Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 16/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-01-2014 în dosarul nr. 19384/212/2013/a8
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.16
Ședința publică din data de 08 01 2014
PREȘEDINTE – L. L.
JUDECĂTORI – N. A.
- M. M.
GREFIER – I. B.
Cu participarea PROCUROR– Z. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații I. E. – fiul lui Sucri și I., născut la data de 20.09.1974, în mun. C. si M. E. – fiul lui B. și Iunzule, născut la data de 01.12.1973, în mun. C., in prezent aflați in stare de arest preventiv in Penitenciarul Poarta Albă - împotriva încheierii de ședință din data de 06.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat I. E., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat T. D., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, fiind prezent si recurentul inculpat M. E., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. A. A., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod procedură penală.
Recursurile sunt declarate în termenul prev.de art.3853 cod procedură penală, nemotivate.
Instanța, în baza art.301 cod procedură penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, constată recursurile în stare de judecată și, în baza art.38513 cod procedură penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat I. E., avocat T. D. având cuvântul, precizează ca inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria C. la data de 06 01 2014, prin care s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive si s-a dispus menținerea acestei măsuri.
Solicită admiterea recursului, iar ca urmare a casării încheierii pronunțate de instanța de fond, sa se dispună in temeiul art.139 alin.1 Cod procedură penală si art.145 Cod procedură penală înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind ca o măsură mai puțin restrictivă de libertate este proporțională si oportună raportat la scopul procesului penal întrucât consideră schimbate temeiurile avute in vedere inițial la luarea acestei măsuri si nici nu au apărut altele noi care sa justifice menținerea acesteia.
Urmează a se avea in vedere si stadiul procesual, in cauza mai fiind de audiat partea vătămată, apreciind ca lăsat in libertate inculpatul nu ar putea aduce atingere depoziției acestuia si nici nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, in ceea ce privește pericolul actual al faptei, menționează ca in cauza este vorba despre o infracțiune de tentativă la furt calificat, iar inculpatul este arestat preventiv de 7 luni, fiind astfel depășit un termen rezonabil.
Face precizarea că măsura obligării de a nu părăsi localitatea este tot o măsură preventivă care vine însoțită de anumite obligații pe care inculpatul le va respecta, totodată precizând ca existența antecedentelor penale nu poate determina luarea si ulterior menținerea măsurii arestării preventive.
Apărătorul recurentului inculpat M. E., avocat C. A. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului, iar ca urmare a casării încheierii pronunțate de instanța de fond, sa se dispună, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind ca o măsură mai puțin restrictivă de libertate este proporțională si oportună raportat la scopul procesului penal.
Urmează a se constata ca inculpații sunt arestați de câteva luni iar probele au fost administrate in totalitate astfel ca înlocuirea măsurii arestului preventiv nu poate aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal. Solicită a se avea in vedere si împrejurarea ca fapta pentru care inculpatul este judecat nu este una foarte gravă ori săvârșită cu violență urmând a fi dovedită la sfârșitul cercetării judecătorești, si la acest moment față de inculpat operând prezumția de nevinovăție, considerând ca temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat odată cu trecerea timpului iar pericolul social s-a diminuat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, cu consecința menținerii ca legală si temeinică a încheierii pronunțate de instanța de fond apreciind ca se impune menținerea măsurii arestării preventive având in vedere subzistența temeiurilor avute in vedere la luarea acestei măsuri precum si in vederea unei bune desfășurări a procesului penal, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni dar si protejării ordinii publice raportat la rezonanța faptelor sociale săvârșite de inculpați si impactul pe care îl generează comunității.
Apreciază ca in mod corect prima instanță a apreciat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, măsură care apare temeinică raportat la faptele pentru care inculpații au fost trimiși in judecată aceștia acționând in public, prin spargerea geamului unui autoturism Jaguar încercând sa sustragă bunuri din acesta, infracțiunea având astfel o gravitate sporită prin producerea de pagube patrimoniale.
Consideră ca in mod corect instanța de fond a apreciat ca subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive si impun păstrarea in continuare, in arest a inculpaților față de riscul reiterării comportamentului infracțional, considerând ca nu au intervenit elemente noi care sa justifice lăsarea in libertate a acestora, faptele acestora producând un sentiment de teamă în rândul comunității referitor la patrimoniul si integritatea persoanelor totodată urmând a se avea in vedere si circumstanțele personale ale acestora, amândoi inculpații aflându-se in stare de recidivă postcondamnatorie, fiind condamnați anterior, in 2011 pentru săvârșirea, împreună a unei fapte de furt, inculpatul I. E. si pentru conducere fară a poseda permis rezultând astfel perseverența infracțională iar lăsarea in libertate a acestora ar crea riscul de a reitera conduita infracțională, impunându-se astfel menținerea stării de arest.
Recurentul inculpat I. E., in ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său solicitând judecarea in stare de libertate.
Recurentul inculpat M. E., in ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că prin Încheierea din data de 06 01 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dos. pen. nr._ 13 s-au dispus următoarele:
În baza art. 3002 rap. la art. 160b alin.3 Cod proc.penala s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților I. E. – fiul lui Sucri și I., născut la data de 20.09.1974, în mun. C., CNP_ și M. E. – fiul lui B. și Iunzule, născut la data de 01.12.1973, în mun. C., CNP_.
S-au respins cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulate de apărătorii inculpaților ca nefondate.
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 11.11.2013 s-a mentinut masura preventiva a arestarii celor doi inculpati, iar in prezent, analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța apreciază că măsura arestării preventive luata față de inculpați este legală, iar temeiurile care au determinat luarea acesteia subzistă și în prezent, neexistând elemente noi care sa opereze in favoarea acestora și care sa justifice revocarea arestării sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Astfel, asupra inculpaților planează suspiciunea rezonabilă că au săvârșit o infracțiune gravă, chiar dacă în forma tentativei pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lăsarea in libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de circumstanțele reale în care inculpații sunt suspectați că ar fi comis infracțiunea, așa cum au fost reținute cu ocazia luării măsurii arestării preventive, din scopul urmărit constand in sustragerea de bunuri din patrimoniul altei persoane, din urmarea produsă, din natura, gravitatea și limitele de pedeapsă a infracțiunii pentru care sunt cercetați și din circumstanțele personale ale inculpaților care au antecedente penale.
Instanta a constatat ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun in continuare privarea de libertate, respectiv temeiurile prevazute de art.140 lit.f Cod pr.penala si retinute in incheierea din data de 30.06.2013, pedeapsa pentru infractiunea pentru care sunt cercetati fiind de la 3 la 15 ani, chiar daca in forma tentativei si subzista pericolul concret pentru ordinea publica. Tocmai modalitatea de savarsire de catre 4 persoane, noaptea, in loc public si pentru cei doi inculpati arestati in stare de recidiva conduc la concluzia ca temeiurile luarii masurii arestarii preventive nu au incetat.
De asemenea, in cauza cercetarea judecatoreasca este in plina desfasurare, fiind de ascultat si partea vatamata, iar pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal se impune mentinerea masurii arestarii preventive.
Pentru aceste considerente, in temeiul art.300 indice 2 in ref. la art.160 indice b Cod pr.penala instanta a mentinut masura arestarii preventive si a respins cererile de inlocuire cu masura de a nu parasi localitatea de domiciliu Împotriva încheierii penale pronunțate de prima instanță au formulat recurs inculpații I. E. si M. E. criticând-o ca nelegală și netemeinică, motivele fiind expuse pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri în recurs și fac parte integrantă din aceasta.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3856 Cod procedură penală tribunalul reține următoarele aspecte:
Menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, precum a procedat judecătorul de fond, este justificată, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 al.1 c.pr.pen., cu reținerea și a cazului de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit. f c.pr.pen.și în realizarea scopului înscris în art.136 al.1 c.pr.pen.
Din probele administrate până la acest moment procesual, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunea care li se reține în sarcină, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 din Codul de procedură penală.
În mod întemeiat prima instanță a constatat incidența temeiului prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prezenta pericolului concret pentru ordinea publică este dată de modul și mijloacele în care se reține că ar fi fost săvârșită fapta, pe timp de noapte, într-un loc public și aglomerat, de mai multe persoane împreună, care au conlucrat pentru spargerea geamului unui autoturism Jaguar în vederea sustragerii de bunuri din acesta, de urmările produse, de atingerea gravă adusă relațiilor sociale ocrotite de lege referitoare la patrimoniul persoanei.
Prezența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată și de circumstanțele personale ale inculpaților, aceștia neavând ocupație și nici loc de muncă, sunt recidiviști, astfel că riscul de repetare a comportamentului infracțional este sporit.
În aceste condiții, circumstanțele personale favorabile inculpaților nu pot prevala în fața necesității de apărare a valorilor ocrotite de legea penală, fiind evident că un comportament antisocial, cum este cel relevat prin fapta reținută, se impune a fi contracarat prin măsuri adecvate, dintre care măsura arestării preventive este cea mai potrivită stadiului procesual actual și specificului cauzei.
Ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că în favoarea inculpaților nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce le-ar putea fi aplicate, măsura arestării preventive având, la acest moment procesual, caracter rezonabil.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați I. E. și M. E. împotriva încheierii din 06.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ 13.
În baza art. 189 Cod procedură penală va avansa din fondurile Ministerului Justiției onorariul avocatului din oficiu C. A. A. – 100 lei.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga pe de recurentul inculpat I. E. la plata sumei de 50 lei și pe recurentul inculpat M. E. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala,
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați I. E. – fiul lui Sucri și I., născut la data de 20.09.1974, în mun. C. si M. E. – fiul lui B. și Iunzule, născut la data de 01.12.1973, în mun. C., in prezent aflați in stare de arest preventiv in Penitenciarul Poarta Albă împotriva încheierii din 06.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ 13.
În baza art. 189 Cod procedură penală avansează din fondurile Ministerului Justiției onorariul avocatului din oficiu C. A. A. – 100 lei.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe de recurentul inculpat I. E. la plata sumei de 50 lei și pe recurentul inculpat M. E. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR ,
L. L. N. A. M. M.
GREFIER ,
I. B.
Red.jud.fond I.C.B.
Tehnored.jud.rec M.M./4ex./14.01.2014
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... → |
|---|
