Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 716/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 716/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 18125/212/2014/a5
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 716
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. S.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror N. Z.
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul D. S. V. – fiul lui V. și E., născut la data de 08.01.1982, deținut în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva încheierii din data de 05.11.2014 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.358 alin.1 Cod procedură penală, se prezintă contestatorul inculpat – în stare de deținere, asistat de avocat oficiu C. E., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Contestația este formulată în termenul prevăzut de lege, nemotivată.
Având în vedere că nu sunt cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, instanța constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul apărării, în susținerea căii de atac promovate.
Apărătorul contestatorului inculpat având cuvântul, apreciază că, față de datele existente în dosar, măsura arestării preventive nu se mai justifică.
Există contradicții între declarația părții vătămate și declarațiile martorilor, contradicții care nu susțin plângerea părții vătămate. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului al domiciliu, întrucât temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive nu mai subzistă.
Inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, este singurul întreținător al familiei.
Solicită admiterea contestației, desființarea încheierii pronunțată de prima instanță și înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, în temeiul disp.art.242 alin.2 Cod procedură penală.
Având cuvântul, procurorul solicită respingerea contestației cu consecința menținerii încheierii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută, raportat la necesitatea bunei desfășurări a procesului penal și pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea infracțiunii.
În mod corect instanța de fond a apreciat că există suficiente probe împotriva inculpatului, pentru a dispune menținerea măsurii arestării preventive, de altfel singura măsură preventivă aptă să satisfacă scopul prev.de art.202 Cod procedură penală.
În ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, această cerere este inadmisibilă, având în vedere că există suspiciunea că inculpatul a săvârșit o infracțiune asupra unui membru al familiei.
Raportat la cele expuse, nici o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru a preveni săvârșirea de alte infracțiuni și pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești.
În ultim cuvânt, contestatorul inculpat precizează că este de acord cu apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației formulată de inculpatul D. S. V.:
Prin Încheierea din data de 05.11.2014 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14 s-a dispus:
„În baza art. 362 c.p.p., raportat la art. 208 c.p.p., constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luate față de inculpatul D. S. V. (fiul lui V. și E., născut la data de 08.01.1982, în ., cetățenie română, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii 3 clase, domiciliat în sat Târgușor, ., jud. C. și f.f.l. ., jud. C., CNP_), măsură pe care o menține, urmând să fie verificată sub același aspect cel târziu până la data de 03.01.2015.
În baza art. 242 alin. 2 c.p.p., respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de către avocatul inculpatului, privind înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.”
Pentru a dispune în acest mod, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, in temeiul acelorași dispoziții legale, instanța a apreciat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistă și la acest moment și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului D. S. V..
În cauză sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 223 alin. 2 C. proc. pen., în sensul existenței temeiurilor care justifică măsura arestării preventive sub aspectul necesității acesteia, întrucât inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care codul penal prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare, iar pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a împrejurărilor comiterii acesteia, a circumstanțelor personale ale inculpatului, privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, fiind totodată proporțională cu scopul urmărit.
Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de viol, forma agravată, pentru care a fost trimis în judecată, așa cum de altfel, s-a analizat cu ocazia luării măsurii arestării preventive și a menținerii acesteia, la data de 13.06.2014 și ulterior la 10.07.2014, 24.07.2014 și la 12.09.2014.
Din acest punct de vedere, instanța a reținut că susținerile apărării de la acest termen de judecată, vizează aprecierea probelor, care se va realiza însă pe fondul cauzei. Probele nu pot fi analizate și interpretate secvențial, în raport cu rezultatul unei ședințe de judecată, ci per ansamblu, în funcție de întreg materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești. De altfel, în cauză trebuie să existe doar o suspiciune rezonabilă de comitere a unei infracțiuni, care nu trebuie să aibă forța probantă necesară unei condamnări.
De asemenea, s-a constatat că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal. Se are în vedere că de la data luării măsurii, 18.05.2014, nu a trecut o durată nerezonabilă, în acest interval cauza parcurgând etapa urmăririi penale, pe cea a procedurii de cameră preliminară, precum și o bună parte din cercetarea judecătorească, aflată însă, în plină desfășurare.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele reale în derularea întregii activități infracționale, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, precum și împrejurările în care inculpatul ar fi comis infracțiunea, astfel cum au fost evidențiate cu ocazia luării măsurii și a menținerilor acesteia, natura, gravitatea și limitele de pedeapsă ale infracțiunii pentru care este cercetat, reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea unei astfel de fapte și care cere o reacție fermă de reprimare și sancționare din partea autorităților judiciare.
Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni care se caracterizează, în concret, având în vedere cele mai sus-expuse, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) C. proc. pen.
În acest context, circumstanțele personale ale inculpatului, pozitive mai ales prin prisma lipsei antecedentelor penale, nu au nicio relevanță.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul D. S. V. este legală si temeinică, verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, în baza art. 362 raportat la art.208 C. proc. pen., instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luate față de acest inculpat.
Pe cale de consecință, în baza art. 242 alin. 2 c.p.p., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de către avocatul inculpatului, privind înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Împotriva acestei Încheieri a declarat contestație inculpatul D. S. V. solicitând desființarea soluției primei instanțe și, pe fond, înlocuirea arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Examinând contestația în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, Tribunalul constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr.6982/P/2014, P. de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul D. S. V., sub aspectul infracțiunii de viol, prev. de art. 218 al. 1, al. 3 lit. a și c Cp.
Actul de sesizare al instanței a reținut în sarcina inculpatului D. S. V. că la data de 16.05.2014, în jurul orelor 23.30, în timp ce se afla în locuința sa din sat Târgușor, ., jud. Constanta, prin exercitarea de amenințări cu acte de violentă asupra minorei R. I.-A., în vârstă de 13 ani, a obligat-o pe aceasta să întrețină cu el raport sexual normal, minora fiind fiica naturală a soției sale și aflându-se în îngrijirea sa la momentul comiterii faptei.
Prin încheierea nr. 195 din 18.05.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._/212/2014, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. de arestare preventivă a inculpatului D. S. V. și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 18.05.2014 și până la data de 16.06.2014 inclusiv.
Măsura a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei, fiind menținută până în prezent.
Tribunalul constată că temeiurile inițiale, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au modificat la acest moment procesual și nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate a acestuia.
Măsura preventivă a menținerii arestării în cauză este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, fiind aplicabile dispozițiile art.202 alin.1 Cod pr. penală, fiind în același timp și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestora.
Totodată se constată că prima instanță a făcut o analiză obiectivă a cauzei, dispunând menținerea arestării preventive, din perspectiva evaluării elementelor ce caracterizează fapta presupus comisă de acest inculpat, observându-se că aceasta este caracterizată de o gravitate deosebită, fiind comisă asupra unei minore, prin întreținerea de raporturi sexuale normale cu victima prin folosirea de amenințări și imobilizare fizică, profitând de vârsta fragedă a acesteia și de ascendentul pe care îl avea asupra sa, fiind fiica soției sale, de care se presupune că inculpatul ar fi trebuit să o ocrotească, atingerea adusă valorilor sociale ce ocrotesc libertatea vieții sexuale și alegerea partenerilor în mod neconstrâns, consecințele negative deosebite ce pot fi resimțite în evoluția psihologică și morală a minorei.
Din datele cauzei se constată că inculpatul nu prezintă la momentul actual, garanții că își va adapta, pe viitor, conduita, în concordanță cu cerințele unui stat de drept, zilele scurse de la momentul arestării încadrându-se într-un termen rezonabil.
Față de aspectele prezentate anterior, Tribunalul constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă nemodificate, neexistând până în acest moment procesual elemente noi care să justifice punerea în libertate a acestuia, ocrotirea ordinii publice fiind prioritară și prevalând intereselor personale, iar o altă măsură preventivă mai blândă, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, nu ar fi aptă să satisfacă cerințele statului de drept.
De remarcat este și împrejurarea potrivit căreia chiar legiuitorul a instituit interdicția aplicării măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul în raport de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru al familiei, conform art.218 alin.3 Cod procedură penală.
Pentru toate considerentele expuse anterior, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, se va respinge ca nefondată, contestația formulată de către inculpatul D. S. V. împotriva Încheierii din data de 05.11.2014 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală raportat la art.206 Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul D. S. V. - fiul lui V. și E., născut la data de 08.01.1982, deținut în Penitenciarul Poarta Albă împotriva Încheierii din data de 05.11.2014 pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 14.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală,
Dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în sumă de 300 lei.
În baza art.273 alin.4 Cod procedură penală,
Dispune avansarea sumei de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției în favoarea av.C. E..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. C. S. L. Ș.
Tehnored.jud.contest./I.C.S./11.11.2014/3 ex.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 467/2014.... → |
|---|
