Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 311/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 311/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 10090/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.311
Ședința publică de la 12 05 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. V. G.
Grefier I. B.
Cu participare procuror Grațiela L.
S-a luat în examinare cauza penală privind pe inculpatul P. I. - fiul lui G. și S., născut la data de 11.11.1977, în oraș S., Județul Prahova, domiciliat în localitatea Eforie Nord, .. 2A, Jud. C., CNP_, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.de art. 9 lit. b din Legea 241/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.358 alin.1 Cod procedură penală, se constată lipsa inculpatului P. I., pentru care răspunde avocat din oficiu C. T., în baza delegației avocațiale depusă la dosar, lipsă părțile civile Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF și Ministerul Finanțelor Publice prin ANAF - DGRFP G. - AJFP C..
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.257-262 Cod procedură penală .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, precum si împrejurarea ca au fost înaintate relațiile solicitate de la Oficiul Registrului Comerțului.
Tribunalul învederează împrejurarea ca prezenta cauză s-a amânat pentru a se administra in continuare mijloace de probă, si constată ca acestea nu au fost depuse de către inculpat, prin apărător.
Apărătorul inculpatului, avocat C. T., având cuvântul, precizează ca depune la dosar lista cu martorii din lucrări: Dăscălina A. C., I. D., T. M. si S. P., care solicită a fi audiați in prezenta cauză. Menționează ca nu sunt martorii indicați de inculpat întrucât nu a intrat in posesia datelor despre aceștia, de la inculpat.
Depune la dosar si înscrisurile în circumstanțiere care i-au parvenit de la inculpat, in limba franceză, urmând a le traduce până la termenul următor.
Tribunalul, în atare situație, întreabă apărătorul inculpatului dacă contestă declarațiile date de martorii din lucrări si dacă apreciază ca aceștia pot fi reaudiați, având in vedere dispozițiile noului cod de procedură penală.
Apărătorul inculpatului, avocat C. T., având cuvântul, consideră ca trebuie reaudiați martorii din lucrări, raportat la declarația inculpatului si a fratelui acestuia, apreciind ca există trăsături care pot fi evidențiate de acești martori, pentru a se vedea exact poziția acestora.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de poziția inculpatului exprimată prin apărătorul din oficiu al acestuia, in sensul ca se solicită administrarea probei cu martorii propuși in rechizitoriu, urmând a se proceda la citarea acestora. Totodată, sa se pună în vedere inculpatului ca, in măsura in care dorește sa fie administrată proba cu înscrisuri, acestea sa fie traduse de un traducător autorizat.
Tribunalul deliberând cu privire la proba propusă, constată ca la termenul anterior, prin declarația inculpatului, prezent personal, nu s-a făcut referire la martorii arătați în rechizitoriu. Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă ca acești martori nu au avut un contact direct cu inculpatul, chestiunea respectivă nu este in defavoarea inculpatului si nu a fost contestată, motiv pentru care respinge cererea de reaudiere, în cursul judecății, a martorilor din lucrări, ca nefiind utilă.
De asemenea, tribunalul constată ca inculpatul nu a depus înscrisuri si informații din care sa rezulte mijloacele de probă pe care le-a invocat in declarația sa, astfel încât instanța se află în imposibilitatea de a efectua alte mijloace de probă în acest sens.
Cu privire la relațiile de la bancă, având in vedere ansamblul probelor dosarului si declarația inculpatului, tribunalul revine asupra acestui mijloc de probă inițial dispus din oficiu întrucât, până la acest moment, datorită arhivării documentelor respective dintr-o perioadă mai veche, nu s-au putut trimite.
Ca atare, pune in discuție dacă mai sunt si alte mijloace de probă de administrat.
Apărătorul inculpatului, avocat C. T., având cuvântul, solicită efectuarea unei expertize grafice, pentru a se vedea dacă inculpatul a semnat acele documente, putându-se observa ca semnătura inculpatului nu coincide cu cea de pe facturi precum si efectuarea unei expertize contabile pentru a se vedea exact extrasele de cont, în condițiile in care au fost scoși niște bani din bani si nu se cunoaște exact cine este persoana care a scos aceste extrase, fiind vorba despre o sumă de bani care nu a fost justificată în nici un fel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în ceea ce privește expertiza grafică, solicită respingerea acesteia ca neutilă, avându-se in vedere limitele sesizării instanței din perspectiva situației de fapt. Potrivit actului de acuzare, răspunderea inculpatului este generată de calitatea sa de administrator statutar al societății.
În ceea ce privește expertiza contabilă, solicită respingerea ca nefiind utilă avându-se în vedere ca actele contabile atașate la dosar sunt suficiente pentru stabilirea situației de fapt.
Tribunalul deliberând apreciază ca proba cu expertiza grafică este nerelevantă întrucât împrejurarea ca facturile ar avea o altă semnătură decât cele depuse de inculpat in scriptele de comparație în cursul urmăririi penale precum si pe declarația dată în cursul judecății în fața instanței, nu sunt de natură a duce la o concluzie certă în privința implicării sau neimplicării sale în emiterea acelor facturi, acestea putând fi redactate si de către alte persoane. Pe de altă parte, rezultă cu evidență, astfel cum a precizat si apărătorul inculpatului, diferența dintre semnăturile, ca scripte de comparație făcute de inculpat personal, si cele de pe facturi, astfel încât nu se impune în acest sens o expertiză grafică.
Cu privire la expertiza contabila, de asemenea tribunalul apreciază ca acest mijloc de probă nu este util a fi efectuat în cauză, având in vedere conținutul actului de sesizare si aspectele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, care nu fac referire directă la activitatea sa in legătură cu banca.
În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 387 al.1 cod procedură penală, președintele întreabă părțile, reprezentantul Ministerului Public, dacă mai au de dat explicații ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetării judecătorești și, având în vedere susținerile acestora, în sensul că nu mai au alte cereri de formulat, în baza art.387 al.2 cod procedură penală, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei, pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 388 alin.1 cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează ca inculpatul P. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, fapta ce i se impută constând in esență in aceea ca, în calitate de administrator statutar al . C., în perioada august-septembrie 2005, a omis evidențierea în contabilitate a unui număr de 55 de facturi fiscale, in valoare totală de 447.135 lei, sustrăgându-se astfel de la plata taxelor cuvenite, cauzând un prejudiciu la bugetul consolidat al statului in sumă de 131.519 lei, reprezentând impozit pe profit de 60.117 lei si TVA in sumă de 71.402 lei.
Urmărirea penală si cercetarea judecătorească confirmă existența faptei, săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpat in acest sens urmând a fi analizate de instanță actele atașate la dosar, respectiv înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește apărarea inculpatului in sensul ca nu este vinovat de săvârșirea faptei deoarece in august 2005 a părăsit teritoriul țării, urmează sa se constate ca, potrivit înscrisurilor atașate, in mod cert inculpatul este administratorul statutar al . si avea această calitate la momentul săvârșirii faptei, respectiv august-septembrie 2005.
Pe baza lipsei realității documentelor de înregistrare fiscală, urmează a se constata vinovăția inculpatului. De asemenea, apărarea acestuia nu are relevanță, avându-se în vedere si împrejurarea ca acesta ar fi putut proceda la o cesionare legală a societății pe care o administra in ipoteza in care, într-adevăr la momentul la care a părăsit țara, ar fi fost preluată calitatea de administrator de către o altă persoană. In condițiile in care nu a procedat in acest mod, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art.5 Cod penal, solicită a se constata ca legea nouă este mai favorabilă întrucât durata pedepsei complementare este mai redusă.
În aceste împrejurări solicită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 la o pedeapsă principală orientată spre limita medie, o pedeapsă complementară, a cărei aplicare este obligatorie potrivit art.66 lit.a, b si g Cod penal si pedeapsa accesorie in sensul art.66 lit.a, b si g Cod penal. De asemenea, se va aplica interdicția prevăzută de art.12 din Legea nr.241/2005.
Cu privire la latura civilă, solicită admiterea acțiunii civile si obligarea inculpatului la plata sumei de 131.519 lei + obligații accesorii către partea civilă, Statul român.
Apărătorul inculpatului, avocat C. T., având cuvântul, precizează ca inculpatul P. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005, fapta ce i se impută constând in esență in aceea ca, în calitate de administrator statutar al . C., în perioada august-septembrie 2005, a omis evidențierea în contabilitate a unui număr de 55 de facturi fiscale in valoare totală de 447.135 lei, asupra cărora nu au putut efectua verificări.
Consideră ca legea nouă îi este favorabilă inculpatului prin prisma art.5 Cod penal, stabilindu-se o pedeapsă redusă de 5 ani.
La individualizarea pedepsei solicită a se avea in vedere dispozițiile prevăzute de art.74 alin.1 lit.f, g Cod penal, in sensul ca stabilirea duratei sau cuantumul pedepsei se face in funcție de gravitatea faptei săvârșite, de conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta acestuia, starea de sănătate precum si situația familială si socială a acestuia, având si un copil de 7 ani.
In aceste condiții, solicită aplicarea unei pedepse orientată către minimul special, in condițiile in care acesta a recunoscut comiterea faptei, iar ca modalitate de executare a pedepsei sa se dispună suspendarea acesteia, având in vedere lipsa antecedentelor penale.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza penală de față,
Prin rechizitoriul nr 46/P/2008 din 15 11 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul C., a fost trimis în judecată inculpatul P. I., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit b) din Legea nr 241/2005.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în perioada august –septembrie 2005, în calitate de administrator statutar al . C., inculpatul a omis evidențierea în contabilitate a unui număr de 55 facturi fiscale în valoare de 447.135 lei, sustrăgându-se astfel de la plata taxelor cuvenite, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 131.519 lei, din care 60.117 lei impozit pe profit și 71.402 lei TVA .
Din probele dosarului tribunalul reține în fapt următoarele:
. a fost înființată la data de 12 iunie 1998 de către P. G. R. și P. I., având sediul social inițial în C., șoseaua Mangaliei nr 93, . .
La data de 22 09 2000, P. I. s-a retras din societate și a cesionat părțile sociale către P. G. R., acesta devenind asociat unic.
La data de 07 04 2004 asociatul unic P. G. R. s-a retras din societate și din funcția de administrator, și a cesionat cu titlu gratuit părțile sociale către fratele său P. I..
De asemenea, s-a preschimbat sediul societății în Eforie Nord, .. 2A, jud C..
În perioada 2004-2005 societatea a desfășurat activități comerciale.
S-a reținut din probele administrate în cursul urmăririi penale că în perioada august-septembrie 2005 au fost emise un număr de 55 facturi fiscale de către Examin Med SRL care nu au fost evidențiate în contabilitate, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 131.519 lei, reprezentând impozit pe profit (60.117 lei) și TVA (71.402 lei).
Din actele de urmărire penală a rezultat că relațiile comerciale ale . referitoare la emiterea celor 55 facturi fiscale au fost desfășurate cu . G., . Gorj, . Bârlad și . Iași.
Din examinarea conținutului facturilor fiscale neînregistrate în contabilitatea . tribunalul constată că acestea au fost emise în perioada 23 august 2005 -28 septembrie 2005.
Potrivit declarației martorei I. D., fosta reprezentantă a . Târgu J., luată la data de 07 01 2012 (după mai mult de 6 ani de la data faptelor) aceasta și-a amintit că pe parcursul anului 2005 a derulat relații comerciale cu . achiziționând de la aceasta țeavă recuperată în baza mai multor facturi. Martora își amintește că societatea . un reprezentant care s-a prezentat cu prenumele I., fără ca martora să-i cunoască numele de familie. Martora nu a fost întrebată asupra semnalmentelor persoanei care s-a recomandat verbal cu prenumele I.. Contrar susținerilor acestei martore în sensul că documentele de evidență contabilă ale firmei sale le-a predat în totalitate lichidatorului judiciar și organelor fiscale, din procesul verbal de consemnare a declarației lichidatorului judiciar al . (M. E.) a rezultat că reprezentanții debitorului . nu au depus actele de evidență contabilă, singurul document contabil depus fiind balanța de verificare la data de 31 12 2007, aspect confirmat și de sentința nr 1015/06 10 2009 prin care s-a dispus radierea firmei.
Din declarația martorului B. Radion, fost administrator al ., luată la data de 10. 10 2012 (7 ani de la data faptelor) rezultă că acest martor nu reține dacă a desfășurat relații comerciale în anul 2005 cu ., și nici nu reține o persoană pe nume P. I..
Din declarația martorei S. Portocala, luată la data de 18 09 2012, rezultă că în cursul anului 2005 societatea acesteia . a realizat o achiziție de ciment și oțel de la ., în baza unei facturi fiscale. Marfa a fost achiziționată din bazarul din N., jud Iași, iar . fost reprezentată de un bărbat în vârstă de aproximativ 40 de ani, al cărui nume nu și-l amintește. Martora nu a fost întrebată asupra altor date din care ar putea rezulta semnalmentele reprezentantului . și corelația lor cu inculpatul P. I.. Tribunalul reține că la data septembrie 2005 inculpatul P. I. avea vârsta de 28 de ani, fiind astfel deosebit de incert ca el să fi fost persoana care a vândut cimentul și oțelul martorei S. Portocala într-un bazar din jud Iași.
În cursul urmăririi penale și în cursul judecății a fost audiat fratele inculpatului, martorul P. G. R., care a arătat în esență că inculpatul P. I. este plecat din România din cursul lunii august 2005. De asemenea, acest martor confirmă că inculpatul se afla într-o relație apropiată cu o persoană numită B. G., care este nașul copilului lui P. I..
De asemenea, a fost audiat în cursul urmăririi penale și judecății inculpatul P. I., care declară în esență următoarele:
-până în luna mai 2005 s-a ocupat personal de înregistrarea documentelor contabile ale societății ., perioadă în care au fost întocmite și înregistrate actele, conform legislației în vigoare.
-în cursul lunii aprilie 2005 a preluat evidența contabilă ținută de o contabilă M., iar documentele și ștampila le-a predat numitului B. G., nașul copilului său, care din acel moment este cel care s-a ocupat efectiv de societate. Inculpatul explică acest aspect prin aceea că B. G. este cel care a contribuit financiar la înființarea societății comerciale, i-a livrat prin propria societate mărfuri constând în materiale de construcții, precum și i-a avansat banii necesar pentru a alimenta contul societății și a onora biletele la ordin emise, existând astfel interesul pentru B. G. de a administra în fapt societatea inculpatului pentru a nu avea pierderi financiare.
-la data de 12 august 2005 inculpatul a plecat în Franța, depunând în dovedire înscrisuri privind rezervarea biletului de avion (fila 290 UP), și nu s-a mai întors în țară timp de mai mulți ani; ulterior, în cursul lunii septembrie 2005, în Franța au plecat și soția și copilul său recent născut (la 23 04 2005). Se dovedește din înscrisurile trimise de inculpat că fiul său a primit pașaport la data de 26 08 2005, prin urmare se confirmă pregătirile pentru plecarea în Franța.
-inculpatul declară că el nu a emis cele 55 facturi fiscale neînregistrate pentru care a fost trimis în judecată, și că B. G. i-a comunica faptul că a închis firma . .
-inculpatul arată că a predat actele firmei lui B. G. pentru ca acesta să lichideze societatea, deoarece aceasta nu putea fi închisă înainte de onorarea datoriilor contractate. Mai precizează că a întocmit lui B. o procură de reprezentare, prin înscris sub semnătură privată.
-cu privire la scrisul olograf și semnăturile depuse pe cele 55 de facturi, inculpatul arată că nu-i aparțin, și de altfel în cursul urmăririi penale i s-au solicitat specimene de scris și semnătură, ce s-au dovedit a nu corespunde cu cele de pe facturi.
-inculpatul arată că nu a efectuat nici o operațiune bancară în contul ., în perioada august –septembrie 2005, și nici nu a împuternicit o altă persoană să facă astfel de operațiuni.
Din relațiile solicitate la Raiffeisen Bank cu privire la operațiunile în contul ., rezultă că în perioada august-septembrie 2005 societatea nu a înregistrat activitate pe contul curent deschis la această bancă. Singura persoană cu drept de semnătură în contul bancar este P. I..
Numitul B. G. nu a putut fi identificat pe raza presupusei localități de domiciliu –Techirghiol, pentru a fi audiat ca martor. De asemenea, nu au putut fi obținute relații relevante în legătură cu societatea presupus administrată de numitul B. G.: ., cu excepția faptului că se coroborează locația sediului acesteia (. inculpatului potrivit cărora a dus actele propriei societăți la sediul . . în această firmă figurează alte persoane decât B. G. ca administratori și asociați nu constituie o dovadă a declarațiilor nesincere ale inculpatului, deoarece există posibilitatea ca B. G. să fi acționat fără a avea calitate oficială în această firmă; de asemenea, nu s-a putut stabili în cursul judecății dacă există vreo relație de rudenie sau apropiată între administratorii/asociații . și numitul B. G..
Potrivit art. 9 lit b) din Legea nr 241/2005, constituie infracțiuni de evaziune fiscală următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Infracțiunea impune săvârșirea faptelor cu intenție calificată de scop.
Prin urmare, calitatea de administrator al societății comerciale nu este suficientă prin ea însăși să atragă răspunderea penală a acestuia, dacă nu se dovedește intenția de a săvârși infracțiunea respectivă. Infracțiunea de evaziune fiscală analizată nu are un subiect activ calificat și poate fi săvârșită de orice persoană; în aceste condiții, administratorul societății comerciale răspunde penal pentru faptele proprii și nu pentru faptele altor persoane, deoarece calitatea de administrator al societății comerciale nu instituie o răspundere obiectivă ci una subiectivă, în acord cu principiile răspunderii penale.
Din examinarea probelor administrate tribunalul reține că nici una din probele administrate în cursul urmăririi penale nu confirmă:
-că inculpatul P. I. a participat în orice mod la vreuna din activitățile societății comerciale ce a atras evaziunea fiscală conturată de cele 55 facturi fiscale neînregistrate: (achiziții de bunuri, vânzarea lor, emiterea facturilor, utilizarea banilor prin bancă sau cash, etc)
-că inculpatul P. I. a cunoscut eventuala activitate desfășurată în acest sens de numitul B. G., precum și neevidențierea acesteia în contabilitate.
-că inculpatul P. I. a predat actele și ștampila societății către B. G. cunoscând și urmărind faptul că acesta le va folosi cu scopul de a desfășura activități comerciale, și totodată cunoscând și urmărind ca acesta să nu ia măsuri pentru înregistrarea lor în contabilitate.
Din probele administrate rezultă cu o mare probabilitate că în perioada emiterii facturilor (începând cu 23 august 2005) inculpatul P. I. se afla deja în Franța de 2 săptămâni, prin urmare nefiind posibil ca el să fi derulat activitățile comerciale în baza cărora au fost emise facturile fiscale.
De asemenea, din compararea vizuală a scrisului și semnăturilor de pe facturile fiscale, tribunalul reține că acestea nu seamănă cu scrisul și semnătura inculpatului, deci nici din acest punct de vedere nu se confirmă implicarea cu știință a inculpatului la săvârșirea faptelor ce au condus la evaziune fiscală.
Reprezentanții societăților comerciale cumpărătoare a bunurilor reliefate în facturile fiscale emise în perioada 23 08 -29 09 2005 nu au fost întrebați și nu au oferit detalii din care să rezulte cu certitudine că reprezentantul . la data vânzărilor a fost inculpatul P. I.. În cursul judecății o astfel de activitate apare ca fiind total ineficientă din punct de vedere probatoriu.
Reprezentanta . Târgu J. indică într-adevăr că persoana s-a recomandat ,,I.”, dar aceasta nu constituie o certitudine a faptului că acea persoană era P. I.; putea fi B. G. care s-a recomandat special cu un nume fals, ca să nu fie tras la răspundere penală; putea fi o altă persoană care se numea I.; există posibilitatea ca martora să fi dat o declarație falsă pentru a-și acoperi propria răspundere penală, existând date că nici aceasta nu a ținut în regulă contabilitatea proprie firme.
Inculpatul nu s-a sustras judecății, ci dimpotrivă s-a prezentat la termenul fixat de instanță, fiind înștiințat telefonic prin intermediul fratelui său, și a răspuns logic și rațional la toate întrebările instanței, inclusiv furnizând adresa domiciliului din Franța, astfel neexistând indicii din acest punct de vedere a conștiinței unei vinovății a acestuia.
Anterior lunii august 2005 nu s-au descoperit nereguli în ținerea evidenței și raportarea către stat a datoriilor fiscale de către ., prin urmare nu se dovedește o practică anterioară a inculpatului în acest domeniu.
Potrivit art. 99 alin. 2 Cpp, ,,Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția”; potrivit art. 103 alin. 2 cpp, ,,În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate; Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”.
Având în vedere că este incertă participarea inculpatului P. I. la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev de art. 9 lit b) din Legea nr 241/2005, deoarece nici una din probele administrate nu confirmă acest aspect, rămânând un dubiu major asupra participației materiale și asupra existenței intenției inculpatului, dar conturându-se că o altă persoană neidentificată și care nu face obiectul cauzei de față a emis 55 facturi fiscale în numele . pe care nu le-a înregistrat în contabilitatea firmei, tribunalul va dispune achitarea acestuia în temeiul art. 16 lit c) Cod procedură penală.
Având în vedere că nu se confirmă participația inculpatului la producerea unui prejudiciu material în bugetul de stat, va respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF –DGRFP G. prin AJFP C. împotriva inculpatului P. I..
În baza art. 275 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 17 alin 2 Cod procedură penală raportat la art. 16 lit c) Cod procedură penală:
Achită pe inculpatul P. I. (fiul lui G. și S., născut la 11 11 1977, cu domiciliul în Eforie Nord, Oraș Eforie, . 2A, jud C., CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit b) din Legea nr 241/2005.
Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF –DGRFP G. prin AJFP C. împotriva inculpatului P. I..
În baza art. 272 Cod procedură penală:
Dispune avansarea sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. reprezentând onorariul avocatului numit din oficiu C. T..
În baza art. 275 alin 3 Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu apel în 10 zile de la comunicarea copiei minutei.
Pronunțată în ședință publică azi 12 05 2014.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
T. V. G. I. B.
Red/dact/Gh V/19 06 2014/4 ex
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 429/2014.... → |
|---|
