Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 744/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 744/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 30876/212/2014/a6
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 744
Ședința publică din data de 05 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. T.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror M. S.
S-a luat în examinare contestația formulată de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. - împotriva încheierii pronunțată la data de 03.12.2014 de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art. 358 alin.1 Cod procedură penală, se prezintă intimatul inculpat M. M. P. – în stare de deținere, asistat de avocat ales M. S., în baza împuternicirii avocațiale depusă al dosar.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp.art.257-262 Cod procedură penală .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Contestația este formulată în termenul prevăzut de lege, nemotivată.
Apărătorul intimatului inculpat având cuvântul, solicită primirea la dosarul cauzei a unui memoriu.
Instanța pune în discuție înscrisul prezentat de apărătorul intimatului inculpat.
Procurorul având cuvântul, arată că este de acord cu depunerea memoriului.
Instanța deliberând, primește la dosarul cauzei memoriul intimatului inculpat.
Având în vedere că nu sunt cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul procurorului, în susținerea căii de atac promovate.
Procurorul având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțată de instanța de fond și rejudecând, să se respingă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu.
Și la acest moment temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive subzistă și impun în continuare menținerea acestei măsuri. Urmează a se avea în vedere atitudinea oscilantă manifestată de inculpat, care inițial a recunoscut săvârșirea faptei, apoi nu a mai recunoscut.
Pentru buna desfășurare a procesului penal, solicită menținerea măsurii arestării preventive.
Apărătorul intimatului inculpat având cuvântul, solicită respingerea contestației, cu consecința menținerii încheierii instanței de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
Apreciază soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere că urmărirea penală s-a finalizat, cercetarea judecătorească a demarat.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a recunoscut fapta în timpul cercetării penale, încheind chiar un acord de recunoaștere, care însă nu a fost valorificat, întrucât s-a întocmit rechizitoriul. Inculpatul a recunoscut fapta și optează pentru procedura simplificată, iar la acest moment nu mai poate influența desfășurarea procesului.
Chiar în cuprinsul memoriul depus azi, clientul său arată că recunoaște și regretă fapta.
Apreciază că prin măsura arestului la domiciliu, procesul penal nu va fi afectat.
În plus, pentru respectarea principiului egalității de tratament, se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, având în vedere că pentru inculpatul P. s-a dispus arestul la domiciliu.
În ultim cuvânt, intimatul inculpat arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său. Recunoaște și regretă fapta săvârșită și în perioada petrecută în arest, a conștientizat gravitatea faptei.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față;
Prin încheierea de ședință pronunțată de Judecpătoria C. la data de 03.12.2014, s-a dispus:
„În baza art. 242 alin. 2 rap. la art. 218 C.p.p. admite cererea formulată de inculpatul M. M.-P. (fiul lui M. și T., născut la data de 23.02.1986 în mun. C., jud. C., domiciliat în orș. N. V., ., ., CNP_) și dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Dispune punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 171/UP din 06.09.2014, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen. impune inculpatului M. M.-P. obligația de a nu părăsi imobilul din C., ..31 jud.C. fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.
În baza art. 221 alin. (2) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu persoana vătămată cu martorii și inculpații din dosar, cu membrii de familie ai acestora, direct sau indirect.
În baza art. 221alin. (4) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 48 ore de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2014, ora 12,25.”
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. au fost trimisi în judecată inculpații TIBEL I., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui autovehicul fară permis de conducere, prev. și ped. de art. 335 alin. (2) din C.pen., cu aplic, art 41 alin. (1) din C.pen., vătămare corporală din culpă, prev și ped. de art. 196 alin. (1) din C.pen., -părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia, prev. și ped. de art. 338 alin. (1) din C.pen., cu aplic, art 41 alin. (1) din C.pen., și influențarea declarațiilor, prev și ped. de art. 272 alin. (1) din C.pen., cu aplic, art 41 alin. (1) din C.pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C.pen.; P. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de influențarea declarațiilor, prev și ped. de art. 272 alin. (1) din C.pen., -favorizarea făptuitorului, prev. și ped. de art. 269 alin. (1) din C.pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) din C.pen.; M. M.-P., pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului, faptă prev. și ped. de art. 269 alin. (1) din C.pen.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul M. M.-P., la data de 02.09.2014, s-a prezentat la Seviciul Rutier Constanta, unde s-a autodenunțat in mod mincinos, ca fiind autorul accidentului produs la data de 28.08.2014,orele 00:50, pe bld. Mamaia la intersecția cu ., fiind determinat in acest sens prin corupere de către autorul accidentului, respectiv inculpatul TIBEL I., prin oferirea sumei de 500 euro, fiind determinat de asemenea de acesta impreuna cu inculpatul P. V., in baza unei intelegeri a celor doi din urma, sa faca declarații mincinoase, indicandu-i-se de către aceștia explicit ce anume sa declare, fiind incurajat sa isi mențină denunțul mincinos si garantandu-i-se ca nu va avea de suferit de pe urma acestuia, fapta prin care a urmărit zădărnicirea cercetărilor efectuate in cauza penala privind accidentul si ajutorarea autorului accidentului, in scopul impiedicarii tragerii la răspundere a acestuia.
În cursul urmăririi penale, Judecătoria C., prin încheierea nr. 431/06.09.2014 a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. M.-P. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 06.09.2014 și până la data de 05.10.2014, inclusiv.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 202 alin. 1 și 3 C. proc. pen. și art. 223 alin. 2 C. proc. pen, apreciind că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați. De asemenea, a considerat că este incident cazul prev. de art. 223 alin. 2 C. p. p. raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată precum și la împrejurările în care sunt suspectați inculpații că ar fi comis faptele, dar și la circumstanțele personale ale acestora, apreciindu-se că privarea de libertate a acestora este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Instanța reamintește că potrivit art. 242 alin. (2) C. proc. pen “măsura preventivă se înlocuiește din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin (1).”
In acest sens instanța a considerat că rezonanța faptelor pentru care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv s-a estompat și nu se mai poate susține că măsura arestării preventive continuă să îndeplinească criteriile de necesitate și proporționalitate avute în vedere de prevederile art. 202, alin. 1-3 C. proc. pen. Deși există probe că inculpatul ar fi săvârșit faptele prevăzute de legea penală de care este acuzat s-au schimbat temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a acestora, perioada de aproximativ 3 luni în care acesta s-a aflat în mediul penitenciar, inceperea cercetării judecătorești, fiind suficiente pentru a diminua gradul de reiterare a comportamentului infracțional. In același sens, instanța a avut în vedere că inculpatul are un domiciliu stabil, avea loc de muncă la data comiterii presupusei fapte, nu are antecedente penale.
Față de aceste considerente a admis cererea formulată de inculpatul M. M.-P. și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
A dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 171/UP din 06.09.2014, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 221 alin. (1) C. proc. pen. a impus inculpatului M. M.-P. obligația de a nu părăsi imobilul din C., ..31 jud.C. fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.
În baza art. 221 alin. (2) C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu persoana vătămată cu martorii și inculpații din dosar, cu membrii de familie ai acestora, direct sau indirect.
În baza art. 221alin. (4) C. proc. pen. va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva încheierii pronunțată la data de 3.12.2014 de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14, în termen legal a declarat contestație P. de pe lângă Judecătoria C., motivele fiind expuse în practicaua încheierii .
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, se constată următoarele:
Față de inculpatul M. M. P. se desfășoară cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului, faptă prev. și ped. de art. 269 alin. (1) din C.pen.
S-a reținut în fapt că inculpatul M. M.-P., la data de 02.09.2014, s-a prezentat la Seviciul Rutier Constanta, unde s-a autodenunțat in mod mincinos, ca fiind autorul accidentului produs la data de 28.08.2014,orele 00:50, pe bld. Mamaia la intersecția cu ., fiind determinat in acest sens prin corupere de către autorul accidentului, respectiv inculpatul TIBEL I., prin oferirea sumei de 500 euro, fiind determinat de asemenea de acesta impreuna cu inculpatul P. V., in baza unei intelegeri a celor doi din urma, sa faca declarații mincinoase, indicandu-i-se de către aceștia explicit ce anume sa declare, fiind incurajat sa isi mențină denunțul mincinos si garantandu-i-se ca nu va avea de suferit de pe urma acestuia, fapta prin care a urmărit zădărnicirea cercetărilor efectuate in cauza penala privind accidentul si ajutorarea autorului accidentului, in scopul impiedicarii tragerii la răspundere a acestuia.
Față de inculpatul contestator s-a dispus măsura arestului preventive, alături de coinculpați, prin încheierea nr. 431/06.09.2014 pronunțată de Judecătoria C.
In considerarea art. 242 Cod proc.pen., prima instanță a apreciat că se impune la acest moment înlocuirea măsurii arestului preventive cu cea a controlului judiciar .
Potrivit art.242 alin. 2 Cod proc.pen., măsura preventivă se înlocuiește cu alta mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod proc.pen.
Curtea Europeană a reamintit în practica sa că art. 5 § 3 din Convenție le impune instanțelor naționale, atunci când sunt confruntate cu necesitatea de a prelungi o măsură de arestare preventivă, să ia în considerare măsurile alternative prevăzute de legislația națională. Într-adevăr, articolul citat mai sus garantează nu numai "dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil", ci prevede și că punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții ce asigură prezentarea părții interesate la termenul de judecată (Jablonski împotriva Poloniei, nr. 33.492/96, § 83, 21 decembrie 2000, și Patsouria împotriva Georgiei, nr. 30.779/04, §§ 75-76, 6 noiembrie 2007). Or, în cauza de față, nu identificăm motivele pentru care o astfel de măsură alternativă nu ar fi pertinentă.
S-ar respecta în acest mod principiul proporționalității în raport de circumstanțele cauzei, precum și cel al necesității raportat la stadiul cercetărilor efectuate în cauză, mai ales că rezonanța faptelor pentru care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv s-a estompat iar inculpatul a optat pentru procedura simplificată recunoscând acuzațiile, nu posedă antecedente penale, avea loc de muncă și domicliu stabil.
In jurisprudenta CEDO, necesitatea a fost apreciata ca un criteriu care justifica masurile privative ori restrictive de libertate, daca acestea sunt oportune, rezonabile, absolut necesare si strict cerute de împrejurările situației.
Apreciind criticile formulate de P. de pe lângă Judecătoria C. ca nefondate, încheierea contestată fiind legală și temeinică, urmează a respinge în consecință contestația.
În baza art.275 alin. 3 Cod.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod.proc.pen.
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. , împotriva încheierii pronunțată la data de 3.12.2014 de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14.
În baza art.275 alin. 3 Cod.proc.pen.:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2014.
Președinte, Grefier,
L. M. T. L. Ș.
Tehnored.jud.M.L.T./3 ex./15.12.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
