Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 467/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 467/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 5710/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.467
Ședința din camera de consiliu din data de 01 09 2014
PREȘEDINTE – T.-V. G.
GREFIER – I. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul C. a fost reprezentant prin PROCUROR: N. Z.
S-a luat în examinare cauza penală având ca obiect cererea de revizuire a sentinței penale nr 447 din 17 11 2011 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr_, modificată prin decizia penală nr 49/P din 04 04 2013 a curții de Apel C., formulată de revizuientul condamnat S. A. (fiul lui O. și L., născut la 09 10 1969, CNP_, deținut în Penitenciarul Tulcea).
Fără citare părți.
Instanța pune in discuție admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, apreciind ca aceasta nu se încadrează in limitele prevăzute de art.459 Cod procedură penală.
Instanța rămâne în pronunțare asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza penală de față,
Prin cererea înregistrată sub nr_, revizuientul condamnat S. A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr 447 din 17 11 2011 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr_, modificată prin decizia penală nr 49/P din 04 04 2013 a Curții de Apel C..
În motivarea cererii, revizuientul arată următoarele:
Prin sentința penală menționată, astfel cum a rămas definitivă, revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare pentru infracțiunea de delapidare prev de art. 2151 alin. 2 cod penal, după schimbarea încadrării juridice din art. 272 din legea nr 31/1990.
În motivarea deciziei Curții de Apel C., s-a reținut că revizuientul ar fi avut calitatea de funcționar.
Noul Cod penal reglementează confirm art. 489 tragerea la răspundere penală a persoanei juridice. Solicită a se constata că o persoană juridică privată nu poate avea calitatea de funcționar public.
În sentința penală situația de fapt reținută este confuză, contrar probelor materiale, contrazicând total situația în drept.
S-a reținut că S. A. ar fi fost acela care a emis documente în baza cărora . a desfășurat activități comerciale în perioada 11 05_07 când s-a dispus dizolvarea societății. Revizuientul solicită a se constata că nu se poate susține această chestiune de fapt deoarece în perioada respectivă administrator de drept al . T. A..
Garda Financiară a formulat plângere penală împotriva administratorului S. A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală întrucât la sediul . nu a putut fi contactată nici o persoană, dar revizuientul solicită a se observa că plângerea a fot îndreptată incorect, deoarece în peiroada menționată societatea era cesionată și sediul social schimbat, și deci revizuientul nu putea fi contactat la o adresă care nu era a sa- ..
Arată că s-a reținut în hotărâre că S. alfred și-a păstrat dreptul de semnătură pentru conturile bancare deschise ale ., și a gestionat sumele aflate în conturi. Solicită a se analiza facturile, extrasele de cont pentru a se stabili cu precizie că nu există operațiuni bancare în peiroada de la 11 05 2004 la 18 09 2007, deoarece . avut activitate, iar în urma cesionării revizuientul nu a mai avut acces la conturile bancare. Perioada în care s-au efectuat operațiuni bancare este aprilie –septembrie 2002, conform raportului de expertiză contabilă judiciară din dosar.
Parchetul de pe lângă Tribunalul constanța a solicitat să s eînceteze procesul penal pentru infracțiunea prev d eart. 272 din legea nr 31/1990, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Revizuientul mai arată că că nu s-a ținut cont de decizia nr 4/2008 a ICCJ, în baza căreia instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
În completarea cererii de revizuire, revizuientul indică următoarele:
Solicită a se observa că ordonanța de efectuare a expertizei a avut în vedere infracțiunile prev d eart. 143 din legea nr 85/2006, art. 272 din legea nr 31/1990, art. 290 cod penal, art. 11 lit b, c din legea nr 87/1994, art. 12 lit b din legea nr 87/1994.
Solicită a se constatat că fapta prevăzută de art. 143 din legea nr 85/2006 nu poate fi susținută de nici un mijloc de probă și a fost prescrisă.
Solicită a se constata că la data de 11 05 2004 a cesionat legal ., iar după această dată nu a mai existat nici o operațiune bancară sau comercială.
Din raportul de expertiză, ca și din documentele bancare, reiese că perioada infracțiunilor este aprilie –septembrie 2002. În decizia penală nr 49/P/2013 s-a reținut greșit că după data de 19 05 2004 până la 18 09 2007 s-au efectuat activități comerciale și s-au emis documente bancare.
Solicită a se constatat că s-a reținut infracțiunea prev de art. 272 din Legea nr 31/1990, pentru care se împlinise termenul de prescripție a răspunderii penale, în raport cu data faptelor –septembrie 2002.
În consecință, o faptă prescrisă nu poate face obiectul schimbării de încadrare juridică, chiar și P. a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a prescripției.
Solicită a se analiza și opinia separată a unui membru al completului de apel, din care rezultă că judecata în prima instanță a fost incompletă și s-a desfășurat fără citarea unei părți, neregularitatea punerii în discuție și nesoluționarea nulității absolute a actului adițional neputând fi acoperită de instanța de control judiciar.
Schimbarea încadrării juridice din art. 272 din legea nr 31/1990 în infracțiunea de delapidare nu se poate dispune deoarece în cauză nu este întrunită latura obiectivă, revizuientul a acționat ca un administrator de drept și nu a avut calitatea de funcționar public iar pe de altă parte nu există constituire de parte civilă a societății comerciale care să reclame un prejudiciu.
În cazurile în care legea cere expres existența subiectului activ calificat –calitatea de funcționar public în sensul art. 147 alin. 2 Cod penal –făptuitorul nu va putea fi subiect activ al infracțiunii dacă nu are calitatea respectivă. În speță nu se prevede în lege că fapta poate fi săvârșită și de un funcționar.
În cauză s-au încălcat prevederrile art. 101 alin 3 din noul Cpp întrucât, împreună cu organul de cercetare penală a mers la bănci și a scos extrasele de cont bancar în perioada 2004.
Declarațiile revizuientului date în cursul cercetării penale au fost dictate de organul de cercetare, deoarece majoritatea expresiilor folosite sunt specifice de drept, astfel încălcându-se prevederile art. 272 din noul Cod penal.
În concluzie, revizuientul solicită ca prin hotărârea în revizuire să se descontopească pedepsele de 5 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare și să se pronunțe o nouă hotărâre, constatându-se că fapta prevăzută de art. 272 din legea nr 31/1990 a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale mai înainte de a s efi pronunțat decizia penală nr 49/P/04 04 2013.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Revizuientul S. A. a a fost condamnat prin sentința penală nr 447 din 17 11 2011 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr_, modificată prin decizia penală nr 49/P din 04 04 2013 a Curții de Apel C. la pedepsele de:
-5 ani închisoare pentru infracțiunea de delapidare prev de art. 2151 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, după schimbarea încadrării juridice a acestei fapte din infracțiunea prevăzută de art. 272 din legea nr 31/1990.
-1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev de art. 11 lit b) din Legea nr 87/1994
-1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev de art. 11 lit c) din legea nr 87/1994
-2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev d eart. 12 lit b) din legea nr 87/1994.
S-au contopit pedepsele și s-a dispus executare celei mai grele pedepse, de 5 ani închisoare.
Se constată că revizuientul S. A. a fost prezent pe parcursul jduecății la instanța de fond (Tribunalul C.), acesta și-a exercitat dreptul de a nu da declarație, au fost administrate probele în prezența și cu cunoștința acestuia, asista fiind de către avocat –inclusiv audierea martorei T. A., invocată în motivele de revizuire .
De asemenea, la dosarul de judecată s-a depus copia deciziei nr 4/2008 a ICCJ,, invocată de revizuient în motivele de revizuire, deciziei nr III/2002 a ICCJ precum și extras cu dispozițiile art. 272 din legea nr 31/1990, dispozițiile relevante fiind evidențiate.
Totodată, printre motivele de apel invocate de parchet, se analizează expres problema schimbării încadrării juridice a unei fapte, din art. 272 din Legea nr 31/1990 în art. 2151 Cod penal, asupra căreia s-a pronunțat instanța de apel, și care constituie critica principală a revizuientului din cererea de revizuire.
Prin urmare, revizuientul a avut posibilitatea efectivă de a aduce la cunoștința instanțelor de condamnare și de a discuta în fapt și în drept apărările pe care le expune în cuprinsul cererii de revizuire.
Tribunalul constată că motivele de fapt invocate în cererea de revizuire pot fi încadrate în drept în dispozițiile art. 453 lit a) Cod procedură penală. Revizuientul nu a făcut referiri la posibile fapte penale săvârșite de martori, experți, interpreți, instanța de judecată sau organul de urmărire penală de natură a influența soluția dosarului, nu a făcut referiri la înscrisuri declarate false, și nici la alte situații dintre cele prevăzute la art. 453 cod procedură penală.
Potrivit art. 453 lit a) Cod procedură penală, revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a)s-au descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
Cazul prevăzut la lit a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Tribunalul reține că în cauză nu este întrunită condiția esențială a acestui caz de revizuire, ce pare a fi invocat de către revizuient. Astfel revizuientul nu indică existența nici unei situații de fapt, împrejurări sau probe care nu au fost cunoscute de instanțele de condamnare. Este imperios necesar ca revizuirea să se fundamenteze pe situații noi, necunoscute de instanța de condamnare, deoarece în caz contrar ar însemna ca o altă instanță să rejudece ceea ce era deja judecat definitiv, fără nici o modificare probatorie, ceea ce ar fi inadmisibil, fiind contrar principiului autorității de lucru judecat.
Astfel, din întreaga expunere a revizuientului nu rezultă existența unor fapte și împrejurări care să nu fi fost cunoscute de către instanța de condamnare. Toate aspectele de fapt și de drept invocate ( cu mențiunea că pentru revizuire pot fi luate în considerare numai aspectele de fapt) au fost cunoscute, puse în discuție și analizate de către instanța de fond și de prim control judiciar de condamnare, prin urmare neputând exista elemente noi, necunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii definitive de condamnare.
Potrivit art. 459 alin. 3 lit e) și alin. 5 Cod procedură penală, instanța de revizuire examinează, printre altele, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea, iar în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin 3, dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Având în vedere că susținerile invocate de revizuient nu pot conduce la stabilirea existenței unor temeiuri legale care să atragă revizuirea cauzei, tribunalul va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga revizuientul să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 459 alin. 5 Cod procedură penală:
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr 447 din 17 11 2011 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr_, modificată prin decizia penală nr 49/P din 04 04 2013 a curții de Apel C., formulată de revizuientul condamnat S. A. (fiul lui O. și L., născut la 09 10 1969, CNP_, deținut în Penitenciarul Tulcea) .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală:
Obligă revizuientul să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu apel în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică azi 01 09 2014 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
T.-V. G. I. B.
Tehnored.jud.T.V.G./2 ex/10 09 2014
. 09 2014
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
