin luna aprilie, s-a prezentat la sediul Poliției Năvodari, o persoană al cărei nume îi scapă și care dorea să își facă mutație pe Năvodari. L-a îndrumat către sediul unde se afla Evidența Populației, în sediul Casei Căsătoriilor, acesta nemaifiind în sediul poliției, drept pentru care un lucrător de poliție l-a condus la Evidența Populației pe acesta.

Primarul M. N. a făcut o sesizare atât împotriva lucrătorului de poliție care l-a condus pe acea persoană, cât și împotriva martorului, la IGPR, motivat de faptul că poliția se implică politic și acordă sprijin unui contracandidat al acestuia. Ulterior, s-a dovedit că acea persoană a candidat la Primăria orașului Năvodari.

Au venit doi lucrători de la IGPR, în aprilie 2012, pentru verificări, însă în acea perioadă era în concediu de odihnă, cu atât mai mult, până în prezent nici nu știe rezultatul verificărilor.

Și-a adus aminte, pe acea persoană o cheamă Iuri Pancenco.

Nu s-a gândit că se comite o ilegalitate, întrucât pe acest Pancenco îl văzuse în anturajul lui M. N. și a viceprimarului din Năvodari, împreună cu rudele. Printre rudele lui Pancenco, se afla și C. G.. Nu are de unde să știe ce intenții avea Pancenco la data când a vrut să-și facă mutația pe Năvodari și nici ce termene sunt în această situație, la schimbarea buletinului. Nu știe cine a ridicat buletinul lui Pancenco.

Prin luna octombrie 2012, a primit un fax de la I.P.J. C., care purta numele inspectorului șef, însă nu era semnat de acesta, ci de unii din adjuncții lui, frapându-l faptul că acel adjunct era plecat în concediu, prin care i se comunica faptul că doi lucrători din cadrul S.I.F. C. au efectuat anumite activități la sediul societății inculpatului M. N., unde au descoperit animale sălbatice, solicitând Poliției Năvodari să ia măsurile legale, care se impun. A încunoștințat procurorul, pentru a da număr unic lucrării, și a repartizat cauza către doi ofițeri de poliție, unul de la Investigarea Criminalității și unul de la Ordine Publică, răspunzând totodată acestei adrese, în scris, precizându-le măsurile pe care le-a luat.

Bineînțeles că a discutat cu inspectorul – șef, deoarece ținea de Poliția Năvodari. Un alt aspect pe care dorește să-l sesizeze instanței, este că, la 17 octombrie, a primit un telefon de la inspectorul șef B., prin care îi solicita să iu legătura cu domnul primar, comunicându-i că îi va trimite 33 de lucrători de poliție locali, plus 4 lucrători de la S.I.F., pentru a organiza o razie. L-a mirat acest aspect, în condițiile în care efectivul Poliției Naționale Năvodari era, la acea dată, de 33 de lucrători. Raziile urmau să aibă loc în noaptea de 19/20 octombrie 2012.

L-a sunat pe primat de mai multe ori, nu a răspuns, însă pe la orele 16,30 – 17,00, a fost anunțat că a venit primarul M. N., căruia i-a comunicat aspectele legate de desemnarea unor polițiști locali și ai unora de la S.I.F. și atunci a rămas extrem de surprins că M. N. i-a spus că știe de acest aspect, deoarece, atunci când a fost sunat, se afla în biroului șefului I.P.J. C.. Un alt aspect care l-a mirat în acea zi, până la întâlnirea cu primarul, este acela că i-a comunicat la telefon șefului I.P.J. că nu îl găsește pe primar, acesta comunicându-i că trebuie să-l caute până îl găsește, pentru ca, ulterior, primarul să-i spună că se afla în biroul șefului I.P.J.

A avut între 17 – 19 octombrie multe convorbiri cu șeful I.P.J., două – trei pe zi, nu știe exact conținutul fiecăreia, însă la un moment dat l-a informat de speța privind animalele sălbatice aflate la M. N.. Atunci, inspectorul șef i-a spus că știe despre ce e vorba și să treacă mai departe. Nu s-a plâns la inspectorul șef privind colaborarea sa cu M. N., în data de 17 octombrie.

Nu mai ține minte cu exactitate data, însă nu în data de 17 octombrie, ci ulterior, a fost sunat de șeful I.P.J. C. care i-a spus să ia legătura cu primarul matei N. și să îi comunice că îl așteaptă la sediul IPJ să bea o cafea cu acesta în jurul orelor 11.00. I-a comunicat că locația poate fi stabilită de către domnul primar, însă ar prefera să se întâlnească la sediul I.P.J. C..

Nu l-a găsit pe primar deoarece avea telefonul închis și astfel a luat legătura cu viceprimarul căruia i-a comunicat acest aspect, primarul sunându-l după circa 5 minute, iar martorul i-a comunicat cele dispuse de șeful IPJ. de asemenea, i-a comunicat inspectorului-șef că a comunicat cele dispuse.

Sigur nu era întâlnirea pentru acea zi, deoarece inspectorul șef îl sunase undeva în jurul prânzului, spre după-amiază. Nu poate preciza cu exactitate data la care a fost sunat, însă toate aspectele pe care le-a relatat instanței s-au petrecut între 17 și 19 octombrie 2012.

Nemulțumirile primarului M. N. erau legate de activitatea generală a poliției, însă acesta nu a intervenit în nici un dosar.

T. M. nu știe să precizeze în fața instanței dacă primarul N. M. a întocmit acte notariale în calitate de primar sau ca persoană fizică. Știe că primăria a făcut niște acte notariale la biroul său, iar N. M. a efectuat anumite declarații. Aceasta este ceea ce își aduce aminte.

Recunoaște înscrisul ”promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare”, prezentat astăzi în ședință publică și depus la dosarul cauzei.

Își amintește de familia A. și de tranzacția pe care au încheiat-o la biroul său. Nu s-a implicat în această tranzacție inculpatul M. N..

Își amintește de B. F., este o doamnă, nu știe de cine a venit însoțită la sediul biroului notarial, însă în birou la martor aceasta a intrat însoțită de mandatar, respectiv inculpatul V. N.. Nu i-a prezentat ca act decât cartea de identitate. Părțile, respectiv mandatarul familiei A., în persoana inculpatului V. N. și B. F. în calitate de cumpărător, au rămas circa două ore în biroul său, timp în care a completat datele de identitate, a întocmit contractul și a lăsat părțile să citească cu atenție acel contract.

Au fost făcute pregătiri prealabile întocmirii contractului de vânzare-cumpărare, însă pregătirile care se impun în mod normal în astfel de situații. Cât a fost în prezența celor doi, nu a fost vreo discuție între V. N. și B. F. cu privire la M. N..

Ulterior, prin noiembrie 2012, a fost sunată de lucrătorii D.N.A., care i-au zis să rămână în birou. Ulterior i-au spus că vor să ridice anumite acte, însă aceștia nu au ridicat decât copie de pe actul de identitate al numitei B. F.. Copia era făcută în format A4, așa cum sunt 99% dintre copii. Copia a fost făcută la martor la notariat în format A4.

Își amintește data la care s-a încheiat tranzacția, respectiv 25.10.2012. Toate actele pentru perfectarea vânzării au fost aduse de V. N. ca mandatar al soților A., pentru a le verifica. V. a adus următoarele acte: mandatul acestuia, cadastrul, actul de proprietate și un act de dezmembrare. Știe că la acea dată V. nu i-a prezentat decât actul lui de identitate.

Arată în fața instanței că acea copie de pe actul de identitate al lui B. F. a fost făcută la biroul său notarial. Martora nu a făcut discuții cu părțile privind alte aspecte, ci doar a luat act de amplasamentul terenului, de prețul stabilit, doar întrebând dacă au vizionat acest teren, spunându-i că s-a realizat acest lucru.

Nu i s-a spus inițial de către V. N. cui urma să vândă acest teren. Biroul notarial este dotat cu camere de supraveghere video. Nu ține minte dacă inculpatul V. N. i-a formulat o cerere de a–i furniza înregistrările video de la acea dată. Nu știe dacă mai are acele înregistrări, însă în modalitatea în care vor fi solicitate de către instanță, le va prezenta.

Nu știa dacă se fac sau nu înregistrări ambientale în momentul perfectării actelor în biroul notarial.

Apreciază că activitatea notariatului este una de anvergură iar etapele pe care le-a relatat în fața instanței sunt cele care s-au petrecut în realitate deoarece se respectă o anumită procedură tehnică, în cazul de față, aceasta fiind similară încheierii altor acte. La momentul prezenței părților, contractele de vânzare-cumpărare erau întocmite, însă numai cu datele în cea ce privește terenul și vânzătorii, nu și cu date privind cumpărătorul.

Nu știe câte copii de pe actul de identitate al lui B. F. a înaintat D.N.A.- ului, crede că două sau trei. Face precizarea că în astfel de situații copiile sunt atât alb-negru cât și color, nu există o regulă, primăria Năvodari încheie contracte prin intermediul biroului notarial însă nu poate face aprecieri dacă ponderea acestor contracte este redusă sau este mare. În situația în care i se pare ceva suspect, verifică cărțile de identitate ale vânzătorilor, însă în această situație nu i s-a păruit nimic suspect. Există un sistem cu semnătură electronică prin care au acces la baza de date a Evidenței Persoanei.

În ședința publică din data de 18.12.2013 a fost audiat martorul P. G. – C. care declară că are o relație contractuală cu Primăria Năvodari, în sensul că asigură asistența tehnică, respectiv un contract de prestări servicii în ceea ce privește mentenanță calculatoare și imprimantă, ocupându-mă și de telefoanele Romtelecom și Cosmote, respectiv telefonie fixă și mobilă.

Nu mai ține cu exactitate minte perioadă, însă știe că inculpatul M. N. a fost plecat din țară în Ecuador, acesta anunțându-l că nu îi funcționează telefonul mobil, sens în care a anunțat-o pe M. M., reprezentantul comercial Romtelecom și Cosmote, despre faptul că nu funcționează telefonul mobil al inculpatului. Aceasta i-a spus că telefonul beneficiază de serviciul Roaming, însă în Ecuador este o problemă, deoarece acest serviciu este asigurat decât de un singur operator și de aceea s-ar putea să fie disfuncționalități, întrucât acel operator nu are acoperire peste tot.

Inculpatul l-a anunțat, din câte își aduce aminte, sunându-l de pe alt număr de telefon, spunându-i că nu funcționează telefonul. Primarul era nemulțumit în legătură cu această situație. Prin această nemulțumire, înțelegea să facă și o reclamație.

Nu știe dacă cu acea ocazie a formulat o reclamație scrisă, însă anterior acestui incident, s-au mai formulat reclamații cu privire la S. Cosmote, însă nu știe dacă și în scris și, de asemenea, nu știe dacă răspunsurile au fost și în scris, dar bănuiește că s-a întâmplat acest lucru.

Avea un contract permanent cu primăria privind mentenanța calculatoarelor. Contractul îl avea numai în ceea ce privește calculatoarele însă, la solicitarea vreunei persoane, asigura mentenanța și în ceea ce privește sistemele de supraveghere audio – video.

A observat un incident în perioada alegerilor din 2012, respectiv în iunie 2012, cu doi ofițeri sub acoperire, așa a înțeles că sunt, pe care i-a observat în spatele primăriei și în parcare, aceștia se deghizau, punându-și bărbi, unul dintre ei chiar filma, nu știe ce anume. A crezut că aceștia doresc să spargă autoturisme și atunci a anunțat poliția locală, însă când a venit poliția locală, aceștia au început să îi înjure, spunând că sunt de la Garda Financiară.

A auzit de la P. F. că firma sa, a lui P. F., era controlată de I.P.J., însă acesta nu i-a explicat de ce. Nu știe dacă era vreo legătură între firma lui P. și Primăria Năvodari.

Mentenanța la calculatoare, oficial, și neoficial la sistemele de supraveghere o asigură din 2009. Benevol, se ocupa și de telefoanele mobile atunci când cineva din primărie îi solicita acest lucru. Avea o relație contractuală cu primăria și o relație de subordonare față de primar.

Avea în agenda telefonică două numere ale lui M. N. și știe că pe unul nu-l mai folosea de mult timp. Ambele telefoane erau în Rețeaua Cosmote. Nu-și aduce aminte numărul de telefon și nici rețeaua, dar când m fost apelat din Ecuador, M. N. l-a apelat de pe alt număr de telefon. Nu era însă o rețea națională românească.

Analizând cauza prin prisma materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească instanța va reține următoarele aspecte :

Prin rechizitoriul nr. 375/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului M. N. în legătură cu săvârșirea infracțiunii prev. de art. 255 alin. 1 C.P., rap. la art. 7 alin. 2 din legea nr. 78/2000.

Pentru a se dispune astfel, s-a reținut că inculpatul M. N., la data de 18.10.2012, a promis unui ofițer de politie (șef al I.P.J. Constanta) si, apoi, i-a dat acestuia, prin intermediari, la data de 25.10.2012, două loturi de teren, evaluate de evaluator D. la suma de 46.160 euro (tranzacționate la suma de 59.000 Ron), pentru a face acte care intră in atribuțiile sale de serviciu, in referire la faptul ca, potrivit art. 8 alin. 2 din legea nr. 364/2004 (legea politiei judiciare), denunțătorul B. V., in calitate de șef al I.P.J. Constanta si ofițer de politie judiciara poate “da polițiștilor care fac parte din politia judiciara dispoziții si îndrumări in efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor si de strângere a datelor in vederea identificării autorilor infracțiunilor si începerii urmăririi penale” (cu mențiunea din rechizitoriu, potrivit căreia, potrivit art. 8 alin. 3 din legea nr. 364/2004, “după începerea urmăririi penale, competenta aparține exclusiv procurorului”.

Se susține pentru inculpatul M. N. înainte că încadrarea juridica care se poate retine in cauza, potrivit modificării legii nr. 78/2000 prin legea nr. 187/2012, precum si in aplicarea art. 5 NCP, este aceea data de dispozițiile art. 255 alin. 1 C.P.

Astfel instanța reține că “Fapta de dare de mită prezintă pericol social și aduce atingere relațiilor sociale a căror normală formare, desfășurare și dezvoltare nu sunt posibile fără asigurarea bunului mers al activității autorităților, prin punerea la adăpost a probității funcționarilor în exercitarea atribuțiilor lor împotriva acțiunilor de corupție la care ar putea fi expuși” (V. Dongoroz, S. Kahane, I. O., I. F., N. I., C. B., R. S., V. R., „Explicații teoretice ale Codului penal român”, Vol. III, Partea specială, Ed. Academiei RSR, B.., Vol. IV,1972, pag. 138).

Urmarea imediată a faptei este crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a activității unei autorități.

În prezenta cauză, se reușește să se demonstreze că funcționarul B. V. a fost expus unui act de corupție din partea inculpatului M. N. și că în acest context, ca măsură de protecție, a denunțat fapta.

Inculpatul M. N. este acuzat de dare de mită în forma promisiunii urmată efectiv de executare.

Denunțătorul, afirmă că în întâlnirea din 18 octombrie 2012, inculpatul i-ar fi promis “un teren bun” prin scrierea a două bilețele consecutive.

Există probatoriul care să confirme pretins episod.

În privința probelor administrate în faza de urmărire penală aflate la dosarul de urmărire penală și în timpul cercetării judecătorești rezultă indubitabil împrejurarea ca M. N. a fi solicitat “sprijinul pentru soluționarea favorabila a problemelor sale”, astfel cum menționează in denunțul său B. V. în data de 19.10.2012.

Mai mult, investigatorii sub acoperire, în referatele acestora, consemnate in procesele verbale existente la filele 81-85 dup din dosarul de urmărire penala și din interceptările telefonice și din listingurile atașate rezultă implicarea inculpatului M. N. în tranzacția efectuată.

De asemenea, se poate face legătura intre proprietarii terenului ce a făcut obiectul tranzacției - A. N. si M. cu M. N. si respectiv V. N. și nu numai simpla prezumție invocată de acest inculpat conform căreia legătura este dovedita prin faptul ca M. N. provine din aceeași zona geografica cu proprietarii terenului .

Nu se poate susține că resturile de bilețele există în dosar în afara oricărui cadru procedural și printr-o conjunctură rămasă până în prezent necunoscută .

Mai mult, următoarele împrejurări legate de existența celor două bilețele incriminate ca fiind una dintre probe ale acuzării trebuie privite în ansamblul faptic din perspectiva faptului că resturile rezultate din tocător au fost predate procurorului pe data de 19 octombrie 2012, la sediul D. București iar în tocător nu mai erau alte resturi de dinainte.

În raport de apărarea inculpatului M. N. trebuie sesizat că resturile rezultate din tocarea a două bucăți de hârtie de tip post-it (descrise în mod exact și constant de denunțător ca fiind de dimensiunea 10X10 cm) nu vin în contradicție cu volumul de resturi predat de B. V. și pus la dispoziție pentru expertizare, 778 fragmente de hârtie puse la dispoziție (a se vedea raport de constatare tehnico-științifică nr_/07.11.2012) ,rezultând cu prisosință ca aceste biletele ii erau adresate lui B. V.

Apărarea conform căreia nu rezulta ca terenurile urmau a fi date cu titlu gratuit este speculativă.

Nu este relevant în cauză în raport de fapta dedusă judecății că, in vara anului 2012 M. N. încerca sa identifice soluții (împrumut sau vânzare) pentru cofinanțarea unui proiect cu fonduri UE obținut pentru una dintre firmele sale (. Năvodari, deținătoarea fermei de păsări C.) și că în acest context a purtat discuții cu diferite persoane fizice si juridice încercând sa vândă ceva din patrimoniul sau sa găsească o forma de împrumut iar în sensul acesta M. N. însoțit de consilierul sau d-na I. A. F., a purtat discuții pentru un împrumut cu dl. M. L. (unchiul acesteia). După discuțiile purtate dl. M. L. si-a exprimat disponibilitatea unui împrumut financiar dar, având in vedere valoarea mare acesta i-a solicitat lui M. N. o garanție imobiliara care sa acopere pe de o parte împrumutul si, pe de alta parte, sa nu fie acuzat de fapte de cămătărie.

Apărarea conform căreia la scurt timp, M. N. a scris un bilețel ce urma ca d-na I. A. F. sa-l înmâneze unchiului sau ca varianta de garantare a imprumutului acordat, urmand ca M. L. sa desemneze o persoana de incredere careia M. urma sa ii faca acte pentru un teren, din patrimoniul sau, teren care sa acopere valoric imprumutul solicitat și ulterior, din patrimoniul personal al lui M. N., dl M. L. a ales un teren de 3,5 ha, pentru care s-au perfectat actele de vânzare - cumpărare pe numele fiului acestuia, acte pe care le-a depus la dosar solicitând a se vedea in acest sens antecontractul de vânzare - cumpărare dintre M. N. si M. C., fiul lui M. L. autentificat sub nr. 1586/20.08.2012 la BNP T. M. – nu are nicio relevanță juridică strict din perspectiva faptelor de care este acuzat inculpatul M. N..

Afirmația conform căreia prin împrejurări necunoscute, bilețelele adresate de M. N. altor persoane (M. L.) au ajuns în posesia lui B. V. nu este susținută probatoriu.

Afirmația conform căreia in aceeași perioada in biroul primarului M. N. au avut acces mai mulți lucrători ai IPJ Constanta (a se vedea procesele verbale de ridicare de înscrisuri din Primăria Năvodari) dar si B. V., in cel puțin doua rânduri, ocazii cu care a așteptat singur in biroul primarului, pana la sosirea acestuia, timp in care putea avea acces la înscrisurile personale solicitând a se vedea in acest declarația d-nei I. A. - F. – autentificata sub nr. 3129/26 noiembrie 2013 la BNP Sacaleanu M. si declarația d-nei M. G. – A. – autentificata sub nr. 3130/26 noiembrie 2013 la BNP Sacaleanu M., depuse ca înscrisuri la termenul din 28.11.2013 relevă din perspectiva instanței aspecte din afara cadrului procesual, cu atât mai mult cu cât instanța în mod constant s-a pronunțat asupra probatoriului util și pertinent în cauză.

Înscrisurile depuse la termenul din 28.11.2013 privind dovada transferului bancar – suma din antecontract, către M. N. – extras de cont pentru perioada 01.08.2012 – 31.08.2012 si 01.09.2012 – 30.09.2012 din BCR si dovada transferului bancar de la M. N. către . (majorare capital social necesar finalizării proiectului cu cofinanțare UE pentru ferma avicola C., firma la care M. N. este asociat unic); Certificat ORC – dovada majorare capital social . bani proveniți din vânzare teren către familia M. nu relevă din perspectiva cercetării judecătorești acțiunile urmate de executare ale inculpatului, din perspectiva cărora în mod strict instanța este ținută să se pronunțe, raportându-se la faptele deduse judecății.

Există în cauză o acțiune de promisiune de mită despre care vorbește denunțătorul în legătură cu un episod anterior petrecut în luna septembrie 2012 la locația inculpatului, unde B. V. a venit însoțit de martorul V. V..

Denunțătorul a prezentat și în prima sa declarație de la urmărire penală faptul că la întâlnirea din septembrie 2012 inculpatul i-ar fi sugerat fără echivoc, prin gesturi/semne, că îi oferă mită.

În aceeași declarație, denunțătorul să precizat că martorul care a asistat la discuția celor doi, V. V., nu era prezent la discuție, fiind angrenat în convorbiri telefonice și ridicându-se des de la masă.

Instanța nu poate reține faptul ca B. V. cauta, pe orice cale, sa ajungă in preajma lui M. N., că era cel interesat sa intre in legatura cu M. N. deoarece raporturile erau strict instituționale așa cum o confirmă și martorul V. V..

Inculpatul s-a manifestat în sensul de a-l mitui pe dl. B. V. și este irelevant dacă martorul B. V. a deschis discuția despre dosarele inculpatului și nu acesta din urmă în condițiile stabilirii cu exactitate a cadrului în care inculpatului dorea să aibă protecția martorului.

Faptul că inculpatul M. N. i-a menționat, în contextul arătat mai sus, denunțătorului B. V. să-i ducă dosarele de care acesta vorbea, la D., întrucât pe de o parte, nu are încredere in polițiștii de la Constanta, pentru ca aceștia “sunt corupți [...], sunt rude cu adversarii săi politici” si pe de alta parte, pentru că probabil cei de la D. Structura Centrală sunt imparțiali în comparație cu lucrătorii IPJ C. este susținut și de acuzare dar și de apărare, nefiind din perspectiva instanței un aspect relevant pentru stabilirea infracțiunii de dare de mită de care este acuzat inculpatul.

V. V. declară in fata instanței la termenul din data de 10.04.2013 că “M. N. nu l-a rugat pe B. sa intervină in anumite dosare.[...] Nu am avut vreun moment impresia ca M. încearcă sa-l mituiască pe martorul B.. Am asistat la toata discuția dintre B. si M. la Legmas. Nu aveam telefonul la mine si nu m-am îndepărtat de cei doi” și chiar dacă de altfel, chiar si in fata procurorului martorul acuzării V. declara – fila 4 din declarația acestuia, alineat 4 “Menționez ca B. V. nu i-a solicitat ceva lui M. N., nici nu a lăsat impresia ca se așteaptă sa fie recompensat de M. N. in vreun fel. Nici M. N. nu a zis, nu a lăsat impresia ca ar fi dispus sa-i ofere ceva lui B. V., cel puțin eu nu am observat acest lucru” relevă cu totul alte aspecte decât cele pentru care inculpatul M. N. este trimis în judecată.

Probitatea polițiștilor din subordinea lui B. V., invocată de apărare sesizându-se că V. V. declara: “la un moment dat M. (ii spune) lui B. ca nu are încredere in polițiștii de la Constanta si ca mai degrabă are încredere in cei de la D.” nu face obiectul cauzei.

Declarațiile date de martorul B. V. nu sunt singurul temei al acuzării și este relevant în cauză în ce măsură se coroborează cu celelalte probe în cauză.

Activitatea martorului nu face obiectul cauzei, excede analizei instanței.

Afirmații ale apărării inculpatului M. N. conform cărora în legătura cu episodul probat în dosar prin înregistrare ambientală, întâlnire din 20 octombrie 2012 de la sediul IPJ, acesta nu reprezintă decât o orchestrație realizată în scopul obținerii de probe, contrar art. 68 alin. 2 CPP în condițiile în care martorul denunțător a declarat că a avut “instrucțiuni” să vorbească despre dosare în ziua de 20 octombrie 2012, în condițiile în care prin aceeași declarație, B. V. admite clar că în episodul precedent, din ziua de 18 octombrie 2012, (cel în care ar fi avut loc promisiunea unui teren), inculpatul nu a vorbit de dosare, nu pot fi primite de instanță în condițiile în care aceste aspecte sunt specifice unor anume modalități de investigare speciale în cauze de corupție dar și mai mult în cauză nu se poate reține o provocare din partea denunțătorului așa cum încearcă a se acredita ideea de către apărare.

Instanța reține că în cauză, în ceea ce-l privește pe inculpatul M. N., există condițiile impuse de lege pentru existența infracțiunii de dare de mită de care este acuzat.

Terenurile promise, oferite și ulterior date, sunt necuvenite, au un caracter de retribuție, constituie plata în vederea efectuării unor acte determinate, un act arătat în mod explicit respectiv să ofere protecția IPJ C., prin intermediul martorului B. V., șeful de atunci al acestei autorități.

Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcționar (sau altui salariat) este făcută în cauză dintr-o triplă perspectivă, fie în scopul ca acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să întârzie îndeplinirea unui anumit act privitor la îndatoririle sale de serviciu, fie în scopul ca acesta să facă un anumit act contrar acestor îndatoriri.

Instanța reține că există interes personal al celui ce oferă, respectiv al inculpatului M. N., față de actul funcționarului în acord și cu literatura de specialitate.(V. D., Corupția în dreptul penal roman, Ed. Atlas Lex, București, 1995, pag. 222), așa cum invocă apărarea.

Pentru existența infracțiunii de dare de mită este necesar ca acțiunea care constituie elementul material să fie săvârșită cu vinovăție și anume cu intenție directă, făptuitorul să promită cu voință, să ofere sau să dea bani ori alte foloase unui funcționar (sau altui salariat) și să-și fi dat seama că banii sau foloasele sunt promise, oferite ori date cu scopul ca funcționarul sau alt salariat să îndeplinească, să nu îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, ori în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Scopul având caracter ilicit, urmărirea sa implică prevederea de către făptuitor a rezultatului acțiunii sale. Existența infracțiunii fiind condiționată prin lege de un anumit scop, intenția indirectă nu este suficientă: este necesară o intenție calificată” prin scop. (. V. Dongoroz și colectivul op. cit., pag. 141-142).

De asemenea latura subiectivă a infracțiunii de dare de mită include și cerința unui scop special urmărit de făptuitor și anume îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale celui asupra căruia săvârșește actul de corupere, ori efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu ale acestuia .(O. L., T. T., D. penal român, Partea specială, Casa de editură și presă “Șansa” – S.R.L., București, 1994, pag. 346.)

Inculpatul a avut conștiința și dorința de a săvârși un act de corupere a funcționarului, de a-l determina să-și îndeplinească, să nu-și îndeplinească ori să întârzie îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau să se comporte contrar acestor îndatoriri acțiunea sa constituind infracțiunea de dare de mită.

Fapta inculpatului M. N. de a-i promite ofițerului de poliție judiciară și șef al IPJ C., B. V., în data de 18.10.2012 și apoi de a-i da, prin intermediari, în data de 25.10.2012, două loturi de teren, cu o valoare de piață de 46.160 de euro, pentru a face acte care intră în atribuțiile sale de serviciu răspunde tuturor acestor exigențe și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită.

Aspecte invocate de apărare conform cărora atâta timp cat in conștiința lui M. N. acesta nu se considera vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale din cele așa-zise 28 dosare penale ci, dimpotrivă, le considera numai “făcături politice”, având în vedere si relația tensionata existenta intre M. N. si B. V. (aspect recunoscut chiar si de B. in cadrul declarațiilor sale), nu pot determina instanța să rețină că nu este îndeplinită condiția laturii subiective a infracțiunii de dare de mita, sub aspectul scopului darii de mită – atâta timp cât aspectele legate de percepția inculpatului asupra faptelor sale exced adevărului obiectiv, juridic, relevant pentru adoptarea unei soluții de către instanță.

Declarațiile notariale ale lui F. S. si N. E. depuse de inculpat ca înscrisuri, în condițiile în care instanța s-a pronunțat cu privire la oportunitatea administrării unor asemenea probe exced cadrului procesual.

De asemenea se încercă a se acredita ideea de către apărare că din perspectiva logicii rechizitoriului, infracțiunea dedare de mită – dacă ar fi existat – s-a consumat în ziua de 18 octombrie 2012 iar tot ce a urmat s-a înscris în formula art. 68 alin. 2 CPP teza finală conform căruia este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale în scopul obținerii unei probe iar singura rațiune a episoadelor din 20, 25 octombrie și 8 noiembrie 2012 a fost încercarea de a obține probe, nefiind necesar – așa cum s-a invocat mai sus – ca pretinsa promisiune să fie și realizată, idee ce nu poate fi adoptată de către instanță în condițiile în care activitatea infracțională a inculpatului M. N. era de anvergură, viza dublu valent promisiunea și în același timp oferirea concretă a terenurilor.

O altă apărare vizează faptul că inculpatul M. N. a declarat că ziua acestei întâlniri a fost 17 octombrie, nu 18 iar afirmația inculpatului este susținută de copia filei din registrul de intrare al IPJ C., aflată la dosar urmărire penală, vol. III, fila 184-187, din care rezulta ca M. N. a intrat in sediul IPJ Constanta in data de 17.10.2012 și de declarația martorului T. M., șeful politiei Năvodari, audiat în instanță, care clarifica aspectele referitoare la data la care a avut loc întâlnirea dintre M. si B. de la sediul IPJ ca fiind in mod cert pe 17 si nu pe 18 octombrie 2012.

Se susține că în realitate întâlnirea dintre B. V. si M. N. la sediul IPJ C., pentru discuții instituționale, s-a desfășurat in data de miercuri, 17 octombrie 2012, in urma invitației lui B. făcută cu ocazia întâlnirii avute de aceștia la sediul RAJA, iar controalele si raziile in Năvodari, așa cum rezulta ele din declarațiile lui M. N., B. V. si T. M., dar si cum sunt consemnate in registrele si procesele – verbale ale Poliției Năvodari (Poliția Locala si Politia Națională), așa cum își amintește șeful P. Locale – L. F., s-au desfășurat in zilele de joi si vineri – adică 18 si 19 octombrie 2012.

Astfel se susține că în consecință ordinul a fost dat de B. cu o zi înainte de începerea controalelor, tocmai ca urmare a întâlnirii cu M. N.. Ceea ce rezulta implicit ca întâlnirea a avut loc înainte de data de 18, data începerii controalelor si nu pe 18 așa cum afirma B. in denunțul sau.

Mai mult, apelul telefonic de la sediul Primăriei Năvodari din data de 18 octombrie 2012 către B. V., făcut prin secretariat, nu face altceva decât sa întărească afirmațiile lui M. N. respectiv faptul ca B. V. ii spusese ca in zilele următoare, la solicitarea acestuia, ii va da „dovada” – adresa IPJ către DSV cu nr._/04.10.2012 a IPJ Constanta – ca nu el face reclamațiile la adresa lui M. N..

În consecință se susține data de 18.10.2012 - data reținută in Rechizitoriu si in denunț ca fiind data săvârșirii infracțiunii de dare de mita sub forma promisiunii nu este data la care a avut loc întâlnirea dintre inculpatul M. N. și denunțător.

Instanța nu poate reține această apărare în condițiile în care în data de 18.10.2012, M. N. a solicitat o întrevedere cu martorul-denunțător B. V., șeful IPJ C. pentru discutarea unor chestiuni care țin de cooperarea instituțională.

Apelul efectuat la ora 13:45:21, de la postul telefonic (al Primăriei Năvodari-vol.2, f.78 dup) cu nr de apel_ figurează pe extrasul de listing (vol.1, f.13 dup). Întâlnirea a avut loc în sediul IPJ C. este dovedită de copia registrului de acces în instituția amintită (vol.1, f. 187 dup).

M. N. s-a aflat în sediul IPJ C., în vizită la B. V., între orele 14:18 – 15:11. M. N., după ce a solicitat sprijinul pentru efectuarea unor razii și pentru clarificarea unor fraude comise în asociațiile de locatari, i-a reproșat lui B. V. faptul că el este cel care e „supărat” pe el, propunându-i să devină „frați”.

Cu privire la acest aspect martorul denunțător arată: „Apoi M. N. mi-a zis: „A_ auzit că dumneavoastră v-ați supărat tare pe mine și că dumneavoastră sunteți cel care vreți să mă faceți ! Aș vrea o dovadă de la dumneavoastră că o să fim frați pe viitor.” L-am întrebat ce dovadă vrea și el a luat un bilețel de pe masă pe care a scris cu pixul: „vreau o copie de pe buletinul unei persoane de încredere și numărul de telefon ca să-ți dau un teren bun”. Am refuzat tranzacția și el s-a întins să-mi ia bilețelul din mână. L-am asigurat că nu este nici un pericol să-l demasc, introducând bilețelul în tocător. L-am văzut dezamăgit de refuzul meu categoric și l-am întrebat de ce are neapărat nevoie de dovadă. Mi-a spus că e pentru liniștea lui, din câte îmi amintesc eu; l-am rugat să-mi mai scrie o dată pe bilețel oferta sa. Intenționam să păstrez acest al doilea bilețel, dar el a observat, a zâmbit și mi l-a cerut să-l rupă. Cu gesturi largi am introdus și al doilea bilețel în tocător pentru a-l liniști. Mi-a spus că are nevoie de copia de pe buletin până duminică, întrucât era ceva legat de plata TVA-ului, motiv pe care nu l-am înțeles. De asemenea, mi-a spus că urma să plece din țară, în Ecuador, pentru două săptămâni” (vol.1, f. 5 dup).

Într-o altă declarație martorul denunțător arată (vol. 1, f.3 dup): «În ce privește întâlnirea din 18.10.2012 arăt că M. N. mi-a scris cele menționate în declarația anterioară, pe două „post it”-uri, pe două bilețele, fără adeziv, având dimensiuni aproximative de 9 cm x 10 cm. Aceste bilețele le-am introdus în tocătorul din birou, în poziții diferite. Dacă pe primul l-am tocat neglijent, pe al doilea bilet l-am introdus mai atent în tocător. Arăt că inițial am dorit să păstrez acest al doilea bilet, punându-l sub mapa de birou din fața mea, dar M. N. a observat și mi-a spus: „Nu, nu. Nu merge așa !”, zâmbind și solicitându-mi-l să-l rupă. Cu gesturi largi, am introdus al doilea bilet în tocător. Apoi am ridicat capacul și i-am arătat lui M. N. resturile tocate zicându-i: „Vrei să te convingi că le-am tocat ? Le iei ?”. El mi-a replicat: „Hai, dom’le, ce dracu !”»

La data de 18.10.2012 B. V. a sesizat telefonic aceste împrejurări Direcției Naționale Anticorupție, iar la data de 19.10.2012 a depus un denunț, predând procurorului de caz resturile de hârtie tocată (vol. 1, f. 2 și 10 dup). E de precizat că în denunț, B. V. menționează ce i-a spus M. N., respectiv că terenul va fi vândut persoanei apropiate lui, de cineva „din zona O.” (vol.1, f. 1 dup).

În consecință cele reținute în Rechizitoriu sunt corecte.

Se mai precizează în apărare că adresa IPJ către DSV cu nr._/04.10.2012 a IPJ Constanta este înscrisul ce a fost înaintat de B. V. lui M. N. in data de 20.10.2012, la sediul IPJ Constanta si nu copia CI a investigatoarei sub acoperire cum greșit s-a reținut prin Rechizitoriu (fila 5).

In susținerea celor afirmate apărarea invoca următoarele probe: declarația martorului T. M. care afirma ca in data de 19.10.2012, in jurul prânzului, a fost sunat de martorul denunțător B. V. care, negăsindu-l pe M. N., i-a transmis sa-i comunice acestuia ca dorește sa se întâlnească cu el (adică cu B. V.) a doua zi ; declarația inculpatului M. N., care confirma împrejurarea ca a fost căutat pe data de 19.10.2012, înainte de prânz, prin intermediul viceprimarului C. F. si martorului T. M. pentru a fi invitat la o întâlnire cu B. V. pentru a doua zi, in data de 20.10.2012 ; denunțul făcut de B. V. in data de 19.10.2012, intre orele 13:15 si 15.40 din care rezulta faptul ca la momentul la care l-a căutat pe M. N. prin intermediari – șeful Poliției Năvodari – T. M. (înainte de ora prânzului) – nu avea cum sa cunoască deja „instrucțiunile” pe care i le-a dat procurorul după terminarea denunțului si după dispunerea masurilor ce urmau a fi luate de procuror, adică după orele 15:40, astfel cum rezulta din Ordonanța din data de 19.10.2012 (fila 264 din dosarul UP, vol. I).

Se susține că aspect vine sa susțină afirmațiile lui M. N. in sensul ca B. V. l-a chemat pe M. N. sâmbătă, a doua zi, sa-i înmâneze acea dovada (adresa IPJ către DSV, așa cum stabiliseră la întâlnirea de miercuri, data de 17.10.2012) si nicidecum copia de pe CI a investigatorului sub acoperire întrucât la ora la care a sunat pentru stabilirea întâlnirii nu avea cum sa știe ce masuri va dispune procurorul de caz după orele 15:40 – data emiterii Ordonanței.

Se apreciază de către apărare că aceasta ipoteza este răsturnată de înregistrarea video existenta la D. si comunicata prin dispoziția instanței la dosarul cauzei, prin faptul ca, din vizionarea întregului material, necenzurat de procuror, se observa ca B. V. deținea o copie color a CI a investigatoarei si nicidecum alb-negru cum este cea ridicata de la BNP T. - si cum retine procurorul prin rechizitoriu.

Se susține că din înregistrări se observa ca B. V. ii înmânează in data de 20.10.2012 lui M. N. o singura piesa (adresa către DSV nr._/04.10.2012 a IPJ Constanta cum menționează M. N. in declarație), deci fără postit-ul pe care ar fi fost scris numărul de telefon al investigatoarei așa cum rezulta din procesul verbal de înmânare a copiei CI a lui B. F. către B. V. iar înregistrarea nu confirma predarea copiei cărții de identitate a investigatoarei către M. N..

Astfel se invocă în apărare cronologia faptelor – așa cum au fost prezentate de denunțător –care nu concordă cu realitatea nici pentru ziua de 19 octombrie 2012, având în vedere că denunțătorul a declarat in instanță (fila 126 dosar – fila 5 a declarației din 10 aprilie 2013, ultimul paragraf) că în după-amiaza zilei l-a contactat pe inculpat, prin intermediul comandantului Poliției Năvodari, să fixeze întâlnirea pentru 20 octombrie 2012, în condițiile în care martorul T. M. se referă la același moment ca fiind ora prânzului iar Ordonanța Procurorului data de 19.10.2012 (fila 264 din dosarul UP, vol. I) prin care se dispune asupra masurilor ce urmează a fi luate este data la orele 15:40.

În raport de aceste aspecte instanța va reține că în data de 19.10.2012, după depunerea de către B. V. a unui denunț, procurorul de caz a desemnat-o ca investigatoare sub acoperire pe B. F. (persoana de încredere al cărei act de identitate îl solicitase inculpatul). După obținerea de la DGA a copiei cărții de identitate a acesteia, un ofițer de poliție judiciară a fost desemnat pentru deplasarea la C. și predarea lui B. V., în data de 20.10.2010, a acestui înscris. Dovada predării înscrisului lui B. V., în data de 20.10.2012, o reprezintă procesul verbal întocmit de ofițerul de poliție judiciară al D.. (vol. 1, f. 72 dup)

Cu privire la acest episod M. N. a declarat: „Precizez că nu i-am dat niciodată un bilețel lui B. V. și nici nu am primit un bilețel de la acesta(…)Nu-mi aduc aminte să fi primit vreo hârtie de la domnul B.”(vol. 1, f. 243-244 dup)

În data de 20.10.2012, M. N. și B. V. s-au întâlnit din nou în sediul IPJ C., cel din urmă predându-i primului copia cărții de identitate și numărul de telefon al numitei B. F., ofițer de poliție judiciară desemnat ca investigator în cauză.

Momentul predării copiei cărții de identitate a lui B. F. este surprins prin planșe foto. (vol. 1, f. 67-69 dup). M. N. a preluat înscrisul și l-a introdus în buzunar fără să spună nimic, ceea ce denotă că între cei doi a existat o discuție prealabilă privind remiterea unei copii a cărții de identitate.

Acea copie a fost predata de ofițerul de politie către B. V. și a ajuns la notarul public T. M. prin intermediul lui M. N. sau V. N.. In acest sens – la fila 16 din Rechizitoriu, alin. 4 si 6, se retine ca s-a ridicat de la sediul notarului copia alb negru a CI a investigatoarei.

Aspectul este confirmat de martorul T. M. care declară că prin noiembrie 2012, a fost sunată de lucrătorii D.N.A., care i-au zis să rămână în birou. Ulterior i-au spus că vor să ridice anumite acte, însă aceștia nu au ridicat decât copie de pe actul de identitate al numitei B. F.. Copia era făcută în format A4, așa cum sunt 99% dintre copii. Copia a fost făcută la martor la notariat în format A4.

Nu se poate susține de către apărare că biroul denunțătorului B. V., conform propriei prezentări a situației de fapt, a devenit locul săvârșirii faptei în accepțiune criminalistică și că acest aspect impunea activitatea de cercetare la fața locului în condițiile în care natura infracțiunii suprapusă peste activitatea infracțională a inculpatului M. N. era de anvergură, viza dublu valent promisiunea și în același timp oferirea concretă a terenurilor, acțiune care de altfel s-a și realizat, ori din această perspectivă nu se pot sesiza contradicții care rezulta din probe așa cum susține apărarea inculpatului M. N..

De altfel martorul - denunțător B. V. în declarația dată în fața instanței la 10 aprilie 2013 ( fila 5 din declarație, fila 126 dosar instanță ) precizează că nu prea folosea acel tocător și de regulă face precizarea că acestuia îi veneau hârtii la semnat și nu la tocat, cu atât mai mult cu cât atunci se aflau în tocător numai acele bilețele.

Acest aspect se coroborează cu faptul că S. criminalistic al IPJ C., solicitat de D. București – Structura Centrală, să efectueze constatare tehnico-științifică asupra resturilor pretinse din tocător.

Deși procurorul de caz le-a cerut, în trei împrejurări diferite, inculpatului M. N. și apărătorilor săi să propună obiective pentru efectuarea expertizei criminalistice, să-și desemneze expert parte pentru a participa la efectuarea acesteia, au refuzat.

Când a fost întocmit raportul de expertiză inculpatul și apărătorii săi l-au studiat cu un expert parte care a întocmit o „notă” în care se arată că, întrucât suportul pe care s-au fixat fragmentele de hârtie ale înscrisurilor reconstituite este adeziv, nu se mai poate stabili presiunea scrisului, ceea ce împiedică stabilirea stării „dispoziționale” a celui care a redactat înscrisurile.

De asemenea expertul parte precizează că primul din înscrisurile reconstituite are, pe marginea stângă, o urmă de tăiere cu cuterul neascuțit, un fel de scamă iar scrisul relevă că biletele reconstituite au fost scrise în două stări emoționale diferite, deci în împrejurări diferite respectiv nu puteau fi scrise, ambele, în data 18.10.2012, în biroul lui B. V..

Instanța reține că deși fragmentele de hârtie au trecut prin lamele unui tocător, expertul parte a constatat că ele sunt tăiat de un cutter neascuțit, nu de lamele neascuțite ale tocătorului cu atât mai mult cu cât potrivit expertului parte o persoană nu poate scrie în aceeași împrejurare în două stări de spirit diferite.

Această situație premisă este exclusă de către instanță.

Stările emoționale ale inculpatului nu fac obiectul cauzei ci adevărul obiectiv.

Elementele de grafologie sunt extrem de vagi și nerelevante, inacceptabile ca probă în procedurile judiciare, motiv pentru care nu se efectuează expertize grafologice, ci doar grafoscopice.

Este pertinentă observația conform căreia dacă primul înscris are o scamă, al doilea înscris, cel reconstituit de procuror, nu are nici un fel de scamă iar cele două înscrisuri se completează reciproc, au un conținut similar astfel că nu se impune a se determina contradicții așa cum încearcă speculativ să sesizeze apărarea.

Mai mult, conținutul biletelor concordă cu activitatea ulterioară, respectiv cu vânzarea simulată a celor două loturi de teren.

Conținutul acestor bilețele este validat prin succesiunea ulterioară a evenimentelor.

Valoarea lor probatorie este dată de coroborarea cu alte mijloace de probă.

Se susține de către apărare raportându-se la activitatea infracțională din data de 25 octombrie 2012 că, deși s-au folosit și investigatori sub acoperire, nimic din acest episod petrecut la notar nu denotă vreo legătură cu inculpatul M. N. iar acest episod nu îl privește pe inculpatul M. N..

Se susține în apărare că martorii audiați în instanță – B. F. V., P. C. Ș. – agenți imobiliari implicați în vânzarea loturilor de teren pentru care V. N. avea procură de la A. N., au declarat că niciunul dintre loturi nu era rezervat cuiva anume, ci oricare se putea vinde oricui în funcție de cererea de cumpărare de pe piață și din această perspectivă nu s-a demonstrat în niciun fel că M. N. ar fi adevăratul proprietar al terenurilor care aparțin lui A. N..

Finalul zilei de 25 octombrie 2012 este marcat – in economia acuzării – de convorbirea telefonica interceptata dintre V. N. și M. N..

Se susține că acuzarea atribuie o interpretare greșită acestei convorbiri, așa cum o demonstrează convorbirile interceptate purtate de coinculpatul V. N. în zilele de 25 și 26 octombrie 2012, înregistrări aflate la dosarul cauzei si inventariate in cererea de probe depusa de inculpat la termenul din 5 martie 2014, întrucât redau contextul în care s-a purtat și convorbirea dintre V. N. și M. N. în seara zilei de 25 octombrie 2012, precum și convorbirea dintre V. N. și M. N. din dimineața zilei de 26 octombrie 2012, probe de care se folosește acuzarea prin rechizitoriu.

Se susține de asemenea că dialogul dintre V. N. și M. N. se referea la pavilioane din Tabăra de Copii, nu la loturi de teren iar persoanele care “trebuiau să vină” nu erau cumpărătorii loturilor scoase la vânzare de V. N., ci erau lucrători din zona O. si din Slobozia, V. N. având nevoie de lucrători în număr sporit pentru a finaliza pavilioanele din Tabăra de Copii.

În raport de aceste susțineri instanța va reține că fiind audiată de un ofițer de poliție judiciară, A. M. a declarat: „Cu privire la faptul că în prima fază am afirmat și repetat de trei ori, la întrebarea anchetatorului:”Cum ați luat la cunoștință că este posibil să existe o legătură între arestarea d-lui M. N. și terenul dvs?”, că „soțul meu mi-a spus în urmă cu cca o săptămână că este posibil să fie vorba de terenurile noastre” arăt că nu îmi explic altfel decât prin faptul că nu am înțeles întrebarea, chiar dacă mi-a fost repetată de trei ori” (vol.1, f. 164 verso dup)

Deși în presă nu s-au făcut mențiuni legate de V. N. și de soții A., aceștia din urmă și-au dat seama că în joc se află chiar terenurile lor. Și au realizat acest lucru fără ca V. N. să-i viziteze, ceea ce e inexplicabil.

Ulterior V. N. s-a prezentat la D., unde trebuia să explice cum a ajuns să o cunoască pe B. F., de ce nu i-a luat nici un ban la vânzare ; de unde avea copia cărții sale de identitate pentru pregătirea autentificării contractelor de vânzare cumpărare ; de ce i-a spus investigatoarei că știa că ea e din Slobozia, când nici măcar nu i-a văzut cartea de identitate ; de unde a obținut numărul ei de telefon, cine este „V.”, cel din partea căruia o suna ; de ce îi raporta primarului M. N., într-o convorbire purtată la telefon, ce terenuri a vândut sau nu a putut să vândă, din cele pe care soții A. l-au împuternicit să le vândă ; de ce îi cerea acestuia „ok”-ul pentru a vinde loturi din terenul amintit; ce a discutat cu B. F. V.; la ce se referea în discuțiile cu M. N.; de ce a „vândut” lui B. F. loturile de teren cu doar 22 de euro, când în aceeași zi a vândut un lot de teren vecin cu 80 de euro.

V. N. a susținut că a fost abordat telefonic de o persoană care s-a recomandat T. V. sau V., persoană care nu i s-a legitimat și căreia nici el nu i-a arătat vreun act de identitate.

Acesta i-a lăsat 59.000 de lei, fără nici un document, ca preț al celor două loturi de teren pe care intenționa să le cumpere. I-a spus că urma să plece într-o călătorie de afaceri și s-ar putea să nu fie abordabil la telefon. Acesta este motivul pentru care T. V. i-a dat numărul de telefon al soției sale, căreia nu i-a precizat numele, adresa ori localitatea de domiciliu.

După circa o săptămână de la primirea de la T. a banilor și a numărului de telefon a soției sale a încercat vreme de două zile să-l contacteze pe acesta, dar nu a reușit.

Pentru acest motiv în data de 24.10.2012 a sunat-o pe soția acestuia, și-a dat întâlnire cu ea în Năvodari și, la BNP T. M., a semnat cu ea două contracte de vânzare cumpărare. De abia la notariat a aflat că e din Slobozia, că se numește B. F., că e necăsătorită. V. N. neagă că ar fi aflat că autovehiculul investigatoarei era înmatriculat în Teleorman, că a primit copia cărții ei de identitate, anterior vânzării.

Acesta a mai afirmat că în discuția din data de 25.10.2012 purtată la telefon cu M. N., primarul orașului Năvodari ( fișierul audio nr._.wav, convorbirea telefonică din data de 25.10.2012, începută cu ora 21:24:42) s-a referit: la F., șoferul său; la lucrările de reparații la pavilioanele „Taberei Năvodari”; la costul acestor lucrări; la angajați din Slobozia sau Teleorman și că a aflat de la procuror că B. F. V. este agent imobiliar, că nu l-a contactat pentru intermedierea unor tranzacții imobiliare, că nu a discutat niciodată cu el despre intermedierea vânzării unor loturi de teren, loturi pe care fusese împuternicit să le vândă, de către soții A., că nu i-a predat lui B. F. V. nici un înscris privind terenurile amintite.

Prezumția de nevinovăție este răsturnată și prin existența unor probe certe de vinovatie.

În cauza de fața exista asemenea probe certe, cele invocate de acuzare nu sunt viciate și nu sunt puse sub semnul necredibilității, așa cum apreciază apărarea.

Explicații ale apărării conform cărora motivul incheierii actelor de vanzare-cumparare si primirea de catre V. N. a celor 60.000 lei, ca titlu de plata asupra celor doua loturi de teren o da martorul acuzarii B. F., care in declaratia sa din fata instantei din data de 10 aprilie 2013, afirma ca „M. N. ar fi avut dusmani politici, care doreau inlaturarea lui M. din calitatea de primar, […] si ca existau oameni cu bani care „ …puteau cumpara intreaga suprafata de 6000 mp chiar si in ideea de a-l inculpa pe M. N.” (fila 129 vol 2 dosar instanta) exced faptelor deduse judecății și nu pot fi primite de către instanță.

Nu se poate concluziona sub nicio formă și mai ales nu se poate reține de către instanță, apartenența martorului B. V. la „grupul de interese politice si administrative” care urmarea inlaturarea lui M. N. de la conducerea Orasului Navodari sau că martorul B. valentin s-a implicat in campania electorala de la alegerile locale din iunie 2012, de partea principalului lui Iurin Pancenco.

Relația de dușmănie des invocată de apărare dintre martorul B. V. și inculpatul M. N. nu poate constitui un fundament în adoptarea unei soluții de către instanța de judecată sau în analiza probelor obiective ale cauzei.

Se invocă de asemenea de către apărarea inculpatului M. N. că activitățile desfășurate in cursul urmăririi penale, prin intermediul investigatorului sub acoperire, prin implicarea denunțătorului însuși in activități de producere a probelor si in activități specifice de urmărire, inclusiv prin folosirea tehnicilor de interceptare si înregistrare audio si video si a convorbirilor telefonice, nu pot fi considerate activități desfășurate pentru constatarea infracțiunii.

Se invocă în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care privește dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale a statuat, intre altele ca este evidenta încălcarea principiilor care guvernează materia obținerii probelor, in condițiile in care a fost creata o stare de fapt care a putut sa fie interpretata in sensul susținerii acuzației de dare de mita (in cauza, denunțătorul B. V. s-a implicat in activități de producere a probelor si in activități specifice de urmărire, inclusiv prin folosirea tehnicilor de interceptare si înregistrare audio si video si a convorbirilor telefonice, devenind un veritabil agent provocator care, prin felul in care s-a manifestat - fie sub îndrumarea si la instrucțiunile procurorului, conform propriilor declarații, fie din proprie inițiativă si in mod repetat, cu insistentă, deși a fost respins de fiecare data de către inculpat).

Instanța va reține în raport de aceste aspecte că în cauză a fost cercetată și o eventuală săvârșire de către B. V. a infracțiunii de luare de mită, fiind incidente prevederile art. 261 alin 1 din Legea 78/2000.

Desemnarea investigatorilor sub acoperire poate fi făcută dacă sunt întrunite anumite condiții prevăzute de procedurile reglementate.

Între aceste condiții este și aceea ca infracțiunea cercetată să fie nominalizată.

În sensul prevederilor exprese le art. 261 alin 1 din Legea 78/2000 nu se află infracțiunea de dare de mită astfel că pentru această infracțiune nu devine aplicabilă procedura din Legea 78/2000.

Pentru alte infracțiuni prevăzute în legea 78/2000, potrivit art. 224/1 alin 1 C.pr.pen. se urmează această procedură generală.

O normă specială de trimitere, art. 24 din OUG 43/2002, prevede că nu doar dispozițiile procedurale din Legea 78/2000, Legea 115/1999, dar și dispozițiile Codului de procedură penală se aplică în mod corespunzător în cauzele de competența D., deci și dispozițiile art. 224/1-224/4 din Codul de procedură penală.

În consecință pot fi desemnați investigatori sub acoperire atunci când se cercetează o infracțiune de dare de mită, dacă ancheta cade în competența D..

Dintr-o altă perspectivă investigatorul sub acoperire nu s-a întâlnit cu inculpatul M. N., prin urmare nu avea cum să-l provoace.

Din perspectiva art. 97 alin 1. C.pr.pen există predarea de către deținătorul mijlocului de probă „sub luare de dovadă”.

„Dovada” nu este reglementată între mijloacele de probă limitativ prevăzute de art. 64 alin 1 din C.pr.pen.

Proveniența înscrisurilor este fără dubiu în condițiile în care procurorul de caz a întocmit un proces verbal în care relatează cum au ajuns la dosar fragmentele de hârtie expertizate și care se coroborează cu precizările necesare sunt făcute și de martorul denunțător în declarația dată.

În temeiul disp. art. 17 alin. 2 Noul C.Pr.P., in referire la art. 16 alin. 1 lit. a sau lit. b Noul C.Pr.P. se solicită achitarea inculpatului M. N., în legătură cu infracțiunea dedusă judecății, întrucât fapta nu există sau, în subsidiar, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penala ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

De asemenea se solicită ca în situația în care instanța va interpreta faptele ca fiind ilicitul penal și se va orienta spre condamnare, pedeapsa să fie una patrimonială ( amenda penală ) sau, dacă instanța se va orienta spre pedeapsa cu închisoarea, se solicită amânarea executării (art. 83 CP) sau suspendarea executării sub supraveghere (art. 91 CP).

Se solicită din perspectiva limitelor de pedeapsă a se face aplicarea dispozitiilor art. 19 din Legea 682/2002 privind protectia martorilor si reducerii acesteia la jumatate solicitându-se a se da eficienta dispozitiilor procurorului cuprinse in adresa 437/P/2011 din 18.03.2014 si a adresei ce a fost comunicata direct de catre parchet, relativ la acest dosar ca urmare a solicitarii inculpatului incuviintata de instanta la temenul din 25 martie 2014.

In ceea ce priveste corecta incadrare juridica a faptei si individualizarea sanctiunii aplicabile, in situatia in care instanta va aprecia, dincolo de apararile inculpatului care vizează achitarea se solicită a se avea in vedere persoana si profilul moral al lui M. N..

În ceea ce-l privește pe inculpatul V. N. se solicită ca față de întreg probatoriul administrat. în raport de prevederile art. 396, alin. 5 raportat la art. 16, alin. 1, lit. b din NCPP, cu aplicarea art. 5 NCP, să se dispună achitarea inculpatului pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.

Referitor la infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 NCP, fost art. 260 CP 1969. s-a reținut că inculpatul a dat declarații mincinoase și nu a spus tot ce știa privitor la aspectele esențiale asupra cărora a fost întrebat.

Infracțiunea de mărturie mincinoasă constă în acțiunea martorului de "a face afirmații mincinoase" sau în omisiunea sa "de a nu spune tot ce știe", ambele privitor la împrejurări esențiale asupra cărora a fost întrebat.

Se susține de apărarea inculpatului V. N. că au fost considerate ca fiind mincinoase afirmațiile inculpatului care a susținut că în discuția din 25.10.2012, ora 21:24:42, purtată la telefon cu inculpatul M. N. ( fișierul audio_.wav ), s-a referit la F., șoferul său, la lucrările de reparații la pavilioanele „Taberei Năvodari", la costul acestor lucrări; la angajații din Slobozia sau Teleorman și de asemenea inculpatul a afirmat că a fost abordat telefonic de o persoană care s-a recomandat T. V. sau V., acesta i-a lăsat 59.000 lei ca preț pentru două loturi de teren pe care intenționa să le cumpere și i-a spus că urma să plece într-o călătorie de afaceri, motiv pentru care nu va mai fi abordabil la telefon, astfel că i-a indicat numărul soției sale. Ulterior, la aproximativ o săptămână, după ce a încercat să-1 contacteze dar nu a reușit, a sunat-o pe soția acestuia și au stabilit să se întâlnească la Năvodari la BNP T. M. unde au semnat două contracte de vânzare-cumpărare.

De abia la notariat a aflat că este din Slobozia, că se numește B. F., că e necăsătorită în acest context inculpatul a negat că ar fi aflat că autoturismul investigatoarei era înmatriculat în Teleorman și că a primit copia de identitate anterior vânzării.

Precizează apărarea că V. N. a refuzat să declare tot ceea ce știa cu privire la discuția telefonică din data de 25.10.2012, începută cu orele 21:33:21, purtată cu B. F. V. ; identitatea lui „C." și la ce se referea când 1-a invocat în discuția din data de 25.10.2012. purtată telefonic cu M. N..

Susține apărarea că inculpatul V. N. nu era un prieten ci un cunoscut al inculpatului M. N. (nu este reală afirmația că provin din aceeași zonă, întrucât M. N., așa cum reiese din datele de stare civilă prezentate în rechizitoriu, s-a născut în Slătioara. jud.V., iar V. N. s-a născut în .. O.).

Mai susține apărarea că S.C. V. Matcons S.R.L este o firmă care a încheiat contracte cu Primăria Orașului Năvodari, dar a existat și există și în afara acestora, fapt care reiese din numeroasele contracte încheiate de S.C V. Matcons SRL cu diverși beneficiari (nr. 279/07.10.2008 încheiat cu S.C A."s Construct 2001 SRL: nr. 1497/06.11.2009 încheiat cu .; nr. 132/30.09.2010 încheiat cu S.C Electric Class SRL; nr. 22/01.09.2009 încheiat cu S.C Rimar Trade SRL; nr. 007/08.04.2009 încheiat cu S.C Framaco Epik Metis-Jv SRL).

Toate aceste contracte au fost depuse la dosarul cauzei cu titlu exemplificativ, în realitate fiind mult mai multe.

Susține apărarea că înainte de a contracta lucrări în zona litorală, V. N. a executat lucrări de construcție în Israel - peste 11 ani a fost șef de șantier în Tel Aviv - iar la revenirea în țară partenerii de afaceri israelieni l-au recomandat societății de origine turcă, S.C Hazinedaroglu Construction G., în vederea executării unor lucrări ale mall-ului din C. - City Park Mall of C. - dar și pentru ridicarea unor construcții la baza militară din localitatea M. K..

Așadar, seriozitatea și bunele recomandări, susține apărarea, nu o relație de prietenie cu inculpatul M. N., au determinat obținerea unor contracte cu Primăria Năvodari.

Precizează apărarea și faptul că nu este adevărat că în presă nu s-au menționat numele V. și A., aceștia fiind nominalizați chiar din momentul reținerii preventive a inculpatului M..

Ipoteza că V. N. a poposit la casa soților A. pentru „a-și pune de acord povestea" este total nefundamentată și nedovedită, fiind infirmată atât de declarația lui A. N. (vol. I, fila 161 verso dup) „arăt că am aflat din presă despre faptul că M. N. a fost arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni de dare de mită, dar nu am știut că e vorba de terenul meu până astăzi când am luat la cunoștință de acest fapt de la organele de anchetă" cât și de declarația soției acestuia A. M. (voi. I, fila 164 verso dup) „menționez că nu am aflat din altă parte decât de la organele de anchetă că terenurile noastre au legătură cu infracțiunea pentru care este cercetat în prezent domnul M. N."

Apărarea invocă în raport de presupusele afirmații mincinoase, că din analiza tuturor convorbirilor telefonice pe care inculpatul le-a purtat în perioada 24.10._12 și care se regăsesc îndeosebi în fișierul audio nr._.wav, reiese că acesta discuta, atât cu angajații săi cât și cu terțe persoane, cu precădere despre lucrări de construcție.

Totodată, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că la data de 27.08.2012 între S.C V. Matcons SRL și S.C Tabăra Năvodari SA s-a încheiat contractul de execuție lucrări nr. 375 în baza căruia executantul trebuia să efectueze ample lucrări de reparații și de refacere la mai multe pavilioane din tabără.

Se susține de apărare că majoritatea convorbirilor telefonice din data de 25.10.2012 s-au purtat cu F., angajatul pe postul de șofer la S.C V. Matcons SRL și cu atribuții depline în coordonarea activităților de șantier, deținătorul numărului de telefon_. Din discuțiile cu ,. acest F." reiese fără niciun dubiu că în perioada respectivă inculpatul se preocupa de executarea acestui contract făcând referire la „mutat schela, făcut fosă, mers la tabără, pus polistiren, adus ștacheți, achiziție materiale, schimbat culoare etc."

În acest context se consideră extrem de plauzibile declarațiile inculpatului care a afirmat (vol. I - fila 137) că „F., persoana la care făceam referire în discuția purtată cu primarul M. N., este șoferul meu, care are în același timp și calitatea de șef de lucrări" ; când am afirmat... de la Slobozia sau de la Teleorman ... m-am referit la muncitorii pe care doream să-i aduc ca subantrepenori și despre care nu știam că au ajuns la Năvodari, când am folosit sintagma „pentru mai puține" ... m-am referit la pavilioanele Taberei Năvodari"

Se consideră de apărare că este lipsită de suport probator învinuirea care se aduce în sensul că inculpatul știa că discuția s-a purtat cu un alt F. decât șoferul, adică cu B. V. F., că nu se referea la lucrările de reparații la pavilioanele „Taberei Năvodari", la costul acestor lucrări, la angajații din Slobozia sau Teleorman.

Se susține că este credibilă explicația inculpatului potrivit căreia și dacă ar fi vorbit cu F. B., agentul imobiliar, câtă vreme pe parcursul unei zile purta zeci de discuții cu F. S., șoferul, era greu să-și amintească și să identifice o singură discuție purtată cu un alt F..

În acest context silogistic apărarea susține că inculpatul nu și-a amintit în mod amănunțit conținutul discuției telefonice purtată cu B. F., nu echivalează cu o afirmație mincinoasă, neavând un rol determinant în cauză ca de altfel și explicațiile oferite de V. N. în legătură cu pavilioanele din tabăra Năvodari care trebuiau reparate, cu privire la persoanele din Slobozia cu care a contractat lucrări și cu costurile reparațiilor.

Prin expresia "împrejurări esențiale" se înțelege orice fapte, date, situații circumstanțe care trebuie avute in vedere la soluționarea procesului penal.

Nu reprezintă elemente esențiale ale infracțiunii de mărturie mincinoasă relatările inexacte ale unui martor care nu privesc împrejurările esențiale pentru cauză. Ori, toate aspectele descrise nu au nimic în comun cu infracțiunea de dare de mită.

In legătură cu acuzația conform căreia sunt mincinoase declarațiile inculpatului despre abordarea sa de către o persoană pe nume T. V. sau V., care i-a lăsat 59.000 lei ca preț pentru două loturi de teren pe care intenționa să le cumpere; care i-a spus că urma să plece într-o călătorie de afaceri, motiv pentru care nu va mai fi abordabil la telefon, astfel că i-a indicat numărul soției sale; despre faptul că la aproximativ o săptămână, după ce a încercat să-1 contacteze dar nu a reușit, a sunat-o pe soția acestuia și au stabilit să se întâlnească la Năvodari la BNP T. M. unde au semnat două contracte de vânzare-cumpărare; că abia la notariat a aflat că este din Slobozia, că se numește B. F., că e necăsătorită dar și pentru că a negat că ar fi aflat că autoturismul investigatoarei era înmatriculat în Teleorman și că a primit copia cărții de identitate anterior vânzării, apărarea face următoarele precizări:

Chiar dacă s-ar putea aprecia că ar constitui o „împrejurare esențială" întrucât cele două loturi de teren au făcut obiectul dării de mita, în raport de prevederile art. 52, art. 66, alin. 1, C.p.p și art. 6 paragraful 1 din CEDO se consideră că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului întrucât prezumția de nevinovăție poartă și asupra probei care revine acuzatorului, acuzația penală trebuie să se fundamenteze pe dovezi temeinice, convingătoare, de natură a înlătura orice urmă de îndoială - in dubio pro reo.

Se susține că dacă inculpatul nu a putut prezenta datele de stare civilă sau numărul de telefon al lui T. V. nu înseamnă că nu a dorit.

De asemenea se susține că probatoriul este incomplet și neconvingător întrucât învinuirea are ca temei doar prezumții, în sensul că s-a apreciat că nu e verosimilă varianta inculpatului, fără însă a se efectua verificările ce se impuneau într-o asemenea situație, verificări ce urmau să stabilească dacă V. N. a luat sau nu legătura cu o astfel de persoană.

Numele investigatoarei sub acoperire se cunoștea din data de 19.10.2012, așa cum a declarat la D. denunțătorul B. V..

După audierea inculpatului, în intervalul 22 noiembrie - 4 decembrie 2012, la data de 6 decembrie 2012 procurorul a întocmit un proces-verbal de consemnare a aspectelor privind colaborarea cu investigatorii sub acoperire care vizează însă aspecte anterioare, respectiv din data de 19.10.2012 (Vol. II - fila 39 dup).

Din cuprinsul procesului-verbal (Vol. II - fila 39 dup), reiese că, pentru a se dovedi nepărtinirea organelor de anchetă, denunțătorul nu a luat legătura cu investigatoarea sub acoperire, aceasta stabilind modul în care urma să acționeze ,I-am spus operatorului că denunțătorul nu a dat nici un fel de detaliu despre ea, motiv pentru care B. F. putea să folosească orice legendă."

In fața instanței însă, prin declarația din 10.04.2013 ( fila 125 verso ), denunțătorul a confirmat acest aspect deși a precizat că a discutat cu aceasta relatând că: „Eu personal nu o cunoșteam pe ofițerul sub acoperire, însă am luat legătura telefonic cu aceasta pentru a crea o legendă necesară pentru ca ofițerul să nu se descopere, in sensul că am stabilit de comun acord să o prezint ca pe o concubină, amantă, prietena mea etc."

Dovada faptului că inculpatul știa că se va întâlni cu o femeie și că avea convingerea că aceasta este soția lui T. V. și că-1 reprezintă la încheierea contractelor o dovedește convorbirea telefonică cu aceasta ce se regăsește în fișierul audio nr._.wav redată în procesul verbal din 26.10.2012 (Vol. I - filele 44-45 dup), precum și discuțiile dintre cei doi la . 13 a Rechizitoriului).

Din cuprinsul discuției reiese în mod clar că V. avea convingerea că acea femeie este soția lui T. V. întrucât face referire la buletinul soțului „ ce am înțeles! „ Ulterior, la notar, neexcluzând și altă ipoteză - prietenă, amantă.

Este evident că V. N. avea convingerea că B. F. îl reprezintă pe T. V., așa cum și el îi reprezenta pe soții A..

De altfel la data de 20.10.2012 s-a fi predat o copie a cărții de identitate denunțătorului B. V..

Din procesul-verbal încheiat de D.G.A București rezultă ca B. F. este numită ca investigator sub acoperire (Voi II- fila 41) lucru confirmat fară putință de tăgadă de procesul-verbal întocmit de procuror la data de 06.12.2012 (Vol II - fila 39 dup) în care se relatează ca s-a hotărât să fie numita o femeie ( adică B. F.).

Este relevant în cauză că la data de 14.11.2012, ofițerii de poliție din cadrul D. au ridicat de la BNP T. M. o copie alb-negru a cărții de identitate a investigatorului sub acoperire care purta mențiunea „3,4". In urma scanării și prelucrării acesteia, procurorul a stabilit că de fapt este o copie după o altă copie a cărții de identitate .

Acest fapt este confirmat de altfel de notarul T. M., atât prin declarația din fața instanței cât și prin adresele înaintate către D. (Vol. II - filele 119 și 122 )

Martora a confirmat că acea copie alb-negru a fost efectuată în cadrul biroului său notarial.

Nu trebuie omisă însă analiza copiei alb-negru prin prisma mențiunii „3,4"; expertiza grafoscopică întocmită în cauză de expertul Lipenschi E. (filele 205 - 210) a stabilit că acel scris olograf este în cuantum redus, adică diferit de scrisul lui V. N., care este unul mediu evoluat, cursiv și tocat din punct de vedere al continuității.

Apărarea susține că în ceea ce privește refuzul inculpatului V. N. de a declara tot ceea ce știecu privire la discuția telefonică din data de 25.10.2012, începută la orele 21:33:21, purtată cu B. F. V. cât și cu privire la identitatea lui „C." și la ce se referea când 1-a invocat în discuția din data de 25.10.2012, purtată telefonic cu M. N.. se afirmă următoarele:

Pe de o parte, din punct de vedere al eficienței probatorii, a pertinenței și concludentei în cercetarea infracțiunii de dare de mită, aceste împrejurări sunt neesențiale, cu atât mai mult cu cât chiar B. F. a declarat că nu a intermediat niciodată vânzări de terenuri pentru inculpatul M. N..

Pe de altă parte, depoziția unui martor trebuie analizată în funcție de capacitatea intelectuală, de nivelul de cunoaștere, de gradul de cultură, de funcția pe care o ocupă, de modul de exprimare în comunicarea cu alți indivizi etc.

Faptul că inculpatul a declarat că în discuția purtată cu B. F. nu știe la ce s-a referit atunci când a afirmat că „ Ia zi, ce-ai vorbit cu băieții ăia, mai... mai rămâne valabil? Mai..." și că nu își amintește cine este C. despre care a făcut referire în discuția purtată cu M. N., se susține că nu înseamnă că a refuzat să declare ce știe, pur și simplu nu a reușit să identifice la acel moment contextul în care au avut loc acele discuții în condițiile în care majoritatea convorbirilor inculpatului aveau ca obiect executarea unor lucrări de construcție.

Se susține de către apărare că nu constituie infracțiune afirmațiile martorului, care chiar dacă contravin realității, sunt conforme cu cele percepute de el deoarece fiecare persoană percepe într-o manieră proprie realitatea, iar uneori poate uita anumite aspecte pentru redarea în mod fidel a realității.

În acest context instanța nu poate primi concluziile conform cărora omisiunea martorului de a relata tot ceea ce cunoaște nu este de esența cauzei și respectiv nu poate fi considerată mărturie mincinoasă.

Raportat la infracțiunea de infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 326 NCP, fost art. 292 CP 1969, s-a reținut că inculpatul a declarat necorespunzător adevărul, în fața notarului public T. M., în data de 25.10.2012. susținând că a primit anterior prezentării la notar, de la B. F., suma de 59.000 lei, reprezentând prețul achiziționării a două loturi de teren din Năvodari.

Infracțiunea de fals în declarații constă în declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe.

Forma de vinovăție cu care se săvârșește infracțiunea de fals în declarații este intenția directă.

În cauză, cele două infracțiuni se află într-o legătură de interdependență.

Prin ordonanța din data de 19.10.2012 (vol I, fila 253 dup ) procurorul a dispus „investigatorul sub acoperire B. F. va putea semna orice înscris prin care i se transmite simulat proprietatea asupra vreunui bun mobil/imobil de către un interpus al lui M. N.".

Nu se poate reține că V. N. a avut convingerea ( rezultat al voinței interioare ) că încheie un contract cu respectarea condițiilor de validitate.

Săvârșirea faptei penale cu vinovăție reprezintă a doua trăsătură esențială a infracțiunii și reflectă aspectul moral volitiv din definirea dată infracțiunii de către legiuitor.

Vinovăția exprimă o anumită atitudine psihică, de voință și de conștiință a făptuitorului față de faptele comise și de urmările acestora.

Fiind o atitudine psihică, vinovăția făptuitorului presupune că acesta are atitudine conștientă, în sensul că își dă seama, are reprezentarea faptelor sale și urmărilor acestora, adică acționează în mod voit.

Această trăsătură esențială a infracțiunii prezintă importanță deosebită, deoarece fără existența vinovăției în condițiile precizate de art. 16 CP nu există răspundere penală.

Vinovăția infractorului în procesul penal trebuie dovedită de organele judiciare prin intermediul mijloacelor legale de probă, iar persoana supusă procedurii judiciare penale, beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu este obligată să-și probeze nevinovăția.

Din dubla perspectivă expusă instanța va reține următoarele aspecte:

V. N., este administrator al . societate comercială care își ia grosul încasărilor din contractele cu Primăria Orașului Năvodari. (vol.2, f.130-168 dup). Dăm mai jos cu titlu de exemplu încasările de la Primăria Năvodari (așa cum rezultă din declarațiile informative 394 dup), precum și plățile către firmele în care inculpatul M. N. este acționar sau asociat.

Fără Primăria Năvodari, ., care primește contracte prin atribuire directă, fără licitație, nu există. A se vedea declarația informativă 394 din semestru 2 -2008 (vol.2, 146 dup).

În prezent societatea prestează servicii într-o lună ( vol.2, f.150- 155 dup), cât făcea într-un semestru sau în doi ani la un loc ( luna septembrie 2012, vol.2, f.156 dup)

V. N. a fost chemat la D. pentru audiere în data de 15.11.2012. Acesta și-a închis telefoanele mobile și a plecat spre . prin .>

V. N. susține că nu a poposit pe la casa soților A., să le dea vestea reținerii lui M. N. și să-și pună de acord „povestea”.

Fiind audiată de un ofițer de poliție judiciară, A. M. a declarat: „Cu privire la faptul că în prima fază am afirmat și repetat de trei ori, la întrebarea anchetatorului:”Cum ați luat la cunoștință că este posibil să existe o legătură între arestarea d-lui M. N. și terenul dvs?”, că „soțul meu mi-a spus în urmă cu cca o săptămână că este posibil să fie vorba de terenurile noastre” arăt că nu îmi explic altfel decât prin faptul că nu am înțeles întrebarea, chiar dacă mi-a fost repetată de trei ori” (vol.1, f. 164 verso dup)

Ulterior V. N. s-a prezentat la D., unde trebuia să explice cum a ajuns să o cunoască pe B. F., de ce nu i-a luat nici un ban la vânzare ; de unde avea copia cărții sale de identitate pentru pregătirea autentificării contractelor de vânzare cumpărare ; de ce i-a spus investigatoarei că știa că ea e din Slobozia, când nici măcar nu i-a văzut cartea de identitate; de unde a obținut numărul ei de telefon, cine este „V.”, cel din partea căruia o suna ; de ce îi raporta primarului M. N., într-o convorbire purtată la telefon, ce terenuri a vândut sau nu a putut să vândă, din cele pe care soții A. l-au împuternicit să le vândă; de ce îi cerea acestuia „ok”-ul pentru a vinde loturi din terenul amintit; ce a discutat cu B. F. V.; la ce se referea în discuțiile cu M. N.; de ce a „vândut” lui B. F. loturile de teren cu doar 22 de euro, când în aceeași zi a vândut un lot de teren vecin cu 80 de euro.

Inculpatul V. N. a susținut că a fost abordat telefonic de o persoană care s-a recomandat T. V. sau V., persoană care nu i s-a legitimat și căreia nici el nu i-a arătat vreun act de identitate.

Acesta i-a lăsat 59.000 de lei, fără nici un document, ca preț al celor două loturi de teren pe care intenționa să le cumpere. I-a spus că urma să plece într-o călătorie de afaceri și s-ar putea să nu fie abordabil la telefon. Acesta este motivul pentru care T. V. i-a dat numărul de telefon al soției sale, căreia nu i-a precizat numele, adresa ori localitatea de domiciliu.

După circa o săptămână de la primirea de la T. a banilor și a numărului de telefon a soției sale a încercat vreme de două zile să-l contacteze pe acesta, dar nu a reușit.

Pentru acest motiv în data de 24.10.2012 a sunat-o pe soția acestuia, și-a dat întâlnire cu ea în Năvodari și, la BNP T. M., a semnat cu ea două contracte de vânzare cumpărare. De abia la notariat a aflat că e din Slobozia, că se numește B. F., că e necăsătorită.

V. N. neagă că ar fi aflat că autovehiculul investigatoarei era înmatriculat în Teleorman, că a primit copia cărții ei de identitate, anterior vânzării.

Acesta a mai afirmat că în discuția din data de 25.10.2012 purtată la telefon cu M. N., primarul orașului Năvodari ( fișierul audio nr._.wav, convorbirea telefonică din data de 25.10.2012, începută cu ora 21:24:42) s-a referit: la F., șoferul său; la lucrările de reparații la pavilioanele „Taberei Năvodari”; la costul acestor lucrări; la angajați din Slobozia sau Teleorman ; că a aflat de la procuror că B. F. V. este agent imobiliar, că nu l-a contactat pentru intermedierea unor tranzacții imobiliare, că nu a discutat niciodată cu el despre intermedierea vânzării unor loturi de teren, loturi pe care fusese împuternicit să le vândă, de către soții A., că nu i-a predat lui B. F. V. nici un înscris privind terenurile amintite.

Declarațiile vădit mincinoase ale lui V. N. sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză și la care s-a făcut deja referire.

V. N. pretinde că avea numărul de telefon al investigatoarei înainte de constituirea dosarului penal, înainte să-l aibă procurorul și a știut că se va întâlni la notariat cu o femeie, în condițiile în care, prima opțiune a procurorului era de a trimite la notariat un bărbat.

Împrejurările desemnării investigatoarei B. F. sunt cuprinse într-un proces verbal a întocmit procuror.

V. N. și A. N. se contrazic cu privire la paternitatea ideii de dezmembrare a terenului achiziționat de familia A., cu privire la cel al cărui număr de telefon a figurat în anunțurile lipite pe stâlpi. În plus, relatarea lui A. N. despre cum a făcut trecerea de la agricultură la fine speculații imobiliare, nu oriunde, ci tocmai în Năvodari, el fiind dintr-un ..

Neverosimile sunt și relatările privind banii economisiți sau obținuți de la soacră, din cont bancar, deși aceasta nu avea cont bancar, privind neîncasarea banilor primiți de V. N. în executarea mandatului – fără nici un suport probator.

Inculpatul V. N., după ce a promis ferm că se va prezenta la D. și va indica, din agenda telefonului pe care nu-l avea la el, numărul de telefon al lui T. V. (personaj fictiv, invocat doar pentru a justifica referirile la „V.” din convorbirile telefonice cu B. F. ) a anunțat că a pierdut telefonul și nu mai poate indica numărul de apel al acestuia.

În raport de probele administrate și contestate de părți cât și de competența instanței invocate de apărarea celor doi inculpați atât în cadrul urmării penale cât și în faza de judecată, instanța va sesiza următoarele aspecte utile soluționării cauzei:

Așa cum s-a sesizat de către apărare, se invocă că D.N.A. a procedat prin ordonanța dată la data de 19.10.2012 la desemnarea a doi investigatori sub acoperire în condițiile art. 261 din Legea 78/2000, însă tribunalul reține că deși textul de lege invocat permitea autorizarea investigatorilor sub acoperire pentru cazul comiterii unor anume infracțiuni expres și limitativ prevăzute de lege desemnarea investigatorilor sub acoperire, în opinia instanței, poate fi făcută și dacă sunt întrunite anumite condiții prevăzute de vreuna din procedurile reglementate corelativ.

Potrivit art. 224/1 alin 1 C.pr.pen. se urmează procedura generală dar trebuie avute în vedere și dispozițiile de trimitere, respectiv norma specială, art. 24 din OUG 43/2002, conform căruia nu doar dispozițiile procedurale din Legea 78/2000, Legea 115/1999, dar și dispozițiile Codului de procedură penală se aplică în mod corespunzător în cauzele de competența D., deci și dispozițiile art. 2241-2244 din Codul de procedură penală.

Nu poate fi primit, în opinia instanței, nici argumentul conform căruia, în dosarul 375/P/2012, instrumentat de către D.N.A., Rezoluția de începere a urmăririi penale datează din 13.11.2012, astfel că la momentul 19.10.2012 nu exista un procuror care să efectueze urmărirea penală, acest aspect putând subzista doar dacă urmărirea penală ar fi fost începută in rem, întrucât din denunțul primit la 19.10.2012 rezultau indicii de comitere a unei fapte de competența D.N.A., astfel că problematica autorizării investigatorilor sub acoperire se corelează cu normele procedurale expuse anterior.

De altfel noua procedură penală confirmă și acest aspect.

În ceea ce privește momentul autorizării interceptărilor, invocat de apărare atât în fața procurorului cât și în fața instanței, tribunalul opinează că această chestiune este reglementată de I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 10 din 7 ianuarie 2008 conform căreia din analiza prevederilor art. 911 alin. 1 și 2 C.p.p., care stabilesc în mod strict condițiile legale de realizare a interceptările și înregistrările audio sau video, rezultă că legalitatea acestora nu este condiționată de începerea urmăririi penale, ci interceptările și înregistrările audio sau video pot fi autorizate și în faza actelor premergătoare.

La data de 25.09.2013, în ședință publică, inculpatul M. N. prin apărători aleși în temeiul art. 66 alin. 2 C.Pr.P.., a formulat cerere de probatorii în apărare prin care se solicită ca instanța să încuviințeze și subsecvent să administreze următoarele probe:

I. Proba cu martori:

1. T. M., având ocupația de Șef Poliție, Poliția Orașului Năvodari, cu sediul în Năvodari, jud. C., .:

2. M. G. A., domiciliată în or. Năvodari, jud. C., .. .> 3. C. O.. cu domiciliu necunoscut, sens în care. pentru citare, solicităm instanței să dispună adresă la INEP;

4. F. S., având ocupația de Director General S.C. RAJA S.A. C., cu sediul în .-24, cod_, C.:

5. E. N., având ocupația de Șef Poliție, Poliția Orașului Cernavodă, cu sediul în . nr. 1:

6. P. G.-C., cu domiciliul în Năvodari, jud. C., .. .;

7. N. C. cu domiciliu necunoscut, sens în care, pentru citare, se solicită instanței să dispună adresă la INEP;

8. N. Public T. M., cu sediul în Năvodari, . A, jud. C. ;

9. Investigator sub acoperire B. F., care urmează a fi citat prin M.A.I. - D.G.A. - Ministerul Administrației și Internelor. Direcția Generală Anticorupție, cu sediul în București, Șoseaua Olteniței nr. 390 A. Sector 4:

10. Investigator sub acoperire D. M., care urmează a fi citat tot prin M.A.I.-D.G.A. potrivit celor de mai sus;

11. C. F., viceprimar al Orașului Năvodari, cu sediul la Primăria Oraș Năvodari, ., Năvodari, jud. C.:

12. Preot S. A., preot paroh la Biserica Buna Vestire din Năvodari cu sediul in str. Constantei, Năvodari,_ și reprezentant al Consiliului Consultativ al Orașului Năvodari, cu sediul la Primăria Oraș Năvodari, ., Năvodari, jud. C.;

13. P. F., care urmează a ti citat la sediul firmei . SRL. cu sediul în .. Năvodari_;

14. P. E., care urmează a fi citat la sediul firmei8 . SRL, cu sediul în .. Năvodari_;

15. C. T., cu domiciliu necunoscut, sens în care, pentru citare, se solicită instanței să dispună adresă la INEP;

16. S. C., Sef Serviciu Gospodărire Comunală din Primăria Năvodari9, cu sediul în Năvodari, .. Năvodari, jud. C.;

17. Focuță A., cu domiciliu necunoscut, sens în care, pentru citare, se solicită instanței să dispună adresă la INEP;

18. Bozdoacă A., cu domiciliu necunoscut, sens în care, pentru citare, se solicită instanței să dispună adresă la INEP.

19. C. N. F. cu domiciliu necunoscut, sens în care. pentru citare, se solicită instanței să dispună adresă la INEP.

Se apreciază că martorii nominalizați sunt în măsură, prin depozițiile lor. să releveze fapte și împrejurări de fapt utile în lămurirea cauzei sub toate aspectele, sens în care se dezvoltă în detaliu teza probatorie.

Se motivează în susținerea cererii că fiind în prezența unor contraprobe de vinovăție magistratul urmează să încuviințeze probele solicitate în apărare în acest sens, invocându-se că profesorul emerit T. G. în lucrarea sa Tratat de drept procesual penal aprecia că o contraprobă operează: în susținerea prezumției de nevinovăție ființând în procesul penal până la judecarea definitivă a inculpatului și împotriva unei probe a acuzării, susceptibile să răstoarne prezumția și astfel pentru aceste motive se apreciază că o contraprobă este întotdeauna utilă: contraprobă este nu numai concludentă, ci și utilă.

Teza probatorie: dovedirea împrejurării declarate de inculpat la fila 5 ultim paragraf - fila 6 prim paragraf din declarația de inculpat, respectiv fila 207 dosar fond față-verso, anume că: la sfârșitul lunii septembrie - începutul lunii octombrie 2012 a avut loc o întâlnire la sediul RAJA la care au participat dl. director al RAJA, F. S., dl. comandant al Poliției Cernavodă, E. N., martorul denunțător B. V., ocazie cu care s-a confirmat că dosarele (așa zisele cele 28 de dosare penale avute de inculpat la IPJ C.) au fost trimise toate la D. București, deci nu mai erau în lucru la IPJ C., aspect dispus de martorul denunțător B. V. și confirmat ca fapt petrecut, de către martorul denunțător în cadrul respectivei întâlniri.

În consecință, se solicită citarea ca martori a numiților F. S. E. N. întrucât au participat la întâlnirea menționată de inculpat în declarația sa.

Tribunalul prin încheierea din data de 01.10.2013 a reținut în raport de aceste chestiuni:

Respectând prezumția de nevinovăție a inculpatului, tribunalul a reținut că deși se susține că la sfârșitul lunii septembrie - începutul lunii octombrie 2012 a avut loc o întâlnire la sediul RAJA la care au participat dl. director al RAJA, F. S., dl. comandant al Poliției Cernavodă, E. N. și martorul denunțător B. V. – aspect care este relevat de inculpat în declarațiile sale și care nu este negat nici de denunțător aprecieri ale apărării conform cărora cu această ocazie s-a confirmat că dosarele penale avute de inculpat la IPJ C. au fost trimise toate la D. București și nu mai erau în lucru la IPJ C., nu au legătură cu acuzațiile care i se aduc inculpatului M. N..

Martorii sunt lipsiți de utilitate în prezenta cauză în care inculpatului M. N. i se aduc alte acuzații, acesta fiind judecat pentru faptul că în perioada iunie-octombrie 2012, fiind primarul orașului Năvodari a solicitat lui B. V. (ofițer de poliție judiciară), șeful IPJ C. să-i ofere protecție împotriva anchetelor penale care-l vizau, să intervină în aceste anchete, pe care le considera abuzive, nejustificate și motivate politic.

Mai mult pentru efortul său, lui B. V. i s-a promis o recompensă, cu ocazia unei întâlniri dintre cei doi, în sediul IPJ C., în data de 18.10.2012.

Se susține de către acuzare că promisiunea a fost făcută inclusiv în scris, folosind două bilețele care au fost introduse în tocător. Pe aceste bilețele era scrisă solicitarea adresată de M. N. lui B. V. ca acesta din urmă să-i pună la dispoziție o copie a cărții de identitate a unei persoane de încredere și numărul de telefon mobil pentru a-i face „acte de proprietate” pe un teren.

Se susține de către acuzare că promisiunea s-a materializat prin acordarea în data de 25.10.2012, a două loturi de teren situate în Năvodari. Darea acestor terenuri s-a făcut indirect, prin intermediari (V. N., ca apropiat lui M. N. și B. F. - investigator sub acoperire, ca apropiată a lui B. V.), prin simularea unor vânzări consemnate în două contracte semnate de acești intermediari, contracte autentificate de BNP T. M. sub nr. 1952/25.10.2012 și 1953/25.10.2012. Prețul total de vânzare al acestor terenuri este de 59.000 de lei. Valoarea de piață a celor două loturi de teren, în suprafață de 577 m2, este de 46.160 de euro.

Toate aceste aspecte relevate în rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SECȚIA DE COMBATERE A INFRACȚIUNILOR CONEXE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE nr. 375/P/2012 din 10.12.2012, înregistrat la această instanță sub nr.de dosar_ în care inculpatul M. N. este acuzat de săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000, nu au legătură cu fapta dedusă judecății, nici din perspectivă a locului sau timpului și nici din perspectiva acuzațiilor astfel că audierea ca martori a numiților F. S. și E. N. nu se justifică, teza probatorie nefiind relevantă pentru instanță.

Pe aceeași teză probatorie, anume declarația inculpatului în sensul că dosarele de la IPJ C. fuseseră toate trimise la D. București, cu mult înainte de 17-18-20 octombrie 2012, în paragraful 4 fila 6 din declarația inculpatului este menționată o persoană - dl. C. O., colaborator al primăriei, care i-a confirmat inculpatului, în epocă, împrejurarea ( fila 207 verso dosar fond), se solicită audierea ca martor a numitului C. O., întrucât a purtat o discuție cu inculpatul, la care se referă declarația de inculpat.

În raport de aceeași motivație aspectele invocate de apărare nu au legătură cu fapta dedusă judecății, nici din perspectivă a locului sau timpului și nici din perspectiva acuzațiilor astfel că audierea ca martor a numitului C. O. nu se justifică, teza probatorie nefiind relevantă pentru instanță.

Se susține de către apărare o altă teză probatorie respectiv dovedirea împrejurării declarate de inculpat în partea a doua a filei 6 din declarația de inculpat, respectiv fila 207 verso dosar fond, anume că în ziua întâlnirii dintre inculpat și B. V. de la sediul IPJ C. (17 sau 18 octombrie 2012), martorul denunțător B. V., de față cu inculpatul M. N., a contactat telefonic pe Comandantul Poliției Năvodari, dl. T. M..

Inculpatul a declarat că a auzit în cască discuția telefonică și a urmat o discuție dintre inculpat și B. V. în consecința celor discutate la telefon de B. V. cu T. M., în urma căreia B. V. a promis că va remite inculpatului o dovadă, aspect continuat în ziua de 20 octombrie 2012, cu ocazia celei de a doua întâlniri la sediul IPJ C. dintre inculpat și martorul denunțător B. V. - a se vedea declarația inculpatului, fila 6 ultimul paragraf- fila 7 primul paragraf (fila 207 verso - fila 208, dosar fond).

Suplimentar pe aspectul tezei probatorii, declarația inculpatului se referă și la insistențele martorului denunțător B. V. de a-1 căuta pe inculpat în mai multe zile, prin comandantul Poliției Năvodari ; activități polițienești solicitate de inculpat, ca Primar al Orașului Năvodari, să fie organizate de IPJ C. pentru orașul Năvodari (cooperare instituțională) ; la debutul prezentării împrejurării în care inculpatul s-a dus la sediul IPJ C. în data de 17 sau 18 octombrie 2012, declarația inculpatului menționează motivul și obiectul discuțiilor dintre el și B. V., care au și atras inițiativa lui Burlacii V. de a-1 telefona pe T. M., în calitatea acestuia de comandant al Poliției Năvodari.

In consecință, se solicită citarea ca martor a numitului T. M., întrucât a purtat convorbiri cu martorul denunțător B. V., cu ocazia multiplelor contactări a martorului de către B. V., în legătură cu inculpatul și în momentele care prezintă relevanță probatorie în prezenta cauză.

Se susține de apărarea că declarația martorului va putea aduce lămuriri referitoare la documentul care a fost înmânat de către B. V. lui M. N. în data de 20 octombrie 2012, respectiv adresa IPJ Constanta către Direcția Sanitar Veterinara și pentru Siguranța Alimentară C..

Aspectele invocate de apărare, suprapuse peste faptul că martorul T. M., în rechizitoriu, este indicat în contextul infracțional reținut, au legătură cu fapta dedusă judecății, din perspectivă a locului sau timpului și din perspectiva acuzațiilor astfel că audierea ca martor a numitului T. M. se justifică strict în raport de cele sesizate de către instanță.

Deși audiat de către instanță martorul nu relevă aspecte utile cauzei din perspectiva faptelor deduse judecății de strictă interpretare.

O altă teză probatorie invocată de către apărare vizează dovedirea solicitărilor repetate ale denunțătorului de a se întâlni cu inculpatul, transmise prin contactarea secretarei Primăriei Năvodari, dna. M. G. A., precum și reacția și atitudinea inculpatului față de aceste solicitări.

Se solicită citarea ca martor a numitei M. G. A. întrucât a purtat discuții cu martorul denunțător B. V. despre împrejurări care prezintă relevanță în cauză.

Se menționează că s-a solicitat această probă și la urmărire penală, iar soluția consemnată a organului de urmărire penală - după ce P. a contactat martorul în vederea prezentării la sediul Parchetului pentru a da declarație - a fost de respingere a cererii de probe în privința acestui martor, cu motivarea că s-a dovedit cu suficiență ( printr-un listing telefonic ) faptul că martorul denunțător a fost cel care l-a chemat pe inculpat la sediul IPJ C. pentru data de 18 octombrie 2012 si in perioada premergătoare acestei date.

Aspectele invocate de apărare, atâta timp cât sunt susținute și de către acuzare în rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SECȚIA DE COMBATERE A INFRACȚIUNILOR CONEXE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE nr. 375/P/2012 din 10.12.2012, înregistrat la această instanță sub nr.de dosar_ , vădesc cu prisosință prelungirea nejustificată a probatoriului, în acest context instanța apreciind asupra probei cu audierea ca martor a numitei M. G. A., ca lipsită de utilitate.

Aprecierile apărării conform căreia respingerea probei nu poate subzista în faza de judecată, întrucât, teza probatorie cuprinde mai multe aspecte ( zile diferite - atitudinea inculpatului față solicitările denunțătorului ) - deci fapte și împrejurări utile stabilirii adevărului judiciar sub toate aspectele, nu pot fi primite de instanță ca sustenabile în condițiile în care nici apărarea, nici acuzarea nu neagă acest aspect.

O altă teză probatorie invocată de apărare este faptul că prin rechizitoriu, P. susține că terenurile care au format obiectul pretinsei dări de mită aparțineau, în fapt, inculpatului M. N., nu soților A..

În rechizitoriu, se susține că, la încheierea contractului de vânzare cumpărare prin care se vindeau cele doua loturi la BNP T. M.. documentele erau gata redactate.

După vizionarea probelor acuzării a rezultat ca la acest birou activitatea a durat doua ore, durata nejustificata din punct de vedere al timpului consumat dar pentru verificare și semnare documente astfel că se solicită audierea ca martor a numitei T. M. - N. Public.

Aspectele invocate de apărare, suprapuse peste faptul că martora T. M. în calitate de N. Public, în rechizitoriu, este indicată în contextul infracțional reținut, au legătură cu fapta dedusă judecății, din perspectivă a locului sau timpului și din perspectiva acuzațiilor astfel că audierea ca martor a numitei T. M. - N. Public se justifică strict în raport de cele sesizate de către instanță, aceasta fiind plasată în timp la finalul contextului infracțional reținut în sarcina inculpatului.

Tribunalul va opina pentru utilitatea acestei probe, tezele apărării conform cărora audierea martorei constă în lămurirea aspectelor privind afirmațiile D. referitoare la numitul M. N. și vânzarea celor două loturi, lămurirea aspectelor preliminare și a împrejurărilor în care s-au încheiat actele de vânzare a terenurilor lui A. N. fiind utile cauzei.

Sunt pertinente, în opinia instanței și afirmațiile conform cărora este important a se cunoaște aceste momente la care s-a făcut referire de către cei doi agenți de investigații sub acoperire raportat la cumpărător sau mandatar, la inculpatul M. N., aspecte ce pot fi utile deoarece pot excede cadrelor înregistrate de către investigatorul sub acoperire.

Deși audiată și această martoră în ședință publică, în mod nemijlocit de către instanță, nu relevă aspecte precise privind faptele deduse judecății, declarația sa confirmând din perspectiva probatoriului acuzarea.

O altă teză probatorie invocată de apărare este relevată de faptul că în perioada lipsei din țară a inculpatului ( deplasarea în Ecuador, din octombrie 2012 ) inculpatul a sesizat la Primărie nefuncționarea telefonului său mobil ( aparținând Primăriei ) și demersurile efectuate de instituție pentru remedierea situației reclamate de inculpat.

În acest context se solicită audierea ca martor a numitului P. G. – C..

Audierea ca martor a numitului P. G. – C. se justifică în raport de faptul că acuzarea reține aspectul conform căruia inculpatul M. N. și-ar fi disimulat conduita prin utilizarea altui număr de telefon, aspect reținut de către P. pentru a propune luarea măsurii arestării și a fost preluat în considerentele instanțelor asupra soluțiilor de arest preventiv.

Se solicită de asemenea în completarea acestei probe să emită prin intermediul instanței o adresă prin care să solicite operatorului de telefonie mobilă Cosmote dovada faptului că numărul de telefon al inculpatului nu a funcționat în perioada respectiva în regim de ROAMING.

Martorul audiat în ședință publică de către instanță nu relevă în contextul infracțional dedus judecății aspecte utile cauzei din perspectiva acuzațiilor care i li se aduc celor doi inculpați.

Tribunalul a apreciat că se impune respingerea ca nefondată a cererii privind emiterea unei adrese prin intermediul căreia să solicite operatorului de telefonie mobilă Cosmote dovada faptului că numărul de telefon al inculpatului nu a funcționat în perioada respectiva în regim de ROAMING, în condițiile în care audierea martorului P. G. – C. vizează aceeași teză probatorie, prelungirea probatoriului efectuându-se nejustificat într-o asemenea situație.

O altă solicitare a apărării de audiere a martorilor vizează împrejurările în care cei doi investigatori sub acoperire au aflat de desemnarea lor în această calitate și de atribuirea identităților sub care au efectuat acte de investigație ; apreciindu-se că aspectul are legătură cu stabilirea exactă a cronologiei faptelor.

O altă teză probatorie, apreciază apărarea, că se impune față de prevederile art. 224 alin. 1 C.Pr.P.., care dispun că investigatorii sub acoperire pot fi folosiți în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunii și identificarea persoanelor față de care există presupunerea că au săvârșit o infracțiune.

În baza acestui text, martorii - investigatori sub acoperire - sunt chemați să prezinte demersurile de identificare a inculpatului M. N. în legătură cu încheierea contractelor de vânzare-cumpărare la Notarul Public T. M. (25.10.2012) și rezultatul acestor demersuri.

În consecință, se solicită audierea ca martori a investigatorului sub acoperire B. F. și a investigatorului sub acoperire D. M. întrucât au participat, la momente diferite și cu atribuții diferite.

Se invocă în drept, prevederile art. 86/1 alin. 7 C.Pr.P..

Tribunalul a apreciat că se impune respingerea ca nefondată a cererii privind audierea investigatorului sub acoperire B. F. și a investigatorului sub acoperire D. M. .

Este adevărat că prevederile art. 86/1 alin. 7 C.Pr.P.. sunt aplicabile în cauză, însă teza probatorie care vizează împrejurările în care cei doi investigatori sub acoperire au aflat de desemnarea lor în această calitate și de atribuirea identităților sub care au efectuat acte de investigație nu are legătură cu stabilirea exactă a cronologiei faptelor.

Nici cealaltă teză probatorie, în care martorii - investigatori sub acoperire - sunt chemați să prezinte demersurile de identificare a inculpatului M. N. nu este oportună, vizând anumite aspecte care se situează în afara faptelor deduse judecății, tribunalul opinând în acest context că proba solicitată este lipsită de utilitate.

S-a solicitat audierea ca martori a numiților Preot S. A. - participant la întâlnire la care se referă inculpatul în declarația sa, fila 3 prima parte (fila 206 dosar fond ) ; P. S. - patron de firmă (. SRL) controlată de lucrătorii de Poliție IPJ C. ; P. E. - soția lui P. S., aflată în împrejurări similare cu P. S. față de obiectul tezei probatorii ; C. T. - fost Primar al Orașului Năvodari (200-2004) și contracandidat al inculpatului în alegerile din 10 iunie 2012 ; S. C. - Sef Serviciu Gospodărie Comunala din Primăria Năvodari ; C. F. - viceprimar al Orașului Năvodari ; Focută A. - cetățean din electorat ; Bozdoacă A. - fost director în Prefectura Județului C. și N. C. - fost sef al Politiei Locale din Orașul Năvodari, întrucât au participat la discuții despre inculpat, cu privire la acțiuni polițienești de tip capcană - mijloc de presiune; apreciindu-se de apărare că utilitatea probei este confirmată de declarația inculpatului în acest sens coroborată cu declarația martorului denunțător dată în fața instanței.

Și teza probatorie expusă de inculpat prin apărătorii aleși conform căreia se tinde a se demonstra dușmănia martorului denunțător față de inculpat, conform declarației de inculpat filele 1-5 ( filele 205- 207 dosar fond) - inculpatul a prezentat contextul în care B. V. a executat ordine dispuse de un grup politic de interese pentru împiedicarea inculpatului de a candida / de a câștiga alegerile din 10 iunie 2012, precum și după această dată pentru înlăturarea lui de la Primărie, prin demersuri polițienești cu scop de șicană și denigrare, nu este oportună într-o asemenea cauză în care inculpatul este cercetat pentru faptul că în perioada iunie-octombrie 2012, a solicitat lui B. V. (ofițer de poliție judiciară), șeful IPJ C. să-i ofere protecție împotriva anchetelor penale care-l vizau, să intervină în aceste anchete, pe care le considera abuzive, nejustificate și motivate politic, pentru efortul său, lui B. V. i s-a promis o recompensă, cu ocazia unei întâlniri dintre cei doi, în sediul IPJ C., în data de 18.10.2012.

Se susține de către acuzare că promisiunea a fost făcută inclusiv în scris, folosind două bilețele care au fost introduse în tocător. Pe aceste bilețele era scrisă solicitarea adresată de M. N. lui B. V. ca acesta din urmă să-i pună la dispoziție o copie a cărții de identitate a unei persoane de încredere și numărul de telefon mobil pentru a-i face „acte de proprietate” pe un teren și că promisiunea s-a materializat prin acordarea în data de 25.10.2012, a două loturi de teren situate în Năvodari. Darea acestor terenuri s-a făcut indirect, prin intermediari (V. N., ca apropiat lui M. N. și B. F. - investigator sub acoperire, ca apropiată a lui B. V.), prin simularea unor vânzări consemnate în două contracte semnate de acești intermediari, contracte autentificate de BNP T. M. sub nr. 1952/25.10.2012 și 1953/25.10.2012. Prețul total de vânzare al acestor terenuri este de 59.000 de lei. Valoarea de piață a celor două loturi de teren, în suprafață de 577 m2, este de 46.160 de euro.

Aprecieri de genul: grup politic de interese pentru împiedicarea inculpatului de a candida / de a câștiga alegerile din 10 iunie 2012, s-au făcut demersuri pentru înlăturarea lui de la Primărie prin demersuri polițienești cu scop de șicană și denigrare nu au nicio legătură cu obiectul cauzei, vizându-se prin audierea unor martori care sunt apropiați ai inculpatului sau în divergență cu autoritatea statului, după caz, prelungirea nejustificată a probatoriului și implicit tergiversarea cauzei în contra dispozițiilor legale care prevăd soluționarea cu celeritate.

Se solicită proba cu înscrisuri pentru a dovedi lipsa de temeinicie a prezumțiilor inserate de procurori în cuprinsul rechizitoriului, pentru a susține și proba aspectele relatate de inculpat în declarația de la filele 205-208 din dosarul de fond cât și anumite aspecte anterioare lunii octombrie 2012 ce au legătură cu prezenta cauză.

Tribunalul a admis proba cu înscrisuri, în măsura în care acestea vizează aspecte referitoare la prezumțiile inserate de procurori în cuprinsul rechizitoriului, aspectele relatate de inculpat în declarația din dosarul de fond cât și anumite aspecte anterioare lunii octombrie 2012 despre care inculpatul susține că au legătură cu prezenta cauză, cu mențiunea instanței că inculpatul le va depune la dosarul cauzei în termen scurt, pentru a evita tergiversarea cauzei.

S-a solicitat ridicarea aparatul de tocat hârtie și punerea la dispoziția instanței a acestuia pentru efectuarea expertizei, în baza art. 96 și 97. alin 1 C.Pr.P.. și să se dispuneă ridicarea aparatului de tocat hârtie inventariat la I.P.J. Constanta și care s-a aflat în biroul martorului denunțător B. V., obiect material ce servește ca mijloc de probă.

Se precizează că legătura de cauzalitate este determinată de declarațiile date de B. V. în diverse momente ale urmăririi penale și ale cercetării judecătorești, se apreciază de către apărare că acest aparat a jucat un rol crucial la săvârșirea infracțiunii de către inculpatul M. N. iar D. în rechizitoriul întocmit realizează o legătură de cauzalitate între momentul infracțiunii, momentul distrugerii mijloacelor materiale de probă și consumarea infracțiuni săvârșite de inculpatul M. N..

In aceste condiții, având în vedere faptul că a solicitat în cursul urmăririi penale ridicarea aparatului de tocat hârtie în vederea efectuării unei expertize, se solicită ca instanța să dispună identificarea, indisponibilizarea și depunerea acestui aparat la dosarul cauzei în vederea efectuării unei expertize tehnice ce vizează acest aparat de tocat hârtie.

În acest context se solicită efectuarea unei expertize traseologice asupra resturilor presupuselor biletele scrise de către inculpatul M. N. care au fost tocate de denunțătorul B. V. și recuperate din aparatul de tocat hârtie aflat în biroul acestuia

Se apreciază că astfel se dovedește împrejurarea declarată de inculpat la fila 1 din declarația dată de acesta în dosarul Tribunalului, respectiv fila 205 dosar fond.

În temeiul dispozițiilor art. 116 și urm. C.Pr.P.., întrucât, în vederea aflării adevărului, aceasta este necesară pentru lămurirea unor fapte și împrejurări ale cauzei.

În consecință, se solicită efectuarea unei expertize traseologice având următoarele obiective:

1. Identificarea obiectului creator de urme - necesitatea stabilirii dacă aparatul de tocat hârtia aflat în biroul denunțătorului B. V. a fost instrumentul care a tocat bilețelele probă la dosar.

2. Stabilirea modului în care au fost create urmele - necesitatea stabilirii dacă aparatul aflat în biroul denunțătorului B. V. prezintă particularități speciale privind modul de tăiere a hârtiilor introduse în acel aparat.

3. Stabilirea tipului de urme - dacă bucățile de hârtie care compun bilețelele aflate ca probă la dosar, prezintă urme specifice datorită particularităților aparatului de tocat hârtie aflat in biroul martorului denunțător B. V. și dacă aceste urme sunt particularități ale aparatului de tocat hârtie aflat ca probă la dosar sau sunt doar urme normale, specifice clasei de aparate de distrus hârtia din care acesta face parte.

4. Stabilirea legăturii de cauzalitate între particularitățile de tăiere ale aparatului de tocat hârtie si particularitățile de tăiere existente pe bucățile de hârtie care compun bilețelele aflate ca proba la dosar - dacă aparatul de tocat hârtie aflat în biroul martorului denunțător B. V. a fost acela care a distrus bilețelele aflate ca probă la dosar și dacă particularitățile de taiere se regăsesc pe aceste biletele.

5. Reconstituirea întregului după părțile componente – se solicită reconstituirea bilețelelor după bucățile de hârtie rezultate prin tocare, în raport de particularitățile de taiere ale aparatului de tocat hârtie aflat în biroul martorului denunțător B. V..

Se susține ca teză probatorie suplimentară faptul că martorul denunțător, B. V. a declarat în fața instanței că tocătorul din biroul său era gol atunci când a tocat bilețelul/bilețelele, iar din actele existente în dosarul de urmărire penală rezultă că s-au predat de către IPJ Constanta un număr de 738 bucățele/fâșii de hârtie rezultate din cele 2 postit-uri.

Din această perspectivă tribunalul a opinat că s-a susținut încă din timpul urmării penale de către apărare că la dosar nu există un proces-verbal de predare-primire semnat de denunțător și procuror privind fragmentele de hârtie pe care se pretinde că se află scrisul lui M. N., prin urmare ele au fost aduse în dosar neprocedural în condițiile în care procurorul de caz a întocmit un proces verbal în care relatează cum au ajuns la dosar fragmentele de hârtie expertizate.

Precizările necesare sunt făcute și de martorul denunțător prin declarația dată.

Argumentul că denunțătorul B. V. a declarat în fața instanței că tocătorul din biroul său era gol atunci când a tocat bilețelul/bilețelele, iar din actele existente în dosarul de urmărire penală rezultă că s-au predat de către IPJ Constanta un număr de 738 bucățele/fâșii de hârtie rezultate din cele 2 postit-uri, nu poate fi primit în contra Raportului de Constatare tehnico-științifică nr._ din 07.11.2012 întocmit de IPJ C. – Servicul Criminalistic și respectiv Raportului de expertiză nr._ din 06.12.2012 întocmit de IGPR DGPMB – S. Criminalistic.

În ceea ce privește cererea privind ridicarea aparatului de tocat hârtie și punerea la dispoziția instanței în vederea efectuării unei expertize traseologice asupra resturilor, tribunalul a apreciat că aceasta nu se justifică în condițiile în care trebuie avut în vedere că în cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză de către D.G.P.M. București – S. Criminalistic, iar acuzarea după cum s-a arătat și în actul de inculpare respectiv rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SECȚIA DE COMBATERE A INFRACȚIUNILOR CONEXE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE nr. 375/P/2012 din 10.12.2012, înregistrat la această instanță sub nr.de dosar_ și-a întemeiat acuzarea și pe alte aspecte.

Astfel acuzarea nu s-a bazat de raportul de constatare efectuat de către I.P.J. C., astfel că în aceste condiții nu se poate susține aspectul conform căruia lucrătorii de poliție de specialitate din cadrul Poliției Municipiului București nu au dat dovadă de obiectivitate.

Cu atât mai mult apărarea a putut consulta conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză tocmai pe acele resturi, nu a contestat sau dacă a contestat s-a respins în mod motivat, de altfel fiind menționate chiar și în actul de inculpare motivele pentru care nu a fost primită apărarea formulată de către inculpat în timpul urmăririi penale referitor la cantitatea de hârtie precum și referitor la concluziile expertului parte pe care l-a avut inculpatul în timpul urmăririi penale.

Concluziile Raportului de expertiză nr._ din 06.12.2012 întocmit de IGPR DGPMB – S. Criminalistic răspunde pe deplin exigențelor cauzei, în condițiile în care concluziile acestuia includ și aspectele sesizate în fața instanței de către apărare .

Nuanțele apărării, în contextul solicitării de a se efectua o expertiză traseologică, cu aspecte avute în vedere încă de la urmărirea penală, topica și semantica frazelor care definesc obiectivele fiind în mod intrinsec similare cu cele de la urmărirea penală din perspectiva conținutului, în condițiile în care concluziile Raportului de expertiză nr._ din 06.12.2012 întocmit de IGPR DGPMB – S. Criminalistic, includ și aspectele sesizate în fața instanței de către apărare, vădesc dintr-o altă perspectivă și opțiunea de a tergiversa cauza nejustificat.

Din perspectiva expusă, în care nu se justifică efectuarea unei expertize, nici ridicarea aparatului de tocat hârtie în vederea efectuării unei expertize nu este oportună.

Corelativ aspectelor enunțate anterior s-a considerat de către tribunal ca inoportună efectuarea unui experiment criminalistic prin efectuarea unei distrugeri simulate a două postit-uri similare cu cele existente ca probă la dosarul cauzei, o simulare neavizata (extrajudiciara) privind tăierea (într-un tocător similar de hârtie) a 2 postit-uri de dimensiune similara (10x10 cm) au rezultat 250 bucăți de hârtie.

Necesitatea efectuării unei distrugeri simulate nu este utilă cauzei în condițiile în care la pronunțarea unei soluții legale și temeinice în cauză instanța nu este determinată în hotărârea pe care o va pronunța de concluziile Raportului de Constatare tehnico-științifică nr._ din 07.11.2012 întocmit de IPJ C. – Servicul Criminalistic sau Raportului de expertiză nr._ din 06.12.2012 întocmit de IGPR DGPMB – S. Criminalistic, ci de întreg ansamblul probator.

S-a solicitat în apărare de către inculpatul M. N. prin apărători aleși depunerea în original la dosarul cauzei a înregistrărilor ambientale audio - video și efectuarea unei expertize tehnice criminalistice asupra acestor înregistrări

Se motivează că potrivit legii (art. 91 alin. 3 C.Pr.P. și art. 912 alin. 4 C.Pr.P.), este obligatorie doar depunerea unei copii a suportului care conține înregistrări ale convorbirilor telefonice sau în mediu ambiental și se apreciază că și acest mijloc de probă, ca și toate celelalte care formează dosarul, se impune a se afla la dispoziția părților și a instanței de judecată în original (mai ales că, după pronunțarea hotărârii definitive, suportul original și copia acestuia se arhivează odată cu dosarul cauzei la sediul instanței, conform art. 911 alin. 7 C.Pr.P.).

Cererea este motivată de necesitatea ca inculpatul să ia cunoștință și să verifice aceste înregistrări în integralitatea lor, pentru a constata dacă există modificări, ștersături, inserări, intercalări de propoziții, fraze ori alte elemente de intervenție asupra suporților și în fine, pentru a putea justifica solicitarea pentru administrarea probei cu expertiza informatică asupra suportului/suporți lor care conțin înregistrările (art. 916 C.Pr.P.).

Din această perspectivă se formulează o cerere prin care instanța să solicite D. București să pună la dispoziția instanței, în original, suporții conținând înregistrările tuturor convorbirilor telefonice și în mediu ambiental.

Se solicită de asemenea administrarea probei cu expertiză tehnică criminalistică informatică, cu următoarele obiective:

- dacă înregistrările telefonice și în mediu ambiental sunt originale ;

- dacă aceste înregistrări (originale, copii sau editări) conțin modificări, ștersături, inserări, intercalări de cuvinte sau de propoziții/fraze ori alte elemente de intervenție asupra suporților ;

- dacă înregistrările au fost realizate simultan cu evenimente acustice. în toate cazurile, precum și cu datele la care se pretinde că au fost realizate;

- dacă procesele verbale de transcriere/redare a înregistrărilor reflectă în întregime conținutul acestora, în condițiile în care există discuții care nu au fost redate, deși conțin date care fac proba în favoarea inculpatului, iar în conformitate cu art. 913 C.Pr.P... privind certificarea înregistrărilor, redarea se face integral în procesul verbal.

Tribunalul a reținut din perspectiva probatoriilor solicitate că dacă în cauză s-a impus admiterea cererii privind depunerea în original la dosarul cauzei a înregistrărilor ambientale audio – video sens în care s-a efectuat o adresă la DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SECȚIA DE COMBATERE A INFRACȚIUNILOR CONEXE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE pentru a înainta în original la dosarul cauzei a înregistrărilor ambientale audio – video din perspectiva necesității studiului înregistrărilor ambientale audio – video în mod nemijlocit de către instanță și de către inculpați cererea privind efectuarea unei expertize tehnice criminalistice asupra acestor înregistrări este nefondată pentru următoarele considerente:

Art. 91/6 C.pr.p. reglementează expertiza mijlocului de probă (CD/DVD) și nu a mijlocului prin care s-a obținut proba (echipamentele) și în aceste condiții expertiza mijlocului prin care s-a obținut proba (echipamentele) nu este decât o teorie științifică a experților ÎNEC fundamentată pe standardele AES27-1996 și AES43-2000.

Aceste standarde se referă la înregistrările audio-video analogice (pe bandă magnetică/suport magnetic).

Ele definesc noțiunea de „autentic" ca fiind simultaneitatea înregistrării, cu desfășurarea evenimentelor audio-video înregistrate, simultaneitate care apare doar în cazul casetelor cu benzi.

În cazul înregistrărilor de tip digital simultaneitatea nu există și nu este relevantă, întrucât fișierul audio-video se descarcă ulterior din memoria aparatului pe suport optic - tip CD/DVD, fișierul fiind identic cu cel înregistrat în memoria aparatului.

Pe cale de consecință, în cazul înregistrărilor de tip digital expertiza în format digital nu se justifică.

Tot datorită acestor argumente definiția noțiunii de autentic/original este valabilă doar în cazul benzilor magnetice.

În condițiile în care înregistrările audio-video s-au efectuat, în condițiile legii, cu echipamente al căror soft este de tip „proprietar" și generează imagini în format „proprietar" asupra cărora nu se poate interveni decât cu rezultatul alterării vizibile sau distrugeri complete, expertiza este nefondată sau o dată dispusă ar trebui să constate acest lucru (exemple de imagini în format „proprietar" site-ul Monitorului Oficial al României. Portalul instanțelor de judecată, etc);

Argumentul juridic potrivit căruia ceea ce este pe CD/suport optic este identic cu memoria aparatului îl constituie art. 56 al. 1 și 2 din Legea tir. 161/2003, CD/DVD-urile nefiind decât niște copii ale hard-urilor sau altor suporturi de stocare a datelor informatice, cu conținut absolut identic.

În materie digitală termenele de original și copie au un sens pur literar, întrucât din punct de vedere al folderelor/fișierelor astfel create nu există nici o diferență între ele (exemplu copy - paste).

În noul Cod de procedură penală legislația s-a aliniat realităților tehnologice eliminându-se termenele de „original", precum și instituția expertizei audio video.

Aceleași argumente juridice și științifice sunt valabile și în cazul interceptării comunicațiilor, cu excepția formatului de tip „proprietar";

În cazul interceptării comunicațiilor CD-urile puse la dispoziția instanței conțin fișierele „wav", „uf, „htm" si „sms", atașate fiecărei convorbiri telefonice și care conțin suficiente elemente de identificare a originalității convorbirii.

De asemenea, din verificările efectuate, rezultă că, la ora actuală, INEC deține acreditare „RENAR" în temeiul O.G. 23/2009 pe întregul institut și nu pe fiecare laborator în parte, de tip ISO/CEI_:2005 -Cerințe generale pentru competența laboratoarelor de încercări și etalonări.

Pe site-ul public al „RENAR" (w.w.w.renar.ro) la capitolul „OEC acreditate" (organisme de evaluare a conformității) - laboratoare de încercări, la poziția 364 figurează INEC, cu un singur domeniu acreditat, respectiv expertiza scrisului și a semnăturii care beneficiază de certificatul de acreditare LI 762, valabil pe o perioadă de 4 ani, certificat care poartă, de asemenea, marca „I." (International Laboratory Accredation Cooperation).

Până în prezent nu au fost identificate la nivelul INEC alte certificări ale vreunui laborator din componența instituției.

De asemenea, potrivit Asociației de Standardizare din România, „garanția că un laborator este în măsură să furnizeze date fiabile, este obținută cu ajutorul comparațiilor între laboratoare, în conformitate cu standardul ISO/CEI_" (vezi www.asro.ro) - Asociația de Standardizare din România.

Acest standard nu a fost regăsit până în acest moment la nivelul INEC.

Toate aceste considerente au imps respingerea ca nefondată a cererii privind efectuarea unei expertize tehnice criminalistice asupra acestor înregistrări.

Și asupra cererii de probatorii solicitate de inculpatul V. N. prin apărător ales tribunalul a reținut:

La data de 25.09.2013, în ședință publică, inculpatul V. N. prin apărător ales în temeiul art. 66 alin. 2 C.Pr.P.., a formulat cerere de probatorii în apărare prin care se solicită ca instanța să încuviințeze și subsecvent să administreze următoarele probe:

Încuviințarea probei cu înscrisuri constând în contracte încheiate de societatea deținută de inculpatul V. N. atât cu Primăria Năvodari cât și cu alte firme, în condițiile în care în rechizitoriu s-a reținut în mod constant că singurele contracte pe care le-a avut societatea deținută de inculpat au fost cele încheiate cu Primăria Năvodari, înscrisuri care ar putea fi avute în vedere și ca probe indirecte în legătură cu acuzația penală.

De asemenea solicită încuviințarea probei constând în audierea a doi martori care se regăsesc și în cererea de probatorii formulate în apărare de coinculpat, respectiv notarul T. M. și investigatorul B. F. în opinia apărării audierea acestora prezentând interes raportat la împrejurarea conform căreia în rechizitoriu s-a reținut că în contextul încheierii celor două contracte de vânzare cumpărare ar fi avut loc anumite discuții, discuții care însă nu au fost însușite de către inculpat.

Totodată apreciază ca fiind relevantă audierea investigatorului sub acoperire cu privire la anumite momente cum ar fi când a ajuns și când a plecat de la notar, aspecte ce se dorește a fi lămurite pentru aflarea adevărului prin coroborarea anumitor probe.

Solicită instanței să dispună încuviințarea unei probe privind efectuarea unei expertize tehnice criminalistice asupra înregistrărilor audio - video doar cu privire la convorbirea pe care a purtat-o inculpatul V. N. cu investigatorul B. F., această probă vizând două momente, și anume primul – discuția telefonică care este redată la fila 11 din rechizitoriu, ceea ce inculpatul contestă fiind doar pasajul în care s-a reținut că acesta ar fi făcut o afirmație cu privire la toate actele care s-au adus, afirmație pe care inculpatul așa cum a susținut și la P., nu a făcut-o niciodată.

Acel pasaj apărarea susține că nu este autentic și că prezintă elemente de contrafacere.

Pe de altă parte dorește să fie expertizată înregistrarea ambientală audio/video de la sediul notarului, în cadrul căreia s-au făcut anumite afirmații, inclusiv cu privire la starea civilă a investigatorului sub acoperire dar și cu privire al act.

Consideră că această probă este relevantă, cu atât mai mult cu cât există la acest moment un dubiu asupra acelei copii de pe buletin, respectiv cum a ajuns acolo, inculpatul V. N. susținând că nu a avut-o niciodată în posesie și că nu a dus-o la notar, notarul inițial a oferit un răspuns, după care a revenit. În concluzie, motivat de faptul că aceste înregistrări conțin elemente de contrafacere, solicită efectuarea unei expertize asupra lor.

În ceea ce privește proba cu înscrisuri constând în contracte încheiate de societatea deținută de inculpatul V. N. atât cu Primăria Năvodari cât și cu alte firme, în condițiile în care în rechizitoriu s-a reținut în mod constant că singurele contracte pe care le-a avut societatea deținută de inculpat au fost cele încheiate cu Primăria Năvodari, aceasta este utilă și pertinentă în raport de teza probatorie instanța opinând în concordanță cu apărarea că aceste înscrisuri care ar putea fi avute în vedere și ca probe indirecte în legătură cu acuzația penală.

Aceste înscrisuri au fost depuse la dosarul cauzei.

Tribunalul a apreciat că se impune respingerea ca nefondată a cererii privind audierea investigatorului sub acoperire B. F. .

Teza probatorie care vizează împrejurările în care s-a reținut în rechizitoriu că în contextul încheierii celor două contracte de vânzare cumpărare ar fi avut loc anumite discuții, care însă nu au fost însușite de către inculpat nu are legătură cu stabilirea exactă a cronologiei faptelor, vizând anumite aspecte care se situează în afara faptelor deduse judecății, tribunalul opinând în acest context că proba solicitată este lipsită de utilitate.

Toate considerentele expuse în extenso, în cadrul respingerii cererii având același obiect formulate de inculpatul M. N. au impus respingerea ca nefondată și a cererii privind efectuarea unei expertize tehnice criminalistice asupra acestor înregistrări formulată de inculpatul V. N..

În economia cercetării judecătorești efectuate în cauză și a probatoriului solicitat și administrat trebuie reținut și următoarele aspecte:

În ședința publică din data de 27.11.2013 inculpații M. N. și V. N. au formulat cereri de probatorii, cereri care s-au discutat în contradictoriu în aceeași ședință publică.

Instanța prin încheierea fn pronunțată în cauză la data de 09.12.2014 a reținut din perspectiva enunțată următoarele aspecte:

S-a solicitat sa se încuviințeze proba cu audierea martorilor F. S. si E. N. motivat de aceea că în prezenta cauza inculpatul M. N. este trimis in judecata si cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mita. „Denunțătorul B." sesizează D. sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, in sensul oferirii de bunuri in scopul ajutării inculpatului in problemele judiciare pe care le-ar fi avut, respectiv 28 dosare penale.

In definiția infracțiunii de dare de mita, sub aspectul laturii obiective presupune oferirea sau darea de bani sau alte foloase in modurile si scopurile arătate in art. 254 Cp, iar sub aspectul laturii subiective presupune existenta intenției directe întrucât, cel ce săvârșește fapta, o face in scopul ca cel ce primește sa indeplineasca ori sa intarzie îndeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu.

Prin urmare, atâta timp cat inculpatul M. N., inca de la finele lunii septembrie, începutul lunii octombrie 2012, cunoștea faptul ca toate dosarele - „cele 28" - la care face referire denunțătorul in declarația din data de 19.10.2012, despre care spune ca i-ar fi cerut „ajutorul" nu mai erau in instrumentarea IPJ Constanta, nu mai este îndeplinita condiția laturii subiective a infracțiunii de dare de mita, in situația in care funcționarul B. V. nu avea atribuții in acest sens, deci nu exista motivul darii de mita.

Precizează faptul ca, cu aceasta proba, nu tinde sa dovedească împrejurarea ca asa-zisele dosare ale inculpatului fuseseră trimise la D. București anterior lunii octombrie 2012, fapt recunoscut de B. (a se vedea declarația acestuia in faza de UP din data de 31.10.2012 - pag.3, vol.l) si confirmat de procurorul D. prin procesul verbal din 13.11.2012 si adresa de înaintare a tuturor dosarelor ale subsemnatului aflate la IPJ C-ta din data de 25.09.2012 trimisa către D. București (vol.l, pag.298 - 300) ci, dorește sa dovedească ca inculpatul cunoștea inca de la sfârșitul lui septembrie 2012 ca toate asa-zisele dosare ce îl vizau, nu mai cădeau in sarcina si atribuțiile IPJ Constanta, unde B. era sef.

Chiar daca denunțătorul B. confirma intalnirea de la RAJA, (astfel cum a arătat si inculpatul la filele 5-6, pag. 207 fata si verso din dos. de instanța), acesta nu recunoaște faptul ca i-ar fi adus la cunostiinta cu acea ocazie impreiurarea ca trimisese toate asa-zisele dosare ce îl vizau la D. București.

Pentru aflarea adevărului, este imperios necesara administrarea de probe in vederea clarificării cauzei sub toate aspectele si, in special, strict cu privire la acesta solicitare, clarificarea cauzei sub aspectul laturii subiective a infracțiunii.

Ori, atat timp cat a avut relevanta, sub asepctul comiterii infracțiunii, împrejurarea daca la intalnirea de la RAJA B. i-ar fi comunicat ori nu faptul ca nu mai avea nici-o atribuție privitoare la asa - zisele dosarele penale ale inculpatului, si cum instanța a încuviințat probe in acest sens - a se vedea declarația lui B. - fila 7, pag 127 din dosarul de instanța („In intalnirea pe care am avut-o la RAJA nu puteam sa-i comunic inculpatului daca acele dosare au plecat la D. deoarece nu știam acest lucru"), inculpatul apreciează ca este util sa se incuviinteze contraproba, respectiv audierea ca martori a lui F. S. si E. N..

Astfel cum a declarat si in fata instanței, la fila 6, comandantul politiei Cernavoda E. N., poate confirma faptul ca pe de o parte, i-a adus la cunostiinta cu ocazia intalnirii de la RAJA ca asa-zisele dosare ale inculpatului fuseseră duse la D. de către B. si Pestarau, si, pe de alta parte, ca B. a confirmat trimiterea acestora la București afirmând ca asa a solicitat inculpatul intrucat cei de la D. sunt mai imparțiali decât polițiștii din Constanta.

Prin urmare, lipsa unui element esențial dintre elementele constitutive ale infracțiunii - respectiv, faptul ca cel ce denunța ca ar fi primit daruri, nu avea atribuții in ceea ce i se cerea sa faca sau sa nu faca, duce la concluzia ca fapta nu intruneste elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mita.

Inculpatul dorește sa demonstreze ca este ilogic a da mita lui B. pentru ca asa zisele dosare ce nu mai erau in instrumentarea IPJ Constanta.

Atâta timp cat aceste mărturii constituie contraprobe fata de cele administrate din oficiu de acuzare, si ele sunt de natura a stabili in ce măsura exista sau nu infracțiune, asemenea probe sunt utile cauzei.

Tribunalul a reținut că respectând prezumția de nevinovăție a inculpatului, deși se susține că la sfârșitul lunii septembrie - începutul lunii octombrie 2012 a avut loc o întâlnire la sediul RAJA la care au participat dl. director al RAJA, F. S., dl. comandant al Poliției Cernavodă, E. N. și martorul denunțător B. V. – aspect care este relevat de inculpat în declarațiile sale și care nu este negat nici de denunțător aprecieri ale apărării conform cărora cu această ocazie s-a confirmat că dosarele penale avute de inculpat la IPJ C. au fost trimise toate la D. București și nu mai erau în lucru la IPJ C., nu au legătură cu acuzațiile care i se aduc inculpatului M. N..

Martorii sunt lipsiți de utilitate în prezenta cauză în care inculpatului M. N. i se aduc alte acuzații, acesta fiind judecat pentru faptul că în perioada iunie-octombrie 2012, fiind primarul orașului Năvodari a solicitat lui B. V. (ofițer de poliție judiciară), șeful IPJ C. să-i ofere protecție împotriva anchetelor penale care-l vizau, să intervină în aceste anchete, pe care le considera abuzive, nejustificate și motivate politic.

Mai mult pentru efortul său, lui B. V. i s-a promis o recompensă, cu ocazia unei întâlniri dintre cei doi, în sediul IPJ C., în data de 18.10.2012.

Se susține de către acuzare că promisiunea a fost făcută inclusiv în scris, folosind două bilețele care au fost introduse în tocător. Pe aceste bilețele era scrisă solicitarea adresată de M. N. lui B. V. ca acesta din urmă să-i pună la dispoziție o copie a cărții de identitate a unei persoane de încredere și numărul de telefon mobil pentru a-i face „acte de proprietate” pe un teren.

Se susține de către acuzare că promisiunea s-a materializat prin acordarea în data de 25.10.2012, a două loturi de teren situate în Năvodari. Darea acestor terenuri s-a făcut indirect, prin intermediari (V. N., ca apropiat lui M. N. și B. F. - investigator sub acoperire, ca apropiată a lui B. V.), prin simularea unor vânzări consemnate în două contracte semnate de acești intermediari, contracte autentificate de BNP T. M. sub nr. 1952/25.10.2012 și 1953/25.10.2012. Prețul total de vânzare al acestor terenuri este de 59.000 de lei. Valoarea de piață a celor două loturi de teren, în suprafață de 577 m2, este de 46.160 de euro.

Toate aceste aspecte relevate în rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SECȚIA DE COMBATERE A INFRACȚIUNILOR CONEXE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE nr. 375/P/2012 din 10.12.2012, înregistrat la această instanță sub nr.de dosar_ în care inculpatul M. N. este acuzat de săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzute de art. 255 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000, nu au legătură cu fapta dedusă judecății, nici din perspectivă a locului sau timpului și nici din perspectiva acuzațiilor astfel că audierea ca martori a numiților F. S. și E. N. nu se justifică, teza probatorie nefiind relevantă pentru instanță.

De altfel instanța a sesizat aceste aspecte prin Încheierea din data de 01.10.2013, inculpatul nefăcând altceva decât să reitereze cererea, însă într-o altă nuanțare semantică, fondul chestiunii puse în discuție în contradictoriu fiind același.

S-a solicitat de asemenea de către inculpatul M. N. prin apărători aleși sa se incuviinteze ca mijloc de proba, in temeiul art. 94 Cpp, adresa nr._/04.10.2012, deținuta de IPJ Constanta in original, copie ce i-a fost inmanata de către B. V. in data de 20.10.2012 „ca dovada a faptului ca nu el îi trimite controale si ca altcineva semnează in numele lui". In temeiul art. 97 C.p.pen. sa se procedeze la emiterea unei adrese către IPJ Constanta in vederea predării la instanța a adresei, in original. Proba este necesara, cu atat mai mult cu cat denunțătorul nu recunoaște existenta acestei adrese (fila 6 din declarația lui B.).

Tribunalul a apreciat că se impune respingerea cererii privind depunerea la dosar de către IPJ C. a adresei, în original, din data de 04.10.2012, precum și a probei privind efectuarea unei expertize criminalistice asupra semnăturii existente în dreptul numelui inspectorului șef, întrucât nu are relevanță în prezenta cauză penală, cu atât mai mult cu cât dubiile sesizate de inculpat profită acestuia dar și din perspectiva situației conform căreia faptic, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului vizează cu totul alte aspecte respectiv cele detaliate anterior.

S-a solicitat sa se încuviințeze proba cu expertiza tehnica criminalistica audio - video de specialitate după originalul înregistrărilor video de natura sa permită stabilirea dimensiunilor înscrisului înmânat inculpatului M. N. in data de 20.10.2012, cu următoarele obiective:

Sa precizeze expertul/specialistul, daca înscrisul inmanat de B. lui M. N. in data de 20.10.2012 este un inscris de format A4 sau A5 (asa cum este cel depus la dosar)

Daca cu aceeași ocazie, intalnirea din 20.10.2012 - B. ii inmaneaza lui M. una sau doua piese (respectiv, pe langa inscrisul de la pct.l un post-it)

Având ca mijloace de comparație, pe de o parte asa-zisa copie a CI format A5 aflata la dosar si, pe de alta parte, adresa de la IPJ către DSV, pe care inculpatul a depus-o in copie si a cărei infatisare a solicitat-o in original, sa precizeze expertul/specialistul care dintre cele doua a fost inmanata in data de 20.10.2013 de B., d-lui M. N.. In acest sens solicita ca expertizarea sa se faca prin raportare la inscrisul original al copiei CI. pe care B. a pretins ca a fost folosita si inmanata in data de 20.10.2013, format A5, aflata in prezent la D..

Proba este necesara in contextul in care exista neconcordante majore intre declarațiile denunțătorului, ale inculpatului si inscrisuri oficiale emise de D. (cum ar fi desemnarea investigatorilor sub acoperire), susținuta de următoarele argumente:

B. precizează faptul ca i-a inmanat in data de 20.10.2012 - a doua zi dupa denunțul inregistrat la D. București - copia CI a investigatorului sub acoperire si pe un postit numărul de telefon al acesteia - deci doua piese (a se vedea in acest sens declarația data in instanța, la pag. 2);

La dosarul cauzei exista o copie alb-negru de mărime A5 (jumătate de A4) de care acuzarea face vorbire ca ar fi copia CI a investigatorului sub acoperire pe care B. i-ar fi inmanat-o in data de 20.10.2012, pe care nu apare menționat niciun număr de telefon (contrar celor consemnate de agentul de politie P. A. in procesul verbal din 12.11.2012, fila 72, voi.II);

Inculpatul a negat si neagă faptul ca ar fi primit asemenea înscris - copia actului de identitate si un post-it cu numărul de telefon al investigatoarei;

Inculpatul a declarat in fata instanței (pag. 7 din dosar) ca singurul înscris pe care l-a primit de la B. in data de 20.10.2012 a fost o copie in format A4 a unei adrese emise de IPJ Constanta către DSV Constanta cu nr._/04.10.2012; aceasta s-ar fi constituit din punctul de vedere al denunțătorului . nu el este cel care „îi face dosare" si ca acesta adresa era semnata ca si altele de către un adjunct al sau, M. Camil. Astfel se explica afirmațiile făcute de B. in data de 08.11.2012, cu ocazia vizitei la domiciliul meu, cand afirma ca „mi-a dat dovada".

Desemnarea investigatorilor sub acoperire s-a făcut ulterior datei de 20.10.2012, respectiv pe data de 23.10.2012 - pentru B. F. si 24.10.2012 - pentru M. D. (a se vedea, in acest sens, paginile 40 si 41 din Voi. II UP). Pe cale de consecința, atâta timp cat desemnarea d-nei B. F. s-a făcut pe 23.10.2012 era impoisibil ca o copie a CI. a acesteia sa fie in posesia lui B. pe data de 20.10.2012 si acesta sa i-o fi inmanat inculpatului.

B. declara faptul ca l-a sunat pe Tanaselea, comandantul Politiei Năvodari, in data de 19.10.2012, in jurul prânzului, pentru a-i cere acestuia sa-i faciliteze o întrevedere cu inculpatul, a doua zi, la sediul IPJ Constanta, „la o cafea" . Ori, declarația lui B. la D., asa cum reiese din data si ora consemnate in denunț, a inceput la ora 12 si s-a finalizat dupa ora 15. Astfel, la momentul la care l-a sunat pe Tanaselea, B. nu avea cum sa cunoască faptul ca procurorul va hotăra desemnarea unui investigator sub acoperire si sa si intre in posesia vreunei copii de pe actul de identitate al investigatorului, inca nedesemnat.

Lipsa unui proces-verbal la momentul înmânării așa-zisei copii de pe actul de identitate al investigatorului către B. (cum ar fi fost procedural) si complinirea acestei lipse cu un proces verbal incheiat de un agent de politie pe nume P. A., intocmit in data de 12.11.2012 (pag.72 Vol.l UP), din care rezulta, in contradicție cu cele afirmate de B. ca, numărul de telefon al investigatorului era scris pe copia cârtii de identitate si nu separat pe un post-it. B., in declarația pe care o da, afirma ca i-a inmanat inculpatului doua piese - copia cârtii de identitate a investigatorului si un post-it cu numărul de telefon al acestuia.

Din analiza tuturor înregistrărilor ambientale realizate in datele de 20.10.2012 si 08.11.2012, se poate trage concluzia logica ca dovada de care face vorbire B. V. este copie de pe Adresa nr._/04.10.2012 si nicidecum copie de pe actul de identitate al investigatorului care nu-si avea sensul in discuțiile purtate.

Cu titlu de exemplu B. valentin „Cum vrei tu de la mine o dovada ca-s băiat bun (gesticulând cu mana dreapta si schițând gestul de predare a hârtiei pe care M. N. tocmai o introdusese in buzunar)". B. era băiat bun ca făcea dovada prin adresa IPJ, ca nu el este cel care trimite controale, ci altcineva.

Toate aceste inadvertențe se impun a fi lămurite de instanța de judecata iar singura modalitate este cea a admiterii probei privind expertiza tehnica.

In drept, invocă art. 66, alin 2 coroborat cu art. 116 Cp

Tribunalul a apreciat că nu are utilitate pentru aflarea adevărului efectuarea unei expertize asupra înregistrării audio – video din data de 20.10.2012, urmând a se avea în vedere că instanța de fond a respins efectuarea unei expertize asupra înregistrărilor audio – video efectuate de organele de urmărire penală după data sesizării cu denunț de către B. V., astfel că, nefiind oferite alte date concrete care să conducă la revenirea asupra acestei dispoziții, ci doar schimbarea motivului pentru care se solicită, proba nu este concludentă și utilă pentru soluționarea prezentei cauze.

S-au depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri respectiv:

Declarație M. G.-A. - autentificata sub nr. 3130/26 nov. 2013 la BNP Sacaleanu M.;

Declarație I. A. - F.-autentificata sub nr. 3129/26 nov. 2013 la BNP Sacaleanu M.;

Antecontract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1586 din 20.08.2012 de BNP T. M.;

Dovada transferului bancar - suma din antecontract, către M. N. - extras de cont pentru perioada 01.08._12 si 01.09._12 din BCR si dovada transferului bancar de la M. N. către . (majorare capital social necesar finalizării proiectului cu cofinantare UE pentru ferma avicola C., firma la care M. N. este asociat unic);

Certificat ORC - dovada majorare capital social . bani proveniți din vânzare teren către familia M..

S-a solcitat efectuarea unei expertize grafoscopice extrajudiciara în raport de martorii M. G.-A.-domiciliata in Năvodari, ., ., .; I. A.-F.-domiciliata in Năvodari, ., bloc ..l, apt.34, jud. Constanta și M. L. (tatăl lui M. C.) - domiciliat in Constanta, .. 100A, ., cel căruia ii erau destinate bilețelele.

S-a solicitat depunerea la dosarul cauzei a unei înregistrări audio-video a inculpatului M. N. si B. V., poziția publica de nemulțumire pe care inculpatul am afisat-o fata de IPJ Constanta si fata de B. V. si motivul invocat de B. in data de 06.08.2012 cand a fost căutat insistent de acesta si vizitat in biroul inculpatului, personal ( imprejurare in care acesta a stat singur in biroul inculpatului personal si, posibil, a intrat in posesia bilețelului care nu-i era adresat ).

Tribunalul a admis proba cu înscrisuri, în măsura în care acestea vizează aspecte referitoare la prezumțiile inserate de procurori în cuprinsul rechizitoriului, aspectele relatate de inculpat în declarația din dosarul de fond cât și anumite aspecte anterioare lunii octombrie 2012 despre care inculpatul susține că au legătură cu prezenta cauză, urmând a fi analizate și valorificate, în măsura în care sunt determinante, la soluționarea cauzei.

Inculpatul a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.

Tribunalul s-a pronunțat prin Încheierea din data de 01.10.2013 ,în ceea ce privește cererea privind ridicarea aparatului de tocat hârtie și punerea la dispoziția instanței în vederea efectuării unei expertize traseologice asupra resturilor, tribunalul apreciază că aceasta nu se justifică în condițiile în care trebuie avut în vedere că în cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză de către D.G.P.M. București – S. Criminalistic, iar acuzarea după cum s-a arătat și în actul de inculpare respectiv rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SECȚIA DE COMBATERE A INFRACȚIUNILOR CONEXE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE nr. 375/P/2012 din 10.12.2012, înregistrat la această instanță sub nr.de dosar_ și-a întemeiat acuzarea și pe alte aspecte.

Conform motivației anterioare, acuzarea nu s-a bazat de raportul de constatare efectuat de către I.P.J. C., astfel că în aceste condiții nu se poate susține aspectul conform căruia lucrătorii de poliție de specialitate din cadrul Poliției Municipiului București nu au dat dovadă de obiectivitate.

Cu atât mai mult apărarea a putut consulta conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză tocmai pe acele resturi, nu a contestat sau dacă a contestat s-a respins în mod motivat, de altfel fiind menționate chiar și în actul de inculpare motivele pentru care nu a fost primită apărarea formulată de către inculpat în timpul urmăririi penale referitor la cantitatea de hârtie precum și referitor la concluziile expertului parte pe care l-a avut inculpatul în timpul urmăririi penale.

Concluziile Raportului de expertiză nr._ din 06.12.2012 întocmit de IGPR DGPMB – S. Criminalistic răspunde pe deplin exigențelor cauzei, în condițiile în care concluziile acestuia includ și aspectele sesizate în fața instanței de către apărare .

Nuanțele apărării, în contextul reiterării solicitării, în fața instanței de a se efectua o efectuarea unei expertize grafoscopice extrajudiciara în raport de martorii M. G.-A.-domiciliata in Năvodari, ., ., .; I. A.-F.-domiciliata in Năvodari, ., bloc ..l, apt.34, jud. Constanta și M. L. (tatăl lui M. C.) - domiciliat in Constanta, .. 100A, ., cel căruia ii erau destinate bilețelele, cu aspecte avute în vedere încă de la urmărirea penală, topica și semantica frazelor care definesc obiectivele fiind în mod intrinsec similare cu cele de la urmărirea penală din perspectiva conținutului, în condițiile în care concluziile Raportului de expertiză nr._ din 06.12.2012 întocmit de IGPR DGPMB – S. Criminalistic, includ și aspectele sesizate în fața instanței de către apărare, vădesc dintr-o altă perspectivă și opțiunea de a tergiversa cauza nejustificat.

Din perspectiva expusă, nu s-a justificat efectuarea unei expertize .

În ceea ce privește proba cu expertiză complexă, efectuată de I.N.E.C., în raport și de modul de redactare a obiectivelor, s-a impus respingerea acesteia ; de altfel, o solicitare similară a fost efectuată și respinsă de către instanță prin încheierea din 01.10.2010, apărarea doar a nuanțat puțin această eventuală expertiză.

Corelativ aspectelor enunțate anterior s-a considerat inoportună solicitarea contra probei in ceea ce privește declarația denunțătorului B. V., in sensul ca bilețelele au fost scrise in biroul acestuia, ii erau destinate lui si i-au fost înmânate acestuia in data de 18.10.2012.

Din perspectiva expusă s-a impus respingerea probei privind audierea martorei M. G. A., ca nefiind utilă cauzei, proba fiind, de altfel, respinsă prin Încheierea din data de 01.10.2013, nefiind oferite alte elemente care să contureze adoptarea unei alte dispoziții în cauză.

În ceea ce privește audierea martorului M. L., tatăl persoanei care figurează în actul „promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare” depus la dosar în timpul audierii martorei T. M. și, de asemenea, audierea martorei I. A., tribunalul a opinat că administrarea acestei probe nu are relevanță concretă pentru soluționarea cauzei, sens în care va fi respinsă.

De asemenea înregistrări din mass – media din data de 5 august și care indică momentul în care s-a declanșat conflictul dintre M. N. și B. V. și care au dus la acea întrevedere de a doua zi, care a avut loc între cei doi, tind, în opinia instanței să tergiverseze nejustificat cauza și nu au relevanță în raport de obiectul dedus judecății.

Instanța s-a pronunțat, la data de 01.10.2013, prin încheiere, din perspectiva faptului că aprecieri de genul: grup politic de interese pentru împiedicarea inculpatului de a candida / de a câștiga alegerile din 10 iunie 2012, s-au făcut demersuri pentru înlăturarea lui de la Primărie prin demersuri polițienești cu scop de șicană și denigrare nu au nicio legătură cu obiectul cauzei, vizându-se prin audierea unor martori care sunt apropiați ai inculpatului sau în divergență cu autoritatea statului, după caz, prelungirea nejustificată a probatoriului și implicit tergiversarea cauzei în contra dispozițiilor legale care prevăd soluționarea cu celeritate.

Din această perspectivă s-a impus respingerea depunerii la dosarul cauzei a unor înregistrări din mass – media din data de 5 august și care indică momentul în care s-a declanșat conflictul dintre M. N. și B. V. și care au dus la acea întrevedere de a doua zi.

Inculpatul M. N. a solicitat totodată a se constata necesitatea audierii, în calitate de martori, a persoanelor care au fost nominalizate astăzi în declarația martorului T. M., respectiv C. F. (viceprimarul orașului Năvodari) și L. F., în dovedirea chestiunilor ce au rămas în suspans, urmare a declarației martorului T. M..

În ceea ce privește teza probatorie, menționează că cele două persoane nominalizate urmează a fi audiate, în situația admiterii probei, în legătură cu zilele de 17,18 și 19 octombrie 2012, cu împrejurarea susținută de martorul T. M., în sensul că, într-o zi în care nu l-a găsit pe primarul M. N., a discutat la telefon cu viceprimarul C. F., dar și cu toate chestiunile rămase neprecizate în declarația martorului audiat astăzi și în legătură cu care s-au formulat întrebări.

În raport de aceeași motivație aspectele invocate de apărare nu au legătură cu fapta dedusă judecății, nici din perspectivă a locului sau timpului și nici din perspectiva acuzațiilor astfel că audierea ca martor a numiților C. F. (viceprimarul orașului Năvodari) și L. F. nu se justifică, teza probatorie nefiind relevantă pentru instanță.

Teza probatorie expusă de inculpat prin apărătorii aleși conform căreia se tinde a se demonstra dușmănia martorului denunțător față de inculpat, nu au legătură cu prezenta cauză.

Asupra cererii de probatorii solicitate de inculpatul V. N. prin apărător ales tribunalul a reținut:

La data de 27.11.2013, în ședință publică, inculpatul V. N. prin apărător ales în temeiul art. 66 alin. 2 C.Pr.P.., a formulat cerere de probatorii în apărare prin care se solicită ca instanța să încuviințeze și subsecvent să administreze următoarele probe:

S-a solicitat efectuarea unei adrese către Biroul Notarial „T. M.” în vederea înaintării înregistrărilor din data de 25.10.2012, când s-au petrecut cele două tranzacții, dar și cu momentul inițial, când s-au depus înscrisurile în raport de care martora a demarat procedurile, strict perioada care îl vizează pe inculpatul V. N., respectiv intervalul cât investigatorul sub acoperire și V. N. au stat în biroul notarului.

S-a solicitat a se constata că proba formulată este utilă cauzei, în condițiile în care a fost respinsă cererea de audiere a investigatorului sub acoperire și, mai mult, martora T. M. a întocmit un proces – verbal în care arată anumite împrejurări care nu se coroborează nici cu adresele pe care notarul le-a înaintat către D.N.A. și nici cu depoziția sa, existând contradicții care trebuie lămurite cu privire la acea copie de pe actul de identitate al investigatorului sub acoperire.

Inculpatul V. N. a insistat în efectuarea unei expertize grafologice în legătură cu mențiunile care s-au făcut pe acea copie a cărții de identitate, care nici nu se află la dosar, fiind în posesia D.N.A.

De altfel, atâta vreme cât înregistrările provin de la camere video autorizate și care nu pot fi influențate, cererea este justificată și pe deplin edificatoare, cu privire la conduita pe care inculpatul V. a avut-o în legătură cu întocmirea celor două acte de vânzare – cumpărare.

De asemenea a solicitat a se constata că, pe acel înscris, apare o mențiune despre care s-a tot discutat în rechizitoriu, un 3/4, și se susține că ar fi vorba despre loturile ce făceau obiectul tranzacției.

În contradicție cu susținerile din rechizitoriu, inculpatul V. N. a arătat că nu îi aparține acel scris, astfel încât, pentru lămurirea situației într-un sens sau altul, a solicitat încuviințarea probei cu expertiză grafologică.

Se impune astfel ca, în prealabil, D.N.A. – S.T. C. să înainteze instanței înscrisul respectiv, în original, urmând a fi efectuat raportul de expertiză contabilă, având ca obiectiv: să se stabilească dacă scrisul aparține inculpatului V. N. sau inculpatului M. N..

S-ar stabili astfel în mod clar dacă ar exista o legătură între înaintarea copiei de pe buletin (există în vol. II dosar urmărire penală – fila 127 o scanare făcută de către procurorul de caz) de către notar și ridicată ulterior de către D.N.A. împreună cu înscrisurile originale. Este vorba despre copia alb – negru de pe buletin și care poartă acele mențiuni despre care se face vorbire în rechizitoriu.

A existat și o cerere subsidiară, în situația respingerii probei cu expertiză grafologică, în sensul ca D.N.A. – S.T. C. să înainteze înscrisul respectiv pentru ca instanța de judecată să efectueze verificările necesare, raportat la acele copii care sunt depuse în dosar.

S-a solicitat de asemenea comunicarea în copie de la dosarul cauzei a înregistrărilor ambientale audio – video înaintate instanței de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SECȚIA DE COMBATERE A INFRACȚIUNILOR CONEXE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE din perspectiva necesității studiului înregistrărilor ambientale audio – video în mod nemijlocit de către inculpat.

În raport de aceste cereri tribunalul a reținut prin încheierea din data de 09.12.2013:

În ceea ce privește proba depunerii înregistrărilor din data de 25.10.2012, când s-au petrecut cele două tranzacții, dar și cu momentul inițial, când s-au depus înscrisurile în raport de care martora a demarat procedurile, strict perioada care îl vizează pe inculpatul V. N., respectiv intervalul cât investigatorul sub acoperire și V. N. au stat în biroul notarului, aceasta este utilă și pertinentă în raport de teza probatorie instanța opinând în concordanță cu apărarea că aceste înregistrări ar putea fi avute în vedere și ca probe indirecte în legătură cu acuzația penală.

Astfel s-a dispus efectuarea unei adrese către Biroul Notarial „T. M.” în vederea înaintării înregistrărilor din data de 25.10.2012, când s-au petrecut cele două tranzacții, dar și cu momentul inițial, când s-au depus înscrisurile în raport de care martora a demarat procedurile, strict perioada care îl vizează pe inculpatul V. N., respectiv intervalul cât investigatorul sub acoperire și V. N. au stat în biroul notarului, iar în măsura în care acestea pot fi identificate și stocate pe suport optic, vor fi înaintate de urgență instanței.

S-a depus la dosarul cauzei pe un suport multimedia de către Biroul Notarial „T. M.”, însă acestea nu au putut fi vizionate din motive independente de voința instanței.

Inculpatul a depus la dosarul cauzei un alt suport multimedia însă în condițiile în care acesta nu a parcurs rigorile unei probe încuviințate și administrate de către instanță, conform procedurii penale, nu va fi avut în vedere la adoptarea unei soluții.

Inculpatul V. N. a arătat de asemenea că nu îi aparține acel scris, aflat în vol. II dosar urmărire penală – fila 127 – scanare, astfel încât, pentru lămurirea situației de fapt în raport de acuzațiile care i se aduc inculpatului V. N., s-a impus încuviințarea probei cu expertiză grafologică pentru a se stabili astfel în mod clar dacă ar exista o legătură între înaintarea copiei de pe buletin ( în vol. II dosar urmărire penală – fila 127 - scanare) de către notar și ridicată ulterior de către D.N.A. împreună cu înscrisurile originale respectiv copia alb – negru de pe buletin și care poartă acele mențiuni despre care se face vorbire în rechizitoriu.

S-a impus astfel ca, în prealabil, D.N.A. – S.T. C. să înainteze instanței înscrisul respectiv, în original, urmând a fi efectuat raportul de expertiză grafologică, având ca obiectiv: să se stabilească dacă scrisul aparține inculpatului V. N. sau inculpatului M. N..

S-a stabilit ca IPJ C. – S. Criminalistic să efectueze această expertiză, după înaintarea înscrisului de către DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SECȚIA DE COMBATERE A INFRACȚIUNILOR CONEXE INFRACȚIUNILOR DE CORUPȚIE.

Din expertiza efectuată de IPJ C. – S. Criminalistic și depusă la dosarul cauzei nu se poate concluzia că scrisul aparține vreunuia dintre cei doi inculpați în cauză astfel că aceasta nu va fi avută în vedere la adoptarea unei soluții.

Cu privire la cererile inculpatului V. N. privind comunicarea către acesta a copiilor înregistrărilor ambientale înregistrate în cauză, în format electronic, respectiv pe suport optic, tribunalul le-a constatat, nefondate.

Art. 91/1 -91/6 Cod procedură penală, în vigoare la data adoptării dispozițiilor de către instanță, statua că interceptările și înregistrările convorbirilor telefonice – și a altor comunicări – constituie mijloace de probă supuse unui regim specific, aceasta pentru asigurarea unui raport proporțional între necesitatea efectuării instrucției penale și respectarea dreptului la secretul corespondenței –art. 53 și art. 28 din Constituție.

Interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice pot fi realizate doar cu autorizarea unui magistrat independent, pentru a se garanta imparțialitatea măsurii ; autorizarea și toate activitățile legate de administrarea acestui mijloc probatoriu sunt realizate nepublic, în camera de consiliu ; interceptările efectuate nelegal/neconfirmate trebuie șterse de îndată ; convorbirile sau comunicările interceptate și înregistrate se arhivează în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității, iar la soluționarea definitivă a cauzei acestea sunt șterse ; după sesizarea instanței, copia suportului care conține înregistrarea convorbirii și copii de pe procesele verbale se păstrează la grefa instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziția exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluționarea cauzei ; dacă instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, rămasă definitivă, suportul original și copia acestuia se arhivează odată cu dosarul cauzei la sediul instanței, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidențialității .

Toate aceste dispoziții – și altele asemănătoare – au condus la concluzia certă că înregistrările convorbirilor ambientale și telefonice ale persoanelor nu sunt supuse regimului publicității nici în cursul urmăririi penale dar nici în cursul judecății, ci dimpotrivă sunt reglementate expres măsuri pentru prevenirea aducerii la cunoștința publică a acestora. Aceste reglementări sunt în acord cu dispozițiile art. 28 din Constituție, care prevede că ,,Secretul …convorbirilor telefonice…este inviolabil”.

Pentru faza de judecată, pe de o parte legea procesual penală indica expres confidențialitatea și nepublicitatea înregistrărilor ambientale, iar pe de altă parte nu prevedea nici o derogare de la această regulă, eventual în situația în care părțile ar fi de acord cu luarea unor măsuri care ar atrage publicitatea înregistrărilor respective.

Potrivit art. 2 alin 1 Cod pr. penală, procesul penal se desfășoară …potrivit dispozițiilor legale; aceasta înseamnă că, în lipsa unor dispoziții care să deroge de la regulile expuse anterior, ar fi nelegală și nesusținută de lege o dispoziție a instanței care să încalce inviolabilitatea corespondenței, inclusiv a secretului convorbirilor ambientale și telefonice ( nelegală întrucât ar fi în contradicție cu art. 911 și urm. și nesusținută de lege întrucât nu este prevăzută de un text legal așa cum impune art. 2 ).

Interpretarea de mai sus a dispozițiilor legale în materie trebuie să fie unitară indiferent de cauza concretă în care sunt aplicabile acestea. Este de observat că legea nu indică, în nici un caz, că inculpații pot renunța la beneficiul inviolabilității înregistrărilor ambientale, sau că măsurile de confidențialitate instituite de Codul de procedură penală sunt opționale, în funcție de poziția procesuală a inculpaților .

Prin natura lor, convorbirile ambientale conțin sau pot conține o multitudine de informații despre viața privată, activitățile private ale altor persoane decât strict inculpații cercetați în cauză .

Din perspectiva prezervării drepturilor persoanelor pentru a se constata că nu se ridică obiecții cu privire la încălcarea inviolabilității convorbirilor ambientale sau telefonice, ar trebui ca toate aceste persoane să–și dea consimțământul expres în acest sens.

Tribunalul nu a exclus posibilitatea ca, odată comunicate inculpaților copii ale înregistrărilor ambientale, acestea să ajungă la cunoștința publicului, și reține, pe de o parte că orice încălcare a dispozițiilor de păstrare a confidențialității convorbirilor –printre care și comunicarea unor copii către inculpați, copii a căror utilizare excede controlului instanței –constituie un risc necontrolabil ca secretul corespondenței să fie încălcat, iar pe de altă parte, nu sunt reglementate obligații legale, măsuri de verificare și sancțiuni corespunzătoare aplicabile persoanelor ce ar disemina neautorizat astfel de înregistrări ambientale, care să constituie o garanție a respectării confidențialității înregistrărilor.

Pentru considerentele expuse, tribunalul a reținut că dispozițiile legale impun respectarea confidențialității convorbirilor ambientale interceptate și înregistrate, aspect ce exclude efectuarea de copii de pe aceste convorbiri, în format electronic, și înstrăinarea lor către inculpați.

În ce privește susținerile apărării, conform cărora este absolut necesar a se comunica aceste copii, tribunalul le-a constatat ca fiind nefondate, în raport de faptul că a poate fi asigurat accesul la ascultarea acestor înregistrări prin fixarea unui termen de grefă în acest sens.

S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere de către cei doi inculpați.

Din perspectiva probelor administrate tribunalul va reține că:

În perioada iunie-octombrie 2012, inculpatul M. N., primarul orașului Năvodari a solicitat lui B. V. (ofițer de poliție judiciară), șeful IPJ C. să-i ofere protecție împotriva anchetelor penale care-l vizau, să intervină în aceste anchete, pe care le considera abuzive, nejustificate și motivate politic.

Pentru efortul său, lui B. V. i s-a promis o recompensă, cu ocazia unei întâlniri dintre cei doi, în sediul IPJ C., în data de 18.10.2012.

Promisiunea a fost făcută inclusiv în scris, folosind două bilețele care au fost introduse în tocător. Pe aceste bilețele era scrisă solicitarea adresată de M. N. lui B. V. ca acesta din urmă să-i pună la dispoziție o copie a cărții de identitate a unei persoane de încredere și numărul de telefon mobil pentru a-i face „acte de proprietate” pe un teren.

Promisiunea s-a materializat prin acordarea în data de 25.10.2012, a două loturi de teren situate în Năvodari.

Darea acestor terenuri s-a făcut indirect, prin intermediari (V. N., ca apropiat lui M. N. și B. F. - investigator sub acoperire, ca apropiată a lui B. V.), prin simularea unor vânzări consemnate în două contracte semnate de acești intermediari, contracte autentificate de BNP T. M. sub nr. 1952/25.10.2012 și 1953/25.10.2012. Prețul total de vânzare al acestor terenuri este de 59.000 de lei. Valoarea de piață a celor două loturi de teren, în suprafață de 577 m2, este de 46.160 de euro.

Inculpatul M. N. considera, justificat sau nu, că are probleme cu anchetele penale, deci avea motiv să-i solicite ajutorul lui B. V.; acesta din urmă susține că i s-a solicitat ajutorul și că i s-a oferit un teren; în discuțiile dintre cei doi se face referire în mod repetat, voalat, la ajutorul pe care îl poate și nu-l va mai putea da, dacă își pierde funcția, la nedepunerea unui denunț, la faptul că nu s-a pus la cale un flagrant („cheie” în argou-s.n.); cei doi discută chiar despre un dosar penal și de ancheta efectuată de polițiști, despre ce vor aceștia; denunțătorul discută cu mituitorul despre „dovada” (copia cărții de identitate pentru realizarea vânzării) dată că garanție că va fi „băiat bun”.

Ansamblul acestor împrejurări confirmă denunțul.

Inculpatul V. N., un apropiat al inculpatul lui M. N., este administrator al . societate comercială care își obține un cuantum semnificativ al încasărilor din contractele cu Primăria Orașului Năvodari. (vol.2, f.130-168).

A se vedea declarația informativă 394 din semestru 2 -2008 (vol.2, 146). În prezent societatea prestează servicii într-o lună (vol.2, f.150- 155), cât făcea într-un semestru sau în doi ani la un loc (luna septembrie 2012, vol.2, f.156)

Inculpatul V. N. a susținut că a fost abordat telefonic de o persoană care s-a recomandat T. V. sau V., persoană care nu i s-a legitimat și căreia nici el nu i-a arătat vreun act de identitate.

Acesta i-a lăsat 59.000 de lei, fără nici un document, ca preț al celor două loturi de teren pe care intenționa să le cumpere. I-a spus că urma să plece într-o călătorie de afaceri și s-ar putea să nu fie abordabil la telefon. Acesta este motivul pentru care T. V. i-a dat numărul de telefon al soției sale, căreia nu i-a precizat numele, adresa ori localitatea de domiciliu.

După circa o săptămână de la primirea de la T. a banilor și a numărului de telefon a soției sale a încercat vreme de două zile să-l contacteze pe acesta, dar nu a reușit.

Pentru acest motiv în data de 24.10.2012 a sunat-o pe soția acestuia, și-a dat întâlnire cu ea în Năvodari și, la BNP T. M., a semnat cu ea două contracte de vânzare cumpărare. De abia la notariat a aflat că e din Slobozia, că se numește B. F., că e necăsătorită.

V. N. neagă că ar fi aflat că autovehiculul investigatoarei era înmatriculat în Teleorman, că a primit copia cărții ei de identitate, anterior vânzării.

Acesta a mai afirmat:

- că în discuția din data de 25.10.2012 purtată la telefon cu M. N., primarul orașului Năvodari ( fișierul audio nr._.wav, convorbirea telefonică din data de 25.10.2012, începută cu ora 21:24:42) s-a referit: la F., șoferul său; la lucrările de reparații la pavilioanele „Taberei Năvodari”; la costul acestor lucrări; la angajați din Slobozia sau Teleorman.

- că a aflat de la procuror că B. F. V. este agent imobiliar, că nu l-a contactat pentru intermedierea unor tranzacții imobiliare, că nu a discutat niciodată cu el despre intermedierea vânzării unor loturi de teren, loturi pe care fusese împuternicit să le vândă, de către soții A., că nu i-a predat lui B. F. V. nici un înscris privind terenurile amintite.

Declarațiile mincinoase ale lui V. N. sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză și la care am făcut deja referire.

V. N. și A. N. se contrazic cu privire la paternitatea ideii de dezmembrare a terenului achiziționat de familia A., cu privire la cel al cărui număr de telefon a figurat în anunțurile lipite pe stâlpi.

A. N. nu poate justifica proveniența unor sume considerabile pentru achiziționarea de terenuri.

Din perspectiva corectei încadrări juridice a faptelor în raport de infracțiunile deduse judecății dar și în raport de incidența în cauză a art. 5 c.p. cât și a faptului că de la data săvârșirii faptelor până la pronunțarea unei hotărâri în cauză au intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 și Legea nr. 135/2010, la data de 1.02.2014, tribunalul reține că În sarcina inculpatului M. N. s-a reținut în concret că fapta acestuia de a-i promite ofițerului de poliție judiciară și șef al IPJ C., B. V., în data de 18.10.2012 și apoi de a-i da, prin intermediari, în data de 25.10.2012, două loturi de teren, cu o valoare de piață de 46.160 de euro, pentru ca denunțătorul să facă acte care intră în atribuțiile sale de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, în vechea reglementare prevăzută de art. 255 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000.

Având în vedere noile dispoziții penale, intrate în vigoare la data de 01 februarie 2014, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 al. 1 din Legea 78/2000, în referire la art. 255 al. 1 Cod penal, cu reținerea art. 5 al. 1 Cod penal.

Astfel instanța apreciază ca incidente în cauză în ceea ce-l privește pe inculpatul M. N. disp. art.386 alin. c.p.p. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia din infracțiunea de dare de mită prev. art. 255 alin. 1 C.pen. 1969 rap. la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000 în infracțiunea de dare de mită prev.de art. 255 alin. 1 C.pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea 78/2000 modificat prin Legea 187/2012 cu aplic. art.5 alin. 1 c.p, identificate de instanță ca fiind dispoziții ale legii penale mai favorabile aplicabile în cauză.

În sarcina inculpatului V. N. s-a reținut că a dat declarații mincinoase și nu a spus tot ceea ce știe privitor la aspectele esențiale asupra cărora a fost întrebat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, în vechea reglementare prev. de art. 260 alin 1 din C.pen., translatat actualmente prin . Legii nr. 286/2009 în disp. art. 273 Cod penal, cu aplicarea art. 5 al. 1 cod penal.

În sarcina inculpatului s-a mai reținut, în urma probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, că a declarat necorespunzător adevărul în fața notarului public T. M., în data de 25.10.2012, susținând că a primit, anterior prezentării la notar, de la B. F., suma de 59.000 lei, reprezentând prețul achiziționării a două loturi de teren din Năvodari, loturi care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de notar sub nr. 1952/25.10.2012 și 1953/25.10.2012, astfel că fapta inculpatului de a declara necorespunzător adevărul în fața notarului public T. M., în vederea producerii de consecințe juridice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, în vechea reglementare prevăzută de art. 292 din C.pen., în actuala reglementare fiind prevăzută de disp. art. 326 Cod penal.

Din această perspectivă tribunalul identifică ca lege penală mai favorabilă în raport de disp. art. 5 c.p. disp.art. 273 alin.1 c.p.și disp. art. 326 c.p.

Inculpatul M. N. a înțeles să invoce dispozițiile art. 19 din Legea 682/2002, care instituie o cauză de reducere la jumătate a pedepsei pentru cei care au avut calitatea de martor denunțător și au contribuit la aflarea adevărului într-o cauză de o gravitate asimilată unei infracțiuni de corupție.

În urma demersurilor efectuate de către instanță D. – S. Teritorial C. a comunicat instanței că pentru inculpatul M. N. nu sunt aplicabile disp. art. 19 din Legea 682/2002 iar P. de pe lângă Tribunalul C. a precizat că nu poate reține incidența acestui text de lege.

Instanța reține că din această perspectivă inculpatului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea 682/2002

În drept :

Fapta inculpatului M. N. de a-i promite ofițerului de poliție judiciară și șef al IPJ C., B. V., în data de 18.10.2012 și apoi de a-i da, prin intermediari, în data de 25.10.2012, două loturi de teren, cu o valoare de piață de 46.160 de euro, pentru a face acte care intră în atribuțiile sale de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. art. 255 alin. 1 C.pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea 78/2000 modificat prin Legea 187/2012 cu aplic. art.5 alin. 1 c.p.

B. V., ca șef al IPJ C. și ofițer de poliție judiciară (vol.1,, potrivit art. 8 alin. 2 din Legea 364/2004 (legea poliției judiciare) poate „da polițiștilor care fac parte din poliția judiciară dispoziții și îndrumări în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor și de strângere a datelor în vederea identificării autorilor infracțiunilor și începerii urmăririi penale” (după începerea urmăririi penale, competența aparține exclusiv procurorului, conform art 8 alin 3 din Legea 364/2004)(vol. 1, f. 329-331 dup)

În fișa postului lui B. V. (vol.1, f. 198-204) se prevede că el coordonează, îndrumă și controlează activitatea structurilor din cadrul inspectoratului ; organizează și supraveghează activități specifice structurilor pe care le coordonează ; se documentează asupra cauzelor și măsurilor luate de subunități, intervenind cu măsuri suplimentare, dacă este cazul ; B. V., conform celor expuse mai sus, poate interveni procedural sau prin măsuri administrative în desfășurarea anchetelor penale, deci în baza atribuțiilor de serviciu. E vorba aici de dare de mită, nu de cumpărare de influență.

Fapta inculpatului V. N. de a da declarații mincinoase și de a nu spune tot ceea ce știe privitor la aspectele esențiale asupra cărora a fost întrebat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin.1 c.p.

Din probele administrate în cauză reiese că V. N. a declarat necorespunzător adevărul, în fața notarului public T. M., în data de 25.10.2012, susținând că a primit, anterior prezentării la notar, de la B. F., suma de 59.000 lei, reprezentând prețul achiziționării a două loturi de teren din Năvodari, loturi care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de notarul amintit sub nr. 1952/25.10.2012 și 1953/25.10.2012. Fapta lui V. N. de a declara necorespunzător adevărul în fața notarului public T. M., în data de 25.10.2012, în vederea producerii de consecințe juridice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prevăzute de art. 326 c.p.

Aceste texte de lege au fost enunțate în ședință publică și în baza lor urmează a se pronunța condamnarea fiecărui inculpat.

La individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului M. N., în conformitate cu dispozițiile art. 74 c.p. instanța va avea în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile părții generale ale codului penal, normele care impun regimul sancționator și natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv, în perioada iunie-octombrie 2012, M. N., primarul orașului Năvodari a solicitat lui B. V. (ofițer de poliție judiciară), șeful IPJ C. să-i ofere protecție împotriva anchetelor penale care-l vizau, să intervină în aceste anchete, pe care le considera abuzive, nejustificate și motivate politic. Pentru efortul său, lui B. V. i s-a promis o recompensă, cu ocazia unei întâlniri dintre cei doi, în sediul IPJ C., în data de 18.10.2012. Promisiunea a fost făcută inclusiv în scris, folosind două bilețele care au fost introduse în tocător. Pe aceste bilețele era scrisă solicitarea adresată de M. N. lui B. V. ca acesta din urmă să-i pună la dispoziție o copie a cărții de identitate a unei persoane de încredere și numărul de telefon mobil pentru a-i face „acte de proprietate” pe un teren.

Promisiunea s-a materializat prin acordarea în data de 25.10.2012, a două loturi de teren situate în Năvodari. Darea acestor terenuri s-a făcut indirect, prin intermediari (V. N., ca apropiat lui M. N. și B. F. - investigator sub acoperire, ca apropiată a lui B. V.), prin simularea unor vânzări consemnate în două contracte semnate de acești intermediari, contracte autentificate de BNP T. M. sub nr. 1952/25.10.2012 și 1953/25.10.2012. Prețul total de vânzare al acestor terenuri este de 59.000 de lei. Valoarea de piață a celor două loturi de teren, în suprafață de 577 m2, este de 46.160 de euro.

Instanța va avea în vedere și datele ce-l caracterizează pe inculpat respectiv este Primar al Orașului Năvodari, la al doilea mandat, ales cu peste 71% voturi ; Președinte al Asociației Orașelor din Romania, care grupează un număr de 217 orașe; implicat in administrația publica locala, contribuția semnificativa a acestuia in comunitatea locala pe care o conduce si administrează prin elaborarea a numeroase proiecte cu finantare europeana de peste 60 milioane de EURO – Piata de Peste, Bulevardul Mamaia Nord (care face legătura dintre Mamaia si Navodari), iluminatul public in intregul oras, drumul Navodari - O., Cantina Sociala, Promenada Mamaia Navodari, Centul de Afaceri si Centrul de Agrement ( a se vedea in acest sens adresa Compartimentului Programe din cadrul Primariei Navodari, care enumera proiectele in care m-am implicat direct), fara antecedente penale, cu studii superioare, tata a doi copii minori pe care ii are in intretinere.

Trebuie reținut însă faptul că inculpatul M. N. este acuzat de comiterea unei infracțiuni de corupție, în contextul proliferării acestui fenomen, în contextul în care acest fenomen este perceput public că a devenit incontrolabil, că afectează grav societatea, buna funcționare a instituțiilor publice,puternic politizate și transformate în surse de înavuțire personală.

Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Dragothoniu și M. Pidhorni c. Romania): „corupția constituie o amenințare pentru supremația dreptului, pentru democrație și drepturile omului, subminează principiile de bună administrare, de echitate și de justiție socială, denaturează concurența, împiedică dezvoltarea economică și pune în pericol stabilitatea instituțiilor democratice și fundamentele morale ale societății”

Trebuie reținut și modul în care inculpatul M. N. a comis infracțiunea: prin disimularea acțiunilor și intențiilor, prin folosirea unor discuții insinuante, prin refuzul de a discuta deschis despre chestiunile care l-ar fi incriminat, prin folosirea intermediarilor, prin comunicarea cu bilețele care au fost tocate etc.

Toate acestea reprezintă date concrete care formează convingerea instanței că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.

Toate aceste aprecieri nu pot contrabalansa în favoarea inculpatului aspectele obiective care determină natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv funcționar public – primar - care cu concursul indirect al unei persoane fără calitate oficială a înțeles să săvârșească anumite fapte de corupție – accesând o persoană din vârful ierarhiei unei structuri de poliție din cadrul unei unități administrativ teritoriale - instanța apreciind în aceste condiții că scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea pentru inculpat.

Va reține că gravitatea faptelor așa cum este ea descrisă pe larg în expozitiv aspect care impune ca modalitate de executare a pedepsei regimul de detenție, care însă va fi nuanțat și dozat în raport de gravitatea faptei comise de inculpatul M. N..

Caracterizările bune, faptul că inculpatul nu are antecedente penale impun instanței să adopte la alegerea pedepselor un cuantum rezonabil pedepselor pentru inculpat, al cărui comportament determinat și de calitatea de primar pe care o avea la momentul comiterii acestuia impune de departe aplicarea unei pedepse peste minimul prevăzut de lege.

Instanța nu sesizează date care să determine reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante .

Din perspectiva legii penale mai favorabile tribunalul apreciază că în cauză se fac aplicabile disp. art.67 alin. 2 Cod penal cu aplic. la art. 55 lit. a Cod penal în ref. la art. 5 Cod penal și art. 12 din Legea nr. 187/2012 ; art. 66 alin. 1 lit. a, b și g și alin. 3 Cod penal, art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal. ; art. 65 alin.1 și 3 Cod penal cu aplic. art. 54 Cod penal în ref. la art. 5 Cod penal și art. 12 din Legea nr. 187/2012 și art. 66 alin. 1 lit. a b și g și alin. 3 Cod penal .

La individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului V. N., în conformitate cu dispozițiile art. 74 c.p. instanța va avea în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispozițiile părții generale ale codului penal, normele care impun regimul sancționator și natura și gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârșire a acestora respectiv, acesta a dat declarații mincinoase și a nu spus tot ceea ce știe privitor la aspectele esențiale asupra cărora a fost întrebat în fața autorității și de asemenea acesta a declarat necorespunzător adevărul, în fața notarului public T. M., în data de 25.10.2012, susținând că a primit, anterior prezentării la notar, de la B. F., suma de 59.000 lei, reprezentând prețul achiziționării a două loturi de teren din Năvodari, loturi care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de notarul amintit sub nr. 1952/25.10.2012 și 1953/25.10.2012.

Instanța va avea în vedere și datele ce-l caracterizează pe inculpat respectiv V. N. este căsătorit, nu are copii, are studii medii, nu are antecedente penale, este administrator al ..

Va reține că gravitatea faptelor așa cum este ea descrisă pe larg în expozitiv aspect care impune ca modalitate de executare a pedepsei și din perspectiva legii penale mai favorabile aplicabile pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, care însă va fi nuanțat și dozat în raport de gravitatea faptei comise de inculpatul V. N..

Caracterizările bune, faptul că inculpatul nu are antecedente penale impun instanței să adopte la alegerea pedepselor un cuantum rezonabil pedepselor pentru inculpat, al cărui comportament impune aplicarea unor pedepse peste minimul prevăzut de lege.

Instanța nu sesizează date care să determine reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante .

Din perspectiva legii penale mai favorabile tribunalul apreciază că în cauză se fac aplicabile disp. art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b c.pen. 1969 cu aplic.art.5 c.pen; art.71 al.1, 2 și 3 c.p.1969 rap.la art.12 din Legea nr.187/2013 ; art.64 al.1 lit.a teza a-II-a și lit.b c.pen.1969 ; art.86/1 c.p. 1969 în referire la art.5.c.p. ;art.86/2 c.pen. 1969 ; art.86/2 c.pen 1969 în referire la art.5.c.pen și art.71 al.5 c.pen 1969 în referire la art.5 c.pen ; disp.art.86/4 c.pen.1969.

Față de aceste considerente:

În baza art.386 alin. c.p.p. va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. N. din infracțiunea de dare de mită prev. art. 255 alin. 1 C.pen. 1969 rap. la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000 în infracțiunea de dare de mită prev.de art. 255 alin. 1 C.pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea 78/2000 modificat prin Legea 187/2012 cu aplic. art.5 alin. 1 c.p.

În baza art. art. 255 alin. 1 C.pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea 78/2000 modificat prin Legea 187/2012 cu aplic. art.5 alin. 1 c.p. ;

Va condamna pe inculpatul M. N. – fiul lui C. și E., născut la data de 03.08.1967 în ., domiciliat în orașul Năvodari, jud. C., ., .. C, ., CNP_, posesor CI . nr._ la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În baza art.67 alin. 2 Cod penal cu aplic. la art. 55 lit. a Cod penal în ref. la art. 5 Cod penal și art. 12 din Legea nr. 187/2012 ;

Va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g și alin. 3 Cod penal pe o durată de 1 an care se aplică conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal – considerând suficientă această perioadă pentru reeducarea inculpatului.

În baza art. 65 alin.1 și 3 Cod penal cu aplic. art. 54 Cod penal în ref. la art. 5 Cod penal și art. 12 din Legea nr. 187/2012 ;

Va interzice inculpatului exercițiul drepturilor art. 66 alin. 1 lit. a b și g și alin. 3 Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare – în condițiile în care tocmai calitatea de primar pe care o avea la momentul săvârșirii faptei i-a permis să acceseze suprastructura IPJ C., încercând coruperea Inspectorului – șef, aspect care vădește în opinia instanței, din perspectiva funcției pe care o deține inculpatul lezarea fundamentală a relațiilor sociale corecte, a cooperării instituționale bazată exclusiv pe normele legale în vigoare și bună – credință.

În baza art. 72 Cod penal ;

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14.11.2012 la data de 17.04.2013 în condițiile în care în data de 14.11.2012 M. N. a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore iar în data de 15.11.2012, prin încheierea din 15.11.2012 pronunțată în dosarul 44._, Tribunalul București a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M. N., pe o perioadă de 29 de zile (vol.1, f. 245-249 dup.)

Măsura a fost menținută succesiv de către instanța de fond dar și de instanța de control judiciar, până la data de 17.04.2013 când s-a dispus punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului prin Decizia penală nr. 286/P/ 17.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dos.pen.nr._ /a8.

Din această perspectivă în baza art. 399 alin. 1c.p.p. rap. la art. 16 alin.1 din Legea nr. 255/2013 va menține măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul M. N. prin Decizia penală nr. 286/P/ 17.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dos.pen.nr._ /a8, modificat prin Încheierea f.n. din data de 21.06.2013 a tribunalului C. pronunțată în cauză, în condițiile în care temeiurile care au determinat dispunerea acestei măsuri se mențin și la pronunțarea acestei hotărâri, conturându-se distinct în probe ,care permit instanței să adopte soluția de condamnare ce se va dispune în cauză.

Mai mult, măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul M. N. se justifică în continuare pentru buna desfășurare a procesului penal, restricțiile impuse garantând instanțelor un proces echitabil în care inculpatul nu va încerca zădărnicirea aflării adevărului.

De asemenea în baza art.386 alin. c.p.p. va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului V. N. din infracțiunile prev. de art. 260 alin 1 C.pen. 1969 și art. 292 din C.pen. 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen 1969. în infracțiunile prev.de art. 273 alin.1 c.p. și art. 326 c.p. cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen 1969 și art. 5 alin.1 c.p.

În baza art. 273 alin.1 c.p. va condamna pe inculpatul V. N. – fiul lui I. și A., născut la data de 19.09.1972, în . O., posesor CI ., nr:_, eliberat de SPCLEP Năvodari, domiciliat în oraș Năvodari, ., ., CNP:_ la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 326 c.p. va condamna pe același inculpat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b c.pen. 1969 cu aplic.art.5 c.pen, instanța considerând dispozițiile anterioare privind concursul de infracțiuni ca fiind mai favorabile acestui inculpat, va dispune contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate, în final inculpatul V. N. execută pedeapsa cea mai grea.

În baza art.71 al.1, 2 și 3 c.p.1969 rap.la art.12 din Legea nr.187/2013 ;

Va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a-II-a și lit.b c.pen.1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.86/1 c.p. 1969 în referire la art.5.c.p. ;

Va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de doi ani calculat în condițiile art.86/2 c.pen. 1969 – suficient în opinia instanței pentru reeducarea efectivă a inculpatului și conștientizarea faptelor sale în condițiile în care în baza art.86/2 c.pen 1969 în referire la art.5.c.pen, instanța apreciază că se impune ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune C.;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea ;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență, toate acestea fiind măsuri determinate pentru supravegherea inculpatului condamnat și apte în opinia instanței, ca odată respectate, să conducă la reeducarea efectivă a inculpatului.

Va desemna ca organ de supraveghere S. de Probațiune C. căruia i se comunică datele de la lit.a –d .

În baza art.71 al.5 c.pen 1969 în referire la art.5 c.pen ;

Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se vor suspenda și executarea pedepselor accesorii.

Va atrage atenția inculpatului asupra disp.art.86/4 c.pen.1969 privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 255 alin. 4 rap.la art.254 alin.3 c.p.1969 ;

Va dispune confiscarea specială ,în folosul statului, a două loturi de teren -date drept mită - care au fost indisponibilizate în vederea confiscării, prin instituirea unui sechestru asigurător conform ordonanței nr. 375/P/2012 din 06.12.2012 emisă de D. – Structura Centrală și individualizate în vol.2, f. 125-127 dosar urmărire penală, în condițiile în care în cauză nu au fost luate măsuri de siguranță iar prin ordonanța 375/P/2012 din 06.12.2012, în temeiul art. art. 20 din Legea 78/2000, art. 163 alin. 1 C.pr.pen., art 164 alin 1 C.pr.pen., art. 165 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 255 alin 3 C.pen și art. 254 alin. C.pen., cele două loturi de teren date mită au fost indisponibilizate în vederea confiscării, prin instituirea unui sechestru asigurător. (vol.2, f. 125-127 dup).

În baza art. 249 și urm. C.p.p. rap. la art. 20 din Legea 78/2000 ;

Va menține măsura sechestrului asiguratoriu dispus prin ordonanța 375/P/2012 din 06.12.2012 emisă de D. – Structura Centrală și individualizate în vol.2, f. 125-127 dosar urmărire penală din perspectiva aplicării efective a dispozițiilor anterioare care vizează confiscarea specială.

Va face aplicarea disp. art.274 alin. 1 c.p.p. ;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

În baza art.386 alin. c.p.p. ;

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. N. din infracțiunea de dare de mită prev. art. 255 alin. 1 C.pen. 1969 rap. la art. 7 alin. 2 din Legea 78/2000 în infracțiunea de dare de mită prev.de art. 255 alin. 1 C.pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea 78/2000 modificat prin Legea 187/2012 cu aplic. art.5 alin. 1 c.p.

În baza art. art. 255 alin. 1 C.pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea 78/2000 modificat prin Legea 187/2012 cu aplic. art.5 alin. 1 c.p. ;

Condamnă pe inculpatul M. N. – fiul lui C. și E., născut la data de 03.08.1967 în ., domiciliat în orașul Năvodari, jud. C., ., .. C, ., CNP_, posesor CI . nr._ la pedeapsa de 3 ani și 6 luni ( trei și șase luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În baza art.67 alin. 2 Cod penal cu aplic. la art. 55 lit. a Cod penal în ref. la art. 5 Cod penal și art. 12 din Legea nr. 187/2012 ;

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g și alin. 3 Cod penal pe o durată de 1 an care se aplică conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

În baza art. 65 alin.1 și 3 Cod penal cu aplic. art. 54 Cod penal în ref. la art. 5 Cod penal și art. 12 din Legea nr. 187/2012 ;

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor art. 66 alin. 1 lit. a b și g și alin. 3 Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 72 Cod penal ;

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 14.11.2012 la data de 17.04.2013.

În baza art. 399 alin. 1c.p.p. rap. la art. 16 alin.1 din Legea nr. 255/2013.

Menține măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul M. N. prin Decizia penală nr. 286/P/ 17.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dos.pen.nr._ /a8, modificat prin Încheierea f.n. din data de 21.06.2013 a tribunalului C. pronunțată în cauză.

În baza art.386 alin. c.p.p. ;

Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului V. N. din infracțiunile prev. de art. 260 alin 1 C.pen. 1969 și art. 292 din C.pen. 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen 1969. în infracțiunile prev.de art. 273 alin.1 c.p. și art. 326 c.p. cu aplicarea art. 33 lit. a din C.pen 1969 și art. 5 alin.1 c.p.

În baza art. 273 alin.1 c.p.;

Condamnă pe inculpatul V. N. – fiul lui I. și A., născut la data de 19.09.1972, în . O., posesor CI ., nr:_, eliberat de SPCLEP Năvodari, domiciliat în oraș Năvodari, ., ., ., CNP:_ la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 326 c.p.;

Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art.33 lit.a rap.la art.34 lit.b c.pen. 1969 cu aplic.art.5 c.pen;

Dispune contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate, în final inculpatul V. N. execută pedeapsa cea mai grea de 1 ( un an ) închisoare.

În baza art.71 al.1, 2 și 3 c.p.1969 rap.la art.12 din Legea nr.187/2013;

Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a-II-a și lit.b c.pen.1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.86/1 c.p. 1969 în referire la art.5.c.p. ;

Dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp de doi ani calculat în condițiile art.86/2 c.pen. 1969.

În baza art.86/2 c.pen 1969 în referire la art.5.c.pen;

Pe durata termenului de încercare inculpatul se supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la S. de Probațiune C.;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea ;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență,

Desemnează ca organ de supraveghere S. de Probațiune C. căruia i se comunică datele de la lit.a –d .

În baza art.71 al.5 c.pen 1969 în referire la art.5 c.pen ;

Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Atrage atenția inculpatului asupra disp.art.86/4 c.pen.1969 privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 255 alin. 4 rap.la art.254 alin.3 c.p.1969 ;

Dispune confiscarea specială ,în folosul statului, a două loturi de teren -date drept mită- care au fost indisponibilizate în vederea confiscării, prin instituirea unui sechestru asigurător conform ordonanței nr. 375/P/2012 din 06.12.2012 emisă de D. – Structura Centrală și individualizate în vol.2, f. 125-127 dosar urmărire penală.

În baza art. 249 și urm. C.p.p. rap. la art. 20 din Legea 78/2000 ;

Menține măsura sechestrului asiguratoriu dispus prin ordonanța 375/P/2012 din 06.12.2012 emisă de D. – Structura Centrală și individualizate în vol.2, f. 125-127 dosar urmărire penală.

În baza art.274 alin. 1 c.p.p. ;

Obligă pe inculpatul M. N. la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli judiciare către stat care includ și cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală în sumă de 5.000 lei și pe inculpatul V. N. la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat care includ și cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală în sumă de 500 lei.

Cu apel.

Pronunțată astăzi, în ședință publică, 08.04.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

L. L. A. R. R.

Tehnored. jud. L. L.

5ex./24.04.2014

3com./24.04.2014/grefier

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 479/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr. 628/2014. Tribunalul CONSTANŢA Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 16/2014. Tribunalul CONSTANŢA Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 235/2014. Tribunalul CONSTANŢA Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 636/2014. Tribunalul CONSTANŢA Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 479/2014. Tribunalul CONSTANŢA Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 470/2014. Tribunalul CONSTANŢA Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 247/2014. Tribunalul CONSTANŢA Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 744/2014. Tribunalul CONSTANŢA