Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 235/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 235/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 10182/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.235
Ședința publică din data de 26.03.2014
PREȘEDINTE – I. C. S.
GREFIER – O. C.
Cu participare PROCUROR – N. Z.
S-a luat în examinare cauza penală privind pe inc.M. N. – fiul lui D. și S., născut la data de 26.12.1980, arestat în altă cauză, deținut în P. P. Albă, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev.și ped.de disp.art.257 cod penal cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000.
Dezbaterile au avut loc in ședință publică din 12.03.2014 fiind consemnate in incheierea de ședință ce face parte integrantă din hotărare și când, instanța avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronunțarea la data de 26.03.2014, cand a pronunțat următoarea hotărare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale:
Prin Rechizitoriul nr.340/P/2012 din 26 noiembrie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. N. - fiul lui D. și S., născut la 26.12.1980 în Medgidia, jud. C., C.N.P._, cetățenie română, studii liceale, necăsătorit, fără copii, cu domiciliul în C., ., ., . infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.257 Cod penal în referire la art.6 din Legea nr.78/2000.
Prin același act de sesizare s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de U. F. P. prin prisma art.6 din Legea 78/2000 întrucât nu este autorul faptei, respectivul acționând fără intenție, indus în eroare de inculpat.
Actul de sesizare a instanței a reținut în sarcina inculpatului M. N., în esență, că în intervalul 06.01.2012 – 09.01.2012, a pretins și apoi a primit într-un cont bancar, pe numele altei persoane, folosită drept paravan, suma de 1.743 lei de la partea vătămată C. M., lăsând impresia că ar avea influență și că va interveni pe lângă un funcționar bancar cu funcție de conducere pentru a-l determina în schimbul acestei sume să aprobe/să reeșaloneze creditul bancar pe care partea vătămată îl contractase la banca Raiffeisen – Agenția Cernavoda.
Examinând actele și lucrările cauzei, Tribunalul reține următoarele aspecte:
I. SITUAȚIA DE FAPT ȘI MIJLOACELE DE PROBĂ
În anul 2007, defunctul C. D., soț al persoanei vătămate C. M., în calitate de împrumutat, a încheiat cu Raiffeisen Bank S.A. – agenția Cernavoda contractul de credit nr.RFI_ din 20.07.2007, având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 12.240 euro în 288 de rate lunare. Totodată persoana vătămată C. M. a semnat același contract în calitate de codebitor, obligat în solidar și indivizibil cu Împrumutatul.
La data de 04.03.2011, numitul C. D. a decedat, astfel încât obligația de achitare a ratelor lunare pentru stingerea creditului bancar a rămas în sarcina persoanei vătămate, întrucât nu exista o poliță de asigurare în caz de deces al împrumutatului.
În anul 2013, persoana vătămată a ajuns în situația imposibilității achitării ratelor lunare la creditul bancar, în cuantum de 110 euro/lună, în raport de salariul de 1200 lei/ lună.
În luna noiembrie a anului 2011, prin intermediul internetului, în rețeaua „Messenger”, C. M. a cunoscut o persoană care s-a recomandat „N.”, care folosea I.D.–ul_ și căruia i s-a plâns de problemele pe care le întâmpină.
De remarcat este faptul că persoana vătămată C. M. a perceput vizual, în mod direct, fizionomia persoanei ce se prezenta „N.”, prin intermediul camerei Web, indicând această persoană ca fiind inculpatul M. N..
Acest aspect rezultă din declarațiile date de persoana vătămată în cursul urmăririi penale – fila 15 verso („persoana din cele două fotografii este una și aceeași cu „N.”, deoarece l-am văzut cu ajutorul camerei web”), coroborate cu discuțiile purtate între cei doi pe messenger – fila 49 dosar U.P. „7:40:24 AM Nik Nik: dămi și mie wb cam”; „7:42:13 AM Nik Nik: asta sunt eu”; „7:42:17 AM Nik Nik: de dimineață”), precum și cu declarația dată în fața instanței de judecată – „ Conversațiile aveau loc în formă scrisă pe internet, fără folosirea unui mijloc tehnic de transmitere a vocii, însă puteam vedea persoana prin intermediul web cam, astfel încât l-am perceput vizual, direct pe cel care se prezentase N.. În sala de judecată îl recunosc pe inc. M. N. ca fiind acel N..”. Tot în declarația din cursul cercetării judecătorești, C. M. a precizat că îl recunoaște pe inculpat atât după fizionomie, cât și după voce.
În cursul conversațiilor purtate între cei doi prin intermediul internetului, inculpatul M. N. i-a spus persoanei vătămate că îl cunoaște pe numitul U. F. P., care deține funcția de director la Raiffeisen București care ar putea să o ajute la schimbarea contractului de credit și reeșalonarea acestuia. Totodată M. N. i-a solicitat persoanei vătămate suma de 700 euro, care includea atât taxele notariale, cât atenția pentru acel director.
La data de 06.01.2012, M. N., folosind același pseudonim N. a luat legătura prin sms de la postul nr._ cu persoana vătămată C. M. și i-a cerut acesteia să depună suma de 100 euro în contul bancar nr._ pe numele lui U. F. P., persoană care ar fi fost de acord să o ajute cu reeșalonarea creditului.
Conform Raportului de activitate cont din 08.05.2012 emis de Raiffeisen Bank – fila 63 dosar U.P. și foii de vărsământ nr.478 – fila 70 dosar U.P., la data de 06.01.2012 numita C. M. a depus în contul numitului U. F. P. suma de 440 lei.
În aceeași seară C. M. a fost sunată de către „N." care i-a relatat că trebuie să mai trimită încă 600 euro.
Conform declarației persoanei vătămate, numitul „N.", i-a relatat că 300 euro trebuie să-i înmâneze personal pe data de 07.01.2012 când urma să vină în Cernavodă și la rândul lui trebuie să dea acești bani unui individ apropiat funcționarului bancar U. F. P., care urma să verifice actele dosarului la agenția Raiffeisen din Cernavodă și să aprobe ulterior cererea.
Persoana vătămată i-a relatat lui „N." că nu are nici un ban și că se poate împrumuta pe data de 09.01.2012 cu suma de 300 euro, dar nu poate mai mult.
Numita C. M. nu i-a dat lui „N." nici o sumă de bani, însă respectivul i-a trimis un SMS, prin care i-a cerut să pună suma de 600 lei și el va pune diferența – sms filele 43-44 dosar U.P..
Întrucât nu a primit nici o sumă de bani, la data de 07.01.2012, M. N. a contactat-o telefonic pe C. M. și i-a spus că a venit în Cernavoda, că a pus el suma de 300 lei cu care 1-a plătit pe apropiatul domnului U. F. P." sa-i verifice dosarul.
Cei doi au stabilit să se vadă pe data de 09.01.2012 iar C. M. urma să depună o altă sumă în cuantum de 300 euro.
În legătură cu suma de 300 euro, persoana vătămată a declarat că a fost instruită de M. N. să-i depună în același cont, acești bani fiind un comision pentru domnul U. F. P., care în calitatea sa de funcționar bancar o ajuta cu reeșalonarea creditului, spunându-i că trebuie ca din suma totală să-i rămână și domnului U. F. P. o parte din bani, „pentru amabilitatea de care a dat dovadă".
C. M. a depus la data de 09.01.2012, orele 11.18:13, de la agenția Marea N. din C., în același cont bancar nr._ pe numele lui U. F. P., suma de 1303 lei, echivalentul a 300 euro, așa cum rezultă din foaie de vărsământ – fila 69 dosar U.P. și din Raportul de activitate cont din 08.05.2012 emis de Raiffeisen Bank – fila 63 dosar U.P..
După efectuarea tranzacției, persoana vătămată 1-a sunat pe „N." și i-a spus să-1 sesizeze pe U. F.P. că a depus banii, iar „N." i-a comunicat să meargă în Cernavoda că va veni și el, iar în jurul orelor 17:00 se vor întâlni cu U. F.P. să discute – sms fila 46 dosar U.P..
Tot în ziua respectivă „N." a contactat-o telefonic pe C. M. și i-a comunicat că U. F. P. a ajuns târziu, că nu se mai pot vedea în acele momente, dar că va veni mâine cu acesta să discute la bancă situația expusă mai sus.
Conform declarațiilor persoanei vătămate, numitul „N." nu a mai contactat-o, telefonul figura închis, iar ID-ul de messenger nu mai era folosit.
Persoana vătămată a accesat rețeaua de socializare „Facebook" și l-a identificat pe „N." ca folosind profilul „R. B.", depunând la dosarul cauzei fișierul salvat în format electronic și printate pe suport de hârtie de lucrătorii de poliție – filele 25-29 dosar U.P..
În cauză, a fost identificat și audiat martorul U. P. F., persoană care a confirmat o anumită relație de amiciție cu inculpatul M. N.
Potrivit declarațiilor acestui martor, la cererea inculpatului M. N., a fost de acord să-1 ajute cu primirea unor sume de bani prin contul său deschis la Raiffeisen Bank, sens în care i-a comunicat acestuia numărul de cont bancar și în două rânduri, a retras sume de bani cu card bancar de la un bancomat din Eforie Nord, sume pe care le-a remis inculpatului M. N..
În depozițiile sale, martorul U. P. F. a mai declarat că nu a fost niciodată angajat al Raiffeisen Bank și nu are cunoștințe în cadrul acestei bănci, aspect ce se coroborează cu răspunsul înaintat prin adresa nr.1542/11.06.2012 emisă de către Direcția Juridică din cadrul Raiffeisen Bank București, potrivit căruia numitul U. F. P. nu a fost salariat al Raiffeisen Bank S.A. – fila 62 dosar U.P.
Fiind audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul M. N. a negat că ar fi autorul acestei fapte, afirmând că în realitate, martorul U. F. P. ar fi cel care a comis infracțiunea, însă probele administrate în cauză, astfel cum au fost dezbătute anterior, infirmă varianta inculpatului, care nu este susținută de nici un mijloc de probă.
Astfel cum s-a relevat anterior, numita C. M. a declarat în mod constant modalitatea în care a identificat persoana care se recomanda drept „N.” ca fiind inculpatul M. N., percepând direct trăsăturile fizice ale acestuia prin intermediul camerei web, dar și recunoscând vocea acestuia ca aparținând persoanei cu care a ținut legătura telefonic. Mai mult, ulterior, C. M. a făcut verificări pe rețeaua de socializare „Facebook" și l-a identificat pe „N." ca folosind profilul „R. B.", acesta fiind una și aceeași persoană cu inculpatul M. N..
II. ÎN D.
Din ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, Tribunalul reține că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. N. există și a fost comisă de acesta cu vinovăție sub forma intenției directe.
Se observă că fapta dedusă judecății constituie infracțiune atât sub imperiul legii sub care s-a comis, respectiv Codul penal de la 1969, cât și sub imperiul noilor reglementări cuprinse în Codul penal adoptat prin Legea nr.289/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.510 din 24 iulie 2009 și intrat în vigoare la 01 februarie 2014.
Astfel, fapta inculpatului M. N. de a pretinde și primi suma de 1743 lei de la numita C. M., lăsând să se creadă că are influență asupra unui funcționar bancar, pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, respectiv să reeșaloneze creditul bancar pe care C. M. îl avea la Raiffeisen Bank întrunea, la momentul comiterii infracțiunii, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.257 Cod penal 1969.
Se constată că nu se poate reține aplicarea dispozițiilor art.6 din Legea 78/2000, întrucât acesta se aplică numai persoanelor prevăzute în mod expres de art.1 din aceeași lege, respectiv:
a)care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităților publice sau instituțiilor publice;
b)care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economici;
c)care exercită atribuții de control, potrivit legii;
d)care acordă asistență specializată unităților prevăzute la lit. a) și b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența;
e)care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistență specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, cu privire la: operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale;
f)care dețin o funcție de conducere într-un partid sau într-o formațiune politică, într-un sindicat, într-o organizație patronală ori într-o asociație fără scop lucrativ sau fundație;
g)alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condițiile prevăzute de lege.
Ori în prezenta cauză, nu există o asemenea calitate nici în persoana inculpatului și nici în persoana numitului U. F.P., simpla pretindere că acesta din urmă ar fi funcționar bancar neechivalând cu atragerea dispozițiilor speciale cuprinse în Legea 78/2000.
Întrucât de la momentul comiterii faptei și până la judecarea definitivă a acesteia a intervenit o lege nouă, Tribunalul are obligația să analizeze conflictul de drept penal din perspectiva ambelor reglementări pentru a identifica legea penală mai favorabilă, conform art.5 din noul Cod penal.
Potrivit art. 257 din Codul penal de la 1969 „Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoana care are influenta sau lasă sa se creadă ca are influenta asupra unui funcționar sau alt salariat, pentru a-l determina sa facă ori sa nu facă un act ce intra in atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.”
Potrivit art. 291 din noul Cod penal, traficul de influență constă în „Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.” Totodată art.308 din același cod stabilește că „Dispozițiile art.298-292, 295, 297-301 și 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art.175 alin.2 ori în cadrul oricărei persoane juridice. În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.”
Analizând comparativ textele din legile penale succesive, sub aspectul criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile, se va ține seama de criteriile referitoare la condițiile de incriminare și condițiile de sancționare.
Tribunalul constată că fapta săvârșită în concret de către inculpat se încadrează în dispozițiile art.291 cu aplicarea art.308 din noul Cod penal. Aplicarea dispozițiilor art.308 Cod penal, cu reducerea corespunzătoare a limitelor speciale de pedeapsă, se impune din perspectiva reținerii calității de funcționar bancar ca incluzându-se în teza a II a a acestui articol, respectiv fapta a fost săvârșită în legătură cu o persoană care exercită o însărcinare de orice natură în serviciul oricărei persoane juridice.
Astfel, presupusul funcționarul din cadrul unității bancare în cauză nu poate fi încadrat în categoriile reglementate la art.175 Cod penal. Cele enumerate în alin.1 al art.175 Cod penal vor fi excluse de plano, referindu-se la persoane ce exercită atribuții strict determinate prin lege.
Din analiza art.175 alin.2 Cod penal se constată că prin funcționarul public se înțelege persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.
Astfel cum s-a indicat încă din „Expunerea de motive la Legea de punere în aplicare a noului cod penal” publicată pe site-ul Camerei Deputaților www.cdep.ro, „proiectul a optat pentru asimilarea cu funcționarii a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităților publice și care este supusă controlului acestora (notari, executori judecătorești etc.). Deși aceste persoane nu sunt propriu-zis funcționari publici, ele exercită atribute de autoritate publică, ce le-au fost delegate printr-un act al autorității statale competente și sunt supuse controlului acesteia, ceea ce justifică asimilarea lor cu funcționarii”.
Examinând și Decizia Curții Constituționale nr.2/2014 referitoare la neconstituționalitatea noilor prevederi care definesc noțiunea de „funcționar public, Curtea a reținut că determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidența normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia care se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză și autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public.”
În acest context, se observă că alin.2 al art.175 se referă exclusiv la acele persoane fizice care exercită o profesie liberală ce necesită abilitarea specială din partea unei autorități publice ori care se află sub supravegherea unei astfel de autorități.
Ori în speță, presupusul funcționar bancar nu desfășoară o profesie în calitate de persoană fizică, ci de funcționar în cadrul unei persoane juridice de drept privat și, chiar dacă aceasta din urmă se află sub supravegherea activității Băncii Naționale a României, nu sunt întrunite criteriile stabilite de legiuitor, fiind aplicabil art.308 alin.1 teza a II a Cod penal
Referitor la argumentația expusă în cele ce preced, având în vedere că traficul de influență comis de către inculpat sub imperiul vechii legi penale potrivit art.257 Cod penal 1969 se pliază pe noile norme prevăzute de art.291 cu aplicarea art.308 din noul Cod penal, această din urmă reglementare fiindu-i mai favorabilă din perspectiva sancțiunii prevăzute de lege (de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare potrivit art.291 raporta la art.308 Cod penal spre deosebire de pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare potrivit art.257 Cod penal 1969).
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul constată că fapta inculpatului M. N., comisă în intervalul 06.01._12, de a pretind și de a primi suma de 1.743 lei de la numita C. M. într-un cont bancar, pe numele martorului U. F. P., pretinzând că acesta este funcționar bancar, lăsându-i acesteia impresia că ar avea influență și că va interveni pe lângă presupusul funcționar bancar cu funcție de conducere, în sensul că îl va determina în schimbul acestei sume să reeșaloneze creditul bancar pe care partea vătămată îl contractase la banca Raiffeisen - Agenția Cernavodă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art.291 raportat la art.308 Cod penal, sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice.
III. INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal si anume: dispozițiile din partea generala a Codului penal, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (prin inducerea în eroare a numitei C. M., pretinzând că are influență asupra unui funcționar bancar pentru a-l determina să reeșaloneze creditul acesteia, pretinzând și acceptând bani în acest sens), starea de pericol social al infracțiunii dat de modalitatea concreta de săvârșire, motivul săvârșirii infracțiunii, respectiv obținerea unor beneficii financiare în mod injust, încălcarea relațiilor sociale ce ocrotesc buna desfășurare a raporturilor de serviciu.
Referitor la conduita avută de inculpat după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, instanța constată poziția subiectivă nesinceră a acestuia în sensul că în pofida dovezilor evidente de vinovăție, a negat în permanență acuzațiile aduse, încercând denaturarea adevărului și insistând în indicarea martorului U. F. P. ca fiind autorul infracțiunii deduse judecății.
Un alt element de natură a evidenția profilul moral al inculpatului este cazierul judiciar al acestuia care indică faptul că a mai fost condamnat anterior, dar și împrejurarea că mai este cercetat într-un dosar penal pentru infracțiunea de înșelăciune.
În consecință, în baza art.291 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.308 Cod penal și art.5 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului M. N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență.
În baza art.12 din Legea nr.87/2012, va aplică inculpatului M. N. alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
Se observă că prin sentința penală nr.1350/10.12.2010 a Judecătoriei C. rămasă definitivă la 04.01.2011 prin nerecurare s-a dispus condamnarea inculpatului M. N. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 OUG 195/2002 (faptă din 23.05.2009), cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 3 ani.
Prin sentința penală nr.33/22.01.2013 a Tribunalului C. rămasă definitivă prin decizia penală nr.3990/12.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus condamnarea inculpatului M. N. la pedeapsa de 5 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.257 Cod penal (faptă comisă în luna mai 2010), fiind emis M.E.P.Î. nr.57/13.12.2013 al Tribunalului C. în a cărui executare se află în prezent inculpatul.
Tribunalul constată că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M. N. prin sentința penală nr.1350/10.12.2010 a Judecătoriei C. (faptă din 23.05.2009) și sentința penală nr.33/22.01.2013 a Tribunalului C. (faptă comisă în luna mai 2010) sunt comise în concurs real, înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.
Totodată infracțiunea din prezenta cauză, comisă în perioada 06.01.2012 – 09.01.2012 este comis în stare de concurs real cu infracțiunea din sentința penală nr.33/22.01.2013 a Tribunalului C. (faptă comisă în luna mai 2010) și în forma pluralității intermediare în raport de infracțiunea din sentința penală nr.1350/10.12.2010 a Judecătoriei C. (faptă din 23.05.2009).
Referitor la pluralitatea intermediară, instanța va analiza situația juridică a inculpatului din perspectiva legilor penale succesive.
Astfel, potrivit dispozițiilor din Codul penal de la 1969, condamnarea de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.1350/10.12.2010 a Judecătoriei C. era aptă a atrage, din perspectiva infracțiunii comise în prezenta cauză, în cursul termenului de încercare de 3 ani, starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.a, primul termen al recidivei fiind îndeplinit (pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni).
Noul Cod penal a modificat dispozițiile ce reglementează primul termen al recidivei postcondamnatorii, art.41 stabilind că primul termen al recidivei este mai mare de 1 an, dispoziția aceasta fiind mai favorabilă inculpatului.
În raport de aspectele învederate anterior, având în vedere necesitatea clarificării întregii situații a inculpatului, în baza art.85 alin.1 Cod penal 1969 raportat la art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, se anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare – aplicată prin sentința penală nr.1350/10.12.2010 a Judecătoriei C. rămasă definitivă la 04.01.2011 prin nerecurare (faptă din 23.05.2009).
În baza art.36 alin.1 Cod penal 1969 raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal 1969 și art.85 Cod penal 1969, se contopește pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.33/22.01.2013 a Tribunalului C. rămasă definitivă prin decizia penală nr.3990/12.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (faptă comisă în luna mai 2010) cu pedeapsa de 1 an închisoare – aplicată prin sentința penală nr.1350/10.12.2010 a Judecătoriei C. rămasă definitivă la 04.01.2011 prin nerecurare, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.36 alin.1 Cod penal 1969 raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal 1969, art.35 alin.1 Cod penal 1969 și art.44 Cod penal, se contopește pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și b Cod penal pe o durată de 5 ani aplicată prin prezenta sentință penală, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare pe care o sporește cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul M. N. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și b Cod penal pe o durată de 5 ani.
Tribunalul apreciază că sporirea cu un an închisoare a pedepsei rezultante se impune în raport de perseverența infracțională a acestuia, mai ales în ceea ce privește infracțiuni de trafic de influență.
În baza art.65 alin.1 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/2012, se va interzice inculpatului M. N. exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b Cod penal, pedeapsă accesorie care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală de 6 ani închisoare va fi executată sau considerată executată.
Se va dispune anularea M.E.P.Î. nr.57/13.12.2013 emis în baza sentinței penale nr.33/22.01.2013 a Tribunalului C. și emiterea unui nou M.E.P.Î. la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.
În baza art.72 Cod penal, se va deduce din pedeapsa de 6 ani închisoare durata reținerii pe 24 de ore din 11.02.2009 și arestării preventive de la 09.03.2009 la 12.03.2009 și de la 14.08.2013 la zi.
Referitor la suma de 1743 lei primită de inculpatul M. N., potrivit art.291 alin.2 din Codul penal, se confiscă banii, valorile sau alte bunuri.
Totodată art.292 alin 3 Cod penal stabilește că banii se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunț. Ori, în speță, numita C. M. a dat banii traficantului de influență M. N. anterior realizării denunțului la organele de urmărire penală.
În atare situație se impune confiscarea de la inculpatul M. N. a sumei de 1.743 lei și, în consecință, respingerea ca nefondată, a acțiunii civile formulată de partea civilă C. M..
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul M. N. la plata sumei de 3.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.386 alin.1 Cod procedură penală,
Dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M. N. din infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art.257 Cod penal 1969 cu referire la art.6 din Legea nr.78/2000 în infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art.291 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.308 Cod penal.
În baza art.291 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.308 Cod penal și art.5 Cod penal,
Condamnă inculpatul M. N. – fiul lui D. și S., născut la 26.12.1980 în Medgidia, jud. C., C.N.P._, cetățenie română, studii liceale, necăsătorit, fără copii, cu domiciliul în C., ., ., . de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență.
În baza art.12 din Legea nr.87/2012,
Aplică inculpatului M. N. alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și b (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art.85 alin.1 Cod penal 1969 raportat la art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012,
Anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare – aplicată prin sentința penală nr.1350/10.12.2010 a Judecătoriei C. rămasă definitivă la 04.01.2011 prin nerecurare (faptă din 23.05.2009).
În baza art.36 alin.1 Cod penal 1969 raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal 1969 și art.85 Cod penal 1969,
Contopește pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.33/22.01.2013 a Tribunalului C. rămasă definitivă prin decizia penală nr.3990/12.12.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (faptă comisă în luna mai 2010) cu pedeapsa de 1 an închisoare – aplicată prin sentința penală nr.1350/10.12.2010 a Judecătoriei C. rămasă definitivă la 04.01.2011 prin nerecurare, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.36 alin.1 Cod penal 1969 raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal 1969, art.35 alin.1 Cod penal 1969 și art.44 Cod penal,
Contopește pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și b Cod penal pe o durată de 5 ani aplicată prin prezenta sentință penală, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare pe care o sporește cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul M. N. să execute în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și b Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art.65 alin.1 Cod penal raportat la art.12 din Legea nr.87/2012,
Interzice inculpatului M. N. exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 lit.a și lit.b Cod penal, pedeapsă accesorie care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până când pedeapsa principală de 6 ani închisoare va fi executată sau considerată executată.
Dispune anularea M.E.P.Î. nr.57/13.12.2013 emis în baza sentinței penale nr.33/22.01.2013 a Tribunalului C. și emiterea unui nou M.E.P.Î. la rămânerea definitivă a prezentei sentințe penale.
În baza art.72 Cod penal,
Deduce din pedeapsa de 6 ani închisoare durata reținerii pe 24 de ore din 11.02.2009 și arestării preventive de la 09.03.2009 la 12.03.2009 și de la 14.08.2013 la zi.
În baza art.291 alin.2 Cod penal,
Dispune confiscarea de la inculpatul M. N. a sumei de 1.743 lei.
În baza art.397 Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. M. – fiica lui C. și O., născută la 12.09.1971 în Medgidia, jud.C., C.N.P. –_, cu domiciliul în Cernavodă, ..23, ., ..
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală,
Obligă inculpatul M. N. la plata sumei de 3.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2014.
Președinte,Grefier,
I. C. S. O. C.
Tehnored. – I.C.S./3 ex/23.04.2014
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
