Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 73/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 483/256/2014/a1
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.73
Ședința publică din data de 28.01.2014
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTORI – I. R.
N. A.
GREFIER – L. N.
Cu participarea PROCUROR – P. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul G. V. fiul lui N. și M., nascut la data de 11.01.1977, împotriva încheierii din data de 23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.176 - 181 cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat – în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu R. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176-181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat R. A. având cuvântul pentru recurentul inculpat G. V., solicită instanței, admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și, rejudecând, solicită revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin.1 Cod procedură penală .
Solicită a se constata că la acest moment, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, raportat și la împrejurările în care s-au comis faptele, apreciază că nu se poate concluziona că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, raportat la prejudiciul relativ mic și recuperat.
În subsidiar, în situația în care se apreciază că se impune luarea unei măsuri preventive, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu stabilirea obligațiilor ce se impun pentru garanția bunei desfășurări a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca fiind nefondat, urmând a se constata că încheierea pronunțată de instanța de fond este una legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere că în mod corect instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpat în condiții de legalitate și temeinicie și a dispus menținerea acestei măsuri, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii, respectiv art. 148 lit. f. Cod procedură penală, subzistă și în continuare, respingând cererile formulate în subsidiar, această măsură preventivă impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.
Consideră că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, precum și perseverența în activități infracționale, fiind recidivist postexecutoriu, condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat, viol, lipsire de libertate.
Recurentul inculpat G. V. în ultim cuvânt, solicită admiterea recursului, precizând că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 23.01.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ 14, s-au dispus următoarele:
În baza art. art. 300¹, alin. 1 Cod Procedură Penală raportat la art. 160 Cod Procedură Penală,
S-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului G. V..
În baza art. art. 300¹, alin. 3 Cod Procedură Penală raportat la art. 160 Cod Procedură Penală,
A menținut arestarea preventivă a inculpatului G. V., fiul lui N. si al M., născut la 11.01.1977 in Medgidia, cu domiciliul in satul Valea Dacilor, ., județul Constanta, CNP:_, în prezent în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., măsură dispusă prin încheierea penală nr. 2 / 11.01.2014 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul nr._ și pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 1/11.01.2014 emis de Judecătoria Medgidia.
În baza art. 189 Cod procedură penală;
A dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 100 lei onorariu avocat din oficiu pentru avocat G. G. – delegație nr.250/23.01.2014.
În baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală;
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța prezenta soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 114/P/2014 din data de 21.01.2014, inculpatul G. V. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de furt calificat - prevăzută de art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a, g și i din Codul penal, cu aplicarea art. 37, lit. b din Codul penal.
În rechizitoriu, se reține în sarcina inculpatului că în ziua de 05/06 ianuarie 2014, împreună cu alte persoane neidentificate până în prezent, pe timp de noapte și prin efractie, a pătruns în curtea părții vătămate D. I. și a sustras bunuri de uz gospodăresc, provocând acesteia o pagubă estimată la valoarea de 2.500 lei, prejudiciu recuperat.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală până în acest moment precum și temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura privativă de libertate, instanța retine că măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie și se impune menținerea ei continuare.
Inculpatul a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile prin încheierea penală nr. 2/11.01.2014 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul nr._, iar această hotărâre a devenit definitivă prin încheierea nr. 8 din 13 ianuarie 2014 a Tribunalului C..
Temeiurile de drept în baza cărora s-a dispus luarea măsurii arestării preventive sunt expuse în art. 148, lit. f Cod procedură penală. Deopotrivă au fost analizate și dispozițiile art. 143, art. 149 și art. 149¹ cod procedură penală.
Conform art. 3001 alin. 1 Cod procedură penală, la primirea dosarului, instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatului trimis în judecată în stare de arest preventiv, iar conform art. 300¹,alin. 3cod procedură penală, dacă instanța consideră că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată această măsură.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul instrucției penale este mai mare de 4 ani, iar la momentul luării măsurii existau indicii temeinice în sensul prevăzut de art. 68¹, art. 143 cod procedură penală și art. 5, par. 1, lit c din CEDO din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele prevăzute de legea penală.
Cu privire la necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive
S-a reținut că inculpatul G. V. a fost nesincer pe durata anchetei penale, aceeași atitudine procesuală adoptând-o și cu ocazia soluționării de către instanța de judecată a propunerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia de arestare preventivă a inculpatului.
Din probele administrate până în prezent, instanța a reținut că rezultă informații și împrejurări de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul G. V., în cauza de față, să fi comis infracțiunea pentru care este trimis în judecată.
Astfel, instanța a apreciat că, în sensul art. 143 Cod procedură penală și art. 681 Cod procedură penală, există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa prin Ordonanța nr. 114/P/11.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, respectiv că a comis infracțiunea de furt calificat.
Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.148, alin. 1, lit.f, teza I Cod procedură penală, respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, sunt reprezentate de închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește teza a II a art. 148 alin. 1 lit. f teza I Cod procedură penală, respectiv pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpatului in stare de libertate, instanța va reține că, temeiurile care au fost avute în vedere inițial subzistă în continuare și se impune menținerea măsurii privării de libertate.
Instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, acesta rezultând din gravitatea faptelor, din modalitatea de săvârșire a faptei - respectiv noaptea, la ore când străzile nu sunt circulate, în loc public și prin efracție, față de împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist postexecutoriu, figurând în cazierul judiciar cu multiple condamnări pentru fapte de furt calificat, lipsire de libertate, tâlhărie și viol, fiind eliberat din penitenciar în septembrie 2009, cu un rest de pedeapsă de 718 zile, precum și din rezonanța socială negativă a acestor fapte în rândul opiniei publice căreia i se creează un sentiment de temere și insecuritate.
Deși libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, arestarea persoanei fiind o excepție permisă doar în cazurile și cu procedura prevăzută de lege, măsura privativă de libertate se poate lua sau menține, pe o durată rezonabilă în condițiile în care natura și gravitatea faptei ar putea avea un impact negativ asupra reacției particulare a opiniei publice la comiterea unei astfel de fapte. De asemenea, în cazul de față interesul general, obștesc primează în fața celui individual al inculpatului.
Cu toate acestea, instanța a considerat că se impune menținerea arestării preventive și constată, în același timp că nu există temeiuri care să justifice revocarea acesteia, cu atât mai mult cu cât în cauza penală nu a fost începută cercetarea judecătorească, etapă procesuală în care pot apărea informații de natură a schimba sau infirma temeiurile avute în vedere de instanță cu ocazia luării măsurii preventive.
Instanța a apreciat că o altă măsură preventivă luată față de inculpat nu este suficientă pentru asigurarea scopului măsurii preventive și al procesului penal, în raport și de gradul de pericol social al infracțiunilor care fac obiectul judecății și de necesitatea prevenirii săvârșirii altor infracțiuni.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul G. V., criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, in sensul ca, in mod gresit a apreciat instanta de fond ca, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive s-au mai schimbat si nu exista elemente noi care sa conduca la mentinerea starii de arest.
Inculpatul este banuit de comiterea infractiunii de furt calificat, constand in aceea ca, în ziua de 05/06 ianuarie 2014, împreună cu alte persoane neidentificate până în prezent, pe timp de noapte și prin efractie, a pătruns în curtea părții vătămate D. I. și a sustras bunuri de uz gospodăresc, provocând acesteia o pagubă estimată la valoarea de 2.500 lei, prejudiciu recuperat, pentru care exista indicii temeinice ce se regasesc in probele aflate la dosarul de urmarire penala, constatandu-se ca sunt astfel indeplinite conditiile prevazute de art. 143 C.p.p.
In cauza, sunt incidente si dispozitiile art. 148 lit.f C.p.p., in sensul ca, pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani, iar inculpatul odata lasat in stare de libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, acesta fiind privit prin prisma modalitatii concrete de comitere a faptei, constand in patrunderea in dependintele locuintei unei alte persoane pe timp de noapte pentru a sustrage bunuri, natura infractiunii comise care este una de prejudiciu, a valorilor sociale pretins a fi lezate ce vizeaza dreptul de proprietate si siguranta bunurilor sale in propria locuinta.
Vor fi avute in vedere si datele ce caracterizeaza persoana inculpatului care a mai fost condamnat anterior la pedepse cu inchisoarea, pentru diverse infractiuni grave, fiind eliberat din penitenciar în septembrie 2009, cu un rest de pedeapsă de 718 zile, insa se paote presupune ca scopul pedepsei nu a fost atins, din moment ce inculpatul este banuit de comiterea unei noi infractiuni cu ecou in comunitatea in care aceasta se presupune ca a fost comisa.
Pentru o buna desfasurare a procesului penal aflat ., tribunalul apreciaza ca, se impune mentinerea starii de arest asa cum s-a dispus de catre instanta de fond, iar recursul declarat in cauza va fi respins ca nefondat, cu consecinta obligarii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – inculpat G. V. fiul lui N. si M., nascut la data de 11.01.1977, împotriva încheierii de ședință din data de 23.01.2014, pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr._ 14.
In baza art. 189 C.p.p. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justitiei in favoarea Baroului Constanta a sumei de 100 lei pentru domnul avocat R. A..
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obligă recurentul – inculpat G. V. la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.01.2014.
P., Judecător, Judecător,
A. A. I. RaduNermin A.
Grefier,
L. N.
Tehnored, jud. fond SAI.
Tehnored, jud. rec. AA./6.01.2014/3 ex.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
